21 Ianuarie

Este a 21-a zi a anului.

Au mai rămas 344 de zile până la sfârșitul anului bisect.
Soarele răsare la 07 h 45 m și apune la 17 h 10 m.

Citatul zilei

”Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.” (George Orwell, n.25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra)

Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor

Dacă e 21 ianuarie, este Ziua îmbrățișărilor!

Ziua de 21 ianuarie se sărbătoreşte, în toată lumea, ca Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor (International Hug Day).

În această zi, oricine poate îmbrăţişa orice persoană, chiar şi pe cele necunoscute.

Sărbătoarea, care a fost instituită în SUA, în anul 1986, numindu-se iniţial Ziua Naţională a Îmbrăţişărilor (National Hug Day), a fost preluată de alte ţări şi s-a răspândit treptat în întreaga lume.

În această zi, oricine poate îmbrăţişa orice persoană, chiar şi pe cele necunoscute.

Nu se ştie cui i-a venit ideea acestei sărbători şi nici de ce a fost aleasă această zi, dar, pentru că s-a manifestat mai întâi în mediul studenţesc, se consideră că autorii şi iniţiatorii ei sunt studenţii.

În această zi, băieţii şi fetele îşi permiteau să se îmbrăţişeze fără motiv şi fără aluzii ascunse, făcând un schimb sincer de căldură sufletească.

Îmbrăţişările reflectă starea emoţională sau natura relaţiei existente între persoane

Îmbrăţişările, mai mult decât o formă de salut sau o modalitate de interacţiune socială, sunt manifestări de afecţiune, expresie a căldurii sufleteşti, a unei relaţii de prietenie.

Îmbrăţişările pot fi superficiale sau profunde, reflectând starea emoţională sau natura relaţiei existente între persoanele care efectuează acest gest.

În funcţie de gradul de intensitate al sentimentelor pe care doreşte să-l exprime, o îmbrăţişare poate fi puternică sau fragilă, egoistă sau generoasă, neutră sau sinceră, poate fi un balsam pentru sufletele rănite sau expresia de fericire pentru persoanele care iubesc.
 

Îmbrăţişarea este gestul care exprimă cea mai variată şi mai bogată gamă de sentimente

Îmbrăţişarea este gestul care exprimă cea mai variată şi mai bogată gamă de sentimente.

Ea poate exprima dorinţa, disperarea, iubirea, pasiunea, apropierea, nevoia de protecţie, tandreţea sau suferinţa.

Şi dacă sentimentele sunt diversificate, felul îmbrăţişărilor diferă şi el. Îmbrăţişările intime ale îndrăgostiţilor un vor fi niciodată identice cu cele ale prietenilor, îmbrăţişările de întâmpinare nu vor fi la fel cu cele de despărţire, îmbrăţişările senzuale, de tip erotic, se vor distinge întotdeauna de cele formale, oficiale.

Indiferent de circumstanţe, de starea afectivă, de persoana care execută acest gest, de sentimentele care sunt transmise, îmbrăţişările sunt unice şi constituie o excelentă modalitate de substit Savanții susțin că îmbrăţişarea reduce tensiunea arterială şi previne atacurile de cord. Îmbrăţişarea ajută la scăderea nivelului cortizolului, hormonului stresului. În timpul îmbrăţişării, se eliberează oxitocina, hormonul fericirii. În plus, o echipă de psihologi a stabilit că acest gest are capacitatea de a întări sistemul imunitar şi de a lupta contra infecţiilor şi a depresiei.

Tipuri de îmbrățișări de care avem nevoie

1. Îmbrățișarea de “la revedere” ( aceasta este comună pentru relația de prietenie dar și de cuplu) când ne întâlnim cu persoana dragă o îmbrățișăm pentru a-i arată că ne e dragă, ne-a lipsit, dar și pentru a-i spune cât de mult înseamnă pentru noi. În cazul unei relații de cuplu, îmbrățișarea este completată de un sărut, iar partenerii se simt contopiți unul cu celălalt.

2. Îmbrățișarea nocturnă – este caracteristică relației de cuplu dar și celei între copil și părinte. În liniștea nopții ce e mai plăcut decât să simți că partenerul te îmbrățișează, simți căldura corpului lui, te simți iubită și în același timp ocrotită.

3. Îmbrățișarea de dimineață – ceasul deșteptător ne deranjează când ne aduce aminte de o nouă zi de muncă, dar parcă prindem energie când partenerul ne trezește cu o îmbrățișare, ne simțim iubite, ocrotite și parcă nimic nu mai contează și nu ne poate strica buna dispoziție.

Îmbrațișarea este cadoul ideal. Minunată în orice ocazie, amuzantă atunci cînd o oferi, dar și cînd o primești, și este pe deplin returnabilă. Îmbrațișarea este practic un lucru perfect.

Și mai e ceva: în comparaţie cu alte sărbători, cea astăzi nu presupune cheltuieli financiare. Ce ne costă să îi îmbrăţişăm pe cei dragi? Nimic! Dar cît de mult costă!

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1643: Navigatorul olandez Abel Tasman descoperă Tonga din Oceanul Pacific.

Abel Janszoon Tasman a fost navigator și comerciant olandez, explorator al Australiei și Oceaniei.

Este celebru pentru călătoriile sale din 1642 și 1644, aflat în serviciul United East India Company, fiind primul european cunoscut care a ajuns în insulele Tasmania și Noua Zeelandă.

În 1642 primește comanda unei expediții ce avea drept scop descoperirea de noi tărâmuri în sudul Pacificului, Terra Australis Incognita, necunoscute până atunci europenilor, dar cărora cartografii le bănuiau existența.

Pe 24 noiembrie 1642, Tasman zărește coasta vestică a unei insule, căreia îi dă numele "Pământul lui Van Diemen", în onoarea guvernatorului de atunci al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Ulterior, colonialiștii englezi îi vor da numele Tasmania.

Pe 13 decembrie, echipajul zărește țărmul sudic al Noii Zeelande. Inițial, Tasman a considerat că a ajuns pe coasta Americii de Sud, mai exact în Tierra del Fuego o numește Staten Landt.

Pe drumul de întoarcere, trece pe lângă insulele Tonga pe 20 ianuarie 1643. În zona insulelor Fiji, vaporul său este aproape avariat datorită impactului cu coralii din regiune. Îndreptându-se către Noua Guinee, ajunge în Batavia la 15 iunie 1643.

• 1885: S-a născut George Vâlsan, geograf român, membru titular (1920) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, Berlin și Paris. 

A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească.

 

S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915) de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”, 1927), de toponimie, de biogeografie.

George Vâlsan a conceput geografia ca o știință a marilor ansambluri teritoriale, privite în întregul lor, prin integrarea elementelor componente în unitatea din care fac parte. Teza sa de doctorat, „Câmpia Română” (1915), lucrare fundamentală a literaturii geografice românești, este primul studiu al unei mari unități geografice, în bună măsură actual și azi mai ales prin aprecierea rolului pe care l-au avut subsidențele locale în dispunerea rețelei hidrografice ți în evoluția reliefului. Prin această lucrare el a pus, în același timp cu Constantin Brătescu, bazele geomorfologiei moderne în România.

Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut funcții importante. Este considerat unul din făuritorii entografiei moderne naționale grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic.

• 1899: În Germania a fost fabricat primul automobil Opel „Made in Ruesselsheim”.

Anul 1899 marchează începutul producției în fabrica de la Rüsselsheim și constituie baza pentru construcția primelor autovehiculelor comerciale. Opel Patent Motor Car, System Lutzmann este numele dat primului automobil Opel. În același an, compania și-a făcut debutul internațional la cursele auto, potrivit site-ului www.opel.ro.

În 1899 se lansa producția primului automobil Opel, la 37 de ani de la fondarea companiei lui Adam Opel și la 13 ani distanță de la realizarea bicicletei, primul mijloc de transport conceput de industriașul german.

   „ Opel Patent Motor Car, System Lutzmann” este denumirea conferită primului automobil Opel. Acesta marchează începutul producţiei în Rüsselsheim şi constituie baza pentru construcţia primelor autovehiculelor comerciale. În cadrul aceluiaşi an, compania îşi face debutul internaţional la cursele auto.

   A fost o decizie revoluţionară. Însă a fost doar prima dintre numeroasele revoluţii care aveau să vină…

• 1911: A avut loc prima ediţie a Raliului Monte Carlo

Raliul Monte Carlo este unul dintre cele mai cunoscute şi mai vechi evenimente sportive din lume, fiind inclus în "careul de aşi" alături de cursa de 24 de ore de la Le Mans, Marele Premiu de Formula 1 al statului Monaco şi cursa de 500 de mile de la Indianapolis.

Inaugurat în 1911 în plină expansiune a industriei auto, Raliul Monte Carlo a fost anulat doar atunci când omenirea a preferat să reconfigurezele graniţele statelor cu armele în mâini în cadrul celor două Războaie Mondiale. Nici măcar acestea nu au fost însă capabile să ştirbească ceea ce avea să devină odată cu trecerea deceniilor unul dintre evenimentele de referinţă ale fiecărui an în sporturile cu motor.
Pornind de la naşterea sa, trecând prin victoria obţinută în 1936 de un echipaj romanesc şi prin controversele majore din 1966, Automarket vă oferă o perspectivă inedită a ceea ce înseamnă în prezent Raliul Monte Carlo.

Naşterea raliului Monte Carlo

În ciuda numelui pe care îl poartă, Raliul Monte Carlo nu a fost creat în scopuri sportive. Nemulţumit de numărul scăzut de turişti care veneau la Monaco, prinţul Albert I şi-a propus să revitalizeze acest sector şi să slăbească prestigiul de care se bucură în domeniu staţiunile de coastă vecine, precum Nisa şi Saint Tropez.
Luând în calcul expansiunea industriei auto din acea perioadă, Gabriel Vialon, unul dintre apropiaţii lui Albert I, a venit cu ideea unui eveniment sportiv care să le ofere constructorilor auto posibilitatea de a testa fiabilitatea maşinilor.

Test de anduranţa pe un traseu dificil

Raliul Monte Carlo a fost privit încă de la început drept un test de anduranţă pe unul dintre cele mai dificile trasee din lume. Deşi competiţia are loc pe asfalt, drumul de munte este condimentat cu numeroase ace de păr unde vizibilitatea este foarte scăzută, însă condiţiile meteo sunt cele care aduc numeroase frustrări pentru piloţi.
În mod obişnuit, temperatura ambientală pe probele speciale este de circa 17 grade, însă aceasta coboară brusc până la -5 grade în trecătorile din Munţii Alpi, cum ar fi Col de Turini. De aceea, fiecare probă specială se desfăşoară pe un traseu preponderent uscat, presărat pe o bună parte din traseu cu zăpadă. Impactul este unul major, întrucât piloţii concurează pe aproximativ 70% din traseu cu pneuri necorespunzătoare, motiv pentru care experienţa joacă un rol decisiv. 

1911- Prima ediţie. Câştigătorul, desemnat în funcţie de viteza medie.

Întrucât industria aviatică de pasageri era practic inexistentă în 1911, organizatorii au luat decizia ca piloţii înscrişi să poată lua startul în Raliul Monte Carlo din mai multe oraşe europene: Berlin, Boulogne, Bruxelles, Geneva, Paris sau Viena şi să-şi aleagă propria rută pentru a ajunge la linia de sosire din Monte Carlo, cu condiţia să treacă prin anumite puncte de control.
Întrucât timpul total parcurs nu putea reprezenta un criteriu elocvent de departajare, regulamentul a stipulat că învingătorul va fi desemnat în funcţie de mai multe criterii, printre care distanţa totală parcursă, starea maşinii şi chiar numărul de pasageri. Totuşi, toate aceste criterii au fost în cele din urmă ignorate, iar francezul Henri Rougier a fost desemnat câştigător pentru că, dintre cei 23 de piloţi înscrişi, a avut cea mai bună viteza medie: 36 km/h pe parcursul celor 1020 km parcurşi. 

•  1927: S-a născut Petru Creția , eseist, poet și traducător.

Petru Creția fost un profesor de limba greacă,traducator al lui Platon, autor, eminescolog, filosof, eseist și traducător român.
Petru Creţia a fost un filolog erudit, neîntrecut ca traducător şi critic de texte, un moralist cu o atitudine fraternă faţă de oameni, exeget sobru al bucuriei, şi un poet aureolat de o melancolie luminoasă. Vlad Zografi l-a numit, inspirat, “un agent al binelui”, descins pe Pământ într-o epocă plină de ameninţări.
Petru Creţia este autorul uneia dintre cele mai originale cărţi din literatura română: Norii. Nici Urmuz, cu bizarele lui reprezentări rezultate din funcţionarea anarhică a limbajului, nici Tzara, inventatorul unei loterii lingvistice ingenioase, care a făcut furori în Occident, nu au reuşit să-i surprindă într-o asemenea măsură pe cititori. În agitatul sfârşit al secolului douăzeci, împins şi înghiontit din toate părţile de oameni grăbiţi, Petru Creţia s-a ocupat cu observarea visătoare şi descrierea norilor. Dacă mai adăugăm că aceasta se petrecea într-o ţară comunistă, în care înălţarea privirii spre cer putea fi considerată o activitate suspectă, avem reprezentarea completă a îndrăznelii lui, nu doar artistice.

Petru Creţia a fost un erudit de modă veche, un umanist rătăcit în secolul douăzeci. A tradus din greaca veche şi latina medievală. L-a glosat pe Dante. A lucrat la o savantă ediţie a scrierilor lui Eminescu. În plus, a mai şi scris într-un stil de o eleganţă impecabilă, fixând cuvintele limbii române în fraze care vor putea fi utilizate cândva ca material ilustrativ în dicţionare şi gramatici. S-a lansat însă şi într-o întreprindere ciudată. Şi-a folosit cultura şi virtuozitatea stilistică pentru a descrie nori!

Petru Creţia este un autor care, scriind, uită de sine, aşa cum nu mai sunt mulţi în literatura română din a doua jumătate a secolului douăzeci.
STUDII, ESEURI. Norii, eseuri şi însemnări, Buc., CR, 1979 (ed. def., Buc., Univ. enc., 1996) l Epos şi logos, 25 de studii şi interpretări, Buc., Univ., col. “Studii”, 1981 l Oglinzile, Buc., H., 1993 l Luminile şi umbrele sufletului, Buc., Univ. enc., 1995 l Catedrala de lumini (Homer, Dante, Shakespeare, Buc., H., 1997 l Testamentul unui eminescolog, Buc., H., 1998 l Eseuri morale, Buc., MLR, 2000 (ed. a II-a, 2003) l Infernul terestru, studii despre Edgar Allan Poe, Buc., MLR, 2001 (ed. a II-a, 2003).

POEZIE. Poezia, însemnări, versuri, Buc., CR, 1983 l Pasărea Phoenix, Buc., CR, 1986 l În adâncile fântâni ale mării, poemele Ofeliei C., Buc., Alb., 1997.

Petru Creţia a îngrijit ediţii din Platon, Eminescu.

A scris prefeţe la volume de Ovidiu, Lucian din Samosata, Basile Giambatista, E. R. Dodds, Corneliu Mircea, Cezar Ivănescu ş. a.

A tradus din greaca veche (Platon, Plutarh, Longos, Vechiul Testament), latina medievală (Dante), italiană (Emilio Cecchi, Massimo Bontempelli, Adriano Tilgher ş. a.), franceză (M. Yourcenar, E. M. Cioran, Nina Berberova, Georges Dumézil, Georges Duby, Aphrodisiensis Chariton, François Bluche, Jacques Duquesne, Victor Valgard ş. a.), engleză (V. Woolf, T. S. Eliot, Frances Yates, Graham Swift ş. a.)

Să aveți o zi frumoasă!