Este cea de-a 2-a zi a anului
Au mai rămas 363 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 52 m și apune la 16 h 48 m.
Citatul zilei
“În viaţă, spre deosebire de şah, jocul continuă şi
după mat.” (Isaac Asimov)
Evenimente de-a lungul timpului...
- 17 î.Hr.: A murit exilat la Tomis (Constanta), Ovidiu (Ovidius Publius Naso), poet din Roma Antică; (n. 20.03.43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila)
Publius Ovidius Naso (n. 20 martie,
43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi
Constanța) a fost unul dintre clasicii literaturii latine,
alături de Horațiu și Virgiliu.
În toamna anului 8 d.Hr., în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă
a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul
îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de
mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie
și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care
ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși
această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se
referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”.
Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor
aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.
Poetul a făcut numeroase încercări,
prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas
lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu
l-a rechemat la Roma.
La moartea sa a fost inmormantat la Tomis, iar pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus următorul text, în forma unei scrisori
trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):
„Sub astă piatră zace Ovidiu,
cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său
talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit
vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie
somnul lin”.
- 1816: S-a născut Anastasie Fătu, medic şi botanist;
În 1842 a obţinut diploma de doctor
în drept. Studiile medicale le-a continuat la Sorbona, obţinând în 1847 titlul
de doctor în medicină. A fost cel dintâi medic pediatru din Moldova, organizând
ca director al Institutului Gregorian din Iaşi (1852), nucleul asistenţei
materno-infantile din Moldova şi prima creşă pentru copii abandonaţi. Ca
profesor al aceluiaşi institut, a instruit primele moaşe oficiale din Moldova,
pentru care a scris în 1852 'Manualul de învăţătura moaşelor'. În 1873 a fost
profesor de botanică şi zoologie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din
Iaşi.
Alături de Nicolae Negură a avut o
contribuţie esenţială la înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină din
Iaşi, în 1879. În 1869 a fost numit profesor de medicină la Seminarul de la
Socola. A fost unul dintre primii cercetători care s-au aplecat asupra
studierii rolului curativ al apelor minerale, scriind în 1851 ''Descrierea şi
întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova''. În afară de
medicină s-a ocupat şi de botanică, sprijinind cercetarea floristică în Moldova
şi tipărind în limba română primul manual de botanică pentru universităţi. În
1856 a înfiinţat pe cheltuiala proprie, la Iaşi, prima grădină botanică din
ţară, care acum îi poartă numele.
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din
Iași este cea mai veche grădină botanică din România. A fost înființată în 1856
de cel al cărui nume îl poartă acum, Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe o
proprietate cumpărată de acesta.
Prima grădină, înființată în 1856 de
Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în
1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici
perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.
Iată ce a scris chiar Anastasie Fătu
în 1870 în prefață la lucrarea „Enumerațiunea speciilor cultivate în Grădina
Botanică din Iași” privind înființarea și scopurile acestei grădini: „Încă din
1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în orașul Iași. Această
instituție, care la început a propășit foarte încet, fiind redusă la propriile
mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenționată fiind de Casa
Statului și a Comunei Iașilor…”. „Fondând această gradină mi-am propus a
îmbunătăți salubritatea orașului Iași, a îndemna pe „giunimea” studioasă la
învățarea botanicei și a procura iubitorilor de științe naturale ocaziunea de a
contempla frumusețile naturii în momentele lor de repaus”.
În 1872 a donat Societăţii Academice
Române 10.000 de lei pentru instituirea unui fond care să-i poarte numele,
destinat întocmirii hărţii ştiinţifice a României. A fost deputat în Divanul
ad-hoc al Moldovei, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor (1868);
preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi membru al
Societăţii de Ştiinţe Naturale din Frankfurt-am-Main (1881). Din 11 septembrie
1871 a fost membru titular al Societăţii Academice Române, vicepreşedinte al
acesteia între 18 august 1872 şi 18 septembrie 1876 şi preşedinte al Secţiunii
Ştiinţifice între 1872 şi 1874.
A murit la 3 martie 1886
- 1839 : Fotograful francez Louis Daguerre realizează prima fotografie a Lunii.
Prima
fotografie a Lunii a fost realizată de același bărbat care a realizat și primul
portret fotografic al unei femei.
Fotografia a fost realizată cu ajutorul unui
dagherotip – aparat inventat de către
Louis Daguerre, părintele fotografiei; vedeți aici primii oameni fotografiați
vreodată. Și tot John William Draper este și cel care a realizat și primul
portret fotografic al unei femei -portretul lui Dorothy Draper (sora sa). O fotografie realizată în același an, 1840.
Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele
fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai
precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri
remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.
- 1920: Se năştea Isaac Asimov, celebru autor de romane SF (d. 1992)
Isaac Asimov
(n. 2 ianuarie 1920 - d. 6 aprilie 1992) a fost un autor american născut în
Rusia și un biochimist, un scriitor de mare succes și excepțional de prolific,
cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru
cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria
Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria
Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy,
precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat
peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are
lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția
filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al stilului
science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost
considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de
science-fiction din timpul vieții sale.
Asimov a fost
mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept
„combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al
Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul
5020 Asimov este numit în onoarea sa.
- 1933: Se năştea prozatorul Ion Băieşu, autorul romanului “Balanţa”, ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie (d. 1992)
Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache,
n. 2 ianuarie 1933, Aldeni, județul Buzău - d. 21 septembrie 1992, București) a
fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și
film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi
mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu.
La începutul anilor 50 pleacă la muncă pe șantierul
Canalului Dunăre-Marea Neagră ca să-și ajute familia. Dar nu mai ajunge pentru
că, sfătuit de niște prieteni se duce și dă examen la Facultatea de Drept din
București. Din greșeală, ca într-o schiță scrisă de el, Ion nimerește în altă
sală de examen…și este admis la Facultatea de Filosofie. Pentru că era sărac și
nu avea niciun suport material din partea familiei lui, publică poezii pe la
diverse reviste. Întâmplător, dă examen la Școala de literatură Mihai Eminescu,
unde este admis din prima. Lasă filosofia și începe să publice primele creații
semnate cu…un nume nou: Ion Băieșu. Dar de ce și-a schimbat numele, aflăm chiar
de la fiica scriitorului, Daniela
Băieșu Mateescu: „În anii 50 nu
puteai publica având numele unui şef de partid „burghez” (respectiv Ion
Mihalache, conducătorul Partidului Naţional, devenit Naţional Ţărănist).
Serialul umoristic „Tanța și Costel” a
fost cea mai de succes emisiune a televiziunii române în acele vremuri. La
început a fost doar o schiță, care a plăcut foarte mult publicului. Ion Băieșu
a refăcut materialul transformându-l într-un serial TV intitulat „Iubirea e un
lucru mare” și difuzat între anii 1965-70. „Un aport covârșitor l-au avut și
cei doi actori Coca Andronescu și Octavian Cotescu, interpretarea lor a fost
atât de convingătoare, încât cei doi n-au mai putut scăpa de identitatea lor
niciodată, povestește Radu Băieșu, fiul scriitorului. Cotescu a făcut eforturi
disperate, a încercat să joace rolul titular din tragedia shakespeariană
Macbeth, dar în momentul în care a intrat pe scenă, în armură, scăldat în sânge
și cu spada în mână, spectatorii au izbucnit în hohote de râs: Ha! Ha! Ha!
Uite-l pe Costel!” Între timp, serialul cu așa de mare priză la public, a fost
considerat subversiv și oprit. A scris multe volume de schițe cu subiecte
comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța,
ecranizat de Lucian Pintilie, iar postum a apărut și un Jurnal.
Romanul
„Balanţa” reprezintă momentul de apogeu al lui Băieşu, un
triumf literar. Puţini ştiu că toată viaţa lui a suferit în tăcere, pentru că
mulţi îl considerau un scriitor facil, cu priză la mitocani, incapabil de o
operă profundă. Aşa că scrierea unui roman reprezenta pentru el un pariu foarte
important. A păstrat secretul „Balanţei“ 10 ani. Doar Claudia, soţia lui, care
îi dactilografia textele, ştia. Primul om care a citit romanul a fost Eugen
Simion. La Editura Cartea Românească, redactorii s-au luat cu mâinile de cap. Era
o operă foarte îndrăzneaţă pentu timpul acela. Au tăiat pasaje întregi, de
frică să nu-şi piardă locul de muncă.
«Balanța»
este un roman pe care cu siguranță îl citești pe nerăsuflate. Un roman care te
prinde…, un roman care trebuie citit, nu povestit. Pentru că seamană atât de
bine cu ceea ce ne e dat să trăim astăzi. Este adevărat că realitatea acestui
roman vorbește despre o perioadă nu foarte îndepărtată, cea a comunismului. Este
o panoramă a vieții românești de atunci, dar care se
potrivește atât de bine cu noi, cei de acum. Hai să vedem cât de cunoscut îți
sună… vei descoperi că legea și justiția sunt puse în aplicare, indiferent de
situație, cu pumnul. Ca și azi. Abuzuri de funcție, corupție și birocrație în
instituțiile statului. Atât de actual, nu-i așa? Majoritatea populației, din
orașe și din sate, trăiește la limita sărăciei. Astăzi suntem în plină criză
economica, nu? O lume lipsită de repere, cu un sistem al valorilor restrâns
redată în cele mai sumbre culori.
«Balanța» este o carte la care merită
să reflectăm... Pentru că astăzi stă în puterea noastră să schimbăm toate acele
lucruri care nu ne lasă să trăim demn. Pentru că există și oameni plini de
lumină. Trebuie doar să-i observăm. Pentru că există acele întâlniri cruciale
în viața noastră, care ne pot schimba destinul… Trebuie doar să nu trecem pur
și simplu pe lângă ele. Pentru că vom întâlni suflete tari, alcătuite dintr-o
esență nobilă, chiar acolo unde nu credem că ele ar putea exista. Pentru că
viața ne va lua mereu prin surpindere… Nu moartea trebuie să ne preocupe, ci
viața, cu toate amănuntele ei de fiecare clipă" ("Balanta", Ion
Baiesu)
(Articol preluat de pe jurnalul.ro)
Filmul „Balanţa”, regizat de Lucian
Pintilie, a avut un real succes. A fost
prezentat la Cannnes, când Băieşu zăcea într-un spital din America, după ce
suferise un atac cerebral. Copiii lui i-au povestit despre reuşita filmului,
despre aprecieri, încercau să-l înveselească, să-i dea putere. Dar omul care
făcea lumea să râdă nu mai putea zâmbi... A încetat din viaţă pe 21 septembrie
1992 şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe aleea
scriitorilor.
Iată ce scria bunul lui prieten,
Nichita Stănescu, despre el: „De câteva decenii, scrierile lui Ion Băieşu au
defectul că plac şi imprudenţa de a fi iubite. La el, râsul este o formă a dragostei.
(...) Minciunile lui Băieşu ne merg la inimă şi ne-o spală.”
- 1959: Uniunea Sovietică lansează sonda Luna 1,
prima navă cosmică ce ajunge în apropierea Lunii și intră pe orbită heliocentrică. Pentru 1959 este o realizare cu adevărat extraordinară. Datele transmise de sondă arată că Luna nu are câmp magnetic detectabil, Centura Van Allen conține particule cu energie înaltă, vântul solar există cu adevărat și este format din plasmă ionizată. Luna 1 se află și acum pe orbită heliocentrică undeva între Pământ și Marte. Inițial s-a numit Prima Rachetă Cosmică, ulterior a fost rebotezată Mechta (vis în limba rusă). Numele de Luna 1 i-a fost atribuit câțiva ani mai târziu, retroactiv. Luna 1 este primul obiect creat de om care a transmis date de la 500 000 de kilometri distanță.
Luna 1 a fost prima sonda spatiala care a fost lansata
corect pe directia Lunii si prima din programul Sovietic care a ajuns in
vecinatatea satelitului natural. Cursa dintre sovietici si americani era foarte
stransa, pana in 1959 nici Uniunea Sovietica dar nici Pioneer – programul
spatial al SUA – nu reusise sa trimita un obiect pe Luna.
Luna 1 a trecut de centura de radiatii Van Allen
facand cateva masuratori. A fost detectat un numar mic de particule de energie
inalta si s-a descoperit ca Luna nu are un camp magnetic detectabil. Luna 1 a
facut primele observatii si masuratori asupra vantului solar (un flux de
particule incarcate electric emise de atmosfera superioara a Soarelui, fiind in
cea mai mare parte format din electroni si protoni). In timpul acestei misiuni
s-a mai doborat un record: a fost stabilita comunicarea prin radio la o
distanta de jumatate de milion de kilometri.
O defectiune la sistemul de control a facut ca Luna 1
sa treaca pe langa Luna la o distanta de 5900 km.
Informție interesantă: Prima Rachetă
Cosmica/Mechta/Luna 1 este cunoscută pentru Experimentul cu Sodiu. La 120 000
de kilometri distanță de Terra sonda a eliberat în spațiul cosmic un kilogram
de gaz de sodiu. Gazul i-a dat sondei aspectul unei comete. „Coada” portocalie,
strălucitoare a sondei a putut fi ușor observată de pe Pământ pentru câteva
minute.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!