1 ianuarie este prima zi a calendarului
gregorian.
” Cred că întotdeauna murim după un orar stabilit. Timpul e măsurat
diferit pentru fiecare dintre noi, însă murim după cum ne-a fost scris...”
(Maurice Bejart)
Maurice
Bejart s-a născut la 1 ianuarie 1927, în Marsilia. A debutat la Paris, unde, în
1954, a înființat Ballets de l’Etoile, care a devenit în 1957 Ballet-Theatre de
Paris.
Celebrul
coregraf s-a stabilit în 1960 la Bruxelles unde a înființat "Ballet du XXe
Siecle".
1 Ianuarie
- "Ziua mondială a păcii", proclamată de Vatican în anul 1982 la
începutul fiecărui an, cu prilejul acestei zile, Suveranul Pontif adresează un
mesaj credincioșilor.
Ziua
Mondiala a Pacii a fost instituita de catre Papa Paul al VI-lea printr-un mesaj
publicat la 8 decembrie 1967, iar prima Zi Mondiala a Pacii a fost celebrata la
1 ianuarie 1968.
Ziua
Mondială a Păcii a ajuns, astăzi, la cea de-a 49-a aniversare. Aceasta a fost
sărbătorită, pentru prima dată, în anul 1968, la inițiativa Papei Paul al
VI-lea.
În mod
tradițional, Suveranul Pontif transmite un mesaj tuturor miniștrilor de externe
din lume, indicând totodată linia diplomatică a Sfântului Scaun în noul an.
Papa Francisc a anunțat că mesajul din 2016 se numește ”Depășește indiferența și câștigă pacea”.
„Indiferența
pentru flagelurile timpului nostru este una dintre cauzele majore a lipsei
păcii în lume – citim în comunicatul primit. Astăzi, indiferența astăzi este
legată de diferite forme de individualism care produc izolare, ignoranţă,
egoism și, prin urmare, neimplicare. Creșterea informațiilor nu înseamnă, în
sine, o atenție sporită asupra problemelor, dacă nu este însoțită de o
deschiderea a conștiinței către solidaritate; în acest scop, este
indispensabilă contribuția pe care o aduc pe lângă familii, profesorii, toţi
educatorii, lucrătorii din sectorul cultural și mass-media, intelectualii și
artiștii. Indiferența poate fi câștigată doar prin abordarea comună a acestei
provocări”.
„Pacea
trebuie să fie cucerită – se subliniază în mesaj – nu este un bun care se
obține fără efort, fără schimbare, fără creativitate sau confruntare. Este
vorba de sensibilizarea și formarea sensului de responsabilitate cu privire la
problemele grave care afectează familia umană în prezent, cum ar fi:
fundamentalismul și masacrele provocate de acesta, persecuţiile din cauza
credinței sau etniei, încălcarea libertății și a drepturilor popoarelor,
exploatarea și înrobirea, corupția și crima organizată, războiul și situația
dificilă a refugiaților și a migranților forțați. O astfel de conștientizare și
de formare priveşte în acelaşi timp şi la oportunitățile și posibilitățile de
combatere ale acestor «rele reale», adică: maturarea unei culturi a legalității
și a educației pentru dialogul și cooperarea, care sunt, în acest context,
formele fundamentale ale unei reacţii constructive”.
„Pacea – se
încheie comunicatul – este posibilă acolo unde dreptul fiecărei ființe umane
este recunoscut și respectat, în conformitate cu libertatea și dreptatea sa.
Mesajul Zilei Mondiale pentru Pace 2016 îşi propune să fie un punct de plecare
pentru toți oamenii de bună voință, în special pentru cei care lucrează în
domeniul educației, culturii și mass-media, pentru a acționa fiecare în funcție
de capacitatea şi aspirațiile sale în construirea unei lumi mai conștiente și
milostive, și, prin urmare, mai liberă și corectă”.
Ziua
Mondială a Păcii a fost instituită de papa Paul al VI-lea și este celebrată în
fiecare an la 1 ianuarie. Mesajul Papei este trimis de Consiliul Pontifical
pentru Justiţie şi Pace la început de an cancelariilor din toată lumea și, de
asemenea, centrelor diplomatice ale Sfântului Scaun.
Pacea nu
poate fi dobândită fără eforturi, fără transformarea minții și a sufletului,
fără simțul creativității și al implicării pozitive, mai arată manifestul
publicat de Radio Vatican. O astfel de acțiune trebuie să ducă urgent la
construirea responsabilității cu privire la probleme ale timpurilor noastre,
precum fundamentalismul, intoleranța, masacrele, persecuțiile motivate de
religie sau etnie, distrugerea drepturilor unor întregi popoare, exploatarea
ființelor umane prin supunerea la diverse forme de sclavie, corupție sau crimă
organizată, războiul, situația refugiaților și a persoanelor strămutate forțat.
Mesajul din
2016 se dorește a fi un punct de pornire pentru toți oamenii de bună credință,
care se angajează pentru această cauză conform posibilităților și cu cele mai
bune aspirații pentru a construi o lume mai conștientă, iertătoare, și prin
urmare, mai liberă și mai corectă.
Evenimente de-a lungul timpului...
- 45 î.Hr.: Intră în vigoare calendarul iulian.
Calendarul
iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45
î.Hr. (sau 709 ab urbe condita). Acest tip de calendar a fost ales după
consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil
calculat prin aproximarea anului tropic. Calendarul iulian are un an obișnuit
de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru
ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a
rămas în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de
mai multe biserici naționale ortodoxe. Cu acest calendar ar trebui adăugate
prea multe zile pentru a păstra corespondența cu anul astronomic, care este mai
lung cu 11 minute decât anul iulian mediu, această ducând la acumularea unei zile
diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea
calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră.
Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea
doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la
24 februarie 1582[1], reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de
atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de
echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a
evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de
Stil Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului
gregorian.
Detalii la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_iulian
Familia lui
Cezar, deşi provenind din descendenţi patricieni aristoGaius
Iulius Cezar s-a născut la Roma pe 13 iulie 100 î.Hr, într-o bine-cunoscută
familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că descinde din Iulus,
fiul prinţului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiţei Venus.
Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este
foarte puţin probabil, deoarece în acele vremuri o astfel de incizie se executa
doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-un modest apartament al
unei construcţii în Suburba, un cartier al clasei mijlocii a Romei. cratici, nu era avută,
după standardele nobilimii romane. Astfel, niciunul dintre membrii familiei
sale nu a obţinut câștiguri remarcabile în vremurile copilăriei sale, deşi, în
generaţia tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei.
- 1847: Franz Liszt susține la București al treilea concert, dat la Palat, la invitația lui Vodă Bibescu. Liszt improvizează pe tema unor cântece românești.
Concertul a fost susţinut, la 1 ianuarie 1847, la invitaţia
domnitorului Gheorghe Bibescu, în saloanele palatului domnesc. Repertoriul a
fost acelaşi pentru toate cele trei concerte: fantezii din opere,o mazurcă de
Chopin, Invitaţie la vals de Karl Maria von Weberşi melodii populare ungureşti,
culese şi prelucrate de el. Succesul a fost incontestabil. Redăm în acest sens
câteva rânduri dintr-un articol al lui Cezar Bolliac, publicat în „Curierul
Românesc”, despre primul concert al lui Liszt la Bucureşti: „Trei sute de
persoane din societatea înaltă au primit artistul în aplauze şi fizionomia-i inspirată
s-a animat în cercul adoratorilor... de la cel dintâi debut – ar fi zis cineva
că sufletul cel mare al artistului s-a vărsat în toată sala şi inimile
auditorilor au devenit clavirul, în care vibrau, ca prin electrism, sunetele
clavirului ce se încorporase cu artistul”. Iar despre ultimul concert, din
chiar prima zi a anului, 1 ianuarie 1847, ziarul „Vestitorul românesc” scria că
talentatul pianist a improvizat pe tema unor cântece populare româneşti pe care
„le-a frământat cu variaţii atât de felurite şi de magice, încât persoanele ce
erau de faţă, neştiind cu ce să-şi arate a lor mulţumire, murmurau cu sfială un
«Bravo», care se repeta în tot salonul”
În
Bucureşti, Franz Liszt a venit în contact cu reprezentanţii de frunte ai
boierimii şi intelectualităţii liberale, revoluţionare, precum C.A. Rosetti,
Cezar Bolliac, poetul Catina, pictorul Carol Popp de Szathmary, pe care îl
cunoscuse mai demult, în Italia, dar şi Ion Văcărescu, care i-a dedicat nişte
versuri impresionante: „Tu cânţi ca libertatea/În inimi împilate,/C’amarul, ca
dreptatea/Cânţi, răni sunt vindicate.
- 1908: Pentru prima oară, o minge este scăpată în Times Square din New York City, semnificând începutul Anului nou.
În cursul
anului 1907 primăria orașului New York interzice artificiile în oraș. Alfred
Ochs are atunci ideea de a înlocui artificiile cu coborârea exact la miezul
nopții a unei uriașe mingi luminoase din vârful unui catarg metalic. Prima
minge a fost construită din lemn și fier, avea o greutate de 317 kg și un
diametru de 1,5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri de 25 wați fiecare.
În anul
1914, The New York Times se mută din sediul din Times Square, dar la acea dată
sărbătorirea venirii Noului An în Times Square marcată prin coborârea unei
uriașe mingi luminate devenise deja o tradiție.
Doar în
anii 1942 și 1943 tradiția nu a fost respectată din cauza celui de-al doilea
Război Mondial, când la miezul nopții, în loc de coborârea mingii luminoase,
s-a ținut un minut de reculegere în memoria soldaților americani morți în război.
În prezent,
sărbătoarea din Times Square atrage în fiecare an peste un milion de
participanți, fiind celebră în toata lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!