Semnificația numelui Ion/Ioana

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

În fiecare an, la 24 iunie, în lumea creştină se celebrează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, o mare excepţie făcută în cazul acestuia şi a Maicii Domnului, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor. De asemenea, Calendarul Popular consemnază sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica- cea mai mare şi cea mai spectaculoasă sărbătoare păgână a anului.

Sfântul Ioan Botezătorul şi-a început activitatea misionară în anul 26 d. Hr., primul an al guvernării lui Pilat din Pont. Sfântul Ioan propovăduia Împărăţia Cerurilor şi săvârşea ‘botezul pocăinţei’ celor ce veneau la el şi îşi mărturiseau păcatele.

Unii cercetători susţin că sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, a fost instituită spre a înlocui sărbătorile păgâne din perioada solstiţiului de vară (22-23 iunie).

Considerat Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament, dar şi cel care a făcut legătura cu Noul Testament. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem (lângă Ierusalim); este fiul Elisabetei (verişoara Mariei, Maica Domnului) şi al preotului Zaharia.

Despre numele Ion

Compus din „Jahve” in forma sa scurta „Jo” si „hanan” (a avea mila), semnificatia numelui Ioan este „Jahve a avut mila”, „Dumnezeu este milos”. Numele este la origine o formula de multumire fata de o divinitate care a facut posibila nasterea unui copil, de aici semnificatia „dar de la Dumnezeu”.

Se poate afirma ca Ion a fost si este inca cel mai popular nume de persoana nu numai la romani, ci la toate popoarele europene (in formele specifice fiecarei limbi). Forma romaneasca Ion reproduce un vechi nume pers. ebraic "Johanan", incadrat in bogata familie a teoioricelor frazeologice. Acesta este format din "Jo", abreviere normala si curenta pentru "Jahve" si verbul "hartan" ce inseamna "a face favoare, a avea mila".

Johanan insemna "Jahve a avut mila, a facut favoare", si era la origine o formula de multumire adresata divinitatii care a favorizat nasterea unui copil mult asteptat de parinti. Variante: Ioan, Ioana, Oana, Ionescu, Onu, Ionel, Ionela, Nelu, Nela, Ionut, Onuta, Ionica, Nica, Onica, Ionita.

Dincolo de originea ebraica, numele Ion are o conotatie religioasa puternic inradacinata in cultura romaneasca. Calendarele crestine celebreaza peste 70 de Sfinti cu acest nume, insa romanii il celebreaza doar pe Sfantul Ioan Botezatorul, sarbatorit anual pe data de 7 ianuarie.

Formele sub care este cunoscut astazi numele ebraic in diferitele limbi europene continua fie gr. Ioannes, fie pe cel latin Iohannes. Dupa cum atesta izvoarele grecesti, in care numele apare destul de frecvent, si cu larga raspindire, Ioannes era pronuntat in patru silabe, prima fiind scurta iar celelalte lungi (I-o-an-nes, iar apoi, prin inchiderea lui e, I-o-an-nis) ca o exceptie, este atestata o singura data pronuntarea in 3 silabe lungi; Iohannes, atestat in epigrafia crestina, devine in latina tirzie Ioannis, sub influenta pronuntiei grecesti.

In Apus, numele este rar pina in sec. 4, frecventa crescind continuu, mai ales dupa anul 1000. in orice caz, Ion face parte dintre putinele nume biblice care au devenit populare inainte de Reforma, cind este introdusa masiv in Occident onomastica biblica. La germani de ex., unde Iohannes este de multe secole cel mai popular si cel mai folosit nume de botez (sub nenumarate forme), uzul, excesiv chiar, a dus la schimbarea numelui in porecla (Groshans este folosit cu semnificatia „laudaros, fanfaron”, iar vb. hanseln „a-i zice cuiva Hans” are valoare depreciativa, insemnind de fapt „a lua in ris”).

O situatie oarecum asemanatoare o probeaza si expresia fr. „rester gros Jean, comme devant” — a ramine Ion ca mai inainte — sau in romana „sa vorbeasca si nea Ion, ca si el e om”.

Ilustrativa pentru frecventa numelui este o statistica efectuata pe baza registrelor de botez din Anglia pentru perioada 1550 — 1800 (intre 1550 — 1600 John era purtat de 22,5% din baieti, ocu-pind locul I; intre 1500—1750, John apare pe locul al,doilea, dupa Wil-liam, dar la mica diferenta de procente, dupa 1750, John revine pe primul loc, fiind purtat de 20% din cei inscrisi in registre).

Popularitatea de care se bucura acest nume a facut ca diferitele lui forme sa devina tipice pentru popoarele care le folosesc; Ivan a ajuns sa insemne „rus”, Janos „maghiar”, Ion „roman” etc.

Cu siguranta ca raspindirea lui Johanan se explica prin cultul deosebit de care s-au bucurat in toata Europa un numar impresionant de martiri sau sfinti cu acest nume (dupa diferite calendare, peste 70). Dintre cei general cunoscuti (exista si unii specifici unor anumite tari sau regiuni mai mici), cea mai mare popularitate o are Ion Botezatorul”

Cum se explica acest fapt si, in fond, frecventa impresionanta a acestui nume?

„Dupa cum s-a mai aratat in legatura si cu alte nume (-^Dumitru; Gheorghe; Ilie etc), biserica a introdus cultul martirilor si sfintilor pentru a-i inlocui si elimina pe vechii zei ai paginismului. Strins legate de viata materiala a omului si aparute intr-o perioada foarte veche a umanitatii, ca prime forme de cunoastere rudimentara a naturii, vechile credinte si practici pagine s-au pastrat si chiar au fost in parte acceptate de noua religie, modificarea fundamentala producindu-se mai ales la nivelul nomenclaturii (in loc de Zeus, Dumnezeu, martiri si sfinti in locul celorlalte divinitati etc, aceste modificari, care nu vizau esenta, producindu-se pe nesimtite si fara prea mare dificultate).

La toate acestea se adauga si faptul ca luna iunie este luna solstitiului de vara si ca marcheaza inceputul unui anotimp de o ctvirsitoare importanta pentru colectivitatile de agricultori. La romani, a opta luna a anului, dedicata Iunonei, sotia lui Iupiter, iunie era luna cresterii si a tineretii, dar si a norocului (la 24 iunie, romanii sarbatoreau pe zeita cea tare, Fortuna). La noi, sarbatoarea crestina a nasterii lui Ion Botezatorul coincide cu vechi datini pastrate pina aproape de zilele noastre din timpuri foarte vechi. Cea mai cunoscuta este desigur Dragaica, veche sarbatoare agricola pe care Dimitrie Cantemir o apropia de vechiul cult roman al zeitei Ceres. in Descrierea Moldovei, eruditul domnitor ne-a lasat o prima consemnare a obiceiului „in acest timp, cind incep a se coace semanaturile, se aduna la un loc toate fetele din mai multe sate, si alegind pe cea mai frumoasa si mai viguroasa, ii dau numele de Dragaica. Apoi, cu ea inainte, merg prin semanaturi si-i fac o cununa impletita din spice, i-o pun pe cap, o mai infrumuseteaza cu o multime de fisii de pinza de toate culorile si-i dau in mina cheile de la surele lor. Dragaica, in acest chip infrumusetata, cu bratele intinse si cu fundele expuse vintului, ca si cum ar zbura, se intoarce acasa, cintind si saltind…”. impletirea cununei de spice „cununa de Sinziene”, dupa un alt nume al sarbatorii, obicei intilnit si la alte popoare, are in unele regiuni si scopuri magice: se face „de ursit”, poate prezice lungimea vietii oamenilor etc. Pentru alte numeroase obiceiuri -+ Sinziana.

În calendarul popular romanesc mai apar si alte zile dedicate numelui Ion („van-ghelistul” Ion, rau de piatra; Ion fierbe piatra; Ion de toamna, tinut pentru friguri; Ion Milostivul, sarbatoare numita si „Zina lupului” sau „Gradinetele”, tinuta de frica lupilor, a serpilor). Importanta pe care aceste sarbatori au avut-o in viata spirituala a poporului nostru (paralelisme interesante apar si in alte regiuni ale Europei) este in masura sa explice in buna parte popularitatea si frecventa numelui Ion.

Dupa un obicei cunoscut, in multe limbi intreaga luna iunie poarta numele „Sfintului Ion”: Mes de San Gioan, San Gioan (San Giuvan — in dialectele italiene), Jehansmand (in dialectele germane), Ivanjski (in croata), mi feile Eoin (in irlandeza), Szent Jdnosho (in maghiara), Jannikun (in estona) etc, Lampadas (in sarda) pastreaza amintirea focurilor prin care era sarbatorit solstitiul de vara in nordul Africii (textele crestine din aceasta regiune atesta existenta unui ritual cu lumini in cinstea lui Ion Botezatorul, iar mai inainte, in cinstea lui Ceres). in limba romana, numele Ion a patruns in diferite perioade istorice, din diverse limbi, astfel explicindu-se existenta unor forme actuale destul de diferite unele de altele. in linii generale, numeroasele variante, forme si derivate care formeaza familia numelui Ion in onomastica noastra, pot fi populare sau culte”.

Aproape două milioane de români îşi serbează onomastica de Sfântul Ioan. Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor, anul trecut, în România, trăiau 1.442.563 de bărbaţi cu nume derivate din Ioan şi 545.458 de femei.
Românescul Ioan sau Ion provine din numele evreiesc Johanan sau Yochana (scrierea este diferită în funcţie de traducere). Numele înseamnă "Prin graţia Domnului", fiind la origine o incantaţie care alăturează cuvintele "Jo" - abrevierea lui "Jahve" (Dumnezeu), "ilie" şi "hanan", adică "a face o favoare", "a se milostivi".
Incantaţia era folosită la naşterea copiilor, fiind un mod de a mulţumi lui Dumnezeu pentru favoarea făcută.
Odată cu răspândirea creştinismului, numele Johanan, purtat de mai multe figuri religioase importante, în special Ioan Botezătorul, a devenit popular şi în Occident.
Tradus mai întâi în greacă, apoi în latină şi latina vulgară, Johanan a devenit Iohannes sau Ioannes, suferind apoi modificări în funcţie de fiecare limbă.
În română, numele de Ioan apare atestat documentar pentru prima dată în jurul anului 1200, însă cel mai probabil era folosit cu mult înainte de această perioadă.
Ioan este un nume comun şi în Ţara Galilor, unde este scris şi rostit la fel ca în româneşte.