11 Februarie

 Este a 42-a zi a anului.

Au mai rămas 323 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 22 m și apune la 17 h 39 m.

Citatul zilei

”Ceea ce eşti se va vedea în ceea ce faci.” (Thomas Edison)

Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei

La 11 februarie 2018 se marchează în întreaga lume, Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei. Adunarea Generală a ONU a adoptat la 22 decembrie 2015 o rezoluţie privind stabilirii unei zile internaţionale dedicată recunoaşterii rolului important al fetelor şi femeilor în domeniile ştiinţei şi tehnologiei.

Adunarea Generală a ONU a decis să proclame ziua de 11 februarie Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei, venind astfel în întâmpinarea eforturilor Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Departamentului ONU pentru Egalitatea de Gen şi Emanciparea Femeilor (UN-Women), Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT) şi a altor organizaţii pentru a încuraja şi sprijini accesul şi participarea fetelor şi femeilor la educaţia în ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică, la activităţi de formare şi cercetare la toate nivelurile.

Totodată, Organizaţia Naţiunilor Unite a invitat toate statele membre, inclusiv mediul academic, persoanele şi societatea în general să acorde o atenţie deosebită Zilei internaţionale a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei şi să susţină participarea totală şi egală a acestora în procesele de educaţie, formare, ocuparea forţei de muncă şi de luare a deciziilor în domeniul ştiinţelor.

La 20 decembrie 2013, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie privind ştiinţa, tehnologia şi inovarea pentru dezvoltare, în care a recunoscut că accesul deplin şi egal şi participarea în domeniile ştiinţei, tehnologiei şi inovaţiei pentru femei şi fete este imperios necesar pentru desăvârşire egalităţii de gen şi emanciparea femeilor şi fetelor.

Ideea instituirii acestei zile a fost generată în cadrul primului Forum mondial la nivel înalt privind Dezvoltarea şi Sănătatea Femeilor, organizat de Trustul Internaţional Academia Regală de Ştiinţe (Royal Academy of Science International Trust - RASIT), care a avut loc la 11 februarie 2015, la sediul central al ONU de la New York, potrivit womeninscienceday.org.

Atât fetele cât şi băieţii au potenţial în a-şi afirma cunoştinţele în domeniul ştiinţei şi al matematicii, în şcoală şi la locul de muncă, însă faptul că există discriminare arată că femeile ocupă mai puţin de 30% din posturile de cercetare şi dezvoltare din întreaga lume, se arată în mesajul secretarului general ONU, António Guterres. Pentru a rezolva această problemă este nevoie de eforturi concertate şi concrete pentru a depăşi stereotipurile şi prejudecăţile şi tototdată de a încuraja şi sprijini fetele şi femeile pentru a-şi atinge întregul potenţial în calitate de cercetători şi inovatori ştiinţifici.

Ziua internaţională a fetelor şi femeilor cu activităţi în domeniul ştiinţei a fost marcată pentru prima dată la 11 februarie 2016, la sediul central din New York al ONU, fiind organizat un eveniment de către RASIT, la care au participat statele membre ONU, reprezentanţi ai UNESCO, ai UN-Women, ai Departamentului ONU pentru Afaceri Economice şi Sociale, ai sectorului privat, mediului academic, precum şi alţi actori ai societăţii civile, inclusiv a femeilor şi fetelor ce desfăşoară activităţi în domeniul ştiinţelor.

Printre obiectivele marcării Zilei internaţionale a fetelor şi femeilor în domeniul ştiinţei se află: stoparea tuturor formelor de discriminare faţă de fetele şi femeile din domeniul ştiinţei şi nu numai; toate fetele să beneficieze în mod gratuit, echitabil şi calitativ de o educaţie ştiinţifică primară şi secundară; de asemenea, să se asigure accesul egal al tuturor femeilor la o educaţie accesibilă şi de calitate tehnico-ştiinţifică, profesională şi terţiară, inclusiv cea la nivel de universitate; creşterea substanţială a numărului de femei de toate vârstele care au competenţe relevante, inclusiv competenţe tehnice şi profesionale, pentru ocuparea forţei de muncă, locuri de muncă decente şi antreprenoriat etc.

 (https://www.agerpres.ro/documentare)

Ziua Europeană a Numărului Unic pentru 

Apeluri de Urgenţă 112

La data de 11 februarie, în Europa este marcată anual ziua numărului unic de urgenţă 112, dată instituită în anul 2009 şi dedicată creşterii gradului de conştientizare la nivel comunitar a importanţei acestui serviciu destinat cetăţenilor.

În acest sens, statele membre ale Uniunii Europene organizează manifestări de comunicare şi alte tipuri de evenimente pentru promovarea numărului unic de urgenţă 112 în rândul cetăţenilor comunitari.

În mod alarmant, mai puţin de jumătate din cetăţenii europeni au cunoştinţă de existenţa acestui serviciu şi îl folosesc în caz de urgenţă. Ziua europeană a numărului unic de urgenţă 112 reprezintă cea mai bună oportunitate de a informa cetăţenii asupra situaţiilor care fac obiectul apelării numărului unic de urgenţă şi ce anume trebuie să facă într-o situaţie specifică.

La nivel european există Asociaţia numărului european de urgenţă (EENA), organizaţie nonguvernamentală cu sediul la Bruxelles, care are drept scop îmbunătăţirea siguranţei şi sănătăţii oamenilor. EENA include ca membrii peste 1.300 de servicii de urgenţă reprezentative din 80 de state la nivel mondial, 90 de furnizori de soluţii în domeniu, 11 organizaţii sau asociaţii internaţionale, peste 200 de membrii ai Parlamentului European şi peste 90 de cercetători în domeniu.
 
În România, Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 a devenit operaţional la nivelul întregii ţării din anul 2005, numărul unic fiind 112, gratuit, poate fi apelat de pe orice telefon fix, telefon public sau mobil, numai pentru urgenţe medicale sau situaţii când sunt puse în pericol viaţa, siguranţa, bunurile cetăţenilor şi mediul.

Preluarea apelului o face Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), care, în funcţie de specificul acestuia, îl redirecţionează către serviciile specializate de intervenţie: poliţie, ambulanţă, pompieri sau jandarmi.

În situațiile de urgență, fiecare secundă contează. Atunci când este în joc viața cuiva, nu puteți pierde timpul cautând numărul de telefon la care să sunați pentru a obține ajutor.

De aceea Uniunea Europeană a introdus un număr unic, 112,  care poate fi apelat din toate statele membre.

112 este un număr rezervat apelurilor de urgență !!!

Pentru mai multe informații, vizitați pagina de internet a Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112: http://www.112.ro

112 este numărul unic de urgență care poate fi apelat în toate cazurile în care incidentele au sau pot avea un efect negativ asupra persoanelor, a mediului sau a proprietății și necesită intervenția imediată a Ambulanței, Poliției, Pompierilor sau Jandarmeriei.

Numărul 112 este gratuit și poate fi apelat de pe orice telefon, fix sau mobil, în România și în întreaga Uniune Europeană.

Apelul către acest număr trebuie efectuat cât mai curând posibil din momentul producerii accidentului. Operatorul ce preia apelul vă va chestiona în vederea stabilirii naturii urgenței!

Persoana care apelează 112 trebuie să aibă în vedere următoarele reguli:

-          să nu intre în panică

-          să răspundă clar tuturor întrebărilor operatorului

-         să declare cât mai concis cele întâmplate

-          să menționeze clar adresa la care s-au produs evenimentele (inclusiv punct de reper)

-          să respecte indicațiile operatorului până la sosirea echipajelor de intervenție

-         să nu închidă telefonul până în momentul în care operatorul solicită acest lucru.

Apelarea abuzivă a acestui număr poate costa viața unui semen aflat în pericol. Convorbirile efectuate în sistemul 112 sunt inregistrate.

Ziua Internațională a Bolnavilor

11 februarie este Ziua Mondială a Bolnavului. Ea a fost introdusă de către Papa Ioan Paul al II- ca o modalitate pentru credincioși și necredincioși de a face ceva pentru oameni bolnavi, prin rugăciuni și acțiuni concrete. Această zi coincide cu comemorarea Fecioarei de la Lourdes. În această zi, organizațiile religioase vor oferi bolnavilor medicamente, alimente și îndrumare spirituală. Ziua Mondială a Bolnavului a fost celebrată pentru prima dată pe 11 februarie 1993 și din acea dată, este comemorată în fiecare an,  în întreaga lume.

Acesta celebrare a fost instituita in anul 1992 de catre Papa Ioan Paul al II-lea in ziua in care Biserica Catolica celebreaza aparitia Sfintei Fecioare Maria la Lourdes din Franta, de la care anul acesta se implinesc 154 de ani.

Aparițiile (18 la număr) ale Sfintei Fecioare Maria la Lourdes au avut loc între 11 februarie și 6 iulie 1858, când Bernadeta Soubirous, în vârstă de 14 ani, a mers să caute lemne, împreună cu două prietene, la grota de la Masabielle, în apropiere de Lourdes, în Franța.

Este important pentru toată lumea să înțeleagă că oamenii bolnavi pot să se simtă excluși și ar putea avea sentimentul că omit ceva important. Acesta este ocazia pentru a crea conexiuni puternice de solidaritate între cei sănătoși și bolnavi, foarte importante pentru a le permite să rămână în contact cu realitatea. Tot ceea ce permite oamenilor bolnavi de a fi ascultați și recunoscuți este extrem de important. Este o ocazie de a reflecta asupra sensului durerii și datoria creștină de asumare a responsabilității pentru persoanele care sunt bolnave, dar și pentru cele care îi ajută.

Este nevoie de a recunoaște faptul că oamenii chiar dacă sunt diferiți prin limba vorbită, culoare și medii culturale pot fi uniți într-o credință unică și să intervină acolo unde există suferință umană. Chiar dacă această zi are o semnificație deosebită pentru comunitatea creștină, nu este necesar de a avea convingeri religioase pentru a face ceva pentru oameni bolnavi. Este important de a oferi ajutor și compasiune, chiar și cea mai mică acțiune contează! Mulți oameni ar putea crede că nu-i preocupă acest lucru, deoarece ei nu sunt bolnavi sau nu știu pe cineva care este, dar să te pui în locul altcuiva este primul pas pentru a înțelege ceea prin ce trec acești oameni.

 Vrei să faci mai mult?

TELEFONEAZĂ unui bolnav!

VIZITEAZĂ un bolnav!

FII VOLUNTAR în îngrijirea unui bolnav!

DONEAZĂ pentru îngrijea unui bolnav!

Cu prilejul acestei zile, sunt organizate, în întreaga lume, manifestări spirituale și caritabile atât în colectivități, spitale, cămine de bătrâni, cât și la domiciliul suferinzilor: bolnavi, persoane cu handicap, orfani, săraci.

În România, Ziua Mondială a Bolnavului este marcată de comunitățile romano-catolice și greco-catolice prin slujbe religioase și rugăciuni care au loc în biserici, dar și prin vizitele reprezentanților în spitale, azile de bătrâni, oferind fructe, iconițe, pliante, jucării și alte mici daruri.

Această zi este dedicată tuturor bolnavilor, dar și lucrătorilor sanitari, credincioșilor creștini, voluntarilor și familiilor celor suferinzi.

Sfânta Împărăteasă Teodora

Sfânta Teodora s-a născut din părinţi străluciţi şi evlavioşi, care au crescut-o la Constantinopol, cetatea de scaun a împărăţiei. Era dăruită de Dumnezeu cu isteţime şi aleasă frumuseţe.

La 4 iunie 830, ea se căsători cu răucredinciosul Teofil, la un an după ce acesta ajunsese împăratul Bizanţului, cu care dădu naştere la 7 copii: 5 fete şi 2 băieţi.

Însă liniştea familiei lor era umbrită de nemăsurata ură a lui Teofil faţă de sfintele icoane ale Bisericii şi de silnica lui prigoană asupra închinătorilor lor. Teodora se împotrivi soţului în această privinţă, continuând să cinstească sfintele chipuri. Ea izbuti să-l scape din închisoare pe cel mai strălucit zugrav de icoane din acea vreme, sfântul Lazăr (17 noiembrie).

Când împăratul Teofil muri, în 842, sfânta Teodora luă în stăpânire tronul în locul fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea folosit acest prilej spre a face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un cinstitor al icoanelor, Metodie, şi spre a convoca un sinod al Bisericii în luna martie a anului 843, care a reaşezat închinarea sfintelor icoane.

Totuşi ea stărui ca sinodul să nu osândească pe soţul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise pe patul de moarte de urăciunea prigoanei stârnite asupra sfintelor icoane.

Pentru a prăznui reluarea cinstirii icoanelor, sfânta Teodora conduse un alai mare cu icoane pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima duminică din Postul Mare în acel an. De atunci, Biserica  prăznuieşte reaşezarea sfintelor icoane în prima Duminică a Postului Mare numită a Ortodoxiei.

După 15 ani, luând tronul fiul său Mihail, o surghiuni pe cinstita maica sa şi cele 4 surori ale sale la Mănăstirea Gastria. Sfânta Teodora primi aceasta cu încredinţarea că este voia lui Dumnezeu, nevoindu-se cu sporită râvnă pentru mântuirea sa şi a familiei sale şi îmbrăcând haina monahală.

Adormi în pace la 11 februarie 867. După o vreme, se aflară cinstitele sale moaşte necuprinse de stricăciune, răspândind bună mireasmă şi mulţime mare de minuni.

Astăzi, moaştele Sfintei Teodora Împărăteasa sunt aşezate spre închinare în Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu.

 Racla ferecată în argint cu moaștele Împărătesei Teodora este așezată în partea dreaptă a sfântului lăcaș. La fel ca și la Sfântul Ierarh Spiridon, trupul Sfintei Împărătese este expus sub sticlă, înfășurat în porfiră împărătească și având mâinile descoperite.

Evenimente de-a lungul timpului…

 .  660 î.Hr. : A luat naştere imperiul japonez.

După înfrângerea regatul Yamato, prinţul Jimmu Tenno a urcat pe tronul Japoniei şi a fondat imperiului japonez. Conform legendei, Jimmu Tenno este un descendent al zeiţei soarelui Amaterasu Omikami, divinitatea centrală a religiei shintoiste, cultul tradiţional al japonezilor. Zeiţa este onorată la celebrul altar Karhishara din prefectura Nara.
Shinto este un cuvânt care derivă din cuvintele chineze Shen (spirit) şi Tao (cale), care înseamnă „calea spiritelor”.
Shintoismul recunoaşte prezenţa spiritelor (kami) în elemente ale naturii precum lacuri, stânci, peşteri sau păduri.

Tradiţia spune că toţi împăraţii din istoria Japoniei descind din Jimmu Tenno, iar actualul împărat Akihito (care a urcat pe tron în 1989) ar fi al 125-lea descendent direct al lui Jimmu Tenno.
În 1872, guvernul Meiji a proclamat 11 februarie drept zi a întemeierii Japoniei, zi care a fost comemorată ca sărbătoare Kigensetsu până în 1948. Suspendată după Al Doilea Război Mondial, celebrarea a fost restabilită în 1966.

• 1809: Inginerul american Robert Fulton a inventat vaporul cu aburi.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania  – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

• 1840: Avea premiera, la Paris, opera lui Gaetano Donizetti opera Fiica regimentului (La Fille du Régiment). 

Fiica regimentului (în franceză La Fille du Régiment) este o operă comică în 3 acte de Gaetano Donizetti. Opera (în limba franceză) a fost compusă în timpul șederii compozitorului în Paris (1838-1843).

Premiera operei a avut loc la Opéra-Comique din Paris în ziua de 11 februarie 1840 și s-a bucurat de un succes ulterior de durată, figurând în repertoriul constant al multor case de operă.

Libretul operei aparține lui Jean-François Bayard și Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges.

Durata operei: cca 2 ½ ore.

Locul de desfășurare a acțiunii: Tirol.

  

• 1847: S-a născut Thomas Alva Edison, inventator și cercetator în domeniul electricității, a realizat telegraful, fonograful și microtelefonul, lampa cu incandescență etc. (d. 1931)

 De câte ori aprinzi lumina, asculți muzică la radio sau te uiți la un film, te bucuri de una din invențiile lui Thomas Edison. De fapt, multe din activitățile pe care le facem zi de zi implică folosirea unei invenții a lui Edison.

S-a născut pe 11 februarie 1847, cel mai mic într-o familie cu 7 copii și nu a vorbit deloc până la 4 ani. Însă, după ce a început nu se mai opera.
Când avea 7 ani, a fost dat afară din școală din cauza hiperactivității sale și a….capului prea mare. Profesoara a sesizat că Edison avea capul neobișnuit de mare pentru un copil de vârsta lui și supărată pentru faptul că mereu era în mișcare și făcea tot felul de năzbâtii, a concluzionat ca este NEBUN și l-a trimis acasă.
La 12 ani și-a convins părinții să îl lase să își câștige proprii bani, vânzând ziare, bomboane și alte mărunțișuri în trenul care trecea prin vecinătate. La 14 ani a reușit să aibă aproape 300 de abonați. În cele mai bune zile avea un profit de aproape 10 dolari pe zi, bani pe care îi folosea pentru întreținerea lui și pentru a-și aproviziona laboratorul artizanal de acasă cu diferite substanțe chimice pentru experimente.
Încă de la naștere, Tom avea un deficit de auz, la una din urechi iar acest lucru s-a agravat odată cu un incident în trenul în care vindea ziarele..când unele substanțe ale lui Tom s-au amestecat și au provocat un incendiu. Conductorul a fost atât de furios încât i-a tras o palmă lui Thomas chiar peste urechea afectată. Aceasta a dus la o agravare a auzului lui Edison. Surprinzător, peste ani când se găsise o soluție pentru revenirea auzului, Edison a refuzat orice operație susținând că îi va fi greu “să înceapă să învețe cum funcționează lucrurile într-o lume de două ori mai zgomotoasă”.
Unul din evenimentele care au avut mare impact în viața lui Edison a fost învățarea Codului Morse și angajarea lui ca operator de telegraf la 15 ani.
La 16 ani, lucrând noaptea a realizat și prima lui invenție. Numită “automatic repeater”, mașinăria transmitea semnale morse automate unui număr de stații, permițând oricărui le primea să le decodeze. N-a patentat niciodată ideea .
La 19 ani acceptă o slujbă ca telegrafist-șef în biroul din Boston al Western Union Company. Motivul principal: Boston era văzut ca unul din principalele centre științifice la acea vreme, patria telegrafiștilor, așa cum Silicon Valey este pentru IT-iști astăzi. Muncind 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămâna pentru Western Union, Thomas Edison continuă să se ocupe de proiectele lui în timpul nopții. Așa a aplicat pentru primul său patent : o mașină automată de numărat voturile. Din păcate, s-a lovit de opoziția parlamentarilor din Massachusetts care nu îi vedeau utilitatea și susțineau că numărarea voturilor manual este cea mai eficientă metodă.

To have a great idea, have a lot of them. (Ca să ai o idee grozavă, trebuie să ai multe idei) Thomas Edison.

De la acest semi-eșec, nereușind să vândă nici un aparat, și fiind în criză de bani, Thomas și-a promis să nu mai piardă timpul “inventând ceva care oamenii să nu dorească să cumpere.
Plin de datorii și aproape de a fi concediat de la Western Union din cauză că “pierdea timpul noaptea și nu se concentra pe responsabilitățile care îi reveneau”, Edison se împrumuta de 35 $ și pleacă spre New York, un oraș mult mai orientat către latura comercială. Dupa 3 săptămâni de stat în New York, Edison mărturisea că era aproape de “înfometare”. În acest moment se întâmplă una din cele mai surprinzătoare coincidențe din istoria lui Edison. Stând și cerșind o cană de ceai de la un vânzător ambulant, Thomas observă peste drum sediul unei firme de brokeraj al cărei manager intrase în panică. Edison își face loc până acolo și observă că una din casele de marcat se defectase și nimeni nu avea idee cum să o repare. În câteva secunde Edison își oferă ajutorul și o pune pe roate foarte repede spre entuziasmul și admirația managerului care îi ofera imediat un job pentru 300 $ pe lună. Era nu numai foarte bine, față de cât câștiga el înainte în Boston, dar era aproape dublu față de cât agonisea un electrician de top în New York. Mai târziu Edison recunoștea că experiența aceasta a fost cea mai “euforică” din viața lui, senzația pe care a avut-o deodată că trecând de la “mizerie la bunăstare” fiind de nedescris.
În sfârșit, acum cu un job care îi asigura existența, Edison putea să se ocupe de ideile lui. Așa au început să vină invenții peste invenții și primii bani serioși. În mai puțin de 6 luni o companie îi plătește 40.000 $ pentru drepturile de autor ale ultimei invenții.

Hell, there are no rules here – we’re trying to accomplish something.(Nu există reguli aici, încercăm să realizam ceva!) – Thomas Edison

La 29 de ani (1876), își deschide primul laborator (Menlo Park, New Jersey) – locul unde vor apărea cele mai multe din invențiile sale.
1877- apare primul fonograf

Many of life’s failures are people who did not realize how close they were to success when they gave up (Cele mai multe din eșecurile vieții sunt oamenii care nu și-au dat seama cât de aproape erau de succes decât dupa ce au renunțat) Thomas Edison

1879 – foarte dezamăgit că Bell reușise să patenteze înaintea lui “prima transmitere a vocii umane printr-un fir”, îi lasă pe toți cu gura căscată inventând “primul bec electric cu incandescență”. 

Și dacă această singură invenție nu ar fi fost hotărâtoare pentru evoluția societății după el, între 1883 – 1884 Edison pune la cale primul sistem automatizat de producere și distribuție a becului electric, prima centrală electrică de iluminat care furniza energie pentru 7200 de becuri.
În 1890 inventează Vitascopul, apoi dictafonul și bateria electrică. Odată cu prezentarea kinetoscopului și primul film tăcut în 1904, Edison lansează practic ..animația!

Deja la începutul secolului Edison era denumit pretutindeni “Vrăjitorul din Menlo Park” , “Cel mai mare inventator din toate timpurile” sau “părintele epocii electricității” . Guvernul SUA îi cere să creeze dispozitive care să ajute la sistemele de apărare ale vaselor și submarinelor. Între timp Edison dă naștere la invenție după invenție.

I have not failed. I’ve just found 10,000 ways that won’t work. (Nu am eșuat. Doar am observat în 10.000 de moduri ce nu mergea bine) Thomas Edison

Our greatest weakness lies in giving up. The most certain way to succeed is always to try just one more time. (Cea mai mare slăbiciune a noastră este că renunțăm. Cea mai sigură cale pentru a reuși este ca mereu să mai incerci încă o dată) Thomas Edison.

I never did a day’s work in my life. It was all fun.(N-am muncit nici măcar o zi in viața mea. Totul a fost distracție.) Thomas Edison.

Când el avea peste 60 de ani,laboratorul pe care îl construise în West Orange, New Jersey, era faimos în întreaga lume. El numea acest complex cu peste 16 etaje, “Fabrica mea de invenții”. Clădirea principală era masivă – mai mare ca suprafață decât 3 terenuri de fotbal. De aici el și echipa sa concepeau invenții, dezvoltau prototipuri, fabricau produse și le expediau clienților. Devenise un model de cercetare și producție modernă.
Edison iubea acest loc. Petrecea acolo ore în șir. Adesea chiar dormea acolo, pe una din mesele din laborator. În anul 1914, în decembrie, laboratorul său a fost cuprins de flăcări și întreaga clădire împreună cu zeci de milioane de dolari investiși s-au mistuit acolo.
În timp ce îl privea de afară arzând, se spune că ar fi rostit următoarele cuvinte : “Copii mergeți și aduceți-o pe mama voastră. Nu va vedea niciodată un foc ca acesta.”
Majoritatea oamenilor ar fi fost distruși în această situație. Nu și Edison. “Am 67 de ani”, a declarat după tragedie, “dar nu sunt destul de bătrân ca să o iau de la început. Mai am multe lucruri de inventat. Am mai trecut prin lucruri ca acestea”. A reconstruit laboratorul și a continuat să lucreze încă 17 ani. 
“Cea mai mare valoare în acest dezastru este că toate greșelile pe care le-am făcut până acum au fost mistuite de foc. Slavă Domnului că o putem lua de la zero”.
“Sper să trăiesc până la o sută de ani”. A decedat la 84.

There’s a way to do it better – find it (Există o cale să faci lucrul acela mult mai bine – găsește-o !) Thomas Edison.

În lumea industriei introduce noţiunea de producţie de serie.

Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 "Premiul Rumford" pentru activitatea din domeniul electricităţii şi în anul 1915 "Medalia Franklin" pentru contribuţia sa pentru binele umanităţii.

 Invenţii

* Inventează şi experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe acelaşi fir, două telegrame în sensuri contrare.

* În anul 1877 inventeaza fonograful, primul aparat de înregistrat sunete şi totodată de redarea lor.

* În anul 1878 perfecţionează telefonul lui Alexander Graham Bell (amplifică vocea cu ajutorul curenţilor de inducţie) şi, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducţie şi microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.

* În anul 1879 inventează becul cu incandescenţă, iar în anul 1880 realizează prima distribuţie de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", prima navă iluminată electric.

* În anul 1880 propune un proiect pentru folosirea tracţiunii electrice pe calea ferată.

* În ziua de 4 septembrie 1882 la New York, Thomas Alva Edison punea în funcţiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraş.

* În anul 1883 descoperă efectul care îi poartă numele, efectul Edison, care se referă la emisia de electroni de către metalele încălzite, cunoscut ca fenomenul de emisie termoelectrică. Descoperă acest fenomen întâmplător: introducând într-un bec cu incandescenţă o mică placă metalică observă că un galvanometru din circuit indică trecerea unui curent electric dacă placa era legată la polul pozitiv al sursei de alimentare şi rămanea la zero dacă placa era legată la polul negativ al sursei de alimentare. Nu i-a acordat vreo importanţă pe moment, dar la notat totuşi. Fenomenul a fost studiat şi dezvoltat ulterior de fizicianul John Ambrose Fleming, punându-se astfel bazele electronicii .

* În anul 1892 inventeză un aparat de luat vederi pentru obiecte sau oameni în mişcare, care folosea o bandă de celuloid de 35 mm cu perforaţii pe margine. Primele încercari, efectuate în laborator, au fost executate cu ritmul de 15 imagini pe secundă, care pe moment nu au dat rezultate satisfăcătoare.

* În anul 1894 inventează kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini în mişcare, cu o frecvenţă de 46 de imagini pe secundă, dar acest aparat nu permitea decât vizionarea filmului decât de o singură persoană. Aparatul folosea benzi de film perforate pe margini, unde imaginile luminate prin transparenţă puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut loc într-o sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie şi comercializat.

* În anul 1912 realizează un prototip de cinematograf sonor, combinând cinematograful propriu-zis cu fonograful. Rezultatele au fost mai mult spectaculoase decât satisfăcătoare.

* În anul 1914 perfecţionează acumulatorul alcalin cu plăci de fier şi de nichel introduse în soluţie apoasă de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, inventat de germanul Jungner în 1901.

 Controverse asupra personalităţii sale

Deşi a avut destule invenţii proprii, Edison nu s-a sfiit să îşi atribuie fără scrupule rezultatele muncii altora, două exemple fiind concrete în acest sens:

    * Sârbul Nicolae Teslea (Nikola Tesla). În 1885, transatlanticului "Oregon" i se defectase generatorul de curent electric Edison. Trebuia să plece la timp, altfel întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Teslea să repare scurt-circuitul generatorului, defectul fiind în spirele înfăşurării bobinei de excitaţie şi o remediază, rebobinând-o în circa 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecţiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la data prenotată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicaţii: fusese o glumă. Nici alte gratificaţii promise, de exemplu pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator şi un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu şi va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenţi alternativi polifazaţi. Trecerea timpului îi dă dreptate lui Teslea în competiţia sa cu Edison şi treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.

    Edison şi Teslea au fost propuşi împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe anul 1915, ca unii ce-şi închinaseră viaţa pentru descoperiri şi realizări tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat premiul, din cauza animozităţilor din trecut. Dar era în anul 1916, şi premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial..."

    * Francezul Georges Méliès. În 1902, după ce a terminat filmul "Le voyage dans la lune", Méliès a intenţionat să-şi vândă filmul în S.U.A., ceea ce i-ar fi adus profituri uriaşe. Însă tehnicienii lui Thomas Alva Edison, furând o copie originală, făcuseră deja copii pentru difuzare a acestui film. A fost proiectat în toată America în reţeaua de săli de cinematograf ale lui Edison la câteva săptămâni de la lansare. Edison a făcut o avere de pe urma furtului acestui film Méliès şi datorită lipsei unei legi privind dreptul de autor. Lipsa acestei legi a dus şi la falimentarea producătorului care nu şi-a putut recupera investiţia.

Citate Thomas Edison

*Există o cale să faci lucrul acela mult mai bine - găseşte-o.
*Geniul este un procent inspiraţie si nouăzeci şi nouă transpiraţie.
*Neliniştea vine din nemulţumire şi nemulţumirea este prima condiţie a progresului. Arătaţi-mi un om profund mulţumit şi eu vă arăt un eşec.
*Nu am dat greş. Pur şi simplu am descoperit 10.000 de idei care nu funcţionează.
*Valoarea ta constă în ceea ce eşti şi nu în ceea ce ai.
*Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers.
*În viaţă nu primeşti niciodată ceea ce meriţi, ci ceea ce negociezi.
*Cel mai mare neajuns al nostru este că renunţăm prea repede. Cel mai corect drum spre succes este să mai încerci o dată.
 

• 1866: Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, este silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal–radicali ("monstruoasa coaliție")

S-a format o locotenenţă domnească, compusă din Lascăr Catargiu (reprezentant al Moldovei şi al conservatorilor), generalul Nicolae Golescu (reprezentant al Munteniei şi al liberarilor) şi colonelul Nicolae Haralambie (reprezentant al armatei), precum şi un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica (prim-ministru şi ministru de externe), făcând ca Unirea Principatelor să fie în primejdie.

O parte din elita politică a noului stat România, creat în baza a două principate româneşti: Moldova şi Valahia (Muntenia), considera că reformele în stil occidental ale lui Cuza veneau prea repede. Unii dintre marii proprietari de terenuri se temeau de desproprietăriri în folosul ţăranilor. Se contura tot mai mult ideea precum că adevărata suveranitate, faţă de Imperiul Otoman, România o poate obţine doar sub un principe străin. În baza acestui ultim deziderat s-a creat coaliţia din reprezentanţii a unor tabere diametral opuse, lucru care a mirat pe toată lumea. Coaliţia dintre conservatorii cei mai de dreapta şi liberalii cei mai de stânga, cu complicitatea comandanţilor unor unităţi militare, a fost numită ulterior şi „monstruoasa coaliţie”.

În noapte de 10 spre 11 februarie 1866, la orele 5, a pătruns în palat un grup de ofiţeri cu pistolul în mână silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea. Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rânduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atât de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza!

A doua zi, fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria, de unde niciodată n-a revenit şi unde niciodată n-a făcut vreo plângere, repetând mereu că şi el dorise venirea unui principe străin.

• 1929: Ia ființă statul Vatican prin acordurile italo-papale de la Lateran. 

Papa exercită puterea legislativă și executivă, prin intermediul unui corp de cardinali. Papa Pius al XI-lea semnează cu Mussolini Tratatul de pace de la Lateran prin care statul italian acordă Vaticanului proprietatea exclusivă și jurisdicția suverană asupra unui cartier din N-V Romei, în schimbul recunoașterii de către papă a guvernului fascist.

Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano, în latină Status Civitatis Vaticanae) este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

Papa a exercitat puterea legislativă şi executivă, prin intermediul unui corp de cardinali.

Papa Pius al XI-lea a semnat cu Mussolini Tratatul de pace de la Lateran, prin care statul italian a acordat Vaticanului proprietatea exclusivă şi jurisdicţia suverană asupra unui cartier din N-V Romei, în schimbul recunoaşterii de către papă a guvernului fascist.

Papa Pius al XI-lea este recunoscut ca suveran al Vaticanului şi un Concordat, care a stabilit catolicismul ca „religie unică a statului italian”.

Educaţia catolică a devenit obligatorie în învăţământul primar şi secundar, iar divorţul civil a fost interzis. La rândul său, Papa a recunoscut suveranitatea Casei Regale de Savoia, în Italia, cu capitala la Roma.

Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit. 

Teritoriul include Piața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo.

Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.

• 1929: în Ţara Bîrsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României: -38,5 grade C

 Oamenii mureau îngheţaţi în locuinţe, în trenuri şi pe drumuri, iar lupii flămînzi dădeau tîrcoale caselor.
Pe 11 februarie 1929, în Ţara Bîrsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României: -38,5 grade C, minimă atinsă din nou şi în 25 ianuarie 1942. Frigul crîncen din aceste zile n-a coborît termometrele sub 30 de grade, însă ţine de două săptămîni şi e greu de suportat, cu tot confortul locuinţelor de azi. Dar cum a fost iarna acum 83 de ani la Braşov? Dacă ar fi funcţionat acelaşi sistem meteorologic de avertizare, s-ar fi instituit cod roşu de ger. Problemele erau aceleaşi, efectele la fel de catastrofale, iar autorităţile la fel de neputincioase. Iată cum a „îngheţat“ Gazeta Transilvaniei în paginile ei realitatea acelui februarie 1929, cînd braşovenii au trăit cel mai aprig ger din istorie.
Viscolul a venit din Vest
Februarie 1929. „Gazeta Transilvaniei“ informa despre lucrurile obişnuite: admiterea la liceu, „concursul de schiuri“, preţul lemnelor, şedinţa consiliului comunal, facilităţi pentru invalizi, văduve şi orfani de război, un nou cod al muncii, încheierea de împrumuturi externe, războiul din Afganistan, plata impozitelor şi nemulţumiri la adresa guvernării liberale. Parcă am citi dintr-un ziar de azi. Existau şi ştiri care n-au nicio legătură cu prezentul: „Hîrtia s-a ieftinit, domnul ministru al industriei şi comerţului continuînd politica de ieftinire a traiului“. Din actualitatea externă, însă, venea o ştire din Polonia afectată de ger: „În aceste zile s-au menţinut pe străzile Varşoviei circa 100 de focuri mari pentru protejarea publicului contra gerului. Focul a ars pînă seara cînd fu stins pentru a nu se produce un incendiu.“ Avea să fie doar începutul. Peste cîteva zile, valul de frig a ajuns şi în România. Ninsese, iar la început de februarie, se stîrnise vîntul. În restul ţării era şi mai rău, o vreme, trenurile n-au circulat. „Potolindu-se viscolul, au început lucrările de deszăpezire. Trenurile circulă astăzi aproape toate, natural, unele cu mici întîrzieri.“ La Constanţa, vapoarele au fost prinse în gheţuri. „Gerul năpraznic a făcut ca ţărmurile Mării Negre să îngheţe cît vezi cu ochii. A venit apoi şi un vînt cu furtună, din pricina căruia multe vapoare s-au rătăcit, iar altele au suferit stricăciuni.“ Marea a mai îngheţat aşa crîncen abia în 1954. În 10 februarie 1929, Constanţa a trăit cel mai mare frig din istorie: -25 grade C. România se congela.
Mecanici de locomotive degeraţi
Pe 11 februarie, staţia meteorologică de la Bod a transmis o informaţie uluitoare:
-38,5 grade Celsius. „Gazeta Transilvaniei“ a făcut atunci o sinteză a consecinţelor gerului aspru: trenuri anulate, şine plesnite de ger, victime atît de multe încît nici nu puteau fi numărate. Cele mai mari nenorociri se întîmplau tot la Buzău, unde „gerul a stins viaţa la vreo 12 persoane, care, în diferite locuri, au fost găsite moarte de frig“. „Mamă, tată şi 12 copii au căzut pradă morţii din cauza puternicului ger“. La Cîmpina, a îngheţat o întreagă aşezare de ţigani care trăiau în corturi. Mari probleme erau în traficul CFR, aflat la bunăvoinţa mecanicilor de locomotive şi a fochiştilor, după cum acceptau sau refuzau să plece la drum. Cei care se încumetau să pornească locomotivele erau adevăraţi eroi care „îşi văd de slujbă cu tot gerul grozav“. „Mulţi însă din mecanici s-au îmbolnăvit şi au degerat, şi astăzi sînt internaţi în spitale“, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti. „Unde înainte, depoul trimetea zilnic 250 de locomotive, astăzi ies maximum 20 de locomotive pe zi“. Garnituri întregi de trenuri erau avariate, pagubele CFR-ului erau de sute de milioane de lei. Şinele zăceau îngropate sub troiene înalte de patru metri. Şi comunicaţiile căzuseră. Direcţia de Poştă, Telegraf şi Telefon anunţa că „pînă la încetarea viscolului şi restabilirea transporturilor, se suspendă primirea la poştă a pachetelor particulare şi oficiale. De asemenea, şi poşta de scrisori este expusă la întîrzieri nedeterminate“. Ravagiile provocate de viscol erau uriaşe, „pe o mare întindere, stîlpii au fost rupţi, întrerupînd circulaţia telegrafică şi telefonică“.

Alegeri amînate şi şcoli închise
Oamenii erau izolaţi, aprovizionarea se făcea cu greutate, iar rezervele de lemne erau pe terminate. Depozitele de lemne erau păzite de soldaţi, iar mulţi dintre aceştia degerau în post. Şcolile au fost închise, prin ordin al ministerului instrucţiunii. „Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei.“ Universităţile şi şcolile normale şi-au continuat activitatea, iar închiderea şcolilor particulare rămînea la latitudinea conducerii acestora. S-au amînat pînă şi încorporările recruţilor. Alegerile parţiale pentru Cameră şi Senat, fixate pentru data de 20 februarie, au fost amînate pe 17 aprilie, „pentru cauze de forţă majoră dictate de imposibilitatea de comunicaţii“. Ştirile despre oameni îngheţaţi curgeau tot mai multe şi mai îngrozitoare: nou-născuţi morţi de frig, bătrîni găsiţi degeraţi în case sau drumeţi înţepeniţi în căruţe. Mulţi erau bărbaţi „băuţi bine, ca să se încălzească. Beutura i-au muiat de şi-au pierdut firea şi gerul cuprinzîndu-i i-a adormit, şi adormiţi au fost pe veci“. A fost „o iarnă a cărei grozăvie o să rămînă în amintirea oamenilor“, „geruri cum numai în Ţara Rusească se mai pomeneau“.
Lupii intrau în oraşe
Întreaga Europă îngheţase, „cum nu s-a mai pomenit de 200 de ani“. În Viena, populaţia rămăsese fără apă, după ce conductele crăpaseră. „Cîmpia Ungariei a rămas pustie şi haitele de lupi se arată pe la marginea satelor“. Animalele înfometate au pătruns şi pe străzile oraşelor. În Polonia, o lupoaică a intrat într-o crîşmă şi a luat un bebeluş care dormea într-un leagăn, în timp ce părinţii lui se cinsteau. „Au alergat oamenii după ea, dar nu i-au mai putut da de urmă.“. Lupii au ieşit la drumul mare şi în România. Lîngă Iaşi, un lăutar a fost înconjurat de o haită de lupi. Speriat, ţiganul a început să cînte la ţambal. „La auzul muzicei, lupii s-au oprit toţi pe loc ascultînd. În timpul acesta, a sosit o căruţă cu cîţiva ţărani, care au luat pe ţigan cu dînşii.“ Ziaristul braşovean se miră: „Mai rar să fi văzut atîtea haite de lupi înfometaţi, care să intre în sate şi oraşe şi să se dea la om, ziua-n amiaza mare!“. Cele mai joase temperaturi s-au înregistrat în acele zile în Moscova: -47 de grade Celsius. Treizeci de vapoare au rămas prinse în gheţurile Mării Baltice. „Guvernul Reich-ului a organizat un serviciu de aviaţie pentru aprovizionarea vapoarelor cu alimente.“ La Bod, gerul s-a mai înmuiat, pe 15 februarie erau „doar“ -37 de grade C, în timp ce la Vatra Dornei se zvonea că s-a ajuns la -45 de grade C.
Despre încălzirea globală în 1929!
Încercînd o explicaţie pentru extremele meteorologice din acel an, profesorul braşovean F. Sânjoanu spunea că totul se datorează unui val rece venit dinspre miazănoapte, care a luat locul celui cald, de la miazăzi. Astăzi, specialiştii descriu cam la fel fenomenul temperaturilor extreme în depresiunea Braşovului. În perioadele geroase, aerul rece polar care ajunge în zona montană din estul Transilvaniei, fiind mai dens şi mai greu, coboară şi stagnează în depresiuni, formînd ceea ce meteorologii numesc „lacuri de frig“.
Aşa se explică de ce polul frigului din România e tocmai în Braşov şi zonele învecinate: Joseni, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Întorsura Buzăului, Topliţa. Dar gerurile din 1929 nu vor fi ultimele. Profesorul susţinea că, peste un timp, tot Pămîntul va îngheţa, „vară, iarnă, deopotrivă“, vieţuitoarele se vor retrage în zonele mai calde, dar, în cele din urmă, peste mii de ani, o calotă glaciară va acoperi planeta. Viziunea omului de ştiinţă braşovean este uimitor de asemănătoare cu teoriile moderne despre efectele încălzirii globale, chiar dacă nu numeşte aşa fenomenul. Face şi o incursiune în istoria îndepărtată, comparînd vremurile ce vor veni cu cele din zorii speciei umane, cînd „omul trăia prin peşteri certîndu-se cu urşii“. Autorul articolului nu se dă bătut în faţa ameninţării cu gerul veşnic, fiind convins că omenirea va găsi o soluţie „cîtă vreme pămîntul va avea aer, apă şi rază de soare“. Anii au trecut, soluţii nu s-au găsit, iar februarie e la fel de geros.
Recorduri de frig la Braşov
- 11 februarie 1929: Staţia Meteo de la Bod a înregistrat -38,5 grade Celsius.
- 25 ianuarie 1942: Staţia Meteo de la Bod a înregistrat -38,5 grade Celsius. Au fost -25 de grade Celsius în fiecare noapte, între 15 şi 18 ianuarie.
- 14 ianuarie 1985: la Braşov au fost - 32,3 grade Celsius, iar la Făgăraş, -31,4 grade Celsius.
- 25 ianuarie 2010: -30,2 grade la Braşov şi minus 30,8 grade la Făgăraş.