Este a 105-a zi a anului.
Au mai rămas 260 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 32 m și apune la 20 h 00 m.
Citatul zilei
”Preţuieşte în viaţă
lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată:
să lumineze în intuneric.” (Leonardo da Vinci)
Ziua Mondială a Artei
Ziua mondială a artei este marcată anual la 15 aprilie, ca o
recunoaştere a contribuţiei oamenilor de artă la îmbogăţirea culturii şi
spiritualităţii universale.
Data a fost aleasă în memoria pictorului, sculptorului, arhitectului, inventatorului şi umanistului italian Leonardo da Vinci (15 apr.1452 - 2 mai 1519), considerat un simbol al liberei exprimări, un vizionar în lumea artelor. El este şi autorul celebrului adagiu "În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu".
Data a fost aleasă în memoria pictorului, sculptorului, arhitectului, inventatorului şi umanistului italian Leonardo da Vinci (15 apr.1452 - 2 mai 1519), considerat un simbol al liberei exprimări, un vizionar în lumea artelor. El este şi autorul celebrului adagiu "În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu".
Începând din anul 2012,
la 15 aprilie este sărbătorită Ziua Mondială a Artei, instituită în cadrul
celei de a XVII-a Adunări generale a Asociaţiei Internaţionale de Artă -
Guadalajara, Mexic. Data a fost aleasă în memoria lui Leonardo da Vinci (15
aprilie 1452 - 2 mai 1519), considerat un simbol al liberei exprimări,
multiculturalismului şi toleranţei, un vizionar în lumea artelor. Este autorul
celebrului adagiu: „În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu".
Asociaţia Internaţională de Artă (IAA/AIAP) este o organizaţie
nonguvernamentală (ONG) care lucrează în parteneriat oficial cu UNESCO
şi cuprinde artişti care aparţin în special domeniilor picturii,
sculpturii, tipografiei, dar şi artişti care practică alte forme de
creaţie în artele vizuale.
Prin activităţile sale - întâlniri, seminarii, expoziţii - urmăreşte să
stimuleze cooperarea internaţională între artiştii din toată lumea, să
îmbunătăţească poziţia economică şi socială a artiştilor la nivel
naţional şi internaţional, să apere drepturile materiale şi morale ale
acestora.
Organizaţia participă activ la programele UNESCO prin educaţia artistică pentru copiii care se confruntă cu violenţă, cu populaţii defavorizate sau care locuiesc departe de centrele educaţionale, în şcoli şi case de copii fără educaţie artistică, precum şi în centre medicale specializate. De asemenea militează pentru ca educaţia artistică să fie recunoscută drept una dintre drepturile omului şi introdusă în Constituţiile naţionale, potrivit sursei amintite.
Asociaţia Internaţională a Artei a luat fiinţă în 1952, la o conferinţă a artiştilor din Veneţia, când 23 de guverne şi 48 de asociaţii de artişti din 19 ţări s-au declarat în favoarea formării unei asociaţii internaţionale de pictori, sculptori şi gravori, astfel că a fost constituit un consiliu provizoriu sub preşedinţa lui Gino Severini (Italia), iar un secretariat a fost deschis la Casa UNESCO din Paris.
Organizaţia participă activ la programele UNESCO prin educaţia artistică pentru copiii care se confruntă cu violenţă, cu populaţii defavorizate sau care locuiesc departe de centrele educaţionale, în şcoli şi case de copii fără educaţie artistică, precum şi în centre medicale specializate. De asemenea militează pentru ca educaţia artistică să fie recunoscută drept una dintre drepturile omului şi introdusă în Constituţiile naţionale, potrivit sursei amintite.
Asociaţia Internaţională a Artei a luat fiinţă în 1952, la o conferinţă a artiştilor din Veneţia, când 23 de guverne şi 48 de asociaţii de artişti din 19 ţări s-au declarat în favoarea formării unei asociaţii internaţionale de pictori, sculptori şi gravori, astfel că a fost constituit un consiliu provizoriu sub preşedinţa lui Gino Severini (Italia), iar un secretariat a fost deschis la Casa UNESCO din Paris.
Doi ani mai târziu, în 1954 a fost convocată pentru prima dată Adunarea
Generală a Asociaţiei, tot la Veneţia, în cadrul căreia şi-a stabilit
structura şi obiectivele. La această primă adunare au participat 18
ţări. Printre artiştii care şi-au pus amprenta a supra AIAP/IAA se
numără: Joan Miro, Georges Braque, Robert Delaunay, Victor Pasmore, Hans
Hartung, Marie Laurencin, André Masson, Victor Vasarely, Cesar
Baldaccini, Alexander Calder.
Uniunea Artiştilor Plastici din România este membră a Asociaţiei Internaţionale de Artă.
Uniunea Artiştilor Plastici din România este membră a Asociaţiei Internaţionale de Artă.
Arta se prezintă în
nenumărate forme, dar categoriile oficiale (stabilite pentru prima oară în
Grecia antică) au fost : arhitectura, pictura, sculptura, muzica, literatura şi
dansul. Acestora li s-a adăugat, în 1911, cinematograful, considerat cea de a
şaptea artă. Despre menirea artei şi sensurile exprimării artistice s-au
pronunţat, de-a lungul timpului, filosofi, oameni de ştiinţă, artişti celebri.
Iată câteva citate:
„Scopul artei este
acela de a spăla, de pe sufletele noastre, praful vieţii de zi cu zi"
(Pablo Picasso).
„Scopul artei este de a
reprezenta nu înfăţişarea exterioară a lucrurilor, ci sensul lor profund"
(Aristotel).
„Dacă auzi în tine o
voce spunându-ţi: nu ştii să pictezi, atunci pictează, neapărat, şi vocea aceea
se va stinge" (Vincent Van Gogh).
„Pământul are o muzică
anume pentru cei care ştiu să asculte" (William Shakespeare).
„Dacă arta e menită să
hrănească rădăcinile culturii noastre, atunci societatea trebuie să-l lase pe
artist liber să-şi urmeze imaginaţia, oriunde l-ar duce ea" (J.F.
Kennedy).
„Niciun mare artist nu
vede vreodată lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Dacă le-ar vedea aşa, ar
înceta să mai fie artist" (Oscar Wilde).
„Fiecare copil e un
artist. Problema e cum să rămână artist şi după ce va creşte" (Pablo
Picasso).
„Arta depinde de noroc
şi de talent" (Francis Ford Coppola).
„Avem arta ca să nu
murim de adevăr" ( Friedrich Nietzche).
Ziua Mondială a
Diagnosticării Diabetului
Ziua Mondială a
Diagnosticării Diabetului: este în fiecare an, un prilej de a ne reaminti că
această afecţiune este o problemă majoră de sănătate publică şi că este foarte
important să ne informăm cu privire la prevenția diabetului, să cunoaştem
factorii de risc care determină apariţia bolii. Prevalenţa diabetului la nivel
mondial este în continuă creştere.
La 14 noiembrie se marchează
„Ziua Mondială de Luptă Împotriva Diabetului”.
Potrivit Federaţiei
Internaţionale de Diabet, la nivel global, la fiecare 5 secunde, o persoană
este diagnosticată cu diabet şi la fiecare 10 secunde o alta moare din cauza
acestei afecţiuni. Estimările specialiştilor arată că până în 2030, 522
milioane de persoane vor suferi de diabet, comparativ cu cele 366 de milioane
înregistrate în 2011. Anul trecut, s-au înregistrat 4,6 milioane de decese
cauzate de diabetul zaharat la nivel mondial.
Diabetul zaharat este una
dintre cele mai importante provocări ale secolului XXI. Este principala cauză
de orbire, de insuficienţă renală, atac vascular cerebral, infarct de miocard
acut, neuropatie diabetică şi picior diabetic. Din păcate, numărul persoanelor
care suferă de această boală este în creștere.
Diabetul zaharat reprezintă
creşterea glicemiei peste limitele normale din cauza producţiei insuficiente de
insulină. Alimentele şi băuturile consumate joacă un rol important în sănătate,
excesul de produse cu zahăr determinând o creştere alarmantă a glicemiei.
Specialiştii spun că atunci când organismul nu produce suficientă insulină
pentru a transporta glucoza în celule, creşterea glicemiei sanguine şi scăderea
cantităţii de glucoză din celule determină simptomele şi complicaţiile
caracteristice diabetului zaharat.
În cazul diabetului zaharat,
din cauza producţiei insuficiente de insulină, creşte foarte mult concentraţia
de glucoză din sânge. Atunci când pancreasul încetează să mai funcţioneze ca
atare, oboseala, starea de somnolenţă şi greaţă, ne dau de ştire. Totodată,
dacă observaţi că slăbiţi brusc, aveţi privirea în ceaţă, urinare excesivă şi
simţiţi nevoia să beţi câtă mai multă apă, nu amânaţi vizita la medic.
Categoriile de persoane care
trebuie să îşi controleze în mod regulat sănătatea: persoanele obeze; cei cu
antecedente de boală în familie; Hipertensivii; Femeile care au dat naştere unor
copii cu greutatea mai mare de patru kilograme.
Simptomele specifice
diabetului sunt sete exagerată, senzaţie puternică şi permanentă de foame,
urinare frecventă, scădere inexplicabilă în greutate, probleme de vedere sau
valorii ale glicemiei foarte crescute. Dacă prezentaţi cel puţin două dintre
aceste simptome, este cazul să vă adresaţi medicului specialist.
Evenimente de-a lungul
timpului…
- 1452: se năștea în Italia, nu departe de Florența, copilul nelegitim al unei țărănci, Catarina, și al lui Pietro, fiul notarulului din orășelul Vinci.
Leonardo Da Vinci, pictor,
sculptor, arhitect, inventator şi umanist italian; considerat o întruchipare a
tipului de „om universal” al Renaşterii (m. 1519).
A avut parte de cea mai buna
educatie, dar, bastard fiind, nu a putut urma cursurile unei universitati. La
14 ani, uimea prin talentul sau de desenator. A fost ucenicul lui Andrea del
Verrocchio, considerat cel mai bun pictor si sculptor al acelor vremuri. Om de
spirit universal, artist, om de stiinta, inventator si filozof, Leonardo ramane
una dintre cele mai importante personalitati ale Renasterii.
A realizat lucrări pătrunse
de un adânc umanism, pline de poezie şi de mister: portrete (Mona Lisa sau
Gioconda; Doamna cu hermina; Buna Vestire), compoziţii (Sf. Ieronim în pustie;
Madona în grotă), picturi murale (Cina cea de taină; Bătălia de la Anghiari),
esene, unele artistice (schiţe, ca celebrul Autoportret, studii de expresie cum
sunt Portretele groteşti), altele cu caracter ştiinţific. Ca sculptor, a
realizat statuia ecvestră a lui Francesco Storza.
Este autorul unui celebru
Tratat despre pictură. A adus contribuţii în numeroase ramuri ale ştiinţei:
mecanică, optică, hidrotehnică, anatomie, botanică. A proiectat numeroase
maşini (de spălat, tipografice), cuptoare metalurgice etc.
Una dintre cele mai
importante figuri din epoca sa, da Vinci intruchipeaza spiritul universalist si
idealurile umaniste ale Renasterii. “Cina cea de taina” (1495-1498) si “Mona
Lisa” (circa 1503-1506) sunt printre cele mai cunoscute si totodata impozante
picturi ale Renasterii. Caietele sale dezvaluie spiritul stiintific si
ingeniozitatea lui in mecanica, astronomie, anatomie sau geometrie, situandu-l
cu mult inaintea timpului sau. Acestea insumeaza mii de pagini marunt scrise si
bogate in schite (continand numeroase referiri la descoperiri si inventii ale
timpurilor moderne, precum: elicopterul, bicicleta, mitraliera, moara de apa,
aeroplanul, echipamente medicale, dizpozitive de inginerie mecanica), fiind cea
mai cuprinzatoare mostenire lasata vreodata de un pictor.
Faima neasemuita de
care Leonardo s-a bucurat in timpul vietii a ramas neatinsa pana in zilele
noastre, datorandu-se in mare masura neobositei sale dorinte de cunoastere care
i-a indrumat gandirea. In plan personal, nu exista nicio dovada sa fi avut
relatii intime sau stranse prietenii cu femei, toata viata fiind inconjurat de
barbati, mai ales ucenici, discipoli sau asistenti tineri (este celebru
episodul din 1476 cand a fost acuzat de relatii sodomice cu un baiat in varsta
de 17 ani, Jacopo Saltarelli). Drept urmare, se crede ca a fost homosexual.
Oricum, Leonardo da Vinci a fost numit “punctul culminant al Renasterii”, un
geniu multilateral, fara pereche.
Om de spirit universal, în
același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul
universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din
acea epocă. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui
de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei,
sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent
conștient. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții,
cuvintele cu vibrație de bronz: „Io continuerò” („Voi dăinui”).
Nici o prezentare a creației
lui Leonardo da Vinci nu poate face abstracție de preocupările științifice ale
genialului florentin. Leonardo avea dorința ambițioasă de a nu lăsa să-i scape
nimic din cele ce se petrec în universul accesibil omului. Întrepătrunderea
atitudinii științifice cu cea artistică este un rezultat al concepției care s-a
maturizat de-a lungul anilor, despre rolul pe care trebuie să-l aibă arta,
culme a activității spirituale creatoare, în cunoașterea lumii și înțelegerii
sufletului omenesc.
S-au scris volume întregi
despre Leonardo, înaintaș de seamă în astronomia modernă, în geometrie și mai
ales în mecanică. Construirea geometrică a diferitelor forme ornamentale îl
atrăgea mai mult decât rezolvarea empirică a problemei. Aici intervenea
impulsul de constructor de instrumente: elaborează tot felul de unelte,
îndeosebi compasuri bazate pe folosirea paralelogramului articulat, compasuri
parabolice, eliptice, proporționale. Se susține că Leonardo a inițiat metoda
dublă în cinematică și ar fi constatat că, în mișcarea hipocicloidă, un punct
de pe arcul mobil ar descrie o elipsă. Aceasta este metoda pe care se bazează
strungul eliptic, al cărui desen se găsește în manuscrisele lui Leonardo.
Înainte de Copernic și
Galilei, Leonardo însemna în jurnalul său: „Pământul este un astru asemănător
Lunii…el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici
în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că
îndeplinește același rol ca și Luna pentru noi”. (Ms.D., fol.41). Oricare din
aceste afirmații ar fi fost suficientă pentru a-l duce pe rugul inchiziției,
așa cum s-a întâmplat cu Giordano Bruno, așa cum era să se întâmple cu Galilei.
Mai mult ca orice știință,
avea să-l atragă pe Leonardo mecanica. Pe această bază a proiectat diferite
dispozitive complicate pentru construcții tehnice, și-a imaginat posibilitatea
unor mașini de zburat în urma studiilor sale asupra zborului păsărilor.
Curiozități despre Leonardo Da Vinci
– Deși un lucru de-a dreptul neobișnuit pentru
vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian. Alesese acest mod de viață
din considerente umanitare. De asemenea, obișnuia să cumpere păsări în colivie
de la diverși comercianți și să le elibereze.
– Ea un perfecționist desăvârșit și ducea în
suflet o neliniște continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au
rămas neterminate. În timp ce lucra la o invenție sau la un tablou, îi veneau
în minte alte și alte idei, astfel lăsa neterminat ce începea.
– Nu exista sculpturi ce pot fi atribuite fără îndoială
lui Leonardo da Vinci.
– Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se
pare că făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A dezvoltat atât de
bine această tehnică încât nu mai avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.
– Era dislexic, dar acest lucru nu l-a împiedicat
să devină un geniu universal, și ambidextru, fiind capabil să scrie cu o mână
și să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în același timp.
– Era fascinat de corpul uman și de găsirea
acelui loc din trup în care sălășluiește sufletul. A disecat multe cadavre, iar
în urma acestor experimente a rezultat unul dintre cele mai faimoase desene ale
sale, Omul Vitruvian.
– Era obsedat de război. Multe dintre
invențiile sale, cum ar fi tancul sau mitraliera, au legătură cu acest domeniu.
– A fost primul care a
dat o explicație pentru faptul că cerul este albastru. Acesta aparenţă este
determinată de felul în care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera
Pământului.
– A dezvoltat noi
tehnici de pictură și formule de vopsele. Din acest motiv, unele dintre operele
sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Este şi cazul “Cinei cea
de taină”, care a început să se dezintegreze aproape imediat ce a fost creată.
În cazul frescei, artistul nu a urmat tehnica tradițională, totodată eficientă,
a culorilor pe bază de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe
bază de ulei pe o suprafață realizată în mare parte din gips, bitum și rășină.
Opera s-a fărâmițat și cojit atât de mult, încât la un moment dat s-a crezut că
nu mai poate fi salvată.
– Leonardo nu și-a
făcut niciun autoportret în tinerețe, de aceea specialiștii au fost nevoiți să
ia în considerare și să testeze unele teorii conform cărora artistul și-ar fi
inclus chipul în câteva dintre operele sale.Leonardo Da Vinci
– Bill Gates a cumpărat
cu 30,8 milioane de dolari, un manuscris vechi de 500 de ani aparținând lui
Leonardo da Vinci. Manuscrisul reprezintă un studiu amănunțit al proprietăților
apei.
– Mona Lisa este poate
cea mai controversată pictură realizată de Leonardo. S-au emis teorii conform
cărora ar fi existând chiar două tablouri reprezentând-o pe aceasta. Tabloul
este expus astăzi la muzeul Luvru din Paris. Există multe speculaţii asupra
identităţii personajului reprezentat în pictură, dar cei mai mulţi istorici
consideră că femeia ar fi Lisa Gheraldini, soţia lui Francesco del Giocondo, un
comerciant din Florenţa. S-a spus despre portet că ar fi femeia ideală sau un
bărbat deghizat în femeie, autoportretul artistului sau chiar iubitul acestuia,
Gian Giacomo de Caprotti. S-au emis şi teorii conform cărora portretul ar fi
cel al unui androgin, jumătate femeie, jumătate bărbat, sau chiar chipul mamei
artistului
– Avea un simţ estetic
deosebit, care s-a reflectat şi asupra felului în care privea îmbrăcămintea.
Era un critic aspru al conformismului şi considera că veşmintele trebuie să fie
confortabile şi plăcute văzului. Se pare că printre schiţele sale s-a
descoperit desenul unei genţi elegante şi practice. Aceasta era decorată cu
motive florale şi spiralate, iar forma şi sistemul de închidere arătau obsesia
maestrului asupra detaliilor.
– Leonardo și
Michelangelo au fost contemporani și au trăit amândoi în Italia. În ciuda
faptului că ambii au fost artiști neîntrecuți și ar fi putut lucra împreună,
s-au urât de moarte, insultându-se ocazional chiar în văzul tuturor.
- 1755: Poetul, jurnalistul și lexicograful britanic Samuel Johnson a publicat la Londra „Dicționarul limbii engleze”, primul mare dicţionar englez cu citate ilustrate.
Samuel Johnson, sau Dr
Samuel Johnson, născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și
mort la 13 decembrie 1784, este unul din principalii autori ai literaturii
engleze din secolul XVIII: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul
dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor
lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler.
A fost ultimul mare
reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața
literară a Angliei acelei epoci.
- 1843: S-a născut Henry James, scriitor şi critic literar american naturalizat britanic (m. 1916).
Scriitorul și criticul
literar Henry James, cel care la doar 25 de ani era considerat cel mai bun
nuvelist din Statele Unite, s-a născut la 15 aprilie 1843, la New York. A
copilărit la Albany, statul New York.
A călătorit des, împreună cu
familia, în marile orașe europene din Anglia, Italia, Elveția, Franța și
Germania. A citit multă literatură clasică europeană, modelele sale literare
fiind Balzac, Flaubert, Maupassant, Prosper Merimee, George Eliot și George
Sand. Înainte de izbucnirea războiului de secesiune (1861-1865), familia James
a revenit în America, de astă dată la Newport, unde Henry James l-a cunoscut pe
pictorul John La Faye, cel care l-a încurajat să scrie.
A început să publice schițe
și nuvele în diferite reviste încă din vremea studenției. La 19 de ani, s-a
înscris la Facultatea de Drept de la Harvard, dar și-a dedicat timpul de studiu
pentru a-i citi pe Charles Augustin Sainte-Beuve, Honoré de Balzac și Nathaniel
Hawthorne. Prima lui povestire "A Tragedy af Error" (1864) a apărut
în publicația lunară "The Continental Monthly" din New York , iar
primele sale comentarii critice au apărut în "North American Review".
Când William Dean Howells a devenit editor al "The Atlantic Monthly",
James a găsit în el un prieten și mentor care l-a publicat în mod constant.
La 20 de ani, James a fost
considerat ca fiind unul dintre scriitorii americani cei mai abili în povestiri
scurte. A scris povestiri, recenzii și articole aproape un deceniu înainte de a
încerca să scriem un roman.
După doi ani la Boston, doi
ani în Europa, în principal la Roma și o iarnă în New York, Henry James s-a
convins că el ar putea scrie mai bine și să trăiască mai ieftin în străinătate.
Între 1875-1876, a locuit la Paris și a scris scrisori literare pentru
"New York Tribune". Primele lui narațiuni "Roderick Hudson"
(1875) și "The American" (1877) pot fi caracterizate în termenii
romanului realist tradițional, dar pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul
carierei, a pus tot mai hotărât accentul pe recrearea interioară a lumii în
psihologia eroului.
În 1881, s-a întors în
America dar în anul următor s-a stabilit definitiv în Anglia. Din această
perioadă datează legăturile sale de prietenie cu scriitori și artiști renumiți,
precum Ivan Turgenev, Robert Browning, Edmund Gosse, Alphonse Daudet, Joseph
Conrad, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Edith Wharton, John Singer Sargeant ș.a.
Cariera lui Henry James a
fost una dintre cele mai lungi și mai influente din istoria literaturii
americane. Este autorul a 20 romane, 112 basme, 12 piese de teatru, câteva
volume de călătorie eseuri și critică literară.
În 1915, în semn de
loialitate pentru patria de adopție, dar și de protest împotriva politicii
americane de neutralitate, Henry James a devenit cetățean britanic. A murit la
Rye, la 28 februarie 1916, lăsând neterminate cel de-al treilea volum
autobiografic "The Middle Years" (1917) și romanele "The Ivory
Tower" și "The Sense of the Past". În 1915, a fost decorat cu
Ordinul de Merit de către regele Regatului Unit George al V-lea.
Deși Henry James este mai
ales cunoscut pentru romanele, nuvelele și povestirile sale care sunt scrise
din punctul de vedere al conștiinței personajelor sale, celebritatea sa
literară se datorește opticii sale novatoare asupra literaturii, corelată cu
evoluția filozofiei și psihologiei.
Fiind un scriitor
extraordinar de productiv, James a scris și publicat cărți semnificative de
călătorie, biografii, autobiografii, cărți de ficțiune și de critică de artă,
alături de romanele, nuvelele și eseurile sale de critică literară.
- 1870: A avut loc debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista Convorbiri literare, cu poezia Venere şi Madonă.
Mihai Eminescu, poet,
prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai
gîndirii social-economice din România în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei
şi politicii. Din 1876, a devenit ziarist profesionist – ocupaţia sa principală
până la sfârşitul vieţii.
Opera poetică eminesciană a
fost divizată de destinul poetului în două secţiuni, prima, cea antumă a fost
publicată în timpul vieţii poetului de Titu Maiorescu la editura Socec. Cea mai
mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu
Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite iniţial de Perpesscius
pentru ediţia critică, iniţiată în 1939, la Editura Fundaţiilor Regale Regele
Carol al II-lea, şi finalizată abia în anul 2000.
Manuscrisele au rămas multă
vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conţin bruioane sau simple
schiţe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu şi-a
pus problema posibilei lor editări.
Criticul literar care le-a pus
într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care şi-a susţinut
doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla
şi care a recompus imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera
lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat iniţial la Editura
Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea, pentru Literatură şi Artă, în
perioada 1934-1936.
- 1891: A fost prezentat publicului cinetoscopul, o maşină ce proiecta imaginile pe un perete alb şi le punea în mişcare, de către inventatorul american Thomas Edison.
Kinetoscopul, este aparatul
care redă imagini în mișcare din lumea reală obținute cu ajutorul unui
kinetograf, mai pe înțeles un aparat de filmat cu suport fexibil de 35 mm cu
perforații.
Kinetoscopul este inventat
și realizat de Edison în anul 1890 și prezentat pentru prima dată la Expoziția
Mondială de la Chicago. Pentru a crea senzația de mișcare, folosește un tambure
dințat cu rotație sacadată imprimată de un sistem de transport sacadat, astfel
că fiecare imagine va sta în fața vizorului un anumit timp pentru a fi
pecepută, după care obturatorul o va acoperi făcând posibilă aducerea
următoarei. Deplasare se făcea cu o frecvență de 46 imagini pe secundă.
Aparatul a fost conceput
pentru vizionare unei singure persoane. Începe producerea lui în serie din
1893. Edison a făcut și o încercare de sonorizare a filmulețelor, asociind
kinetoscopul cu o altă invenție de a lui fonograful. Pentru durata
filmulețelor, circa 1 minut, a fost o mare reușită, ținând cont și de
tehnologiile de atunci.
Oricum, cu toate că
aplicația lui, a kinetoscopului nu a fost de durată a însemanat un pas
important spre invenția fraților Lumière, cinematograful.
De la prezentarea invenției
au trecut 125 de ani, iar pentru mulți munca depusă de Thomas Edison rămâne o
necunoscută.
- 1896: Ceremonia de închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne, Athens, Grecia.
Prima ediție a Jocurilor
Olimpice moderne s-a desfășurat la Atena, Grecia în perioada 6 aprilie – 15
aprilie 1896. Aceste jocuri au fost primele Jocuri Olimpice care s-au
desfășurat de când împăratul roman Teodosiu I a interzis Jocurile Olimpice în
393. Din inițiativa lui Pierre de Coubertin, la primul congres al Comitetul
Internațional Olimpic (CIO) din 18-23 iunie 1894 de la Paris s-a hotărât ca
orașul Atena din Grecia să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1896.
Au participat 14 țări și 241
de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Deși numărul de
participanți a fost mic după standadele de azi, pentru acea vreme a fost cea
mai mare participare internațională la un eveniment sportiv. Ceremonia a fost
deschisă de regele George I al Greciei chiar în ziua în care se sărbătoreau 75
de ani de la obținerea independenței Greciei.
În spiritul tradiției antice
grecești, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Stamata
Revithi poreclită Melpomene după muza tragediei în mitologia greacă a protestat
alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba desfășurată de sportivii
bărbați. După jocuri, De Coubertin și CIO împreună cu regele George I și alți
competitori de la Atena au cerut ca toate Jocurile Olimpice să se desfășoare la
Atena. Totuși Jocurile Olimpice de vară din 1900 erau planificate să aibă loc
la Paris și excluzând așa numitele Jocuri Olimpice Intercalate din 1906,
Olimpiada a revenit la Atena abia în anul 2004.
- 1912: Vasul britanic de pasageri Titanic se scufundă în Atlanticul de Nord la ora 2:20 a.m., la două ore și 40 de minute după coliziunea cu un iceberg.
Din cei 2.227 de pasageri
plus echipaj aflați la bord numai 770 vor supraviețui.
Titanicul, cel mai mare
pachebot din lume din acele vremuri, s-a scufundat in noaptea de 14 spre 15
aprilie 1912 dupa ce s-a ciocnit de un aisberg. Tragedia a avut loc in largul
insulei Terra Nova, in cursul voiajului sau inaugural pe ruta Southampton
(Marea Britanie) – New York (SUA).
Datele tehnice ale celebrei nave erau impresionate pentru vremea
respectivă destea a făcut înconjurul
lumii şi presa internațională a relatat cu lux de amănunte nefericitul accident
în care şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane dintre cele 2.227, câte se aflau la
bordul navei. eoarece Titanicul măsura 269 metri lungime, avea o lăţime de 28 de
metri şi o greutate de 46.328 de tone, putând transporta un număr de 3.547 de
persoane, pasageri plus membri ai echipajului. Şi la capitolul opulenţă
Titanicul îşi surclasa toate rivalele în materie de transport maritim, deoarece
pasagerii de la clasa întâi se bucurau de facilităţi inedite pentru epoca
respectivă, având cafenele, bazin de înot, sală de sport, lifturi
electrice,restaurante. Şi cum banii arată cel mai bine cât se plătea acest lux,
cel mai scump bilet pentru călătoria inaugurală la clasa întâi a costat 875 de
lire sterline, adică 64.204 lire sterline la nivelul de azi. După ce Titanicul
a lovit aisbergul care i-a provocat o tăietură în carenă pe o lungime de 90 m,
au trecut 2 ore şi 40 minute până când nava s-a scufundat rupându-se în două
părţi, iar 1.517 de oameni au murit în apa îngheţată a Atlanticului.
Titanic H.M.S., un vas de
pasageri despre care s-a spus ca nu se poate scufunda, a devenit astfel o
legenda, despre tragica poveste a scufundarii transatlanticului fiind scrise
mii de pagini si fiind un film, cu acelsai nume, regizat de James Cameroon – care
a facut la randul sau istorie dupa un triumf la gala premiilor Oscar si unul in
box-office. Epava a fost descoperita zacand la 4 km adancime, in septembrie
1985, de o echipa de cercetatori franco-americana.
Nava a plecat in 10 aprilie
1912 in prima sa cursa in urale si acordurile fanfarei, fara ca nimeni sa se
gandeasca la tragedia care avea sa urmeze. Pe cand se afla la 400 de leghe
marine de tarm, mai multe semnale radio trimite de pe un alt vas informa ca
sloiuri si bucati mari de gheata plutesc in deriva in apele recei ale
Atlanticului. John Phillips, radiotelegrafistul de pe uriasul pachebot, nu a
luat in seama alerta, iar Titanicul a mers mai departe in drumul spre moarte.
Ciocnirea de iceberg a fost
fatala pentru gigantul Titanic.
In seara zilei de 14
aprilie, la ora 23.40, un aisberg a lovit lateral nava, care si-a inceput
scufundarea lenta, dupa ce un marinar a strigat cat a putut de tare: “Iceberg,
drept inainte!”. Primul ofiter William Mcmaster Murdoch a ordonat o intoarcere
rapida spre stanga, o manevra care nu a putut evita coliziunea la tribord.
Chila a fost strapunsa in citeva locuri, sub nivelul de plutire, pe o lungime
de 91 de metri, permitind apei sa inunde cinci compartimente, devenind atit de
grele incit nava a inceput sa se incline, ducind la inundarea altor
compartimente.
Titanicul si-a continuat
inaintarea in acordurile orchestrei, care de la muzica de antren a trecut la
intonarea unui imn religios, care prevestea sfarsitul. Apoi s-a auzit in
difuzor vocea capitanului Edward John Smith, care a anuntat ca nava se
scufunda: ”Echipaj si ofiteri ai Titanicului, sunteti eliberati de orice
sarcina. V-ati facut datoria, dovedindu-va a fi demni de numele britanic. Sa
scape cine poate. Dumnezeu sa fie cu voi.” La circa 30 de minute, s-a dat
comanda lansarii la apa a celor 20 de barci de salvare (care aveau capacitate
doar pentru 1.178 de persoane) si au fost trimise semnale de ajutor prin radio.
In 15 aprilie 1912, la ora
2.10 dimineata, pupa s-a ridicat din apa, iar unul dintre cosurile vasului s-a
rupt si a cazut peste punte, inghitand oameni si obiecte de pe Titanic.
Transaltanticul s-a scufundat dupa 2 ore si 40 de minute de la ciocnirea de
iceberg.
Doar doua din cele 20 de
barci s-au intors sa salveze si alti pasageri, ale caror vieti se scurgeau
incet din trupurile prinse in menghina apelor inghetate. Vasul Carpathia a
venit prima la locul catastrofei dupa patru ore de la impact, reusind sa
salveze 700 de oameni.
La 1 septembrie 1985, la ora
1.00, submersibilul Argo a fotografiat pe fundul oceanului resturile navei, in
cadrul unei expeditii conduse de geologul marin Robert Ballard. Peste un an, a
doua expeditie a reusit sa prezinte imagini mai detaliate ale epavei
Titanicului si cateva obiecte de lux de pe nava. Ulterior, la pupa epavei a
fost montata o placa memoriala, iar Congresul Statelor Unite a declarat situl
subacvatic un memorial al victimelor, fiind interzise “modificarea, deteriorarea
sau salvarea” acestuia.
Titanic – cel mai mare vas
transatalantic era inalt cat un bloc cu 15 etaje
Titanic avea un tonaj de
66.239 tone, dimensiuni de 259,83 x 28,19 metri, patru cosuri inalte de 19
metri, unul nefunctional insa, doua catarge, un motor cu opt cilindri tripli si
turbine pe baza de abur. Viteza maxima pe care o putea atinge era de 23 de
noduri. Vasul putea transporta la bord 1.034 de pasageri – clasa I, 510 – clasa
a II-a si 1.022 pasageri – clasa a III-a. Proprietarul vasului Titanic,
compania White Star Line, a etichetat vasul ca fiind “nescufundabil”.
Constructia sa din otel masiv si marimea sa grandioasa i-a determinat pe toti
sa creada ca acesta poate rezista oricarei infruntari.
Echipajul de pe Titanic a
fost total nepregatit sa navigheze in apele inghetate ale Atlanticului de Nord.
De asemenea, echipajul a avut un numar insuficient de binocluri si proceduri
neclare de monitorizare a conditiilor din traficul maritim, precum si un numar
insuficient de barci de salvare. Mai mult, capitanul se pare ca a fost convins
de proprietari sa mareasca viteza vasului pentru a ajunge in port cat mai
repede, dar si pentru a-i proba performantele, toate acestea contribuind la
producerea dezastrului.
- 1918: Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România.
Bojdeuca lui Ion Creangă
este o casă din cartierul Țicău, Iaşi, în care a locuit între anii 1872 și 1889
marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut și de Mihai
Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o
parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918,
restaurări având loc în anii 1942 și 1985. Casa este înscrisă în Lista
monumentelor istorice.
Bojdeuca lui Ion Creangă
este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat
Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica
bucătărioară din stanga intrării, împreună cu soția, trei copii și bunica.
La vremea sa, Ion Creangă
era recunoscut pentru faptul că la căsuța sa din Țicău deținea un grup destul
de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta câte un nume asociat unei
persoane reale din viața sa. Spre exemplu, întotdeauna a avut o pisică pe nume
Marioara ca și mătușa sa zgârcită din satul natal Humulești.
- 1923: Insulina a început să fie utilizată la scară largă în tratamentul diabeticilor.
Insulina - unicul tratament
pentru diabet a fost inventat de românul Nicolae Paulescu.
Fiziologul roman Nicolae
Paulescu descoperă în 1916 pancreanina - insulina - dupa 30 de ani de cercetari
în laborator. Din cauza Primului Razboi Mondial, a fost constrans să întrerupă
cercetările, în perioada 1916-1918, când Bucureștiul era ocupat de către nemți.
Pe 10 aprilie 1922 a obținut
brevetul de invenție acordat de Ministerul Comerțului și Industriei din
România. Modelul experimental folosit de Paulescu a fost următorul: dupa
anestezia câinelui cu cloroform se extirpa pancreasul, țesutul pancreatic era
mărunțit și amestecat cu apă distilată, apoi pus la gheață 24 de ore, lichidul
rezultat era strecurat prin muselina și se adaugă o cantitate mică de sare.
Animalul era adormit din
nou, se recolta o proba de sange și apoi se injecta lent filtratul de tesut
pancreatic printr-o canula întrodusa în vena jugulara externa. Probe de sange
erau obtinute prin punctia arterei carotide, iar probe de urina printr-un
sondaj vezical.
Descoperirea sa, bazată pe
noua experimente, o publică cu lux de amanunte (26 de pagini) in "Comptes
Rendus Hebdomadaires des Seances et Memoires de la Societe de Biologie et de
ses Filiales" (23 iulie 1921, Paris).
Drept urmare...
La reuniunea anuala a
Societatii Americane de Fiziologie, care a avut loc în New Haven, Connecticut,
în timpul sarbatorilor de Craciun din 1921, medicul militar Frederick Grant
Banting (30 de ani) si biochimistul, Charles Herbert Best releva faptul ca au
descoperit insulina, celebra pancreanina a lui Paulescu, dar sub o alta
titulatura.
Banting a devenit extrem de
interesat de diabetul zaharat dupa ce a citit un articol despre pancreas in
presa medicala franceza. "Descoperirea" insulinei de catre acestia in
doar trei luni, a avut un impact major in domeniul stiintei medicale a
timpului.
Primul pacient tratat pe 11
ianuarie 1922 cu insulina a fost un copil in varsta de 14 ani, Leonard
Thompson. Acesta cantarea mai putin de 32 de kilograme si traia cu o dieta de
450 de calorii pe zi.
Pentru procedeul de extract
pancreatic Banting si Best au primit Premiul Nobel in 1923.
Patentul insulinei a fost
vandut Universitatii din Toronto pentru un dolar.
Familiile oamenilor de
stiinta americani au incearcat sa-i inabuse lui Paulescu plangerile. Acesta a
cerut cu insistenta sa fie creat un tribunal international, care sa judece fraudele
stiintifice, dupa cum exista unul care lupta contra fraudelor literare.
- 1924: Americanul Rans McNally a publicat primul atlas turistic.
La 15 aprilie, 1924 Rand McNally a publicat Auto Chum, care mai târziu a deveni Road
Atlas. Auto Chum auto avea incluse hărți desenate manual, fără autostrăzi (nu erau)
și fără un index, dar era un reper pentru călătoriile auto.
- 1931: S-a dat în folosinţă, la New York, Empire State Building, având 102 etaje şi o înălţime de 381 metri.
Pentru construcţie s-au utilizat 60.000 tone oţel, 10 milioane cărămizi şi 3
milioane cărămizi pentru faţadă.
Empire State Building este
un zgârie-nori și se află la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street
34. Clădirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de
ani, între anii 1931 și 1972. A fost terminată în 1931 și a rezistat pe primul
loc în top până ce a fost construit World Trade Center. În urma atacurilor
teroriste cu bombe și distrugerea World Trade Center în 2001, Empire State Building
a devenit din nou cea mai înaltă clădire din New York City. Empire State
Building a fost numită de către Societatea Americană a Inginerilor civili ca
una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne.
Empire State Building este
în prezent al doilea cel mai înalt zgârie-nori din New York(după One World
Trade Center) și este pe locul 15 în topul internațional.
Proiectare și construcție
Empire State Building a fost
proiectat de William Frederick Lamb de la firma de arhitecturǎ Shreve. Lamb și
Harmon au produs desenele clădirii în doar două săptămâni, cu ajutorul
desenelor și modelelor sale de mai devreme pentru construcția Reynolds în
Winston-Salem, Carolina de Nord și Carew Tower în Cincinnati, Ohio ca bază. În
fiecare an, personalul de la Empire State Building trimite de Father's Day o
felicitare personalului de la Building Reynolds în Winston-Salem pentru a aduce
un omagiu rolului său ca predecesorul al Empire State Building. Clădirea a fost
proiectatǎ de sus în jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și
Eken, iar proiectul a fost finanțat în principal de către John Jay Raskob și
Saint Pierre du Pont.
Excavarea terenului a
început pe 22 ianuarie 1930, și construcția clǎdirii în sine a început simbolic
pe 17 martie (mai exact de St.Patrick 's Day). Proiectul a implicat 3400
muncitori, majoritatea imigranți din Europa. Potrivit datelor oficiale, cinci
muncitori au murit în timpul construcției. Nepoata guvernatorului Smith taie
panglica la 1 mai 1931.
Arhitectura
Empire State Building se
ridică 381m, la etajul 102 și incluzând vârful de 62m înǎlțimea ajunge la
443.09m. Acesta are o punte de observație în aer liber și în interior la etajul
86. Restul de 16 etaje reprezintă turnul, care este acoperit de un observator
la etajul 102. Vârful turnului este 62m. O mare parte din el este acoperit de
antenele de difuzare, cu un paratrăsnet în partea de sus.
Empire State Building a fost
prima clădire care avea mai mult de 100 de etaje. Acesta are 6500 de ferestre
și 73 de lifturi și are o suprafață totală de 257.211 m2. Construcția are
inclusiv propriul său cod poștal. Începând din 2007, aproximativ 21.000 de
angajați lucrează în clădire în fiecare zi, făcând Empire State Building al
doilea cel mai mare complex de birouri unice în America, după Pentagon.
- 1944: A avut loc primul bombardament de noapte al aviatiei britanice asupra Romaniei, cand 83 de bombardiere Wellington au atacat Turnu-Severin.
La cateva ore, a avut loc un
alk doilea bombardament anglo-america, de aceasta data asupra capitalei
Bucuresti – Universitatea fiind distrusa partial.
La 15 aprilie 1944, (în
noaptea de Paști), este efectuat primul bombardament al aviației
anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor din 15 și 16
aprilie, sunt lovite grav portul, instalațiile portuare, gara, regimentul,
aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu
benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în proporție de
2/3. Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul
orașului și cartierul “nemțesc”. De la 15 aprilie pâna la 22 august 1944,
forțele aeriene anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11
bombardamente. Bombardamentele din 6 mai și, respectiv, 6 iunie 1944, au fost
și ele extrem de violente din cauza numărului mare de bombardiere folosite.
Scopul bombardamentelor asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea
concentrării de refugiați civili, universitari și industriali sosiți din
Bucovina și Moldova.
- 1944: A avut loc cel de-al doilea mare bombardament anglo-american asupra Capitalei, cu utilizarea şi de bombe incendiare.
Au fost distruse o parte a clădirii Universităţii, clădirea
„Cărţii Româneşti” ş.a.
La 15 aprilie 1944 a avut
loc alt bombardament masiv asupra Capitalei. S-au folosit si bombe incendiare
de aceasta data, supranumite "ciorchini aprinsi" si care dadeau o
imagine apocaliptica. A fost grav afectata Universitatea si distrusa cladirea
de alaturi, a "Cartii Romanesti", precum si alte cladiri. In ceea ce
priveste totalul bombardamentelor aeriene intreprinse deasupra Romaniei, in
conformitate cu datele existente, in perioada aprilie-august 1944, au avut loc
50 de raiduri ale aviatiei americane si britanice, cu 83 de atacuri asupra
obiectivelor de pe teritoriul Romaniei, cea mai vizata zona fiind
Ploiesti-Prahova, din care 67 atacuri de zi si 16 atacuri de noapte. Detalii
care faceau razboiul mai suportabil: daca americanii isi alintau bombardierele
cu porecle cu tenta erotica, in schimb englezii isi numeau bombardierele
vopsite in negru "vaduvele negre".
La 15 aprilie 1944 a avut
loc cel de al doilea bombardament masiv asupra Ploieştilor, alte 1000 de
imobile fiind afectate, dintre care 250 complet distruse, 25 de străzi blocate.
În apropierea Haleleor şi-au găsit sfârşitul 20 de oameni pentru că
adăposturile improvizate nu ofereau deloc protecţie împotriva bombelor, ci doar
evetual al schijelor şi gloanţelor (nu erau din beton armat, ci doar nişte
gropi). La 22 aprilie aproape 85% din populaţia oraşului a părăsit oraşul:
„Multe familii erau rupte, deoarece bărbaţii trebuiau să rămână în oraş, fiind
mobilizaţi la rafinăriile unde lucrau, iar femeile şi copii erau trimişi în
refugiu în comunele din judeţul Prahova.”
Societatea încerca totuşi să facă
faţă.„În fiecare mahala a oraşului se constituise câte o comisie formată din
preotul paroh, un magistrat, un delegat al parohiei şi un profesor, fiecare
echipă având obligaţia să îşi înceapă activitatea după fiecare atac aerian,
fiind primele care urmau să acorde ajutor sinistraţilor. Membrii trebuiau în
primul rând să cerceteze fiecare casă din zona şi să stabilească cine a fost
afectat de bombardament, iar dacă victimele nu aveau posibilităţi financiare de
existenţa, să primească 3000 de lei.” Muncitorii rafinăriilor nu mai avea deloc
încredere în adăposturile antiaeriene, având în vedere că ele nu oferea nici o
protecţie în faţa unor bombe de 500 de kilograme, astfel încât fugeau pe
câmpurile din apropiere atunci când se dădea vreo alarmă, chiar dacă acestea se
dovedea false. Afectată era producţia.
La 15, 16 si 21 aprilie
1944, a fost bombardat Turnu-Severin, fiind lovite grav portul, instalatiile
portuare, gara, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzina incendiate,
parcul de vagoane si locomotive distrus in proportie de doua treimi. Iar la 16
aprilie a fost randul Brasovului sa suporte efectele bombardamentelor, suferind
pierderi materiale si umane insemnate, fiind lovite grav gara, anexele si
fabricile din zona. De asemenea, orasele Craiova si Pitesti au fost atacate si
ele la 6 mai 1944.
- 1949: S-a născut Alla Pugacheva, cântăreață rusă.
Cu o cariera de peste 40 de
ani in muzica si in film, acest superstar al U.R.S.S. si apoi al Rusiei, dupa
Perestroika, este parca o persoana venita din alta lume, viata si activitatea
ei nu au nimic obisnuit, a excelat in viata profesionala si in cea personala, a
cautat intotdeauna perfectiunea si nu s-a putut multumi nicicum cu
mediocritatea. Pentru rusi, este deja un clasic in viata, pentru romani este
prea putin cunoscuta.
A scos numeroase albume de
muzica, a jucat in opt filme, a primit atatea premii incat cu siguranta ca nu
le mai tine minte pe toate.
A creat un adevarat brand
intr-o lume in care multa vreme s-a tins catre uniformizare.
A fost casatorita de nu mai
putin de patru ori si de tot atatea ori a divortat, a trecut prin numeroase
aventuri amoroase cu celebritati ale vietii rusesti, material bogat pentru
tabloidele vremii. Are o fiica, pe nume Kristina Orbakaite, cu primul ei sot,
Mykolas Orbakas, artist de circ de origine lituaniana, iar aceasta ii calca pe
urme, fiind cantareata si actrita la randul ei.
- 1951: A avut loc, la Londra, pentru prima data, concursul „Miss Univers” (Miss of the World).
Dedicat femeilor tinere şi
frumoase, concursul de Miss este una dintre cele mai… bătrâne competiţii din
lume. În America a apărut în 1921, în România, 8 ani mai târziu, însă trebuie
să călătorim, se pare, până în secolul al 19-lea pentru a-i descoperi rădăcinile…
În anul 1880, un american
din Beho- both Beach s-a gândit să-şi promoveze afacerea şi să atragă clienţi
cu ajutorul femeilor frumoase. Micul său truc de marketing, cum i-am spune
acum, a fost unul din primele concursuri de frumuseţe din istoria SUA.
Titlul de ''Miss Universe''
are o istorie și mai veche decât concursul propriu-zis, fiind folosit în cadrul
competiției internaționale de frumusețe Pulchritude (International Pageant of
Pulchritude), desfășurată între 1926 și 1935, când Marea Depresiune și
evenimentele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial au determinat
încetarea sa. Concursul Miss Universe a fost fondat după ce Yolande Betbeze,
câștigătoarea Miss America 1951, a refuzat să pozeze în costumul de baie pus la
dispoziție de sponsorul Catalina Swimwear.
În
1951, la Londra, o suedeză a devenit “Miss World”, prima şi singura
câştigătoare încoronată într-un costum de baie din două piese, extrem de sexy
pentru acea perioadă.
Încântate de amploarea
fenomenului şi văzând în concursurile de Miss un mijloc bun de promovare, tot
mai multe companii au început să le sponsorizeze.
Anul cu cele mai puține
concurente a fost 1953, când au participat 26 de câștigătoare ale titlurilor
naționale. Dintre acestea, reprezentanta Franței, Christiane Martel, a fost
desemnată Miss Universe, la 17 iulie 1953.
Anii cu cel mai mare număr
de participante au fost 2011 și 2012, când în concurs au intrat 89 de
concurente. Leila Lopes, din Angola, a câștigat la 12 septembrie 2011 și Olivia
Culpo (SUA), la 19 decembrie 2012.
- 1955: Deschiderea primului restaurant McDonalds
McDonald's Corporation
(listată la Bursa de valori din New York sub codul MCD) este cel mai mare lanț
de restaurante de tipul fast-food din lume, vânzând cu prioritate hamburgeri,
pui, cartofi prăjiți, amestecuri de băuturi răcoritoare pe bază de lapte (așa
numitele milkshake-uri) și băuturi carbo-gazoase. Mai recent, a început să
ofere și salate, fructe, snack wraps și carrot sticks. McDonald's este și cel
mai mare retailer global din domeniul serviciilor alimentare, cu peste 32.000
de restaurante în 117 țări. În anul 2011 compania a încasat 27 de miliarde de
dolari.
Afacerea a început în 1940,
cu un restaurant deschis de frații Dick și Mac Macdonald în San Bernardino,
California. Introducerea "Sistemului de Servire Rapidă" în 1984
stabilea principiile restaurantelor fast food. Corporația prezentă își datează
fondarea din timpul deschiderii restaurantului franciză de către Ray Kroc, din
Des Plaines, Illinois din 15 aprilie 1955, acesta fiind al nouălea restaurant
McDonald's. Kroc a cumpărat mai târziu drepturile legale ale fraților McDonald
asupra companiei și a condus expansiunea sa în toată lumea.
Odată cu extinderea plină de
succes a companiei McDonald's pe multe piețe internaționale, compania a devenit
un simbol al globalizării și al răspândirii stilului de viață american.
Proeminența sa în influențarea masivă a modului de a mânca al diferitelor
categorii sociale, a creat de asemenea un frecvent subiect de dezbatere publică
legat de obezitate, etică corporatistă și responsabilitatea față de consumator.
A creat, ca un produs secundar și un jargon specific, așa cum ar fi expresia
junk food în loc de fast food, adică mâncare gunoi în loc de mâncare rapidă.
- 1964: S-a deschis cel mai lung pod din lume, care traversează golful Chespeake (SUA), de 17,5 mile.
Chesapeake Bay Bridge din
Maryland este un pod cu un design dual, are lungimea de aproximativ 7 km si
face legatura intre stat si regiunile aflate pe coasta de Est si Vest a tarii.
Forma sa ciudata, asemanatoare literei "L" i-a adus o faima
deosebita, fiind o atractie a zonei.
Construit timp de 42 de luni
între anii 1958 şi 1964, acesta a fost deschis traficului auto la 15 aprilie
1964. Complexul face legătura, peste golful-estuar Chesapeake din NE S.U.A.,
între oraşul Norfolk şi Cape Charles şi este format dintr-o alternanţă de
poduri şi tunele. Patru insule artificiale marchează capetele celor două
tuneluri săpate sub canalele maritime Thimble Shoal şi Chesapeake; ambele
tuneluri au mai mult de 1 500 m fiecare, mai lung fiind tunelul de sub Thimble
Shoal Channel (1750 m). Întregul pod are o lungime de 17,4 mile, adică 28,320
metri.
A fost denumit ca si cel mai
infricosator pod deoarece are benzi inguste si trece peste ocean. Un tanar a
inceput o mica afacere, ajutand oamenii sa treaca peste pod. Pentru 25 $ acesta
se ofera sa conduca masinile oamenilor speriati de acest pod, ajutandu-i astfel
sa il traverseze.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!