2 Ianuarie

Este cea de-a 2-a zi a anului

Au mai rămas 363 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 52 m și apune la 16 h 48 m.

Citatul zilei

“În viaţă, spre deosebire de şah, jocul continuă şi după mat.” (Isaac Asimov)

Evenimente de-a lungul timpului... 

 

•      17 î.Hr.:  A  murit  exilat la Tomis (Constanta), Ovidiu (Ovidius Publius Naso), poet din Roma Antică; (n. 20.03.43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila)

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a  fost  unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.

În toamna anului 8 d.Hr.,  în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.

La moartea sa  a fost inmormantat la Tomis, iar pentru  piatra sa funerară, Ovidiu a compus  următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul

Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,

Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

•  1816: S-a născut Anastasie Fătu, medic şi botanist;

 a creat prima secţie de pediatrie în Moldova; pe cheltuială proprie a înfiinţat, la Iaşi, prima grădină botanică din ţară (1856); membru titular al Academiei Române din 1871, vicepreşedinte al Societăţii Academice Române în perioada 1872 – 1876 (m. 1886) 

În 1842 a obţinut diploma de doctor în drept. Studiile medicale le-a continuat la Sorbona, obţinând în 1847 titlul de doctor în medicină. A fost cel dintâi medic pediatru din Moldova, organizând ca director al Institutului Gregorian din Iaşi (1852), nucleul asistenţei materno-infantile din Moldova şi prima creşă pentru copii abandonaţi. Ca profesor al aceluiaşi institut, a instruit primele moaşe oficiale din Moldova, pentru care a scris în 1852 'Manualul de învăţătura moaşelor'. În 1873 a fost profesor de botanică şi zoologie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi.

Alături de Nicolae Negură a avut o contribuţie esenţială la înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, în 1879. În 1869 a fost numit profesor de medicină la Seminarul de la Socola. A fost unul dintre primii cercetători care s-au aplecat asupra studierii rolului curativ al apelor minerale, scriind în 1851 ''Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova''. În afară de medicină s-a ocupat şi de botanică, sprijinind cercetarea floristică în Moldova şi tipărind în limba română primul manual de botanică pentru universităţi. În 1856 a înfiinţat pe cheltuiala proprie, la Iaşi, prima grădină botanică din ţară, care acum îi poartă numele.

Grădina botanică ”Anastasie Fătu” 

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din România. A fost înființată în 1856 de cel al cărui nume îl poartă acum, Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta.

Prima grădină, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.

Iată ce a scris chiar Anastasie Fătu în 1870 în prefață la lucrarea „Enumerațiunea speciilor cultivate în Grădina Botanică din Iași” privind înființarea și scopurile acestei grădini: „Încă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în orașul Iași. Această instituție, care la început a propășit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenționată fiind de Casa Statului și a Comunei Iașilor…”. „Fondând această gradină mi-am propus a îmbunătăți salubritatea orașului Iași, a îndemna pe „giunimea” studioasă la învățarea botanicei și a procura iubitorilor de științe naturale ocaziunea de a contempla frumusețile naturii în momentele lor de repaus”.

În 1872 a donat Societăţii Academice Române 10.000 de lei pentru instituirea unui fond care să-i poarte numele, destinat întocmirii hărţii ştiinţifice a României. A fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor (1868); preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Frankfurt-am-Main (1881). Din 11 septembrie 1871 a fost membru titular al Societăţii Academice Române, vicepreşedinte al acesteia între 18 august 1872 şi 18 septembrie 1876 şi preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice între 1872 şi 1874.

A murit la 3 martie 1886

•  1839 : Fotograful francez Louis Daguerre realizează prima fotografie a Lunii.

    Prima fotografie a Lunii a fost realizată de același bărbat care a realizat și primul portret fotografic al unei femei. 

Fotografia a fost realizată cu ajutorul unui dagherotip – aparat  inventat de către Louis Daguerre, părintele fotografiei; vedeți aici primii oameni fotografiați vreodată. Și tot John William Draper este și cel care a realizat și primul portret fotografic al unei femei -portretul lui Dorothy Draper (sora sa).  O fotografie realizată în același an, 1840.

Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

 

•  1920: Se năştea Isaac Asimov, celebru autor de romane SF (d. 1992)

Isaac Asimov (n. 2 ianuarie 1920 - d. 6 aprilie 1992) a fost un autor american născut în Rusia și un biochimist, un scriitor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al stilului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale.

Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept „combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa.

•  1933: Se năştea prozatorul Ion Băieşu, autorul romanului “Balanţa”, ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie  (d. 1992)

Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache, n. 2 ianuarie 1933, Aldeni, județul Buzău - d. 21 septembrie 1992, București) a fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu.

La începutul anilor 50 pleacă la muncă pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră ca să-și ajute familia. Dar nu mai ajunge pentru că, sfătuit de niște prieteni se duce și dă examen la Facultatea de Drept din București. Din greșeală, ca într-o schiță scrisă de el, Ion nimerește în altă sală de examen…și este admis la Facultatea de Filosofie. Pentru că era sărac și nu avea niciun suport material din partea familiei lui, publică poezii pe la diverse reviste. Întâmplător, dă examen la Școala de literatură Mihai Eminescu, unde este admis din prima. Lasă filosofia și începe să publice primele creații semnate cu…un nume nou: Ion Băieșu. Dar de ce și-a schimbat numele, aflăm chiar de la fiica scriitorului, Daniela  Băieșu  Mateescu: „În anii 50 nu puteai publica având numele unui şef de partid „burghez” (respectiv Ion Mihalache, conducătorul Partidului Naţional, devenit Naţional Ţărănist).

 Serialul umoristic „Tanța și Costel” a fost cea mai de succes emisiune a televiziunii române în acele vremuri. La început a fost doar o schiță, care a plăcut foarte mult publicului. Ion Băieșu a refăcut materialul transformându-l într-un serial TV intitulat „Iubirea e un lucru mare” și difuzat între anii 1965-70. „Un aport covârșitor l-au avut și cei doi actori Coca Andronescu și Octavian Cotescu, interpretarea lor a fost atât de convingătoare, încât cei doi n-au mai putut scăpa de identitatea lor niciodată, povestește Radu Băieșu, fiul scriitorului. Cotescu a făcut eforturi disperate, a încercat să joace rolul titular din tragedia shakespeariană Macbeth, dar în momentul în care a intrat pe scenă, în armură, scăldat în sânge și cu spada în mână, spectatorii au izbucnit în hohote de râs: Ha! Ha! Ha! Uite-l pe Costel!” Între timp, serialul cu așa de mare priză la public, a fost considerat subversiv și oprit. A scris multe volume de schițe cu subiecte comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie, iar postum a apărut și un Jurnal.

Revelion în doi 

Romanul „Balanţa” reprezintă momentul de apogeu al lui Băieşu, un triumf    literar. Puţini ştiu că toată viaţa lui a suferit în tăcere, pentru că mulţi îl considerau un scriitor facil, cu priză la mitocani, incapabil de o operă profundă. Aşa că scrierea unui roman reprezenta pentru el un pariu foarte important. A păstrat secretul „Balanţei“ 10 ani. Doar Claudia, soţia lui, care îi dactilografia textele, ştia. Primul om care a citit romanul a fost Eugen Simion. La Editura Cartea Românească, redactorii s-au luat cu mâinile de cap. Era o operă foarte îndrăzneaţă pentu timpul acela. Au tăiat pasaje întregi, de frică să nu-şi piardă locul de muncă.

«Balanța» este un roman pe care cu siguranță îl citești pe nerăsuflate. Un roman care te prinde…, un roman care trebuie citit, nu povestit. Pentru că seamană atât de bine cu ceea ce ne e dat să trăim astăzi. Este adevărat că realitatea acestui roman vorbește despre o perioadă nu foarte îndepărtată, cea a comunismului. Este o panoramă a vieții românești de atunci, dar care se potrivește atât de bine cu noi, cei de acum. Hai să vedem cât de cunoscut îți sună… vei descoperi că legea și justiția sunt puse în aplicare, indiferent de situație, cu pumnul. Ca și azi. Abuzuri de funcție, corupție și birocrație în instituțiile statului. Atât de actual, nu-i așa? Majoritatea populației, din orașe și din sate, trăiește la limita sărăciei. Astăzi suntem în plină criză economica, nu? O lume lipsită de repere, cu un sistem al valorilor restrâns redată în cele mai sumbre culori.

«Balanța» este o carte la care merită să reflectăm... Pentru că astăzi stă în puterea noastră să schimbăm toate acele lucruri care nu ne lasă să trăim demn. Pentru că există și oameni plini de lumină. Trebuie doar să-i observăm. Pentru că există acele întâlniri cruciale în viața noastră, care ne pot schimba destinul… Trebuie doar să nu trecem pur și simplu pe lângă ele. Pentru că vom întâlni suflete tari, alcătuite dintr-o esență nobilă, chiar acolo unde nu credem că ele ar putea exista. Pentru că viața ne va lua mereu prin surpindere… Nu moartea trebuie să ne preocupe, ci viața, cu toate amănuntele ei de fiecare clipă" ("Balanta", Ion Baiesu)

(Articol preluat de pe jurnalul.ro)

Filmul „Balanţa”, regizat de Lucian Pintilie, a  avut un real succes. A fost prezentat la Cannnes, când Băieşu zăcea într-un spital din America, după ce suferise un atac cerebral. Copiii lui i-au povestit despre reuşita filmului, despre aprecieri, încercau să-l înveselească, să-i dea putere. Dar omul care făcea lumea să râdă nu mai putea zâmbi... A încetat din viaţă pe 21 septembrie 1992 şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe aleea scriitorilor.

Iată ce scria bunul lui prieten, Nichita Stănescu, despre el: „De câteva decenii, scrierile lui Ion Băieşu au defectul că plac şi imprudenţa de a fi iubite. La el, râsul este o formă a dragostei. (...) Minciunile lui Băieşu ne merg la inimă şi ne-o spală.”

Secvență din filmul Balanța 

• 1959: Uniunea Sovietică lansează sonda Luna 1, 

prima navă cosmică ce ajunge în apropierea Lunii și intră pe orbită heliocentrică. Pentru 1959 este o realizare cu adevărat extraordinară. Datele transmise de sondă arată că Luna nu are câmp magnetic detectabil, Centura Van Allen conține particule cu energie înaltă, vântul solar există cu adevărat și este format din plasmă ionizată. Luna 1 se află și acum pe orbită heliocentrică undeva între Pământ și Marte. Inițial s-a numit Prima Rachetă Cosmică, ulterior a fost rebotezată Mechta (vis în limba rusă). Numele de Luna 1 i-a fost atribuit câțiva ani mai târziu, retroactiv. Luna 1 este primul obiect creat de om care a transmis date de la 500 000 de kilometri distanță.

Luna 1 a fost prima sonda spatiala care a fost lansata corect pe directia Lunii si prima din programul Sovietic care a ajuns in vecinatatea satelitului natural. Cursa dintre sovietici si americani era foarte stransa, pana in 1959 nici Uniunea Sovietica dar nici Pioneer – programul spatial al SUA – nu reusise sa trimita un obiect pe Luna.

Luna 1 a trecut de centura de radiatii Van Allen facand cateva masuratori. A fost detectat un numar mic de particule de energie inalta si s-a descoperit ca Luna nu are un camp magnetic detectabil. Luna 1 a facut primele observatii si masuratori asupra vantului solar (un flux de particule incarcate electric emise de atmosfera superioara a Soarelui, fiind in cea mai mare parte format din electroni si protoni). In timpul acestei misiuni s-a mai doborat un record: a fost stabilita comunicarea prin radio la o distanta de jumatate de milion de kilometri.

O defectiune la sistemul de control a facut ca Luna 1 sa treaca pe langa Luna la o distanta de 5900 km.

Informție interesantă: Prima Rachetă Cosmica/Mechta/Luna 1 este cunoscută pentru Experimentul cu Sodiu. La 120 000 de kilometri distanță de Terra sonda a eliberat în spațiul cosmic un kilogram de gaz de sodiu. Gazul i-a dat sondei aspectul unei comete. „Coada” portocalie, strălucitoare a sondei a putut fi ușor observată de pe Pământ pentru câteva minute.  

Să aveți o zi frumoasă!