19 Ianuarie

Este a 19-a zi a anului.

Au mai rămas 346 de zile până la sfârșitul anului bisect.

Soarele răsare la 07 h 46 m și apune la 17 h 07 m.

Citatul zilei

”Revoluţia nu trebuie făcută pentru a da puterea unei clase, ci pentru a se da o şansă vieţii.” (Edgar Allan Poe)

Evenimente de-a lungul timpului... 

• 
  

  1349: A fost creat Ordinului Jartierei, cea mai importantă distincţie britanică.
  
  
  
  Regele Angliei, Eduard al III-lea, a organizat un mare bal la Windsor, în timpul căruia contesa de Salisbury, amanta lui, a pierdut în timpul dansului jartiera sa bleu, ceea ce a pus-o într-o situaţie jenantă. Regele s-a grăbit să i-o înapoieze, spunând în franceză (care era limba oficială atunci la Curtea engleză): „Messieurs, honni soit qui mal y pense” (Domnilor, blestemat să fie cel care gândeşte de rău”).
  
  
  
  Chiar a doua zi, regele a instituit Nobilul Ordin al Jartierei, cea mai mare şi cea mai dorită distincţie britanică de-a lungul secolelor. Acesta este cel mai vechi Ordin existent în Anglia până în zilele noastre, reunind în jurul regelui întotdeauna numai 24 de cavaleri, sub deviza „Honi soit qui mal y pense”. Ei sunt numiţi de regină, fără a consulta primul ministru.
  
  
  
  
  
  
  . 1419: A avut loc Războiul de 100 de ani: orașul francez Rouen s-a predat lui Henric al V-lea al Angliei.
  
  
  
  Războiul de 100 de Ani a fost purtat între Anglia și Franța în intervalul 1337-1453. Războiul de 100 de Ani nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilități întrerupte de perioade lungi de pace.
  Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscută și cu denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul Franței și parte din regatul Franței. Disputele teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dată cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, moștenitoarea tronului ducal, și Henric al II-lea al Angliei, regele Angliei, care era și duce al Aquitaniei.
  Războiul poate fi divizat în patru faze: o fază în care Anglia a repurtat victorii sub Eduard al III-lea și care a durat din 1337 până în 1360; o fază din 1360 până în 1400, când francezii au avut victorii; o fază din 1400 până în 1429, marcată de mari victorii engleze sub Henric al V-lea; și o fază finală din 1429 până în 1453, în care Franța a fost unită sub regii din dinastia Valois.
  
  
  
  Când a început războiul, Franța avea o populație de 14 milioane și era cea mai puternică forță militară din Europa, iar Anglia avea o populație de numai 4 milioane.
  Victoriile pe care englezii le-au purtat la Crecy (1346) și mai târziu la Poitiers (1356) i-au uimit și i-au umplut de un imens orgoliu. În 1347, au pus stăpânire pe Calais, care le asigura dominația asupra Canalului Mânecii (au avut control asupra lui peste 40 de ani), și pe care l-au păstrat două sute de ani, perioadă în decursul căreia au expulzat aproape toți băștinașii și i-au înlocuit cu englezi.
  
  
  În sfârșit, în 1361, regele Angliei a făcut pace la Bretigny și, după ce a pretins întreg regatul Franței, s-a mulțumit cu Aquitania, comitatul de Ponthieu și cu Calais. Era o pace ineficace, căci nu rezolva singura chestiune deosebit de serioasă: suveranitatea englezilor asupra provinciilor care nu mai voiau să fie engleze. Notabilitățile din La Rochelle spuneau: „Ne supunem englezilor cu vorba: dar cu inima niciodată”.
  Începutul Războiului de 100 de Ani a constituit pentru Anglia o perioadă de aparentă prosperitate; furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave au făcut avere. Jefuirea Normandiei a dus la îmbogățirea soldaților și a famliilor lor; nevoia de bani a regelui a permis orașelor și indivizilor să cumpere libertăți la prețuri convenabile.
  În 1453, în urma bătăliei de la Castillon, Războiul de 100 de Ani a luat sfârșit; Anglia și-a menținut stăpânirea doar asupra Calais-ului, care a fost recuperat de francezi în 1558.
  În urma acestor războaie, Anglia și Franța au renunțat la statutul lor de regate feudale, devenind state de drept.
  
  
  
  
  
  
  . 1736: S-a născut James Watt, fizician englez, inventatorul mașinii cu aburi (d. 1819)
  
  
  
  James Watt a fost unmatematician, inventator și inginer scoțian, care a activat într-o perioadă de efervescență a revoluției industriale, ca fiind cel care a adus importante îmbunătățiri funcționării mașinii cu abur a luiThomas Newcomen, prin inventarea camerei de condensare a aburului separată, respectiv reproiectarea și adaptarea regulatorului centrifugal la mașinile sale cu abur. James Watt este, de asemenea, și inventatorul și deținătorul de patent al locomotive cu abur.
  Cea mai mare realizare a sa este considerată a fi brevetarea în anul 1784 a locomotive cu abur.
  Watt este cel care a introdus unitatea de măsură denumită cal-putere, pentru a putea compara puterile diferitelor mașini cu abur ale timpului și care era, atunci, echivalentul ridicării a 550 livre într-o secundă, sau echivalentul a 745,7 watt, unitatea de măsură a puterii din Sistemul Internațional.
  De numele său este legată, de asemenea, denumirea watt-ului ca unitate de măsură a puterii mecanice.
  
  
  
  
  
  
  . 1806: Marea Britanie a ocupat Capul Bunei Speranţe.
  
  
  
  Termenul Capul Bunei Speranțe a fost utilizat și pentru a numi Colonia Capului, înființată în 1652 în apropierea Peninsulei Capului.
  Puțin înainte de formarea Uniunii Africii de Sud, termenul se referea la întreaga regiune care avea să devină în 1910 Provincia Capului.
  
  
  
  În anul 1806, in timpul războaielor napoleoniene, englezii reocupă Cape și o transformă în colonie britanică. Burii au rămas majoritari în această colonie și resimțeau negativ intervențiile britanice îndreptate impotriva relelor tratamente pe care coloniștii olandezi le aplicau populației locale de culoare.
  
  
  
  
  
  
  . 1809: S-a născut  Edgar Allan Poe, scriitor, critic literar şi editor american.
  
  
  
  
  
  
  

  Născut la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe a rămâs orfan de ambii părinţi la vârsta de 3 ani, dar a fost  adoptat de familia John Allan, un negustor înstărit din Richmond/Virginia, primind numele de Edgar Allan Poe. După studii secundare în Liverpool (Anglia) şi în Richmond, s-a înscris în 1825 la Universitatea din Virginia, pe care a fost nevoit să o părăsească după un an, fiind lipsit de mijloace materiale şi înglodat în datorii, în urma unei vieţi extravagante, ceea ce a dus la un conflict cu tatăl său adoptiv.
  
  
  
  
  Poe a încercat să facă o carieră militară, dar a fost exclus din academia militară din West Point pentru acte deliberate de indisciplină. În această perioadă, a publicat fără prea mult succes primele sale poezii. În 1833, a înregistrat primul succes cu povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă” (A MS. Found in a Bottle), câştigând concursul organizat de revista Saturday Visitor din Baltimore.
  Devine redactor principal al revistei „Southern Literary Messenger”, dar a pierdut postul după scurt timp din cauza exceselor sale alcoolice. Apariţia nuvelei „Povestea lui Arthur Gordon Pym” (The Narrative of Arthur Gordon Pym) a atras atenţia publicului şi a criticilor.
  În 1839, a apărut în două volume un ciclu de nuvele „Povestiri ale Grotescului şi Arabescului” (Tales of the Grotesque and Arabesque), apreciate de public, dar fără succes material. În ianuarie 1845, a publicat în revista „Evening Mirror” celebrul său poem „Corbul” (The Raven), care a provocat o adevărată senzaţie. Îmbolnăvirea şi moartea soţiei sale Virginia, în 1847, i-a accentuat abuzul de băuturi alcoolice.
  Hotărât să se recăsătorească, îmbibat cu opium şi alcool, a plecat să îşi aducă fosta soacră la nuntă, dar nu a mai ajuns la destinaţie. După o dispariţie de câteva zile, în ziua de 3 octombrie 1849, a fost găsit căzut pe un trotuar în oraşul Baltimore, în stare de confuzie mintală.
  A murit patru zile mai târziu într-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849, cauza morţii fiind rabia (turbare).
  
  
  
  
  
  
  . 1834: S-a deschis, la Bucureşti, Şcoala de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Societăţii Filarmonice, nucleul viitorului Conservator. 
   Primul director şi profesor de literatură a fost Ion Heliade Rădulescu.
  
  Școala de muzică vocală, de declamație și literatură a Societății Filarmonice a fost deschisă la București, la 19 ianuarie 1834, din inițiativa lui C. Aristia și condusă de I. Wachmann.
  A funcționat la început în casele pitarului Dinică Boierescu, apoi s-a mutat la Sf. Sava. Cursurile școlii erau frecventate de băieți și de fete, lucru rar în epocă. Printre eleve se afla și Eufrosina Popescu, cântăreață de operă ce a devenit celebră sub numele de E. Marcolini.
  
  
  La un an de la înființare, elevii școlii au interpretat opera 'Semiramida' de Rossini. Ulterior, repertoriul școlii s-a îmbogățit, conținând 90 de lucrări dramatice, majoritatea traduceri de Iancu Văcărescu, I. Heliade Rădulescu și C. Aristia. Școala avea să constituie nucleul viitorului conservator bucureștean. În cadrul Școlii de muzică vocală, de declamație și literatură, Heliade Rădulescu, în calitatea sa de profesor de literatură, a ținut primul curs de istoria literaturii universale în limba română.
  
  
  
  
  
  
  . 1839: S-a născut Paul Cézanne, pictor francez.
  
  
  
  
  
  Artistul s-a născut într-un orăşel din apropierea Marsiliei, Aix-en-Provence, într-o familie înstărită. Tatăl său a înfiinţat prima bancă din urbe. În primii ani de şcoală, Paul Cézanne a fost un elev eminent şi a legat prietenii cu colegii de Emile Zola, Jean-Baptiste Baille şi Louis Marguery. Zola şi Cézanne erau colegi şi în cadrul orchestrei oraşului natal, primul cântând la clarinet, iar cel de-al doilea la corn. Deşi s-a înscris la Facultatea de Drept din Aix în 1858, Paul Cézanne a plecat la Paris în 1861. Aici, a trăit dintr-o alocaţie lunară de 125 de franci, plătită de tatăl său. Artistul nu a reuşit să treacă examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din capitala Franţei, dar s-a împrietenit cu Camille Pissarro, în atelierul căruia a ajuns să picteze după model şi care l-a sfătuit pe Cézanne să picteze şi în afara atelierului.
  
  
  
  Picturile lui Paul Cézanne nu au fost acceptate la Salonul Oficial, iar în 1874, a participat la prima expoziţie a impresioniştilor, prezentând trei opere, printre care şi lucrarea „O Olympia modernă”. 
  
  Toate cele trei au fost considerate ridicole de critici. Artistul a revenit cu 16 lucrări la cea de-a treia expoziţie a impresioniştilor, însă prima sa expoziţie personală a fost vernisată de abia în 1895, cu ajutorul negustorului de tablouri Ambroise Vollard, eveniment care a marcat recunoaşterea sa ca pictor. Ulterior, şi-a cumpărat un atelier în afara oraşului natal, iar în 1904, a expus la Salonul Oficial de toamnă.
  
  
  
  
  
  
  . 1840: Căpitanul american Charles Wilkes a observat, în timpul unei expediţii de explorare, coasta estică a Antarcticii şi a cerut ca această regiune, cunoscută ulterior drept Wilkes Land, să devină parte a Statelor Unite.
  
  
  
  
  
  
  
  . 1853: La Roma, la Teatro Apollo, avut loc premiera operei lui Giuseppe Verdi, „Trubadurul” (Il Trovatore).
  
  
  
  
  
  

  
  

  Trubadurul (în italiană Il trovatore), este o operă compusă de Giuseppe Verdi pe un libret de Salvatore Cammarano, scris după tragedia "El trovator" de Antonio Garcia Gutiérrez.

  
  

  Durata operei: cca 2 ½ ore.

  
  

  Premiera operei a avut loc la Teatro Apollo din Roma, la data de 19 ianuarie 1853.

  
  
   Giuseppe Verdi - Corul Tiganilor din Opera "Trubadurul"
  
  
  
  
  
  
  . 1889: Statul roman devine proprietarul tuturor cailor ferate de pe teritoriul Romaniei, cu o lungime 1.377 km.
  
  
  
  
  
  
  . 1890: S-a nascut Stefan Procopiu, fizician român, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru al Academiei Române, desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel; (d.22.08.1972).
  
  
  
  
  
  În 1913 publică în Buletinul Ştiinţific al Academiei române de ştiinţe un articol în care, plecând de la Teoria Cuantelor dezvoltată la 1900 de Max Planck, calculează valoarea magnetonului teoretic, cunoscut astăzi în fizică sub denumirea de Magnetonul Bohr - Procopiu. Descoperirea, deşi i-a adus Premiul Nobel lui Niels Bohr, l-a consacrat pe Procopiu în lumea fizicii.
  
  
  Timp de cinci ani, între 1919-1924, a făcut studii doctorale la Sorbona, sub îndrumarea celebrului fizician Aimé Cotton. În 1921, în timpul cercetărilor pentru elaborarea tezei de doctorat, descoperă fenomenul de depolarizare a luminii, ceea ce mai târziu va fi cunoscut în fizică sub denumirea de „Fenomenul Procopiu“. Şirul descoperirilor continuă cu „Efectul Procopiu“, în 1930. În anul 1947 identifică, pentru prima oară, fenomenul de variaţie, cu o perioadă de circa 500 ani, a câmpului magnetic terestru, afirmând că începând cu anul 1932 momentul magnetic al Pământului creşte de la Ecuator spre Poli.
  
  
  Între 1925-1962 a fost profesor la Catedra de Gravitaţie, Căldură şi Electricitate a Universităţii ieşene.
  
  
  A murit pe 22 august 1972, la 82 de ani, lăsând în urmă o activitate ştiinţifică vastă.
  
  
  
  
  
  
  . 1903: S-a realizat prima transmisie radio transatlantică între regele Edward al VII-lea al Marii Britanii şi preşedintele american Theodore Roosevelt.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
    

În anul 1901 este implementat primul serviciu de radiotelegrafie între cinci insule din Hawaii. Până în 1903, o stație de tip Marconi, localizată în Wellfleet, Massachusetts, transmitea mesajul președintelui american Theodore Roosevelt, către regele Edward al VII-lea, al Regatului Unit.

. 1915: Georges Claude a brevetat invenţia tubului de neon.

S-a născut în data de 24 septembrie 1870 și a murit la 21 mai 1960. A făcut cercetări pe gaze rare și în 1910 a descoperit iluminatul cu neon.

 Fizicianul și chimistul francez Georges Claude patenta tubul luminescent cu neon, folosit ulterior pentru panourile publicitare stradale. Parizienii erau deja obișnuiți de câțiva ani cu această invenție, pe care o numeau „foc lichid”. De altfel, inginerul Georges Claude fermecase Parisul încă din 1910 cu lămpile de neon pe care le producea pentru uzul casnic. Claude a fondat propria sa firmă cu numele Claude Neon, iar tehnologia și-o prezentase deja la Paris, în 1910, la expoziția Paris Motor Show. În 1923, afacerea sa ia un nou avânt, atunci când Claude semnează un contract cu o firmă de automobile de peste ocean. 

De atunci firmele luminoase încep să fie o priveliște obișnuită în majoritatea orașelor americane. Ulterior, francezul a vândut patentul tuburilor de neon unei firme americane pentru 24.000 de dolari. Astăzi aceste dispozitive sunt omniprezente și totuși principiul lor de funcționare este o enigmă pentru cei mai mulși dintre noi.

. 1943: S-a născut  Janis Joplin, cântăreață americană de hard rock și blues rock (d. 1970)

Janis Lyn Joplin s-a născut la 19 ianuarie 1943, în localitatea Port Arthur, Texas, într-o familie modestă și liniștită. În adolescență Janis Joplin a cântat cu diferite formații folk și blues, în cluburi. S-a înscris la mai multe instituții de învățământ, dar nu a terminat niciuna.

La 16 ani a început să-și manifeste dragostea pentru muzică, frecventând barurile din Louisiana, unde asculta blues și jazz, iar la 17 ani a început să cânte. Când studia Artele Frumoase la Universitatea din Texas, a început să cânte în baruri, alături de Waller Creek Boys.

În anul 1963, a renunțat la facultate pentru a-și căuta norocul în San Francisco. Acolo începe să cânte cu diverși artiști, printre care Jorma Kaukonen, chitarist ce s-a făcut cunoscut ulterior în trupa Jefferson Airplane.

După o scurtă perioadă în care s-a retras în Texas, în 1966 s-a întors în California și a cântat în trupa Big Brother and the Holding Company, cu care, în 1967, a înregistrat primul album.

Joplin iubea libertatea creativă de pe scena muzicală din San Francisco. A cântat cu grupuri ca: The Grateful Dead, Jefferson Airplane, Quicksilver Messenger Service și The Charlatans, în faimoasele Săli de dans Avalon Ballroom, Fillmore East și Fillmore West, sau la festivalurile în aer liber de la Golden Gate Park și Haight-Ashbury.

În septembrie 1970, s-a mutat la Los Angeles și a înregistrat ''Pearl''. Ziua de 4 octombrie 1970 a fost o zi importantă la studio și pentru a sărbători a ieșit să bea un pahar cu colegii. Câteva ore mai târziu a fost găsită moartă, cel mai probabil în urma unei supradoze. Corpul lui Janis Joplin a fost incinerat la Westwood, California, iar cenușa i-a fost împrăștiată în Oceanul Pacific, pe plaja de la Stinson.

La șase săptămâni de la moartea sa, a fost lansat albumul ''Pearl'', în 1971, care s-a menținut pe locul întâi timp de 14 săptămâni.

În 1995 a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame. În 2003, ''Cheap Thrills'' se afla pe locul 338 între primele 500 cele mai bune albume ale tuturor timpurilor. În 2004 revista Rolling Stone a plasat-o pe locul 46 între cei mai buni 100 de artiști ai tuturor timpurilor, iar în 2008, a ocupat locul 28 între cei mai buni 100 de cântăreți ai tuturor timpurilor.

 Janis Joplin - Maybe 

. 2006: NASA a lansat prima sondă spaţială către Pluto. 

Sonda, numită New Horizons va călători inițial cu 57.000 km/h, dar după ce va folosi gravitația lui Jupiter va zbura cu 75.000 km/h și va ajunge la Pluto în iulie 2015.

New Horizons este o sondă spațială lansată de NASA, la 19 ianuarie 2006, în cadrul Programului New Frontiers și concepută pentru studierea sistemului Pluton (planetă pitică) - Charon (satelitul acestuia) .

Să aveți o zi frumoasă!