10 Iulie

Este a 191-a zi a anului.

Au mai rămas 174 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 41 m și apune la 21 h 01 m. 

Citatul zilei

“Adevăratul act al descoperirii nu consistă în a găsi pământuri noi, ci în a vedea cu ochi noi.” (Marcel Proust)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1509: S-a născut Jean Calvin, teolog şi om de stat francez, important reprezentant al reformei protestante, fondator al calvinismului.

S-a născut în orăşelul Noyon, din Picardia, Franţa, în 1509. Provenea dintr-o familie de burghezi care a impus fiilor cariere care să le asigure ascensiunea socială, Jean preferând ştiinţele umaniste.

A studiat la Paris latina şi filosofia, după care şi-a luat licenţa în ştiinţe umaniste. S-a orientat către drept, deşi ar fi preferat o carieră ecleziastică. După moartea tatălui său, a început să studieze greacă şi ebraică la universităţile din Bourges şi Orleans.

Ideile sale reformatoare l-au obligat să părăsească Parisul după ce a fost etichetat ca eretic. În 1535, s-a stabilit la Basel, în Elveţia, unde s-a dedicat studiului teologic şi a început să scrie „Institutio Religionis Christianae” („Instituţia Religiei Creştine”), publicată în 1536. Aceasta reprezintă esenţa teologiei calvine, prin care dorea să stabilească o religie unificatoare, comună tuturor creştinilor adevăraţi.

Ideile sale s-au răspândit cu repeziciune, iar în 1559 a fost proclamat cetăţean al Genevei şi în acelaşi an a fondat Academia geneveză, unde a ocupat catedra de teologie.

• 1830: S-a născut Camille Pissarro, pictor francez 

care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el.

Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții, a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

Picta în aer liber („plein air”), pictura sa luând amploare, începând din anul 1869, când, după mutarea la Louveciennes, a întărit legăturile de prietenie cu Monet, Renoir și Sisley, ceea ce a dus la schimbarea stilului său în pictură. Vor crește expresivitatea și sensibilitatea față de lumină, îl va cuprinde fascinația schimbărilor care au loc în diferite momente ale zilei sau perioade ale anului.

Prima expoziție a impresioniștilor din anul 1874 a fost organizată de Pissarro împreună cu Monet, dar nu s-a bucurat de success, acesta suferind în urma atacurilor criticilor care îl luau în derâdere. Totuşi, Pissarro a căutat noi direcții de dezvoltare și în pânzele sale încep să apară figuri umane. Şi-a perfecționat desenul, a început să lucreze cu pasteluri și s-a inițiat în arta gravurii.

Lucrarea Acoperișurile roșii, un colț de țară, efectul iernii, prezentată la cea de-a treia expoziție de pictură impresionistă, în anul 1877, este una din cele mai mature opere din creația lui Pissarro, spontaneitatea și cursivitatea stilului caracteristice pentru anii șaptezeci scăzând ușor în intensitate, cu toate acestea artistul realiza o concentrare deosebită a efectelor.

După a patra expoziție a impresioniștilor din anul 1879, operele sale au început să fie vândute din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, a prezentat o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele, siluete umane care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, au devenit din ce în ce mai prezente.

• 1856: S-a născut Nikola Tesla, fizician și inventator american de origine sârbă (d. 1943)

Nikola Tesla a fost unul dintre cercetătorii geniali ai secolului XX. S-a născut la 10 iulie 1856 în satul Smiljan (Smilian), din actuala Croaţie, mama lui fiind sârboaică, iar tatăl – preot ortodox, de etnie aromână.

Se zice că, în copilărie, Nikola Tesla se numea Nicolae Teslea.

Nikola Tesla a urmat studii inginereşti la Politehnica din Graz, Austria, între anii 1875-1881. Din acea perioadă datează şi primele lui invenţii. Apoi va pleca la Paris şi Strasbourg, iar de acolo – în Statele Unite, unde va primi cetăţenia americană.

După succesul primelor sale studii ştiinţifice, Tesla obţine o recomandare adresată lui Thomas Edison, inventatorul american. Acesta îl angajează ca inginer electrician pentru repararea motoarelor şi generatoarelor de curent continuu.

Potenţialul noului angajat este subevaluat de Edison, până în anul 1885, când Tesla se remarcă la lucrările de repunere în funcţiune a pachebotului Oregon. Transatlanticul era dotat cu generator electric Edison, care se defectase, dar trebuia să plece spre Europa într-o săptămână.

Echipa condusă de Edison a reparat scurtcircuitul generatorului în 20 de ore. Edison îi promisese lui Tesla un premiu de 50.000 dolari dacă nava pleacă la timp. Tesla şi-a respectat angajamentul de a face reparaţia la timp, dar Edison nu şi-a respectat promisiunea de a-l recompensa, susţinând ulterior că ideea premiului a fost o glumă.

Tesla, rivalul lui Edison

În urma acestui incident, Tesla pleacă din compania lui Edison şi îşi deschide, în 1885, propria firmă, "Tesla Arc Light Company".

Tesla este cunoscut mai ales pentru studiile sale în domeniul curentului alternativ şi al forţei electromagnetice (de altfel, unitatea internaţională de măsură a inducţiei magnetice este Tesla).

Nikola Tesla revine în Europa în anul 1893, pentru a participa la înmormântarea mamei lui. În această perioadă îl întâlneşte pe Henri Coandă, mult mai tânăr ca el, asupra căruia face o puternică impresie. Coandă îl descrie mai târziu pe Tesla drept “unul din românii foarte importanţi, care a schimbat, poate, toată viaţă omenirii”.

În primăvara anului 1898, Tesla demonstrează posibilitatea dirijării prin radio, la mare distanţă, a unei nave fără echipaj. Experimentul s-a desfăşurat în Atlantic, în dreptul oraşului New York.

În 1899, în Colorado, Tesla construieşte un mare post de radio, cu o putere de emisie de 200 kW. În aceeaşi perioadă realizează demonstraţii de telegrafie fără fir, la peste 1000 de kilometri distanţă, pune la punct un sistem de aprindere a iluminatului public prin telecomandă şi produce tensiuni de 12 milioane de volţi, folosind un generator Van de Graaf.

În anul 1915, Nikola Tesla şi Thomas Edison sunt propuşi să primească, împreună, Premiul Nobel pentru fizică. Tesla refuză propunerea, din cauza vechii sale rivalităţi cu Edison.

Tesla a rămas cunoscut mai ales pentru studii în domeniul curentului alternativ şi al forţei electromagnetice (de altfel, unitatea internaţională de măsură a inducţiei magnetice este Tesla).

Dar în mod intenţionat, unele aspecte ale activităţii lui sunt neelucidate, iar unele studii şi invenţii au fost clasificate de Guvernul SUA.

Top Secret:  “Raza Morţii"

Se spune că invenţia cea mai importantă a lui Tesla ar fi  “Raza Morţii", care putea distruge instantaneu oraşe şi armate întregi. "Aparatul meu îmi permite să trimit spre un punct foarte îndepărtat energii de trilioane de ori mai mari decât este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmişi printr-un fascicul mai subţire decât firul de par şi nimic nu poate rezista", susţinea Tesla.

El a fost implicat, se pare, şi în pregătirea “Experimentului Philadelphia” (1943), un controversat test american care a produs dispariţia fără urmă a unei nave de război.

Tesla a murit la New York la 8 ianuarie 1943 şi a rămas în istorie drept un genial savant american. Totuşi, în Europa, sârbii îi cinstesc memoria: în Belgrad, aeroportul internaţional şi muzeul tehnic poartă numele Nikola Tesla, iar croaţii au transformat casa familiei Tesla din satul Smiljan în muzeu.

Din păcate, în România, Nicolae Teslea este aproape necunoscut.

Genialul Tesla, inventatorul mileniului II

• 1871: S-a născut Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust,

romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului În căutarea timpului pierdut, operă monumentală de ficțiune a secolului XX, publicată de în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani.

Proust a scris și a publicat din tinerețe. Pe lângă revistele literare în care a publicat încă din epoca în care era elev de liceu, La revue vert și La Revue lilas, din 1890-1891, Proust a publicat un articol periodic în ziarul Le Mensuel (Tadié). În 1892, a fondat o revistă literară care se numea Le Banquet (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, Banchetul, cunoscut și sub denumirea de Symposium). În anii următori, Proust a publicat povestiri și eseuri în extrem de prestigioasa revistă literară La Revue Blanche.

În 1896 a apărut Les Plaisirs et les Jours, o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerețe. Cartea era însoțită de o prefață a unui autor în vogă la acea vreme, și anume Anatole France, de desenele unei Mme. Lemaire, și era atât de dichisită încât atingea prețul dublu față de cel al unei cărți normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atenție.

În același an, Proust a început să lucreze la un roman care a fost publicat abia postum în 1954 și care se numea Jean Santeuil (titlul nu-i aparținea lui Proust, ci editorului său postum). Multe dintre motivele din În căutarea timpului pierdut au fost pentru prima oară schițate aici, portretul părinților fiind ceva mai dur în Jean Santeuil în contrast evident cu cel din romanul unde părinții erau văzuți în culori mai calde, mai pastelate.

Din pricina primirii destul de proaste de care s-a bucurat Les Plaisirs et les Jours și a unor dificultăți interne de construcție, Proust a abandonat treptat Jean Santeuil în 1897 si s-a oprit complet în 1899.

Proust a început sa construiască un roman din fragmente disparate, roman la care a lucrat continuu. În linii mari era vorba de o operă literară centrată în jurul unui narator la persoana I, care suferea de insomnie și care în timpul nopții își amintește cum în copilărie o aștepta pe mama sa să intre dimineața în camera sa.

Romanul trebuia să se încheie cu o examinare critică a teoriei lui Sainte-Beuve, și apoi cu respingerea ideii că biografia unui artist este unealta principală pe care un critic o utilizează pentru a-i înțelege opera. Astfel, au luat ființă pe rând inițiale părți semnificative din „Combray”, fragmente din La umbra fetelor în floare, Sodoma și Gomora și Timpul regăsit.

  

• 1962: este ziua în care centura de siguranţă a fost oficial patentată, inventatorul ei fiind un suedez care lucra pentru Volvo

În această zi Biroul de Patente American îi acordă lui Nils Bohlin patentul pentru centura de siguranţă în trei puncte, folosită în vehiculele rutiere. Povestea acestei invenţii începe patru ani mai devreme, atunci când Volvo l-a angajat pe Nils Bohlin, fost specialist în industria aeronautică, pentru a deveni şeful departamentului de siguranţă din cadrul constructorului suedez.

Centura de siguranţă a fost creată în mai puţin de un an, în 1959 fiind deja testată pe mai multe vehicule Volvo. Dovedindu-se foarte eficientă invenţia sa, Bohlin a făcut pasul următor aplicând în August 1959 pentru a îşi patenta invenţia. Până a primit însă recunoaşterea oficială şi legală a durat 3 ani, în 1962 acordându-i-se patentul cu numărul 3.043.625 datat 10 iulie 1962.

Inventatorul centurii de siguranta

Centura sa de siguranţă era foarte similară cu cea pe care noi o folosim zilnic, fiind vorba de două benzi care se uneau în proximitatea şoldului, acolo unde mecanismul se cupla. Volvo a vândut acest patent către alţi producători în anii următori, creaţia lui Bohlin devenind standard pentru industrie. În 1966 americanii au fost primii care au primit centuri de siguranţă obligatorii pe automobile prin actul National Traffic and Motor Vehicle Safety Act.

Să aveți o zi frumoasă!