31 Iulie

Este a 212-a zi a anului. 

Au mai rămas 153 de zile până la sfârșitul anului. 
Soarele răsare la 06 h 01 m și apune la 20 h 42 m. 

Citatul zilei

“Esenţial este ca undeva să rămână ceea ce ţi-a nutrit viaţa. Şi obiceiurile. Şi sărbătoarea de familie. Şi casa cu amintiri. Esenţialul este să trăieşti pentru a te reîntoarce.” (Antoine de Saint-Exupery)

Ziua Mondială a Pădurarilor

Pădurarii sunt persoanele care au ca rol principal protejarea habitatului natural din păduri sau parcuri naturale. Denumită în engleză World Ranger Day, Ziua Pădurarilor are ca scop celebrarea muncii pe care acești oameni o fac zi de zi în slujba naturii și a menținerii unui habitat natural sănătos.

Este o zi potrivită pentru conștientizarea eforturilor pădurarilor și pentru arătarea recunoștinței față de o eventuală cunoștință, prieten sau rudă care se îndeletnicește cu această ocupație. Se estimează că există mai mult de 100.000 de rezervații, parcuri naturale și zone protejate în lume care sunt ocrotite de pădurari. Cel mai vechi parc național este Yellowstone, din Statele Unite ale Americii. Ziua Pădurarilor a fost ținută pentru prima dată în 2007 și a fost organizată de International Ranger Federation.

În jurul lumii se organizează diferite evenimente pentru celebrarea zilei de astăzi. Printre acestea se numără și plimbări în natură cu ghizi, proiecții de documentarii etc. Dacă vrei să-ți arăți suportul față de pădurari și vrei să crești nivelul de informare a celor din jurul tău, astăzi poate fi o oportunitate bună pentru organizarea unor anumite evenimente în directă legătură cu subiectul zilei.

Ziua Instrumentelor Muzicale Neobișnuite

În Alpii suabi – un lanţ muntos din sudul Germaniei – arheologii au descoperit fluiere din os, lucrate acum aproximativ 37.000 de mii de ani, pe care specialiştii le socotesc drept cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute. Muzica instrumentală însoţeşte, aşadar, omul, de zeci de milenii. În acest lung răstimp, au fost construite sute de modele de instrumente muzicale, de la o simplă piele de animal întinsă peste un trunchi de copac scobit, pentru a face o tobă ale cărei ritmuri să acompanieze ritualurile vieţii, până la sofisticate instrumente electronice, în care se regăsesc cele mai moderne tehnologii ale momentului. Din această galerie atât de variată, iată 7 creaţii, unele vechi de secole, altele abia inventate, puţin cunoscute, dar care dovedesc imensa putere de creaţie a minţii umane şi îşi adaugă glasul la bogăţia de sunete a lumii create de om.

Verofon

Instrumente muzicale din sticlă au tot fost inventate, în ciuda fragilităţii acestui material, căci oamenii au fost seduşi de sunetul cristalin produs de lovirea sticlei sau de sunetele eterice emise de un vas de sticlă (pahar, bol) atunci când interpretul îşi trecea degetele peste marginile lui. Din această ultimă categorie, cunoaşteţi, probabil, "orga de pahare", instrumentul fiind alcătuit din pahare de sticlă aşezate pe masă ori într-o cutie.

Dar există şi instrumente construite mai solid şi ştiinţific - de pildă, delicata "armonica de sticlă" inventată în secolul al XVIII-lea de însuşi Benjamin Franklin: un fel de "castronaşe" de diferite mărimi, înşirate pe o tijă, se rotesc în timp ce artistul scoate din ele, atingându-le cu mâinile, sunete stranii şi pătrunzătoare.

Verofonul e un membru modern şi original - deşi puţin răspândit - al acestei familii de instrumente: tuburile sale… dar, de fapt, nu e cine ştie ce de explicat; priviţi-l cum arată şi ascultaţi cum sună:

Suikinkutsu

Un vechi şi tradiţional instrument japonez, suikinkutsu oferă o rară combinaţie între "natural" şi "făcut de om", prefăcând căderea unei picături de apă într-un efect sonor intenţionat şi anume gândit. Un vas de lut, îngropat în pământ, serveşte drept "cutie de rezonanţă": unda sonoră generată de căderea unei picături de apă se reflectă pe pereţii săi, creând acel sunet adânc, căreia japonezii îi atribuie puterea de a linişti şi însenina sufletul.

Construirea unui suikinkutsu (videoclipul urmator) nu e o treabă uşoară, căci obţinerea unui anume efect, a unei anumite "melodii" cere o proiectare şi îmbinare foarte atentă a tuturor elementelor ansamblului ce constituie instrumentul muzical. Aşezat afară, într-o grădină, suikinkutsu îşi adaugă sunetul la toate celelalte atracţii ale grădinii japoneze, sunetul devenind unul dintre elementele farmecului ei subtil.

Hidraulofon

O "orgă de apă" - acesta este hidraulofonul, un instrument în care sunetul e produs de tuburi conectate la o "claviatură " alcătuită din jeturi de apă. Muzicianul cântă acoperind cu degetele, complet sau incomplet, unul sau mai multe orificii prin care ţâşneşte apa, pentru a modula astfel sunetul. Hidraulofoanele mai simple, adesea instalate în parcuri, pentru amuzament, au, de obicei, 12 jeturi, în vreme ce hidraulofoanele de concert - da, există unele speciale pentru spectacole - sunt mai sofisticate, având 45 de jeturi şi fiind foarte precis "acordate".

O astfel de instalaţie se găseşte în faţa Centrului de Ştiinţe Ontario, din oraşul canadian Toronto; aici au loc, din când în când, concerte de hidraulofon, susţinute de cei câţiva artişti care s-au specializat în muzica acestui instrument, cum este Ryan Janzen, care apare în primul videoclip.

Uneori, este nevoie de doi muzicieni pentru a cânta la aceste instrumente complexe, cu 45 de orificii. Pare o joacă, dar nu este: este măiestrie artistică obţinută printr+o educaţie muzicală aprofundată. Nu oricine poate cânta la un astfel de instrument care, de altfel, se pretează la executarea unor piese complexe.

O versiune de dimensiuni mari a acestui instrument este "orga marină" imaginată de arhitectul Nikola Bašić şi construită la Zadar, în Croaţia: o platformă de marmură, cu trepte, străbătută în interior de tuburi; valurile si curentii imping aerul prin tuburi si, astfel, apa mării "cântă", ciudatele sunete de orgă întovărăşind mult mai familiarul zgomot al valurilor. 

Pirofon

De la apă - la foc: pirofonul este o orgă în tuburile căreia sunetul e produs de mici explozii ori de aprinderea bruscă a flăcărilor, în tuburi metalice ori de sticlă.

Asemenea orgi de flăcări au fost construite încă din secolul al XIX-lea, şi, cu toate că nu au fost niciodată foarte răspândite, din când în când, câte un muzician se îndrăgosteşte de originalitatea acestui instrument şi îl scoate din nou la rampă. Azi, pirofoanele sunt acţionate în special cu ajutorul propanului, mai rar al hidrogenului (ambele sunt gaze inflamabile).

de pisici

Acesta e unul dintre cele mai bizare instrumente muzicale, inventat într-o vreme în care cruzimea faţă de animale nu era, din nefericire, interzisă sau pedepsită. Mentionat în mai multe scrieri, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, instrumentul cu pricina era alcătuit dintr-un număr de pisici, aşezate una lângă alta, într-o cutie, după o ordine stabilită în funcţie de tonul mieunatului lor. O claviatură de mici dimensiuni permitea instrumentistului să "cânte". Cum? Prin apăsarea unei clape, una dintre pisici era trasă de coadă (în variante mai sadice, coada era înţepată), iar nefericita creatură miorlăia ca reacţie la senzaţia dureroasă. Cam cum suna un asemenea cor de miorlăituri jalnice pe diferite tonuri, vă puteţi imagina.

Deşi, din fericire, azi nu se mai construiesc asemenea instrumente, existenţa istorică a acestei crude invenţii a stat la baza unui recent scurt-metraj de animaţie, The Cat Piano (2009), în care personajele sunt pisici ce cad victime unui sadic "muzician" dornic să cânte la un astfel de instrument. Dar, până la urmă, totul se termină cu bine.

O versiune lipsită de cruzime şi foarte-foarte haioasă a fost prezentată anul trecut în Marea Britanie, la un eveniment cu temă ecologistă la care a luat parte şi prinţul Charles. Sculptorul britanic Henry Dagg a interpretat cunoscutul Over the Rainbow la o "orgă de pisici" realizată din jucării chiţăitoare, făcându-i pe invitaţi să se prăpădească de râs. Uitaţi-vă, ca să râdeţi şi voi:

Tenori on

Un instrument nou-venit pe lume, tenori on a fost creat în urmă cu doar câţiva ani, în Japonia, de artistul Toshio Iwai şi muzicologul Yu Nishibori. Testat ca un prototip experimental, în câteva spectacole live, tenori on s-a bucurat de simpatie din partea publicului şi apreciere din partea unor muzicieni, aşa că a intrat în producţie în anul 2007 beneficiind chiar de un turneu mondial de lansare.

Portabil, instrumentul cuprinde, într-un cadru din plastic sau metal, o reţea de comutatoare prevăzute cu LED-uri, ce pot fi activate în diferite combinaţii pentru a genera sunete, LED-urile creând, în acelaşi timp, jocuri de lumini ce urmăresc ritmul melodiei. Graţie conexiunilor de care dispune, se pot realiza sesiuni cu mai multe astfel de dispozitve, cântând sincronizat, sau se pot transmite melodiile de la unul la altul.

După propriile sale declaraţii, Toshio Iwai a dorit, creând tenori on, să regăsească vechea şi rafinata măiestrie de a construi un instrument muzical care să reunească preocuparea pentru sunet şi cea pentru estetica înfăţişării şi să permită, în acelaşi timp, artistului să devină aproape una cu instrumentul său. Cele mai multe dintre instrumentele muzicale electronice moderne nu reuşesc asta, dar tenori on, portabil şi cu o estetică interesantă (în spiritul designului contemporan), o poate face.

Theremin

Thereminul - sau eterofonul, cum mai e numit, datorită sunetelor "eterice" pe care le produce - e un instrument muzical unic în felul său, prin faptul că a cânta la el nu implică niciun contact fizic între interpret şi instrument.

Brevetat în 1928 de profesorul rus Leon Theremin (pe care îl puteţi vedea în primul videoclip demonstrând modul în care funcţionează invenţia sa), el este unul dintre primele instrumente muzicale electronice şi şi-a păstrat până azi admiratori, din rândul cărora s-au ales câţiva interpreţi virtuozi.

Instrumentul cuprinde oscilatoare de radiofrecvenţă şi două aşa-numite antene metalice - care, de fapt, funcţionează ca nişte plăci de condensator - care "simt" poziţia mâinilor interpretului, fără ca acesta să le atingă.

Cu una dintre mâini, poate fi controlată înălţimea sunetului, prin modificarea distanţei faţă de una dintre antene. Cu celalaltă, interpretul controlează amplitudinea (volumul) sunetului. (Iata, mai jos, o demonstraţie.)

E greu să cânţi la theremin? Da, spun specialiştii, e un instrument dificil de stăpânit. Pare simplu de învăţat, dar când te gândeşti că spaţiul tridimensional dintre antene e lipsit de orice repere concrete (clape, corzi), îţi dai seama că asta complică mult lucrurile. Numai printr-o îndelungată obişnuire cu instrumentul, obţinută prin antrenament susţinut, poate ajunge un interpret să-şi mişte mâinile în mod coordonat şi să le poziţioneze precis în acest spaţiu gol, în care totuşi, mâinile lui ating "ceva"- nu materie, ci doar energie, iar această atingere imaterială se preface în sunete.

Ştiinţa care studiază instrumentele muzicale - originea, istoria, proprietăţile lor, clasificarea lor - se numeşte organologie.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1009: Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea,  al 142-lea Papa al Romei.

Înainte de a deveni papă numele lui era Pietro. Așa s-a numit și tatăl lui care era cizmar. Se spune că Sergiu îm timpul tinereții lui ar fi purtat porecla „Bucca Porci (adică botul porcului)”. Cu acea poreclă este menționat și în cronica lui Thietmar de Merseburg.

Între 1004 și 1009 a figurat ca episcop de Albano, de aceea și numele Pietro da Albano. Nu se știe nimic de circumstanțele alegerii lui de papă.

Acest papa ar fi stabilit din nou legăturile juridice între mănăstiri și episcopi.

Se spune că Sergiu ar fi fost primul papă al Romei care ar fi chemat creștinătatea la izgonirea musulmanilor din Țara Sfântă (cu prilejul distrugerii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim de către califul al-Hakim în oct. 1009).

Acea biserică a fost reconstruită abia în 1055. În general istoricii consideră că manifestul cruciadei descoperit în 1682 este un fals fiind întocmit abia în timpul Primei Cruciade la mănăstirea Saint-Pierre de Moissac (cu scopul de a întări dogmatic apelul papei Urban al II-lea).

Chiar dacă este considerat azi un pontif relativ slab, a știut sa sprijine poporul simplu în timpul unei foamete.

A condus Biserica Romei pana in 1012, iar după moartea lui a fost înmormântat la Roma.

• 1431: Prima atestare, în documente interne, a oraşului Piatra Neamţ.

Patra-Neamţ este menţionat pentru prima oară în actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când se adaugă cuvântul „Neamţ”.

Primele menţiuni scrise despre oraşul Piatra-Neamţ sunt datorate „Cronicii ruseşti″ (1387 – 1392) şi documentelor ocazionate de expediţia regelui Sigismund de Luxemburg în Moldova, în anul 1395. În documentele interne, Piatra-Neamţ este menţionat pentru prima oară în actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când se adaugă cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ. Completarea a fost necesară, pentru a deosebi oraşul de alte localităţi – numerose la vremea respectivă – care purtau numele de „Piatra”.

„Prima atestare documentară a viitorului târg Piatra-Neamţ se găseşte în documentul emis de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în data de 30 ianuarie 1395, în contextul campaniei militare împotriva domnului Moldovei, Ştefan I. Al doilea document, cel din 31 iulie 1431, este cel prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o «casă a lui Crăciun de la Piatra».Ambele documente sunt publicate în colecţia de documente «Documenta Romaniae Historica», seria D (primul document) şi seria A (al doilea document)”.

„În 1457, în primul an al domniei lui, Ştefan cel Mare dă un hrisov din Mănăstirea Bistriţa, prin care întăreşte dania făcută de Alexandru cel Bun din 1431. Curţile domneşti din Piatra îşi aveau ca proprietate un număr de sate vechi din apropiere: Almaşu, Zăneşti, Faurii, Turtureşti, Vânătorii cu Peste Vale, Tătăruşii, Mărăţeii care se administrau de curte şi formau ocolul târgului; împreună cu târgul au rămas locuri domneşti câteva sute de ani. Târgul Pietrei avea un soltuz şi 12 pârgari (un fel de consiliu comunal) şi pe actele oficiale se punea pecetea din vremea lui Ştefan cel Mare şi care purta următoarea inscripţie: «Această pecete a Târgului Pietrei de la Ştefan Vodă 7021».

Cetatea de Piatră sau Cetatea Pietrei ar fi deci una dintre cele mai vechi aşezări ale Moldovei, împreună cu Neamţul, Baia şi Trotuşul.” („Monografia municipiului Piatra-Neamţ”, Vasile Gherasim, Ionel Marin, 1972, p. 45).Istoricii consideră, însă, că târgul Pietrei era mai vechi, existând cu mult înainte de întemeierea Moldovei.

Cele mai semnificative mărturii din istoria îndepărtată a municipiului se leagă de civilizatia geto-dacică (pe înălţimile Bâtca Doamnei şi Cozla). Aici a existat un important centru politic, economic şi spiritual, numit Petrodava, menţionat în sec. al II-lea de Ptolemeu, în lucrarea „Geographica”. „Vechea denumire geto-dacică descinde, foarte probabil, din tracicul «piatră». S-a păstrat de-a lungul a două milenii în forme prea puţin modificate”, menţionează istoricul Marcel Drăgotescu în lucrarea „Piatra-Neamţ, file de monografie” (2004).După cucerirea ei de către romani, aşezarea şi-a încetat existenţa, dar urmele descoperite atestă continuarea locuirii pe acest teritoriu.

• 1703: Scriitorul englez Daniel Defoe este pus la stâlpul infamiei pentru infracţiunea de calomnie  după publicarea unui pamflet politico – satiric,  dar  multimea adunata  il bombardeaza  cu flori.

Daniel Defoe a fost un scriitor englez, jurnalist, şi pamfletar, care si-a castigat  o mare faima pentru romanul sau Robinson Crusoe.

Defoe este unul  dintre cei  mai vechi scriitori englezi de  romane  şi se numără printre fondatorii romanului  englez.

• 1782: Caragea Vodă a înființat cel dintâi pașaport: “Pasusul”, pentru  călătoriile  în alte țări .

Ioan Vodă Caragea a fost un domnitor fanariot al Ţării Româneşti (1812-1818), fiind cunoscut, în special, pentru înfiinţarea primului cod de legi, „legiuirea Caradja”.

• 1877: Principele Carol I al Romaniei a primit telegrama care il instiinta că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna in Bulgaria, în timpul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

O parte din trupele rusești intrase în panică, iar Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, si însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă peste Dunăre.

În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria: ”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Principele Carol a tărăgănat venirea Armatei Române pînă în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei a solicitat ajutor militar românesc.

Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna, în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.

• 1919: A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920).

Carol a fost primul născut al  regelui Ferdinand I al Romaniei   și al soției sale, principesa Maria , dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen    (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României.

S-a remarcat, în timpul Primului razboi Mondial,prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino  care a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său.

După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai .

Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franta cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand I, in 1927.

• 1944: Scriitorul și aviatorul Antoine de Saint-Exupéry se lansează într-un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane; avionul său este doborît și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

În 1998 s-a găsit în Marea Mediterană o brăţară cu gravura numelui său şi bucăţi din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării în faţa Marsiliei au fost scoase la suprafaţă fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără îndoială ca aparţinând avionului cu care zburase Saint-Exupéry.

Primele sale romane, „Courier Sud“ („Curierul de Sud“, 1929) şi „Vol de nuit“ („Zbor de noapte“, distins în 1931 cu Premiul Femina), tematizează experienţa sa de aviator şi se remarcă prin descrierea unor situaţii periculoase (risc de prăbuşire, singurătatea la mare înălţime etc.). Operele ulterioare, „Terre des Hommes“(„Pământul oamenilor“, premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului) şi „Pilote de guerre“ („Pilot de război“, 1942) redau filosofia de viaţă împregnată de umanism a lui Antoine de Saint-Exupéry.

Povestirea modernă „Le Petit Prince“ („Micul prinţ“, 1943), având deviza: „Numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor“, s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate. Micul locuitor al unei planete minuscule porneşte într-o lungă călătorie prin lume ca să caute adevăratul sens al vieţii. În cursul peregrinărilor sale ajunge să-şi dea seama că pentru a fi fericit „ajunge să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, există fiinţa iubită“ iar ceea ce conferă un sens existenţei sunt relaţiile dintre oameni, care implică şi responsabilitatea fiecăruia pentru soarta celorlalţi.Notiţele sale făcute cu ocazia misiunilor de luptă în timpul războiului au fost reunite şi publicate postum cu titlul „La Citadelle“ („Citadela“, 1948).Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sunt: „Lettre à un otage“ („Scrisori către un ostatec“, 1943), „Un sens à la vie“ („Să dai un sens vieţii“, postum 1956). Toţi biografii săi arată că aviatorul şi scriitorul era pasionat şi de ştiinţă. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea filosofie, cu sentimentul că este învecinată cu ştiinţa. În 2008 editura Gallimard a editat Lettre a l'inconnue, publicată în România la editura RAO în anul 2009, în traducerea Ilenei Cantuniari.

 Citate

• Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate sa fie un om.( Antoine de Saint-Exupery în Citadela)

• Prietenia este în primul rând pacea reciprocă şi zborul spiritelor pe deasupra amănuntelor vulgare.

• Oamenii nu mai au timp să mai cunoască ceva; ei cumpară totul de-a gata din magazine. Şi pentru că nu există magazine pentru prieteni, lumea nu mai are prieteni.

• Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.( Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ)

• Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.(Antoine de Saint-Exupery în Micul print)

• Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.

• N-am nici un drept să spun sau să fac ceva care să înrăutăţească imaginea cuiva despre sine însuţi. Nu contează ce cred eu despre el, ci ce crede el despre sine însuşi. E o crimă să ştirbeşti demnitatea proprie a cuiva.

• A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.( Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ)

• Spiritul omului este asemenea unui urcuş în munţi: vezi culmea, ţi se pare că eşti pe cale să o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prăpăstii, alte povârnişuri.

• Odată prinşi în evenimente, oamenii nu se mai sperie de ele. Numai necunoscutul îi înspăimântă pe oameni. Dar pentru oricine îl înfruntă, el nu mai este necunoscut.( Antoine de Saint-Exupery în Pământ al oamenilor)

• Puţin îmi pasă de lumânarea groasă! Doar după flacără îi măsor calitatea.

• Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.(Antoine de Saint-Exupery în Citadela)

• Astfel îmi vorbea tatăl meu: "Obligă-i să clădească un turn împreună, şi-i vei transforma în fraţi. Dacă vrei să se urască, aruncă-le grăunte."(Antoine de Saint-Exupery în Citadela)

• Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii.(Antoine de Saint-Exupery în Citadela)

• De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară!

• Dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale; ele conduc spre eternitate. E singurul drum care există, şi asta pentru că suferinţa te înalţă atunci când o accepţi.

 

• 1954: Prima ascensiune pe K2, de către o expediţie italiană condusă de Ardito Desio.

După eforturi la limita posibilităţii omeneşti, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este cucerit de alpiniştii italieni Compagnoni Achille şi Lacedelli Lino.K2 este al doilea munte ca înălţime din lume, după Everest. Are 8.611 metri, este situat la 1.500 km vest de Everest, în mijlocul Asiei. Litera K desemnează masivul Karakorum, uriaşul lanţ muntos aflat la nord-vest de Himalaya centrală, iar cifra 2 o ordine stabilită arbitrar de primii topografi.Alpinistul timişorean, stomatolog în vârstă de 27 de ani, Horia Colibăşanu, de la Clubul Sportiv "Alternative", a reuşit la data de 28 iulie 2004 prima ascensiune românească pe temutul vârf himalayan K2, devenind singurul român care a reuşit să ajungă pe culmea acestui pisc, apreciat a fi cel mai dificil de escaladat din lume. Colegii săi au considerat aceasta ca fiind cea mai mare performanţă din alpinismul românesc din toate timpurile. Reuşita este extraordinară şi dacă avem în vedere că Horia s-a aflat pentru prima oară la o altitudine de peste 8000 m. Românul a plecat spre vârf împreună cu spaniolul Inaki Ochoa, cei doi ajungând pe culmea K2 miercuri dimineaţa în jurul orei 9, ora locală.

Să aveți o zi frumoasă!