11 Iulie

Este a 192-a zi a anului. 
Au mai rămas 173 de zile până la sfârșitul anului.  
Soarele răsare la 05 h 42 m și apune la 21 h 00 m. 

Citatul zilei

„Viaţa este ca jazz-ul…perfectă dacă improvizezi”. 

(George Gershwin, compozitor, pianist și dirijor american, n. 26 septembrie 1898 - d. 11 iulie 1937 )

Ziua Mondiala a Ciocolatei

Ce ar fi viata fara ciocolata? Si pentru ca inca nu s-a gasit  un raspuns la aceasta intrebare, francezii s-au gandit sa-i dedice o zi mondiala, pe 11 iulie. 

Ciocolata este, cu siguranta, una dintre cele mai delicioase ispite de la care nimeni nu reuseste sa abtina. Fie ca e alba, neagra, aerata, cu stafide, cu rom, cu alune sau biscuiti, ciocolata mananca aproape oricine cel putin o data pe zi. 

Istoria ciocolatei incepe cu 2000 de ani in urma, cand arborele de cacao era cultivat în America de Sud. Cuvantul „ciocolata” provine din limba aztecilor de la „chocolatl” care deriva de la „xocolatl” (xococ – amar si atl - apa sau bautura). Aztecii considerau ciocolata o bautura divina care intareste rezistenta si combate oboseala. O ceasca din acesta bautura pretioasa ii permite unui om sa reziste o zi intreaga fara mancare.

Adusa in Europa de catre Hernando Cortez, ciocolata a devenit cunoscuta si apreciata rand pe rand de fiecare popor european, francezii considerand-o afrodiziac. Ciocolata era folosita la cluburile bogatilor, unde afaceristii se intalneau sa fumeze o pipa, sa vorbeasca despre afaceri si sa socializeze la o cana cu ciocolata. 

Ciocolata s-a mâncat pentru prima dată în 1674, sub formă de rulouri şi prăjituri servite în diverse ‘chocolate emporiums’.

În 1795 doctorul Joseph Fry din Bristol a inventat o maşină cu vapori pentru a înmuia boabele de cacao, ceea ce a dus fabricarea ciocolatei la scară mare.

În 1874 Fry & Sons au început să vândă ‘ciocolată delicioasă de mâncat’ despre care se crede că a fost prima tabletă de ciocolată.

În jurul anului 1810 Venezuela producea o jumătate din pudră de cacao consumată pe plan mondial şi o treime din totalul de cacao produsă era consumată de spanioli.
Gustul a fost îmbunătăţit, fascinaţia pentru cacao şi ciocolată a crescut rapid, iar, pe măsură ce a devenit cunoscută pe continentul european, ciocolata era considerată aliment de lux şi cumpărată de cei bogaţi. Prima ciocolaterie a fost deschisă în 1657, în Londra.

În anii ’90 ciocolata şi-a dovedit popularitatea ca produs, dar şi succesul în lumea afacerilor. Consumul mondial anual de boabe de cacao aproximează 600.000 de tone. Mai mult decât atât, consumul de ciocolată pe cap de locuitor este în creştere.

Consumul de ciocolată cacao/ ciocolată amăruie a fost dovedit a fi benefic sistemului circulator. Un studiu asupra ciocolatei a relevat faptul că în timpul topirii ciocolatei în gură creierul uman cunoaşte o creştere a activităţii electrice şi a ritmului cardiac. Consumul excesiv de ciocolată poate favoriza obezitatea şi apariţia diabetului zaharat, se mai arată în comunicat.

Curiozităţi despre ciocolată:

1. Un consum moderat si regulat de ciocolata ne face mai inteligenti. Cel putin asta deducem din studiu conform caruia exista o stransa legatura intre cantitatea de ciocolata consumata la nivelul unei tari si numarul de laureati Nobel pe care acea tara ii da.

2. Ciocolata poate invinge un sistem de securitate. Nu, nu este o gluma. De fapt, un hot de bijuterii a dat lovitura vietii sale in 2007 cand a reusit sa plece cu 27 de milioane de dolari dupa ce acesta a castigat increderea paznicilor unei banci din Antwerp, Belgia dupa ce le-a oferit ciocolata.

3. Ciocoloata poate fi folosita pe post de recuzita in unele filme. In cazul in care nu stiati, sangele din scena celebra cu dusul din filmul Psycho al lui Hitchcock era, de fapt, sirop de ciocolata.

4. Iar daca lucrul mentionat mai sus nu a fost suficient de inedit, afla ca germanii planuiau sa foloseasca ciocolata ca si munitie de razboi. Acestia planuiau asasinarea lui Winston Churchill cu o tableta de ciocolata explozibila.

5. Exista legenda conform careia ciocolata este considerata mancare pentru zei. Cel putin asa se crede datorita faptului ca asa s-ar traduce numele stiintific al arborelui de cacao.

6. Intr-un an de zile un arbore de cacao poate produce boabe de cacao cat sa se poata fabrica 10 tablete de ciocolata.

7. V-ati intrebat vreodata de ce veterinarii recomanda sa nu dati cainilor vostri ciocolata? Acest lucru se datoreaza teobrominei, compus care o face otravitoare pentru catei. Mai mult, acest compus este otravitor si pentru oameni, insa doar in cantitati uriase. Conform celor de la Forbes, pentru ca acest compus sa iti puna viata in pericol ar trebui sa consumi cateva mii de tablete de ciocolata o data.

8. Cea mai lunga perioada din istoria sa, ciocolata a fost consumata in stare lichida.

9. Mai mult, in perioada infloritoare a imperiului Aztec, boabele de cacao erau folosite ca moneda de schimb. Imparatul aztec Montezuma II obisnuia sa consume peste 50 cesti de ciocolata pe zi.

10. Conform oamenilor de stiinta, consumul de ciocolata face ca inima sa bata mai tare decat in momentul unui sarut.

11. In afara de variantele deja cunoscute de ciocolata neagra, cu lapte si alba, exista si ciocolata blonda.

12. Joseph Fry a inventat prima tableta de ciocolata in anul 1847, cand a adaugat unt de cacao topit in pudra de cacao. Mai apoi a format o pasta care avea proprietatea de a se modela extrem de usor.

13. Conform statisticilor oficiale, industria ciocolatei este evaluata la circa 110 miliarde de dolari anual.

14. In anul 1947 sute de copii din Canada au decis sa intre in greva si sa boicoteze ciocolata dupa ce pretul acesteia a crescut de la 5 la 8 centi.

15. Cea mai mare ciocolata din lume a fost creata in Marea Britanie, in octombrie 2011 si cantarea 5,792.5 kilograme.

16. Cel mai mare comerciant de ciocolata din lume este Aeroportul din Bruxelles. Magazinele specializate amplasate aici vand anual 800 de tone de ciocolata.

17. Cea mai scumpa tableta de ciocolata din lume s-a vandut in anul 2001 cu 687 de dolari. Aceasta ar fi apartinut capitanului Robert Scott care a purtat-o in expeditia din Antarctica in urma cu mai bine de un secol.

18. Peste 75% dintre arborii de cacao din lume cresc in Africa. Coasta de Fildes produce o treime din necesarul la nivel mondial.

19. Europenii sunt cei mai mari consumatori de ciocolata. De fapt, in Europa se consuma peste jumatate din cantitatea totala de ciocolata vanduta la nivel mondial. In topul celor mai mari consumatori de ciocolata ii intalnim pe primele trei pozitii pe britanici, elvetieni si pe nemti, care consuma anual 11 kilograme de ciocolata.

20. O ciocolata poate duce la descoperirea de multe secrete, inclusiv a parolelor de calculator. Un studiu realizat in 2004 in Marea Britanie a relevat ca peste 70% dintre cei chestionati s-au aratat dispusi sa divulge aceasta informatie in schimbul unei ciocolate.

De-a lungul timpului, cercetatorii au demonstrat ca:

    Ciocolata nu ingrasa.

    Previne aparitia bolilor de inima.

    Consumul de ciocolata produce o crestere intensa a activitatii cerebrale si a batailor inimii.

    Ciocolata neagra poate reduce riscul aparitiilor problemelor cardiovasculare, reduce tensiunea arteriala.

    Contine vitaminele A, B1, C, D si E si o e sursa de calciu, magneziu si potasiu.

    De doua ori mai multe femei decat barbati mananca si se gandesc la ciocolata.

    Mai mult de jumatate din ciocolata din lume e consumata in America.

    Napoleon mereu purta ciocolata dupa el, pe care o manca oricand avea nevoie de un strop de energie.

    In Belgia, peste 17.000 de oameni lucreaza in industria ciocolatei.

    Alergiile la ciocolata sunt foarte rare.

Ziua Mondială a Populaţiei

Ziua mondială a populaţiei este sărbătorită în fiecare an la 11 iulie. Ea a fost marcată pentru prima dată în 1989, la recomandarea Consiliului Director al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu scopul declarat al factorilor de decizie de a-şi concentra atenţia asupra urgenţei şi importanţei problemelor omenirii. Această dată a fost aleasă ca urmare a atingerii cifrei de cinci miliarde a populaţiei globale, în această zi a anului 1987.
De la o ediţie la alta, această zi a câştigat popularitate, bucurându-se de sprijin şi de interes din partea organizaţiilor şi a oamenilor din întreaga lume. Organizaţiile non-guvernamentale, grupurile oamenilor de afaceri, organizaţiile comunitare şi alte instituţii desfăşoară, cu ocazia acestei zile, diverse activităţi educaţionale: seminarii, sesiuni de informare educaţională, ateliere, cursuri, dezbateri, mese rotunde şi concursuri educative axate pe creşterea gradului de informare a oamenilor pe tematica aleasă.

Tema ediţiei din 2018 este "Planificarea familiei este un drept al omului".

Anul 2018 marchează cea de-a 50-a aniversare a Conferinţei Internaţionale pentru Drepturile Omului din 1968, în care planificarea familială a fost declarată pentru prima dată un drept al omului la nivel global, menţionează sursa citată.
Potrivit estimărilor Diviziei ONU pentru Populaţie, date publicităţii în 2017, cu prilejul sărbătoririi Zilei mondiale a populaţiei, de către Institutul Naţional de Statistică român, populaţia lumii va depăşi 10,2 miliarde de locuitori în anul 2060.
Astfel, la 1 iulie 2016, populaţia lumii a fost estimată la 7,6 miliarde locuitori, ţările cu cea mai mare populaţie fiind China (1,397 miliarde de locuitori), India (1,309 miliarde de locuitori), Statele Unite ale Americii (320 milioane de locuitori), Indonezia (258 milioane de locuitori) şi Brazilia (206 milioane de locuitori).
În ceea ce priveşte România, la 1 ianuarie 2016, populaţia rezidentă depăşea 19,76 milioane de locuitori. Populaţia feminină a fost majoritară, cuprinzând 10,11 milioane de persoane, respectiv 51,2% din totalul populaţiei rezidente.
Divizia ONU pentru Populaţie colaborează îndeaproape cu agenţiile, fondurile, programele şi organismele sistemului Naţiunilor Unite pentru punerea în aplicare a programului de lucru privind populaţia şi pentru continuarea Conferinţei Internaţionale privind Populaţia şi Dezvoltarea. Misiunile Organizaţiei Naţiunilor Unite, oficiile guvernelor naţionale, birourile ONU, cercetătorii, reprezentanţii mass-media şi publicul se consultă în mod regulat cu Divizia ONU pentru Populaţie privind estimările şi proiecţiile populaţiei, precum şi asupra informaţiilor şi analizelor privind problemele legate de populaţie şi dezvoltare.

Date generale

 Pe planeta noastră trăiesc 7 miliarde de oameni, iar la fiecare cinci zile se nasc încă un milion. În prezent, populația globului este de 10 ori mai mare decât acum 400 de ani. Explozia demografică a avut loc datorită îmbunătățirii standardelor de trai și medicale, ceea ce a permis oamenilor să trăiască mai mult decât în secolele anterioare. În același timp, rata nașterilor - numărul de nou-născuți din fiecare familie - staționează la un nivel ridicat în multe zone ale globului. Până când această rată va scădea semnificativ, populația lumii va continua să crească, putând ajunge în anul 2050 la circa 10,5 mld. loc. Actualmente, creșterea populației are loc cu preponderență în țările în curs de dezvoltare - acele state cu nivel industrial și tehnologic limitat. Majoritatea acestor țări se află în Asia și Africa, și parțial în America de Sud și Centrală.

Multe țări în curs de dezvoltare trebuie să facă față dificultăților privind hrănirea și acordarea asistenței social-medicale pentru populațiile lor enorme. Statele cu industrie și tehnologie avansate sunt cunoscute drept țări dezvoltate. În această categorie se află Japonia, Australia și cele mai multe țări din Europa și America de Nord. Majoritatea populațiilor acestor țări a încetat să crească, în unele constatându-se chiar o scădere.

Repartizarea populației

Cei peste 7 miliarde de oameni de pe Pământ nu sunt repartizați în mod uniform pe suprafața acestuia. Pentru a-și duce traiul, ei preferă anumite zone, în timp ce pe altele le ocolesc. Cei mai mulți dintre locuitorii planetei trăiesc în emisfera nordică. De asemenea, regiunile cu climă temperat-continentală, respectiv temperat-oceanică, sunt mai bine populate decât regiunile cu climă caldă sau rece. Întotdeauna oamenii au avut intenția să se stabilească lângă apele curgătoare sau pe coastele marine. La fel, numărul așezărilor omenești din zona de câmpie este superior celui din zonele de deal, de podiș și de munte. Oamenii preferă să trăiască acolo unde mediul geografic le permite să-și construiască locuințele, să-și asigure hrana cultivând plante tehnice și furajere și crescând animale (bovine, ovine, porcine, caprine, cabaline etc.), sau unde pot desfășura activități industriale sau comerciale.

Conform Diviziei de Populaţie ONU:

·    la 1 iulie 2015, populaţia lumii a fost de 7,3 miliarde locuitori;

·    pentru anul 2060 se prognozează că populaţia va fi de aproape 10 miliarde locuitori;

·    se estimează că populaţia Terrei va creşte anual cu 1,1%;

·    ţara cu cea mai mare creştere a populaţiei, în anul 2014, a fost Oman, urmată de Liban, Niger, Kuwait şi Sudanul de Sud.

Potrivit www.unfpa.org, Ziua Mondială a Populației din acest an coincide cu Summit-ul privind Planificarea Familială, a doua reuniune a inițiativei "Family Planning 2020", care are drept scop extinderea accesului la planificarea familială voluntară a circa 120 de milioane de femei până în 2020.
Estimările actuale ale ONU indică faptul că populația lumii crește anual cu aproximativ 83 de milioane de persoane. Presupunând ca gradul de fertilitate va continua să scadă, populația globală va ajunge la 8,6 miliarde în 2030, 9,8 miliarde în 2050 și 11,2 miliarde în 2100.
Divizia ONU pentru Populație colaborează îndeaproape cu agențiile, fondurile, programele și organismele sistemului Națiunilor Unite pentru punerea în aplicare a programului de lucru privind populația și pentru continuarea Conferinței Internaționale privind Populația și Dezvoltarea. Misiunile Organizației Națiunilor Unite, oficiile guvernelor naționale, birourile ONU, cercetătorii, reprezentanții mass-media și publicul se consultă în mod regulat cu Divizia ONU pentru Populație privind estimările și proiecțiile populației, precum și asupra informațiilor și analizelor privind problemele legate de populație și dezvoltare, conform www.un.org. 
 

Sf. Olga, cea întocmai cu Apostolii si luminatoarea Rusiei 

Tragându-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe când traversa fluviul Pskov, ea intâlni pe tânarul print Igor care de indata se indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pâna la majoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernând cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pâna atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.

La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspândi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfânta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagân convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfânta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfârsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai târziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in mâinile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfântul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.

Nu se cuvine a trece cu vederea nici aceasta: în peretele bisericii, deasupra mormântului ei, era o ferestruie. Şi atunci când cineva se apropia de sfintele ei moaşte cu credinţă neîndoită, ferestruia aceea se deschidea singură şi era arătat celui ce stătea afară, ca să vadă înăuntru cinstitele ei moaşte făcătoare de minuni, de la care cei vrednici de o vedere ca aceea, vedeau ieşind o minunată strălucire şi, de orice boală era cuprins cineva din cei ce aveau credinţă, îndată câştigau sănătate. Însă celui ce se apropia cu puţină credinţă, nu i se deschidea ferestruia, nici nu putea să vadă cinstitele moaşte, chiar de-ar fi intrat şi în biserică, ci vedea numai mormântul. Unul ca acela nu putea să câştige nici tămăduire. Iar cei ce credeau, câştigau toate cele spre folosul sufletelor şi trupurilor, cu rugăciunile Sfintei şi dreptei Olga, care din botez s-a numit Elena, şi cu ajutorul darului Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfântul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samânta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, „precum aurora precede ziua luminoasa”.

Semnificatia numelui Olga

In unele interpretari, numele este rusesc de origine slava si provine de la numele masculin Oleg, cu semnificatia de "sfant", "binecuvantat".

In alte interpretari, numele Olga provine de la scandinavul "Helga", ce inseamna "de succes".

Nume asemanatoare

Helga

Se mai foloseste si diminutivul Olguta.

Celebritati cu numele de Olga

Olga Korbut (gimnasta olimpica) , Sfanta Olga (imparateasa Rusiei) , Olga Constantinovna a Rusiei (regina a Greciei)

Sf. Benedict, patronul Europei 

(calendar evanghelic, anglican, romano-catolic)

Sfântul Benedict (ital. San Benedetto di Norcia, n. 480, în Nursia - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților.

Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale. Deseori este reprezentat în îmbrăcăminte de benedictin, cu o crosă de abate, precum și cu o carte.

În 529 s-a stabilit la Monte Cassino, unde a înființat cea mai cunoscută mănăstire din Apusul Europei, considerată ca fiind mama mănăstirilor benedictine.

În aceeași regiune, sora sa, Scholastica, conducea o mănăstire de maici.

Pornind de la regulile monastice scrise de Sfântul Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Casian, Sfântul Honorat de Lerins, Sfântul Cezar de Arles, Sfântul Benedict a redactat noi reguli. În aceste reguli erau prevăzute, în mod exigent, obligațiile zilnice ale călugărilor.

Viața călugărilor se baza pe trei principii: fecioria, sărăcia, ascultarea. Benedict a introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca:

    * o viață celibatară

    * o hrănire frugală, unde carnea patrupedelor era interzisă

    mâncare gătită se consuma o dată pe zi

    limitarea consumului de vin

    * a stabilit timpul pentru rugăciune, meditație, muncă și dormit

   * relațiile din mănăstire fiind stabilite ca într-o familie, astfel starețul fiind tratat ca un părinte (tată), iar călugării ca frați

Primirea în ordinul călugăresc era foarte strict verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului.

Benedict a decedat la data de 21 martie 543, iar sora sa geamănă, Scholastica, care înființase o mănăstire pentru maici, urmând aceleași reguli ale benedictinilor, a decedat la 10 februarie din același an.

După moarte

Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase.

Unul din papii care au urmat stilul său de viață modestă a fost papa Grigore I cel Mare.

În Biserica Romano-Catolică, Sfântul Benedict este sărbătorit la 11 iulie, data mutării moaștelor sale la Abația Saint-Benoît-sur-Loire din Franța, iar în bisericile de rit bizantin, la 14 martie.

A fost numit sfânt patron al Europei de Papa Paul al VI-lea, în 1964. În anul 1980, Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat co-patron al Europei, alături de Sfinții Chiril și Metodi

Evenimente de-a lungul timpului...

• 969: A murit printesa Olga a Kievului. Este considerată, împreună cu nepotul ei, Sfântul Vladimir de Kiev, crestinatoare a rusilor. 

În 954, Prinţesa Olga a Kievului s-a botezat, iar aceasta a deschis calea pentru ceea ce a fost numit “cel mai mare eveniment din viaţa bisericii ucrainene şi ruse”, botezul cneazului Vladimir şi Botezul ruşilor din anul 988.

Atunci a luat naştere Biserica Ortodoxă Rusă. Nepotul cneaghinei Olga, Vladimir (980-1015), s-a convertit la creştinism şi s-a căsătorit cu principesa Ana, sora împăratului bizantin.

Ortodoxia a devenit religia oficială a statului rus până în anul 1917. (Influenţa Bisericii se făcea însă simţită atunci mai mult în oraşe; până în secolele XIV-XV, majoritatea zonelor rurale au rămas păgâne).

• 1405: Navigatorul chinez Zheng He pleacă într-o expediție spre Oceanul de Vest

 În fruntea unei flote maritime de 208 vase, cu un tonaj total de peste 7.000 tone și echipaje reunind 20.000 de oameni, el pleacă într-o temerara expediție spre Oceanul de Vest (Oceanul Indian și Marea Roșie de astăzi). 

Aceasta a constituit un eveniment unic în istoria navigației mondiale, precedând cu aproape un secol expediția navigatorului spaniol de origine italiană Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

• 1428: A avut loc prima atestare a Mănăstirii Horaiţa (din judeţul Neamţ), emisă de cancelaria lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432).

„Prima atestare a Manastirii noastre dateaza de la 11 iulie 1428. Asadar, se implinesc 577 de ani de cand domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, care a domnit intre anii 1400-1432, din resedinta sa, din incinta Manastirii Bistrita hotaraste ca biserica Manastirii Horaita sa fie inclusa printre cele 52 de biserici din jurisdictia ecleziastica a Manastirii Bistrita. Cu toate ca prima atestare documentara a Manastirii Horaita dateaza din 1428, traditia manastirii noastre este mult mai veche, pastrandu-se marturii conform carora biserica noastra este construita in anul 975“. Biserica Manastirii Horaita are o pictura deosebita, realizata in stil neobizantin. Parintele Grigore Stoica ne-a vorbit si despre pictura bisericii: „Este unicat datorita stilului neobizantin si al particularitatilor sale. Pictura a fost facuta relativ recent, in secolul al XX-lea. Pictura aceasta se distinge de cea a majoritatii bisericilor din Moldova prin forma sa: sfintii redati in icoane au forme alungite, iar fondul care predomina este caramiziu. De asemenea, catapeteasma bisericii este unicat in Europa si probabil si in lume datorita amvonului care nu este situat in partea de nord, cum se obisnuieste, ci in partea de rasarit, deasupra sfintelor usi“.

Manastirea Horaita este asezata la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul - 1.076 de metri, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali. Manastirea - initial, numai biserica de mir - a luat fiinta acum mai bine de cinci veacuri.

Manastirea Horaita a fost ridicata de calugarii care, doritori de retragere, pusniceau razleti prin poienile din preajma. Dovada acestui fapt stau astazi toponime ca "Poiana lui Calinic", "Poiana lui Iov", "Poiana lui Silvestru", locuri ce pot fi usor identificate in preajma manastirii.

Manastirea Horaita a luat fiinta in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Intre anii 1822 si 1824, cuviosul parinte Irinarh Roseti (1771-1859), calugar cu metania din Manastirea Neamt, cu binecuvantarea si aportul substantial al Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842), in urma unei revelatii dumnezeiesti, ridica prima biserica - din lemn - a manastirii cu hramul "Pogorarea Sfantului Duh".

Denumirea manastirii - "Horaita" - provine de la numele marilor proprietari de pamant in stapanirea carora intrau comuna Cracaoani si imprejurilmile, si anume Goraeti.

Biserica, avand 30 de metri lungime, 17 metri latime si aproximativ 20 de metri inaltime, a fost construita exclusiv din piatra, numai boltile sunt din caramida. Grosimea peretilor variaza intre 1.6 si 4 metri.

In evolutia arhitecturii moldovenesti, biserica manastirii Horaita, ca stil, este unica, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantina, precum si influente rusesti in numarul si configuratia celor 8 turle.

Pictura, in stil neobizantin, pe un fond caramiziu, a fost executata de Mihai Chiuaru cu ucenicii sai intre anii 1988-1993 si sfintita la 4 iulie 1993 de catre I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Manastirea Horaita - o catapeteasma unica in tara

Impresionanta este catapeteasma bisericii, lucrata la Viena. Alte surse ne informeaza ca aceasta ar fi fost realizata cu putin timp inainte de anul sfintirii bisericii (1867) de catre unii sculptori in lemn din apropiere. Sculptura in sine releva ultima supravietuire a barocului, familiar majoritatii catapetesmelor romanesti din a doua jumatate a secolului XIX. In structura ei se afla, probabil, trei tipuri de lemn: tei, par si tuia.

Catapeteasma este unicat in tara, probabil si in lume, in primul rand datorita asezarii amvonului - deasupra usilor imparatesti - amvon care, in traditia Bisericii, isi are locul in partea de Nord si nu in Est, cum se afla aici. In al doilea rand datorita dispunerii neconforme cu traditia ortodoxa a doua registre.

Registrul sfintilor apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular ce are in centru icoana Deisis, si registrul profetilor Vechiului Testament, in 14 medalioane intercalate in doua vrejuri de vita de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridica de la extremitatile catapetesmei pana deasupra amvonului. Aceste registre sunt dispuse pe orizontala la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe.

Manastirea Horaita - icoana Maicii Domnului "Izbavitoare de seceta"

Odorul cel mai de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului "Izbavitoare de seceta" - facatoare de minuni . Distinsa ca valoare artistica, realizata in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ea provine din vechea biserica de lemn a Horaitei. Imbracamintea in argint a icoanei a fost realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Biserica Manastirii Horaita are o pictura deosebita, realizata in stil neobizantin, iar iconostasul este unicat in Europa.

Prin ce este diferita aceasta pictura fata de cea a celorlalte biserici si manastiri din Moldova ne spune Parintele Grigore Stoica: ‘Pictura bisericii este unicat datorita stilului neobizantin si al particularitatilor sale. Pictura a fost facuta relativ recent, in secolul al XX-lea. Pictura aceasta se distinge de cea a majoritatii bisericilor din Moldova prin forma sa: sfintii redati in icoane au forme alungite, iar fondul, care predomina, este caramiziu. De asemenea, catapeteasma bisericii Manastirii Horaita este unicat in Europa si probabil si in lume datorita amvonului, care nu este situat in partea de nord, asa cum se obisnuieste, ci in partea de rasarit, deasupra Sfintelor Usi, a Usilor Imparatesti.’

• 1561: S-a născut Luis de Góngora y Argote, poet și dramaturg aparținând Secolului de aur al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de culteranism (sau chiar gongorism, după numele poetului).

Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului.

Deși Góngora nu a reușit niciodată să-și publice opera, scrierile sale au trecut din mână în mână, în formă de manuscrise, care au fost colecționate și apoi grupate în antologii, care s-au publicat cu sau fără acordul lui. Într-un timp s-a crezut că manuscrisul cel mai autorizat era cel copiat de Antonio Chacón pentru Contele-Duce de Olivares, deoarece conținea note scrise chiar de Góngora, precum și observații privind data redactării fiecărui poem.

În anul morții poetului, Juan López Vicuña a publicat o ediție a operelor lui Góngora cu note pertinente, neadmisă însă de Inchiziție. La scurt timp după aceea, Gonzalo de Hoces a publicat o altă ediție, în 1633, considerată a fi mai bună decât precedenta.

Deși încă din operele sale inițiale s-a identificat cu barocul literar, Góngora era un reprezentant al tipului de estet niciodată mulțumit cu opera sa (cel mai dur critic al operelor mele sunt eu, obișnuia să spună) și din acest motiv s-a decis să realizeze ceva nu pentru mulți și să intensifice și mai mult uzul retoricii și imitația poeziei latine clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie.

La fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea versurile de o manieră epicureică cu nuanțe senzoriale de culoare, sunet și tact.

Critica literară, începând cu Marcelino Menéndez Pelayo, a făcut în general distincția între două etape ale creației lui Góngora : prima este cea corespondentă Principelui luminii, când poetul compune romances și letrillas, apreciate până în epoca neoclascismului, iar a doua este cea corespondentă Principelui tenebrelor, care a început în 1610 și în care a compus oda Cucerirea portului Larache, transformându-se în poetul obscur și neinteligibil pe care îl recunoaște toată lumea.

• 1780: A apărut, în limba latină, prima gramatică a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.

‘Elementa linguae daco-romanae sive valachicae’,aparuta in 1780 la Viena,scrisa in limba latina,cu ajutorul lui Gheorghe Sincai,propun inlocuirea literelor chilirice cu cele latine si folosirea sistemului etimologic.Micu crede ca limba romana e o coruptiune a limbii latine clasice.Introducerea alfabetului latin,era menita sa dovedeasca latinitatea limbii romane,originea nobila a poporului si limbii noastre.

Micu si Sincai nu doreau schimbarea limbii,ci purificareae ei de elemente nelatine;incercau sa demostreze ca limba romana a retinut toate categoriile gramaticale ale limbi latine.Tendinta latinizarii este si mai vizibila in scrierea consoanelor precum si a grupurilor de consoane(gheata,cal).Munca celor doi a fost rasplatita prin recunosterea locului cuvenit a limbii,alaturi de celelalte limbi romanice,lucru recunoscut de Fr. Diez.

Alte lucrari:’Logica’,publicata la Buda, in 1799;’Legile firei, ithica si politica’, publicata la Sibiu, in 1800.Au ramas in manuscris lucrarile:’Invatatura metafizicii’(1787/1790),descoperita tarziu,ca si alte lucrari:’Etica sau invatatura obiceiurilor’;’Invatatura politiceasca’, scrise la Viena.

• 1789: Marchizul de La Fayette a prezentat în Franţa, Adunării Naţionale, proiectul legislativ, valabil şi în present: Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului.

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne.

Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16.

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină. Tradiția revoluționară franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (convenție ratificată și de România, la data de 20 iunie 1994).

Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului- ”Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi”

• 1789: În timpul Revoluției Franceze, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XVI-lea, Jacques Necker, este demis, ceea ce duce la Căderea Bastiliei.

Căderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluției Franceze, s-a produs la Paris într-o zi de marți 14 iulie în anul 1789. Cu toate că fortăreața medievală cunoscută sub numele de Bastilia mai avea doar șapte deținuți, căderea ei în mâinile revoluționarilor parizieni a reprezentat în mod simbolic sfârșitul Vechiului Regim (Ancien régime, în franceză) și începutul Revoluției Franceze. Predarea închisorii, simbol al tiraniei monarhiei franceze, a zguduit atât Franța cât și restul Europei, ecourile sale ajungând până în îndepărtata Rusie. Din 1880, 14 iulie este Ziua națională a Franței.

• 1801: Astronomul francez Jean-Louis Pons descoperă prima sa cometă. În următorii 27 de ani el a descoperit alte 36 de comete, mai mult decât oricare altă persoană din istorie.

Jean-Louis Pons s-a născut la Peyre (Hautes-Alpes). A intrat la Observatorul din Marsilia, în 1789, în calitate de portar, apoi a obținut postul de astronom adjunct, în 1813. În 1819, Pons a devenit director al noului observator astronomic de la Marlia, (în italiană Specola di Lucca), de lângă Lucca, în Italia, pe care l-a părăsit în 1825, pentru a se alătura observatorului muzeului din Florența.

Descoperiri

Între 1801 și 1827, el a descoperit 37 de comete, mai multe decât oricine altul în istoria astronomiei.

El a descoperit patru comete periodice, dintre care doar două îi poartă încă numele și astăzi. Una dintre ele (observată la 26 noiembrie 1818) se numește Cometa lui Encke (2P/Encke), de la numele astronomului german Johann Franz Encke care i-a calculat orbita și i-a determinat perioada deosebit de scurtă (3,3 ani). Pons este și codescoperitorul cometei denumite în trecut „Pons-Coggia-Winnecke-Forbes” și acum cunoscută ca 27P/Crommelin (denumită după Andrew Crommelin, care i-a calculat orbita). Cele două comete care îi poartă numele și astăzi sunt 7P/Pons-Winnecke și 12P/Pons-Brooks.

În 1987 astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că 26P/Grigg-Skjellerup este cometa observată, la 17 martie 1808, de Jean-Louis Pons.

Recompense

Pons a primit în 1818 Premiul Lalande al Academiei Franceze de Științe, pentru descoperirea a trei comete în acel an, precum și medalia de argint a Royal Astronomical Society, din Anglia în 1824.

Omagiu

În 1935 Uniunea Astronomică Internațională a dat numele de Pons unui crater lunar.

  

• 1866:  Camera a adoptat Constituţia României pe care a depus jurământ Carol I.

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat. prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

    * este prima constituție internă românească

    * a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri

    * a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831

    * este un act de factură liberală

    * proclama suveranitatea națională

    * guvernarea era reprezentativă și responsabilă

    * se instituia principiul separării puterilor în stat

  * monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară

    * stabilea libertăți și drepturi cetățenești

    * includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar

    este prima realizare a lui Carol I

    * a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa

    * cuprinde 8 titluri și mai multe articole

    instituțiile centrale ale statului erau:

       -  Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă

       -  Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de Parlament

      -   Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"

• 1879: Sir Joseph Wilson Swan a inventat principiul lămpii electrice cu incandescenţă.

Filamentul a fost obţinut prin carbonizarea unui fir de bumbac.

Fără a depune un brevet, Swan a prezentat rezultatele invenţiei sale în ianuarie 1879, la Expoziţia Universală de energie electrică în Newcastle, cu zece luni înaintea lui Edison.

El a fondat compania Swan de producere a lămpilor electrice, care, mai târziu, a devenit Compania THORN.

În 1883, după dispute juridice dificile privind prioritatea invenţiilor lor, Swan şi Edison au fondat EDISON SWAN UNITED ELECTRIC LIGHT Co.

• 1916: S-a născut (în Australia) fizicianul rus Aleksandr M. Prokhorov, cel care a realizat primul generator cuantic în domeniul frecvenţelor ultraînalte, realizare (alături de altele) care a dus la apariţia unui nou domeniu al ştiinţei – electronica cuantică.

A primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1964, împreună cu compatriotul său Nikolai Basov şi cu americanul Charles Townes, pentru punerea la punct a laserului.
Din 1950 până în 1955, Prochorov și colaboratorii săi au dus mai multe cercetări asupra structurilor moleculare folosind metoda spectroscopiei cu microunde.
În 1955, profesorul Prochorov a început să dezvolte o cercetare asupra unei rezonanțe electronice paramagnetice (EPR). Un ciclu al investigațiilor asupra spectrelor EPR și timpilor de relaxare în diferite cristale au fost efectuate. În mod particular, cercetări asupra ionilor grupului de elemente ale fierului în rețeaua Al2O3.
În 1955, Prochorov a studiat împreună cu A.A. Manenkov spectrul EPR al unui rubin ce a făcut posibil să poată fi sugerat drept material pentru laseri în anul 1957. Aceștia au proiectat și construit masere folosind diferite materiale și studiind deasemenea caracteristicile maserilor. Aceasta cercetare a fost efectuată în cooperare cu laboratorul de radiospectroscopie al Institutului de Fizică Nucleară de la Universitatea din Moscova. Acest laborator a fost organizat de Prochorov în anul 1957. Unul din maserii construiți pentru o lungime de undă de 21 cm a fost utilizat în investigarea stației astronomice de radio a Institutului de Fizică din Pushino.
Metodele EPR au fost utilizate pentru studiul radicalilor liberi. În mod particular, tranziția unui radical liber al DPPH dintr-o stare paramagnetică intr-o stare antiferomagnetică la 0.3k.
Alexander Prochorov a fost profesor la Universitatea de Stat din Moscova.
S-a casătorit in 1941, soția lui fiind G.A. Shelepina, un geograf. Aceștia au un singur fiu.
Aleksandr M. Prokhorov a murit pe data de 8 ianuarie 2002.

• 1917: A început bătălia ofensivă de la Mărăști, în care Armata Română, condusă de generalul Alexandru Averescu, a obținut victoria asupra trupelor germano-austro-ungare (19 iulie 1917).

Victoria Armatei Române în vara anului 1917 face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse au reuşit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, când au avut loc întâlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse. După eşecurile din 1916, s-a încercat preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în Ordinul de operaţie nr. 1638, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei. Pentru aceasta, Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fâşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stâng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 Călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri. Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stâng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3, trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vârful Momâia şi satul Ireşti.

Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adâncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.

Pierderile proprii s-au ridicat la 1466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în câteva mii de morţi, 2793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen, schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă.

Mărăşti - o promisiune onorată

• 1987: Populaţia Terrei a ajuns la 5.000.000.000 de locuitori.

• 2012: Astronomii au anunțat descoperirea S/2012 P 1, a cincea lună a lui Pluto.

S/2012 (134340) 1 (cunoscut și ca P5 sau S/2012 P 1) este al cincilea și cel mai mic satelit natural al planetei Pluton. A fost descoperit de Mark Showalter pe baza analizei a nouă imagini realizate de telescopul Hubble între 26 iunie 2012 și 9 iulie 2012. Diametrul estimat al acestuia variază între 10 și 25 km.

Orbita satelitului S/2012 (134340) 1 se află între cea a lui Nix și Hydra. Perioada orbitală este estimată la 20,2 +/- 0,1 zile, ceea ce înseamnă că este la 5,4% depărtare de o rezonanță de 1:3 cu perioada orbitală Charon-Pluton.

• 2015: Un avion electric intră în istorie

Aparatului prototip E-Fan, produs de compania Airbus, a parcurs ieri, în doar 37 de minute, distanța de 74 de kilometri dintre aeroporturile Lydd, din Marea Britanie, și Calais-Dunkerque, din nordul Franței. Un moment istoric, o mare realizare pentru conservarea energiei. Este primul avion electric care realizează această performanță.

“Fabricarea și pilotarea unui avion de acest tip a fost ca un vis de copil”, a declarat, la finalul cursei, pilotul francez Didier Esteyne, care s-a aflat la manșa aparatului E-Fan, la a cărui proiectare a contribuit personal.

„Am făcut un pas major spre producția de serie, ceea ce va conduce la dezvoltarea și fabricarea de aeronave electrice, care sunt sigure, fiabile și corespunzătoare standardelor de navigabilitate.” a declarat Jean Botti, directorul tehnic al companiei Airbus Group.

Aeronava a fost prezentată în premieră în 2013, la salonul aeronautic de la Bourget, de lângă Paris. Avionul electric este un bimotor care cântărește 600 de kilograme, are o lungime de 6,7 metri și o anvergură a aripilor de 9,5 metri. Aparatul are la activ aproximativ o sută de zboruri, de la prima sa testare, în aprilie 2014. Este alimentat cu baterii de 250 volți, instalate pe aripi, are o autonomie de zbor de 45 de minute, o viteză de croazieră de 160 km/h și poate atinge un maxim de 220 km/h, menționează Agenția Franceză de Presă.

Actualul model are doar două locuri, iar compania Airbus intenționează să înceapă producția de serie, în Franța, la Pau Pirineos. Comercializarea avionului ar putea începe spre sfârșitul anului 2017. Investiția va fi de aproximativ 20 de milioane de euro și vizează și realizarea unui model cu patru locuri, E-Fan 4.0.

Să aveți o zi frumoasă!