24 Ianuarie

Este a 24-a zi a anului.

Au mai rămas 341 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 42 m și apune la 17 h 14 m. 

Citatul zilei

 „A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” (Winston Churchill, n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965)

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859

 Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Acest major eveniment este considerat a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român, după ce, la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales în unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie, este ales şi domn al Munteniei. Ţelul comun de unire a românilor într-un singur stat a fost atins la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 şi care înfăptuise revoluţia de la 1848 avea în frunte înflăcăraţi patrioţi ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Mălinescu, Constantin A. Rosetti, fraţii Ion şi Dim. Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orăşanu etc.

Fruntaşii revoluţionari din 1848 au întreprins o amplă acţiune de propagandă în favoarea Unirii, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Răspândiţi în diverse centre europene (Viena, Frankfurt, Paris, Londra, Constantinopol), patrioţii români au desfăşurat o laborioasă şi entuziastă activitate, pentru a crea un puternic curent de opinie în sprijinul cauzei româneşti.

În martie 1859, reprezentanţii Franţei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei şi Angliei l-au recunoscut oficial pe Cuza ca singurul domn al Principatelor.

• Ziua Academiei de Politie ”Alexandru Ioan Cuza” din București(stabilită de Senatul Academiei de Poliţie la 24 ianuarie 1996). 

A fost aleasă această dată deoarece Academia poartă numele domnitorului Alexandru Calendarul zilei - 24 ianuarieIoan Cuza, care are şi meritul de a fi înfiinţat primele formaţiuni de poliţie modernă şi primele formaţiuni de pompieri.

Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” este o instituție de învaățământ superior din București, înființată în 1991. Instituția se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și are următoarele facultăți:

- Facultatea de Drept(specializări:Jandarmi,Poliție,Poliție de Frontieră,Penitenciare),

- Facultatea de Pompieri, 

-Facultatea de Arhivistică.

Sfânta Xenia

Sfânta Xenia era originară din Roma. În momentul în care părinții au hotărât să o mărite, ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos. Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El.

Renunță la numele Eusebia și își ia numele de Xenia, care se tâlcuiește “străina”, vrând să arate prin acest gest, că se înstrăinează de lumea aceasta. În urma rugăciunilor, îl intâlnește pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabilește în cetatea Milassa din Careia și îmbracă haina monahală. Aici va ridica o bisericuță închinată Sfântului Mucenic Ștefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare și cu alte fecioare.

Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie. Purta niște haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic și de acestea. Toată viața ei era întru umilință și vărsare a lacrimilor. În Sinaxarul zilei în care se face pomenirea ei se spune că “puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arșiță secând, decât ochii ei încetând de lacrimi… făcutu-s-au lacrimile ei pâine ziua și noaptea ”. Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.

Diavolii se temeau de înfranarea ei și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori a doua zi, alteori în a treia zi, iar de multe ori și toată săptămâna petrecea fără hrană. Iar când era să primească hrana, nu mânca verdețuri, linte, poame de grădină, ci numai puâină pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din cădelnița cenușă și presăra pâinea sa. Aceasta o făcea în tot timpul vieâii sale, împlinind cuvântul prorocesc: “Cenușa cu pâine am mâncat și băutura mea cu plângere am amestecat”.

În momentul în care cuvioasa Xenia a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce. Această cunună strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfințenia cuvioasei Xenia.

Viața sa a fost cunoscută de ceilalți, după moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruse celor două slujnice să nu spună nimănui nimic despre viața sa. Astfel, nimeni nu a știut unde și când s-a născut, din ce fel de familie și de ce a ales să părăsească lumea aceasta, până în momentul în care una din slujnicele ei va face cunoscut motivul înstrăinării ei pentru Hristos.

Evenimente de-a lungul timpului... 

• 76: S-a născut  împăratul  roman Hadrian; (d. 10.07.138).
  
  
  

Publius Aelius Traianus Hadrianus (24 ianuarie 76 – 10 iulie 138) , a fost Împărat Roman (117-138).

A fost al treilea dintre așa-zișii „cei cinci împărați buni ai Imperiului Roman”.

A inițiat o serie de reforme în armată și justiție; arta și arhitectura au înflorit în timpul domniei lui. La Roma este restaurat Panteonul, se construiește Mausoleul sau viitorul Castel Sant’Angelo – mormântul împăraților romani până la Caracalla.

Hadrian a acordat o deosebită atenție promovării filosofiei și literaturii, manifestând o pronunțată înclinare pentru cultura greacă. El însuși era filosof și scriitor, fiind autorul unor poezii în greacă și latină, discursuri, scrieri filologice și enciclopedice. Pe plan extern, Hadrian încheie pacea cu parții și renunță la ultimele cuceriri ale lui Traian din provinciile Armenia, Asiria șiMesopotamia, fixând granița orientală pe Eufrat.

Legate de vizitele împăratului în Dacia, au loc două reorganizări administrative ale provinciei, împărțită în 119 în Dacia Superior și Dacia Inferior, iar în 123 în Dacia Porolissensis, Dacia Superior și Dacia Inferior.

În Britannia, Hadrian a construit zidul defensiv ce îi va purta numele, și care trasa granița de nord a Imperiului Roman.

În anul 132, intenția lui Hadrian de a înălța un templu al lui Jupiter la Ierusalim a declanșat ultima mare răscoală a iudeilor, condusă de Bar Kohba și reprimată în 135.

• 1732: S-a născut Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais  

 Ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). El a fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.

Pisele lui Beaumarchais din seria Figaro cuprind Le Barbier de Séville (Bărbierul din Sevilla), Le Mariage de Figaro (Nunta lui Figaro), și La Mère coupable.

Pisele lui Beaumarchais din seria Figaro cuprind Le Barbier de Séville (Bărbierul din Sevilla), Le Mariage de Figaro (Nunta lui Figaro), și La Mère coupable. Figaro și Contele Almaviva, cele două personaje ale lui Beaumarchais, cel mai probabil create în călătoriile lui în Spania, au fost (împreună cu Rosine, și mai târziu Contesa Almaviva) singurele prezente în toate cele trei părți. Ele reflectă schimbărea atitudinilor sociale înainte, după, și în timpul revoluției franceze. Figaro și Almaviva au apărut pentru prima dată în Le Sacristan, pe care a scris-o prin 1765 și a redenumit-o " un interludiu, imitând stilul spaniol ". Faima lui a început, totuși, cu prima piesă dramatică (drame bourgeois), Eugénie, care a avut premiera la Comédie Française în 1767. Aceasta a fost urmată de o altă dramă, Les Deux amis ou Le Négociant de Lyon (Cei doi prieteni sau Negustorul din Lyon), cu premiera pe 13 ianuarie 1770, tot la Comedia Franceză.

Le Barbier a debutat în 1775. Continuarea Le Mariage a trecut inițial de cenzori în 1781, dar reprezentația a fost imediat interzisă de Ludovic al XVI-lea, după ce a citit-o personal. Regele nu a fost mulțumit de felul cum piesa satiriza aristocrația. În următorii trei ani, Beaumarchais a revizuit-o de mai multe ori, pentru a putea să treacă de cenzor. Regele a ridicat interdicția în 1784. Piesa a debutat în acel an și a fost extrem de populară și în rândul aristocraților. Opera lui Mozart a avut premiera cu doi ani mai târziu. Ultima piesă a lui Beaumarchais, La mère... a avut premiera în 1792 la Paris.

• 1848: La Moara lui Sutter din Coloma, California s-a descoperit aur.

Aceasta avea să ducă la Goana după aur din California de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Colonistul american James Marshall descoperă  aur în California, ceea ce declanșează  o imensă goană după aur.

La invazia căutătorilor de aur dornici de îmbogățire au  contribuit și declarațiile  președintelui  american James Polk , care a evocat în public existența unor bogății incalculabile în California.

Curând imigranți și aventurieri veniți din Europa, Asia și America latină, s-au alăturat celor peste 100.000 de americani care au luat drumul Californiei. Oamenii trăiau în condiții precare,astfel încât încă din primul an s-a înregistrat moartea a zece mii de persoane, ca urmare a lipsei adăposturilor, subalimentației, lipsei medicamentelor ,dizenteriei și a altor epidemii.

Terenurile aurifere deveneau  proprietatea primului venit. Orașe efemere au răsărit ca din pământ în valea Sacramento.

Ajungand la  90.000 de locuitori , dintre care 20.000 mexicani și 10.000 indieni,California dervine în 1949  stat cu depline drepturi, în cadrul Statelor Unite ale Americii de Nord.

Aceşti primi căutători de aur, numiţi „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul şi în căruţe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăţi mari pe parcursul călătoriei.

În timp ce majoritatea primilor sosiţi erau americani, goana după aur a atras şi zeci de mii de oameni din America Latină,Europa, Australia şi Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor şi pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracţie, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuşi, mulţi s-au întors acasă nu cu mult mai bogaţi decât veniseră.

Efectele goanei după aur au fost substanţiale. Oraşul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă şi s-au construit drumuri, biserici, şcoli şi alte oraşe. 

A fost constituit un sistem de legi şi un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă şi s-au construit căi ferate.

 Agricultura, a doua ramură economică în creştere a Californiei a avut o creştere mare. Însă au fost şi efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate şi izgonite de pe pământurile lor, iar mineritul a distrus mediul înconjurător.

• 1849: S-a născut Badea Cârţan.

 A fost un ţăran român autodidact, luptător pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania şi răspânditor de cărţi româneşti la sate, celebru pentru călătoria sa pe jos până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român. (m.7 august 1911).

De-a lungul vieţii, Badea Cârţan a distribuit cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. Peste 200.000 de volume aduse cu traista de peste munţi a răspândit Badea Cârţan prin satele din Transilvania. Nu a primit autorizaţie pentru comerţul cu cărţi româneşti fiindcă Transilvania se afla sub ocupaţie.A fost arestat şi mai apoi eliberat. Oile i-au fost confiscate. A stat la Viena două zile pentru a intra la împărat, 7 zile în „beciurile Vienei”, arestat şi apoi trimis la Pesta. „Dumnezeu Viu Este!”. Cu aceste vorbe începe cererea lui Badea Cârţan, mai degrabă plângerea lui către Impăratul Franz Josef. Nu i-a făcut dreptate împăratul, căci n-avea cum să fie de partea unui român aflat în judecată cu ungurii, dar l-a eliberat din închisoare, mai ales că însuşi Regele Carol I a intervenit pentru eliberarea lui, mişcat profund de dragostea lui de ţară, de drumurile nenumărate pe care le-a făcut pentru a căra cărţi spre folosul neamului său asuprit din Ardeal. Ca să ştie că au părinţi. Cine li-e „tată şi mamă”.

“Un dac a coborât de pe Columnă!”

Asa au titrat ziarele vremii din Roma, cu peste 100 de ani în urmă. Cel care a coborât de pe statuie era badea Cârţan un ţăran român care a călătorit 45 de zile pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian. „Cum era singur și a nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. A rupt trei perechi de opinci ca să ajungă la Roma. “La Bucureşti am fost de peste 170 de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că, dacă nu ştie de moşu-său şi de tată-său, zici de el că-i orfan”, mărturisea Badea Cârţan într-o revistă a vremii.

În august 1911 a murit, fiind înmormântat la Sinaia.

 La căpătâiul său stă scris: ,,Aici doarme Badea Cârţan, visînd la întregirea neamului său”. 

„ Mama trăieşte, tata e mort de trei ani, însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe Bărăgan câte 3-4 sate de oi. În  ’77 mă uitam cum se bat românii pe malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria românilor" şi alte cărţi. În  ’78, am venit acasa, am tras sorţ şi am jurat. Am cătanit în Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferinţă la Sibiu, că se luase iară pricină între români şi unguri. Până în ’93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus în ţară. Vine ’94, şi cu el, Memorandul. Eu urmăream din doască în doască daravelile şi eram necăjit că, ziceau ei întruna, suntem neam rău de oameni noi, românii. Ceteam eu, nu-i vorbă, multe bune şi frumoase, da nu le prea credeam. Îs eu aşa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie să te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă?". Si-apoi am văzut, dragii mei... De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumpărat un costum, da le-am spus să nu cheltuiască, că şi-aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemtăşti. La Bucureşti am fost de peste o sută şaptezeci de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu ştie de Moşu-său şi de Tată-său, zici de el că-i orfan." (Fragment din  interviul pe care Badea Cârţan l-a dat cu câţiva ani înainte de moarte, revistei „Poporul român”).

• 1859: Adunarea Electivă a Țării Românești  se pronunță pentru alegerea ca domn a lui Al.I.Cuza, realizându–se astfel de facto Unirea Principatelor Române.

„La apariţia Domnului, lumea a isbucnit în urale,.. valuri de flori s-au revărsat în calea Domnului, care s-a scoborât din diligenţă”

Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. 

Adunarea electivă a Țării Românești era însă dominată de conservatori, care dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Într-o dimineaţă – Nicolae Grigorescu îi relatează lui A. Vlahuţă – „ne vine vestea ca s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am vazut eu ce va sa zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da’ unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie.”

Ministrul de externe al Franţei. L. Kossuth scria: „un astfel de spirit e necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o recâştige”.

• 1862: Deschiderea primului Parlament unic al României la București.

Domnitorul Al.I.Cuza proclamă în mod solemn, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, "Unirea definitivă a Principatelor", iar orașul București este proclamat capitala țării.

În 24 ianuarie 1862 se deschide primul Parlament al României iar București este proclamată Capitala țării după ce, în 22 ianuarie s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, condus de conservatorul Barbu Catargi. Istoria parlamentară în România începe cu anul 1831 când, în Ţara Românescă, a fost adoptat un act cu caracter constituţional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai târziu, şi în Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române.

Convenţia de la Paris din 1858 şi, mai ales, Statutul Dezvoltător al Convenţiei (care a introdus reprezentarea bicamerală), adoptat din iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin plebiscit, în 1864, au perfecţionat şi lărgit principiul reprezentării naţiunii. Sub regimul politic instituit de Convenţia de la Paris, forul legislativ a cunoscut un evident proces de modernizare, iar prin Constituţia din 1866, promulgată de Carol I, s-au pus bazele moderne ale forului legislativ ca Reprezentanţă Naţională, care a funcţionat în concordanţă cu modul de organizare şi funcţionare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme.

Procesul istoric de formare a Parlamentului României în perioada modernă a dat un impuls puternic afirmării suveranităţii naţionale, conducând mai târziu la Unirea celor două Principate, în 1859. Sub cupola Parlamentului României s-a dat citire, la 9 mai 1877, Declaraţiei de independenţă a ţării şi s-au ratificat, în 1920, actele de unire a Provinciilor istorice româneşti cu Ţara.

În februarie 1938, pe fondul unor puternice tensiuni politice, regele Carol al II-lea, care a subminat rolul instituţiei parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritară. Sub regimul dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale atribuţii.

În toamna anului 1940, o dată cu instaurarea regimului de dictatură militară, activitatea Parlamentului a fost suspendată. După 23 august 1944, sub presiunea forţelor sovietice şi comuniste, Parlamentul a fost reorganizat într-un singur corp legislativ, Adunarea Deputaţilor, care va fi transformată, prin Constituţia din 1948, în Marea Adunare Naţională, organism formal, subordonat total puterii comuniste.

Revoluţia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere şi pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separaţia puterilor şi răspunderea guvernanţilor în faţa organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea revoluţionară provizorie, România a revenit la sistemul parlamentar bicameral. Toate aceste teze se regăsesc în noua Constituţie a ţării, aprobată prin referendum în 1991.

În deceniul atât de frământat al tranziţiei postcomuniste, Camera Deputaţilor – împreună cu Senatul – a dezbătut şi adoptat un număr impresionant de legi şi acte normative, menite să reformeze pe baze democratice întreaga societate, să confere garanţii pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, să promoveze reforma şi privatizarea, să consolideze instituţiile economice de piaţă şi ale statului de drept, condiţii pentru integrarea României în structurile europene şi euroatlantice.

• 1864: A apărut Legea privind înființarea Curții de Conturi.

În urmă cu 152 de ani, domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulga Legea de înființare a Înaltei Curți de Conturi a României.

Legea a fost inspirată de legislaţia franceză (sub aspectul  organizării  și  funcţionării  controlului financiar)   și   de   cea   belgiană   (sub   aspectul desemnării conducerii Curţii). Ea a fost votată în Adunarea   Electivă   la   8/20 ianuarie 1864 și promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 24 ianuarie 1864.

Componenţa Înaltei Curţi de  Conturi: președinte, 8   judecători, un procuror, un substitut, 8 referendari, un grefier și personalul cancelariei.

Secţiunile  Înaltei  Curţi  de  Conturi: Controlul financiar ulterior, Secţia jurisdicţională.

Personalul   Curţii   avea   independenţă  și   era inamovibil,  fiind  asimilat  cu personalul de la Înalta Curte de Casaţie.

• 1891: Își începe activitatea, la București, "Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor", care a militat pentru alipirea Transilvaniei și Bucovinei la Regatul României. 

Liga a publicat mai multe memorii privitoare la situația românilor din Austro-Ungaria.

A emis primul Apel pentru apararea drepturilor românilor la data de 24 ianuarie 1891.

Din iniţiativa ei, s-a publicat, în limba franceză, memoriul studenţilor universitari români, privitor la situaţia românilor din Transilvania şi Ungaria, adresat opiniei publice din Apusul Europei, prin care se evidenţia politica de oprimare a celor peste trei milioane de români din Austro-Ungaria. Astfel, memoriul a avut un puternic ecou în lume.

• 1893: Apare la București revista umoristică Moftul român, condusă de I.L.Caragiale șiAnton Bacalbașa.

Moftul român a fost o revistă umoristică înființată de Ion Luca Caragiale în ianuarie 1893, după ce acesta se retrăsese din ziaristică de la sfârșitul anului 1889. Publicația era subintitulată ironic „Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. În ea au fost publicate unele dintre cele mai valoroase schițe caragialiene. Începând cu numărul 11 a devenit ilustrată, publicând și caricaturi. Revista a apărut, cu unele întreruperi, până în anul1902.

Printre colaboratorii ei s-au numărat:Emil Gârleanu,  I.Al.Brătescu-Voinești,  Al.Cazaban

Revista a apărut pînă la 12 mai 1902.

• 1918: Sfatul Ţării din Basarabia, întrunit în şedinţă solemnă, a votat în unanimitate şi-a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. 

Acest vot a constituit o etapă importantă pe calea unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti s-a făcut în condiţiile Revoluţiei ruse din 1917. Iniţial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale.

Republica Democratică Moldovenească este un fost stat care a fost înfiinţat în 2 decembrie 1917, pe teritoriul fostei gubernii Basarabia, prin proclamaţia Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei din regiune.

În condiţiile anarhiei existentă din cauza revoluţiei ruse, conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti (Ion Inculeţ, Nicolae Bosie-Codreanu, Ion Pelivan, Nicolae Sacară) au cerut sprijin pentru restabilirea ordinii de la generalul rus Scerbacev, comandantul armatei ruse de pe frontul românesc. Cum acesta nu avea ostaşi disponibili, armata rusă fiind şi ea în stare de anarhie la acea vreme, a înaintat cererea respectivă aliaţilor români. Ca urmare a acestei cereri, în ianuarie 1918, armata română a intrat în Basarabia. Sovietul bolşevic din Chişinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Ţării şi a anunţat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii (Cristi, Pelivan şi Codreanu). Până la urmă, însă, bolşevicii au fost nevoiţi să părăsească Basarabia, iar, la 13 ianuarie 1918, armata română a intrat în Chişinău.

Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti. Consiuliul Director a fost dizolvat şi a fost înlocuit de Consiliul de Miniştri. Primul ministru al noii republicii a fost numit Daniel Ciugureanu, iar Ion Inculeţ a fost reconfirmat ca preşedinte.

În 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

• 1932: Este desființat Ordinul Iezuiților din Spania.

Abolirea ordinului iezuiților a fost  de scurtă durată, acesta fiind reînființat de către Vatican la începutul celei de-a doua decade a secolului al XIX-lea, o dată cu reinstalarea la putere a guvernelor  conservatoare, spaniole.

Bazele ordinului au fost puse la data de 15 august 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignațiu de Loyola. Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de papa Paul al III-lea, prin bula „Regimini militantis Ecclesiae”.

Pe lângă cele trei voturi (promisiuni) călugărești obișnuite (ascultare, castitate, sărăcie), iezuiții au introdus un al patrulea vot, anume cel de ascultare necondiționată față de papă. Iezuiții au întemeiat renumite instituții de învățământ, pe care le-au deschis tuturor categoriilor sociale.

S-au făcut remarcați atât în domeniul educației, cât și pe tărâm misionar. Au răspândit creștinismul în toate noile continente, fiind activi mai ales în Asia (Japonia, China, India) și în America de Sud (Paraguay).

Călugării iezuiți s-au implicat în punerea în practică a hotărârilor Conciliului Tridentin, care a decis primenirea Bisericii Catolice după șocul Reformei protestante. Iezuiții au fost principalii promotori ai Contrareformei, căutând să restabilească credința catolică în țări cu tradiție protestantă, precum Anglia, Germania, Olanda și Ungaria.

În Ucraina și Transilvania iezuiții au sprijinit afirmarea bisericilor greco-catolice, aducând importante servicii culturii țărilor respective. Universitatea din Cluj este continuatoarea colegiului iezuit la care a învățat și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul.

Societatea lui Isus a fost desființată în mai multe rânduri. În România ordinul a fost interzis ultima dată în anul 1948 , odată cu instaurarea regimului comunist. După 1989ordinul a reintrat în legalitate. Sediul Provinciei Române a Societății lui Isus se află în municipiul Cluj.

• 1941: S-a născut  cântăreţul american Neil Diamond.

Neil Leslie Diamond (24 ianuarie 1941, Brooklyn, New York) este  un cântăreț, compozitor, chitarrist , actor și  producător din SUA , foarte charismatic  și faimos pentru vocea sa modulată care îi permite să interpreteze numeroase genuri de muzică , iar  textele simple dar pline de poezie, au făcut ca muzica sa să fie ușor de înțeles, chiar dacă trata teme foarte profunde  . Este unul dintre cei mai de succes  artiști din genul “adult contemporan “ din toate timpurile  și compozițiile sale  din diversele genuri muzicale (rock, R&B, folk, pop, country, gospel, jazz, funk, regaee, baladă, sinfónic, etc.)  au influențat artiști  cum ar fi :  The Monkees, Elvis Presley, U2, Frank Sinatra, The Ventures, UB40, Julio Iglesias, Johnny Cash  și  pe mulți alși artiști care i-au interpretat cântecele în jurul lumii.

A început compunând melodii încă de la vrsta de 16 ani , întâi pentru a-și putea cumpăra o chitara, inspirat fiind de o vizită la o școală de muzică  a cântărețului și compozitorului de muzică folk Pete Seeger.Așa a scris  "Hear Them Bells" primul său cântec. În 1960  și-a înregistrat  compozițiile  cu ajutorul lui  Duel,  fiind acompaniat de un coleg de colegiu   Jack Packer. Și-au  luat  numele :  Neil & Jack   lansând singl-urile  "What Will I Do" și  "I'm Afraid",  cu un sound asemănător cu  Everly Brothers, dar fără succes ,  motiv pentru care își urmează cursurile universitare  de medicină   până în 1962 când primește oferta de a semna un contract  cu  Sunbean Music,  pentru industria muzicală de la Brill Building din  Broadway.

Ca un cântăreț de muzică pop de succes, Diamond a avut un număr important de hituri în întreaga lume, în anii ’60, ’70 și ’80.

Diamond a vândut peste 115 milioane de discuri în întreaga lume, dintre care 48 de milioane în SUA. Deși vânzările sale au scăzut semnificativ din anii ’80, Diamond continuă să aibă turnee și continuă să aibă un public fidel.

Neil Diamond - Solitary Man  

• 1946: Adunarea Generală a ONU adoptă prima rezoluție. Aceasta se referă la utilizarea în scopuri pașnice a energiei atomice și eliminarea armelor atomice sau a altor arme de distrugere în masă.

•     1984: A fost lansat pe piață primul computer Apple Macintosh

Se împlinesc 34 de ani de la lansarea pe piață a primului computer Apple Macintosh. Momentul care avea să-l schimbe pe Steve Jobs şi să schimbe compania Apple a venit pe 24 ianuarie 1984. Atunci, a fost lansat primul calculator Macintosh, un concept care avea mai târziu să devină norma, dar atunci pur şi simplu piaţa era formată pe altceva. Macintosh a fost un eşec, Steve Jobs a fost înlăturat de la Apple şi aceste lucruri aveau să fie peste zeci de ani piloni ai revenirii pentru companie şi cofondator.

Calculatorul Apple Macintosh, caruia i s-a spus apoi Macintosh 128K a aparut pe 24 ianuarie 1984, iar pretul lui a fost de 2.495 de dolari. Area procesor Motorola 68000, 128KB de memorie si un monitori de 9 inch la rezolutia 512x384. A fost unul dintre primele calculatoare cu discheta de 3,5 inch

• 1979: S-a pus în vânzare, pentru prima dată, Coca Cola, în China, sub numele de Ke Kou Ke lo. 

Până atunci, această băutură răcoritoare era blamată de propaganda comunistă, fiind considerată un simbol al imperialismului american şi al decadenţei occidentale.

 

Fondatorul Apple era optimist, dar lumea nu era pregătită să creadă în astfel de computere şi nici ele nu livrau la înălţimea promisiunilor. Într-o bună zi, oamenii vor lua acest computer cu ei pentru a lucra acasă, nu vor reuşi să-i mai îndepărteze pe copii de el, iar probabil, până la urmă, ei vor cumpăra chiar şi un computer special pentru familie“, afirma Steve Jobs în 1984. Totuşi, Macintosh a avut vânzări foarte proaste, au fost investiţi foarte mulţi bani în dezvoltarea sa, iar oamenii voiau în continuare Apple II, cel mai de succes produs al acelor vremuri. A fost atât de dorit acest computer, încât s-a dovedit „canalul“ pentru profit al Apple încă doi ani, până în 1986.

 

• 1990:  Prin Decretul–Lege nr. 40 al CFSN, s-a adoptat Imnul de Stat al României (versuri de Andrei Mureşanu, muzica Anton Pann).

Puţini ştiu că prima înregistrare a celui mai cunoscut cântec al naţiunii române, devenit imn naţional - „Deşteaptă-te române!” - a fost făcută în anul 1900, în Statele Unite ale Americii (SUA). Devenit simbol al luptei de eliberare, versurile cântecului au fost scrise şi transmise cifrat, în secret, de la o provincie românească la alta, în perioada Revoluţiei de la 1848. Atunci, Andrei Mureşan a compus poezia “Răsunetul”, care a stat la baza imnului României, interpretată, prima oară, de Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ braşovean, în curtea unui paroh, pe o melodie de Anton Pann.

Titlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Să aveți o zi frumoasă!