30 Iulie

Este a 211-a zi a anului. 
Au mai rămas 154 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 00 m și apune la 20 h 43 m.  

Citatul zilei

„Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă și zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” (Antoine de Saint-Exupery)

Ziua Internațională a Prieteniei

Ziua internaţională a prieteniei, marcată în fiecare an la 30 iulie, a fost adoptată oficial de ONU în 2011.
Ziua Internationala a Prieteniei este ziua in care iti iei prietenii de mana si le spui cat de mult conteaza ei pentru tine. E ziua in care ii imbratisezi si le multumesti ca au stiut sa fie acolo, la timpul potrivit.

Prima oara Ziua Prieteniei a fost sarbatorita in 1935, cand congresul SUA a dedicat o zi in onoarea prietenilor. Apoi, in 2011 s-a proclamat Ziua Internationala a Prieteniei, care are ca scop legarea de prietenii intre oameni, tari si culturi.

Este o sărbătoare nouă, bazată pe un concept vechi de când lumea, şi onorează valoarea şi importanţa prieteniei în viaţa tuturor. Totul a început prin anii '20, de la cărţile poştale trimise prietenilor. Acum, de când e foarte uşor să-ţi faci un întreg univers de prieteni online, cu un simplu click îi poţi felicita pe toţi. Dar cum rămâne cu prietenii adevăraţi ?

Scopul iniţiativei este de a transmite mesajul că prietenia între popoare, ţări, culturi şi indivizi poate inspira eforturile de pace şi poate construi punţi de legătură între comunităţi. Conceptul de prietenie este extins astfel dincolo de relaţiile individuale.

Ziua internaţională a prieteniei este o iniţiativă care urmează propunerii făcute de UNESCO şi care a fost preluată de Adunarea Generală a ONU în 1997. Atunci, prin Rezoluţia A/RES/52/13, s-a definit cultura păcii ca un set de valori, atitudini şi comportamente care resping violenţa şi depun eforturi pentru prevenirea conflictelor prin abordarea cauzelor lor profunde, potrivit site-ului un.org. ONU invită toate statele membre să sărbătorească această zi în concordanţă cu cultura şi obiceiurile locale, naţionale sau regionale, inclusiv prin activităţi educaţionale şi de conştientizare a valorii relaţiilor de prietenie în viaţa tuturor.

La baza adoptării acestei zile a stat şi Deceniul Internaţional de promovare a unei culturi a non-violenţei şi a păcii pentru copiii lumii 2001-2010, adoptat prin Rezoluţia A/RES/53/25, din 1998, prin care Adunarea Generală a recunoscut că un prejudiciu enorm şi multă suferinţă sunt cauzate copiilor prin diferite forme de violenţă, subliniind totodată că promovarea unei culturi a păcii şi a non-violenţei ar trebui să fie transmisă copiilor prin educaţie, mai scrie sursa menţionată mai sus.

Ziua internaţională a prieteniei se bazează pe recunoaşterea relevanţei şi importanţa prieteniei ca un sentiment nobil şi valoros în viaţa fiinţelor umane din întreaga lume. E ziua în care, indiferent de etnie şi de sex, se leagă conexiuni şi empatii.

Primul care a avut iniţiativa de a propune o zi a prieteniei a fost afaceristul american Joyce Hall, cel care a lansat pe piaţă, în 1910, cărţile poştale Hallmark. Data aleasă de el pentru această zi a fost 2 august, pentru a coincide cu sezonul vacanţelor, atunci când oamenii îşi trimiteau mai des cărţi poştale. Iniţial primită cu entuziasm, propunerea lui Hall şi-a pierdut considerabil din popularitate în anii '30, motivul principal fiind acela că gestul de a trimite o carte poştală cu mesaje de prietenie îşi pierduse semnificaţia originală, devenind o obligaţie socială susţinută de promovarea comercială agresivă.

La rândul său, Nane Annan, soţia fostului secretar-general al ONU Kofi Annan, a propus în 1998 ca simpaticul personaj de desene animate Winnie the Pooh să devină ambasadorul ONU al prieteniei, fără a iniţia, însă, demersurile pentru declararea de către ONU a unei zile dedicate amiciţiei.

Unele ţări, deşi sărbătoresc Ziua prieteniei, o fac la alte date. De exemplu, în Argentina şi Brazilia ziua dedicată prieteniei este 20 iulie, pe când în Finlanda şi Estonia această zi coincide cu cea a Sfântului Valentin. În Peru, începând cu 2009, ''El Dia del Amigo'' are loc în prima duminică a lunii iulie. 

 

De la cărţile poştale, la Facebook şi Tweeter

Prin anii 1920, americanul Joyce Hall, fabricantul de cărţi poştale Hallmark, a avut ideea de a celebra prietenia şi a propus ca în fiecare an, în 2 august, să se trimită prietenilor felicitări. Ideea a plăcut multora şi afacerile companiei Hallmark Cards au prosperat, dar au fost şi critici care au privit-o ca pe o scorneală comercială a lui Hall pentru a-şi creşte vânzările în timpul sezonului mort, între Sf.Valentin şi Crăciun.

Criticile s-au înteţit în timpul crizei economice când oamenii nu mai aveau bani pentru astfel de cheltuieli frivole şi ideea de a sărbători astfel Ziua Prieteniei a eşuat.

Unele comunităţi au continuat însă să o sărbătorească şi, de aceea, în 1935, Congresul Statelor Unite a hotărît ca în fiecare an prima duminică din august să fie Ziua Prieteniei.

Urmând popularitatea evenimentului anual din SUA, şi alte ţări au adoptat-o şi sărbătoarea a ajuns până în India.

Prin anii 1950, Dr. Artemio Bracho din Paraguay a lansat ideea unei Cruciade Mondiale a Prieteniei, formată pentru prima dată în 1958 şi adoptată rapid şi de alte ţări din America de Sud. Cruciada, de fapt o fundaţie care promovează prietenia şi camaraderia între oameni, indiferent de rasă, culoarea pielii sau religie, a celebrat de atunci constant Ziua Prieteniei în 30 iulie şi a făcut un lobby intens pe lângă ONU pentru a internaţionaliza sărbătoarea.

Şi, vă vine să credeţi sau nu, în 1998 celebrul personaj Winnie the Pooh, simpaticul ursuleţ din filmele de desene animate, a fost acreditat ca Ambasador al Prieteniei pe lângă Naţiunile Unite chiar la propunerea doamnei Nane Annan, soţia lui Kofi Annan, secretarului general al ONU la acea vreme.

În cele din urmă, în aprilie 2011, ONU a recunoscut valoarea ideii şi a adoptat în mod oficial Ziua Internaţională a Prieteniei, invitând toate statele membre să sărbătorească în concordanţă cu cultura şi obiceiurile locale, naţionale sau regionale, inclusiv prin activităţi educaţionale şi de conştientizare a valorii relaţiilor de prietenie în viaţa tuturor.

Cum marcăm Ziua Prieteniei

În general, în Europa şi în SUA, se trimit cărţi poştale sau mesaje scrise, se fac mici daruri sau se oferă flori, dar în cele mai multe locuri sărbătoarea înseamnă pur şi simplu să te afli în compania prietenilor, să găteşti pentru ei ori să-i inviţi la masă, să faci anume prăjituri sau să cânţi împreună cu ei.

Unii tineri îşi oferă reciproc brăţara prieteniei, utilizată de altfel ca simbol în Asia şi în Orientul Mijlociu de mai multe secole, care are o mare valoare sentimentală şi arată prietenului cât de special este pentru cel care i-o dăruieşte.

Se pare că spune totul prin culorile din care este ţesută.

Roşu este asociat cu energie, forţă şi putere, ca şi galbenul care sugerează în plus şi căldura prieteniei; verdele îndeamnă la bună dispoziţie şi speranţă; albastru înseamnă şi el speranţa, dar şi protecţie şi încredere, iar violet şi bleu sunt chiar culorile prieteniei şi dorinţei de interacţiune cu ceilalţi.

Dar, de când internetul a devenit atât de popular şi mulţi îşi fac un întreg univers de prieteni online prin reţelele de socializare, se trimit ca linkuri de prietenie imagini sau filmuleţe haioase, bancuri scurte, animale nostime, se postează mesaje pe Facebook sau se dă un simplu like sau share la postările prietenilor.

Şi telefonul a rămas la modă, căci nimic nu se compară cu o convorbire între prietenii aflaţi la mare distanţă.

În orice dată şi în orice fel ar fi sărbătorită, în compania celor dragi, online, prin corespondenţă sau telefon, prietenia trăieşte prin loialitate, sinceritate şi încredere şi nu are graniţe de timp sau spaţiu şi de aceea cel mai bun fel de o celebra este a menţine mereu viu spiritul ei.

Citate despre prietenie

„Ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni?” - Dan Puric

„Prietenie înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşește.” — André Malraux

„Prietenul adevărat e cel care te sfătuieşte bine, nu cel care îţi laudă nebuniile.” — André Malraux

„Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu conduc. Nu merge în faţa mea, s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine şi fii prietenul meu.” — Albert Camus

„Prietenii sunt ca pepenii: încerci o sută, alegi doi, trei.” — Confucius

„Nu toți care râd îți sunt prieteni; nu toți care se supără îți sunt dușmani.” — Proverb mongol

„Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” — Gabriel Garcia Marquez  

„Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri.” — Camil Petrescu

„Prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaște bine, continuă să te placă.” — Elbert Hubbard

„Omul trebuie să aibă şi prieteni, şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” — Nicolae Iorga

„Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și te lasă să crești în continuare.” — William Shakespeare

„Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini.” — Victor Hugo

„Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili.” — Ernest Hemingway

„Poate că pentru lume ești o singură personă, dar pentru o anumită persoană, ești întreaga lume.” - Gabriel Garcia Marquez

„Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă și zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” – Antoine de Saint-Exupery

„ Alături de un prieten adevărat este cu neputință să ajungi la deznădejde.” – Honore de Balzac

„ Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate învăța la școală. Dar dacă nu ai învățat ce înseamnă prietenia înseamnă că nu ai învățat nimic.” – Muhammad Ali

„ Prieteniile marcheaza o viata mai mult decat o iubire; iubirea risca a degenera in obsesie, prietenia nu e niciodata altceva mai mult decat “a imparti”. - Elie Wiesel

„ Cei mai adevarati prieteni sunt aceia care iti vor sta alaturi in cele mai intunecoase momente; pentru ca sunt gata sa infrunte umbrele impreuna cu tine. Si iti sunt alaturi in cele mai frumoase momente pentru ca nu le este teama sa te vada stralucind.”-  Nicole Yatsonsky

„ Prieteni vechi dispar, noi prieteni apar. E ca si cu zilele. O zi veche trece, una noua soseste. Lucrul important e ss o faci sa conteze: un prieten care conteaza, o zi care conteaza.” -  Dalai Lama

„ Am invatat ca oricat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.” -  Octavian Paler

„ Un adevarat prieten este acela care paseste inauntru atunci cand toata lumea iese afara.” -  Walter Winchell

„ Numai adevaratii prieteni iti spun cand fata iti este murdara.” - Proverb Sicilian

„ Prietenii sunt acei oameni rari care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta sa auda raspunsul.” -  Ed Cunningham

„ Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu o persoana fara atrebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.” -  George Eliot

Ziua mondială împotriva traficului de persoane

Ziua mondială împotriva traficului de persoane se marchează anual la 30 iulie. Această zi a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 68/192, la 18 decembrie 2013, pentru a creşte gradul de conştientizare a situaţiei victimelor traficului de fiinţe umane şi pentru promovarea protecţiei drepturilor lor.

Majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane este alcătuită din femeile şi fetele vulnerabile. Traficanţii le promit locuri de muncă bine plătite, iar migranţii care îşi părăsesc locurile natale pentru a scăpa de sărăcie, de conflicte sau de persecuţie prezintă riscul de a deveni viitoare victime.

Ziua mondială împotriva traficului de persoane este o chemare la acţiune pentru a stopa această infracţiune prin descoperirea traficanţilor, protejarea copiilor vulnerabili, a femeilor şi bărbaţilor împotriva exploatării, precum şi prin protejarea şi reabilitarea victimelor, precizează www.un.org.

Milioane de oameni din întreaga lume sunt vânduţi pe piaţa mondială a sclaviei moderne. Bărbaţi, femei şi copii cad în mâinile traficanţilor, atât în ţările lor, cât şi în străinătate. Mirajul unei vieţi mai bune devine o momeală ce îi face vulnerabili în faţa traficanţilor de persoane. Fiecare ţară din lume este afectată de traficul de fiinţe umane, fie ca ţară de origine, de tranzit sau de destinaţie pentru victime.

Traficul de persoane constituie o infracţiune gravă şi totodată o încălcare flagrantă a drepturilor omului. Biroul Naţiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor şi a Criminalităţii (UNODC), în calitate de apărător al Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (UNTOC) şi al Protocoalelor sale, asistă statele în eforturile lor de a pune în aplicare Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane (Protocolul traficului de persoane).

În 2010, Adunarea Generală a ONU a adoptat Planul Global de acţiune pentru combaterea traficului de persoane, îndemnând guvernele din întreaga lume să adopte măsuri coerente şi coordonate pentru a învinge acest flagel. Planul prevede integrarea luptei împotriva traficului de fiinţe umane în programele mai largi ale ONU, pentru a stimula dezvoltarea şi consolidarea securităţii în întreaga lume.

Traficul de persoane este o problemă globală şi reprezintă dintre cele mai grave infracţiuni din lume, care afectează viaţa a milioane de oameni şi le lezează demnitatea. Traficanţii înşeală femei, bărbaţi şi copii din toate colţurile lumii şi îi forţează să intre în situaţii prin care sunt exploataţi. Multe dintre persoanele traficate sunt obligate să muncească forţat, să cerşească sau, şi mai grav, să-şi doneze organele pentru a fi comercializate de traficanţi.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1498: S-a născut Johannes Honterus, umanist sas din Transilvania, reformator religios al saşilor, fondatorul gimnaziului săsesc din Braşov, din curtea Bisericii Negre, actualul liceu Johannes Honterus (d.23.01.1549).

 Numele de Honterus este forma latinizată derivată din "Honter", denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder (pe româneşte: soc). Prin activitatea sa vastă şi multilaterală, a dobândit încă din viaţă un meritat renume, ce a depăşit graniţele ţării în care a trăit. Tatăl său, Georg (Austen) Holler, maistru tăbăcar, poseda şi o fermă, aparţinea burgheziei înstărite din Braşov. Fiul său, Johannes, a primit o educaţie solidă, probabil de la călugării dominicani. În anul 1520 se înscrie la universitatea din Viena sub numele de Johannes Aust, unde primeşte deja în anul 1522 gradul de"Baccalaureus", iar în anul 1525 titlul de "magister artium", de data aceasta pe numele de Johannes Holler Coronensis (Kronstadt = Oraşul Coroanei). 

În timpul asediului Vienei de către armatele Imperiului Otoman, în 1529, Honterus se refugiază la Regensburg, la istoricul Johannes Turmair-Aventinus. În acest timp purta deja numele de Johannes Hynter-Hunterus. În 1530, predă la Universitatea Iagellonă din Cracovia (Polonia), sub numele de Johannes Georgii de Corona, Artium Magister Viennesis. În acelaşi an publică primele sale lucrări, o descriere a lumii şi o gramatică latină. În următorii trei ani se află la Basel, centrul umanismului european din acel timp, în special prin persoana lui Erasmus din Rotterdam. În Basel învaţă gravura în lemn şi se iniţiază în arta tipografiei. Aici tipăreşte în 1532 cunoscuta reprezentare cartografică a Transilvaniei. În 1533, Honterus se întoarce la Braşov, se căsătoreşte în 1535, este ales în "Adunarea celor o sută", iar în 1536 devine Consilier Comunal.

În Braşov, Honterus înfiinţează una din cele mai vechi tipografii din ţările române (înainte se mai tipăreau cărţi la Târgovişte, începând din 1508, şi la Sibiu, începând din 1529). Printre altele, Honterus tipăreşte în 1543 cartea "Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland" ("Cărticica de reformă pentru Braşov şi Ţara Bârsei") şi "Apologia", iar în 1547, "Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen" ("Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania"), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii saşilor din Transilvania, de inspiraţie luterană. În 1546, se înfiinţează la Braşov, la insistenţele lui Honterus, prima fabrică de hârtie din regiune, care va livra hârtie şi în Ţara Românească şi Moldova.Johannes Honterus se interesează în mod deosebit de educaţia tineretului. El reorganizează vechea şcoală orăşenească de limbă germană din Braşov, ce data din 1388. În 1541, se construieşte o nouă clădire pentru şcoală, în locul unei mănăstiri, iar un an mai târziu, clădirea unei biblioteci proprii a şcolii. În 1542, are loc, în cadrul şcolii, prima reprezentaţie teatrală din regiune.

Honterus elaborează un regulament de funcţionare a şcolii, "Constitutio Scholae Coronensis" (1543) şi pune bazele unei organizaţii a elevilor, "Coetus", unde elevii aveau multă libertate de decizie şi acţiune, cu scopul dezvoltării şi pregătirii lor pentru viaţa în societate. Gimnaziul umanist înfiinţat de Honterus a jucat un rol deosebit în viaţa culturală a Transilvaniei şi a rămas până în zilele noastre o instituţie de prestigiu. Johannes Honterus moare la 23 ianuarie 1549 în Braşov şi este înmormântat în Biserica Neagră.

 

• 1818: S-a născut Emily Brontë, nuvelistă britanică (d. 1848)

Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 - d. 19 decembrie 1848) a fost o scriitoare engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman, La răscruce de vânturi.

Emily Jane Brontë a fost romancieră și poetă engleză, renumită pentru romanul său Wuthering Heights - clasica literaturii Engleze. Emily a fost a doua din cele trei surori Brontë: Charlotte și Anne. Ea a publicat sub pseudonimul andogin - Ellis Bell. Emily s-a născut în Thorton, lîngă Bradford în Yorkshire în familia lui Patrick Brontë și Maria Branwell. Ea a fost sora mai tînără a lui Charlotte Brontë și a cincea din cei șase copii. În 1824, familia Brontë a schimbat locul de trai în Haworth, unde tatăl său a devenit vicar. În copilărie, după moartea mamei sale, cele trei surori și fratele lor - Patrick Branwell Brontë au creat pămînturi imaginare pe care au inclus în istoriile ce le-au scris. Puține lucrări ale lui Emily din acea perioadă au supraviețuit, cu excepția poeziilor recitate de personaje (The Brontës' Web of Childhood, Fannie Ratchford, 1941). În 1838, Emily a început să lucreze în calitate de guvernantă la Academia Miss Patchett la școala Law Hill, lîngă Halifax, plecînd după aproximativ șase luni din cauza îmbolnăvirii. Mai tîrziu, împreună cu sora ei Charlotte, ea a frecventat o școală privată în Bruxelles întemeiată de Constantin Heger și soția lui - Claire Zoë Parent Heger. Ei încearcă să deschidă o școală, dar nu au elevi suficienți.

Această a fost descoperirea talentului poetic a lui Emily de către Charlotte, ceea ce a dus la publicarea unui set de colecții de poezii în 1846, poeziile lui Currer, Ellis, și Acton Bell. Pentru a scăpa de prejudecățile împotriva scriitorilor de gen feminin, surorile Brontë au adoptat pseudonimul androgin. În 1848 ea a publicat romanul său unic Wuthering Heights ca două volume din setul compus din trei volume (ultimul fiind Agnes Grey scris de sora ei Anne). Structura sa inovativă a nedumerit criticii într-un oarecare fel.În 1850 Charlotte a editat și a publicat Wuthering Heights ca un roman aparte, semnîndu-l cu numele său adevărat.

Sănătatea lui Emily, la fel ca și a surorilor sale, slăbea din ce în ce mai mult din cauza climei aspre acasa și la școală. Ea răcise în timpul înmormîntării fratelui său ceea ce a dus la tuberculoză. Refuzînd ajutorul medical, ea a decedat la 19 Decembrie 1848 la aproximativ orele 14. Ea a fost îngropată lîngă biserica Sfîntului Mihail în Yorkshire de Vest.

În 1847 publică unicul ei roman "La răscruce de vânturi", tradus în limba română de Henriette Yvonne Stahl.

În colaborare cu surorile ei, Anne și Charlotte, a scris versuri, care au fost publicate în 1845 sub titlul Poems.

• 1894: S-a născut Păstorel Teodoreanu, scriitor și publicist român (d. 1964)

Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 30 iulie 1894, Dorohoi - d. 17 martie 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu Gargantua și Pantagruel. Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu.

Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai și Vin și apă, trei cărți de proză: Mici satisfacții, Un porc de câne și Bercu Leibovici și două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie și otravă. Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur, pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat în 2000.

Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparțin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite epigramistului.

Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicată in 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu.

Pasiunea sa de gurmand și iubitor de vinuri se baza pe calitățile sale gustative remarcabile. Este îndeobște cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării și categorisirii degustării produselor obținute din struguri, adică vinuri și coniacuri.

Calitățile sale gustative și experiența deosebit de variată și complexă pe care o avea în degustarea vinurilor românești, în special, îl făcea capabil să identifice cu o "precizie uluitoare" nu numai soiul de vin, podgoria și anul fabricației, dar și alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăți de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.

A scris și un Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut.

Arestat fiind în perioada comunismului de către Securitate, la interogatorii i s-a cerut să divulge adevaratele sentimente ale prietenilor săi despre regimul politic. A evitat un răspuns direct, dar în cele din urmă a informat Securitatea despre lipsa aparentă de loialitate a Mariei Tănase.

• 1932: Avea premiera primul film animat scurt semnat Walt Disney, Flori si copaci

A fost primul desen animat in culori, cea dintai pelicula de acest gen care folosea tehnica Technicolor si primul scurt metraj de animatie care a fost rasplatit cu premiul Oscar. In 1926, Walt Disney cucerise publicul cu primele filme din seria Mickey, iar in 1928 semnase primul film sonor de animatie. In 1937 va lansa si primul lung-metraj – Alba-ca-Zapada si cei 7 pitici.

• 1945: Scufundarea cuirasatului ,,Indianapolis "și traumele prin care a trecut echipajul acestuia în ceea ce s-a numit de atunci ,,Noaptea Rechinilor”.

La data de 30 iulie 1945 in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, submarinul japonez "I-58”, a scufundat vasul american "Indianapolis”, pricinuind una dintre cele mai grele pierderi în vieți omenești din istoria marinei americane. Astfel, la 30 iulie, la doar 14 minute după miezul nopţii, cuirasatul USS Indianapolis a fost reperat de submarinul japonez ,,I-58”, nava americană fiind lovită în plin de două torpile trase asupra ei. Una dintre torpile a lovit nava direct în mijloc, chiar în zona unde erau situate rezervoarele de combustibil, iar exploziile care au urmat au dus la ruperea navei în două și la scufundarea ei. Astfel, una dintre cele mai mari nave de război americane din cel de-al Doilea Război Mondial avea să dispară pentru totdeauna, înghiţită de apele Pacificului. Din echipajul iniţial al navei, care număra 1.196 membri, circa 900 au reușit să supravieţuiască exploziilor şi s-au aruncat în apă, însă fără hrană, fără apă potabilă și mai ales fără nici o formă de protecţie împotriva rechinilor, mulți dintre ei vor avea un sfârşit groaznic. Timp de aproape 4 zile şi 4 nopţi, marinarii americani au fost  sub atacurile continue ale rechinilor, iar din cei 880 oameni care săriseră peste bord atunci când s-a scufundat nava, doar 317 aveau să supravieţuiască acestui asalt al morţii. Sângerosul spectacol a ridicat la cote paroxistice groaza resimţită de marinarii care îşi vedeau camarazii sfârtecaţi de vii de fălcile rechinilor. 

Abia în cea de-a patra zi a calvarului, supravieţuitorii au fost descoperiţi accidental de locotenentul de aviaţie Wilbur Gwinn, ce se afla într-o misiune de patrulare și care a alertat baza militară din Peleiu, care a trimis in zonă distrugătorul USS Cecil Doyle pentru a-i salva. Însă, fiind conştienți de faptul că distrugătorul nu poate ajunge rapid la locul dramei, americanii au trimis în zonă o aeronavă care putea ameriza, pentru a culege naufragiații. Curând fuselajul avionului avea să fie ticsit cu supravieţuitorii epuizaţi, iar cei care nu-şi mai puteau ţine echilibrul pe suprafaţa alunecoasă a avionului, au fost legaţi de aripile acestuia cu ajutorul corzilor paraşutelor de la bord. Impactul acestui dezastru al marinei americane a fost unul de proporţii, însă temând-se să nu afecteze moralului soldaţilor aflaţi la sfârşitul războiului, autorităţile americane au decis să păstreze tăcerea asupra incidentului, publicând date despre acesta abia la 15 august 1945, după anunţul capitulării Japoniei. Astfel, Washingtonul a dorit ca anunţul capitulării Japoniei, să nu fie umbrit de vestea tragediei marinarilor americani. În ceea ce privește USS Indianapolis, soarta sa a rămas învăluită de mister, deoarece localizarea epavei crucişătorului, cu ajutorul sonarelor de mare adâncime şi a camerelor video sumersibile s-a soldat cu numeroase eșecuri, epava nefiind găsită nici în ziua de astăzi.

• 1963:  A văzut lumina zilei Henry Ford, fondator al industriei americane de automobile, întemeietorul Ford Motor Company şi autorul unui nou mod de organizare a producţiei industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

Când, în 1903, Henry Ford şi-a deschis afacerea de la Detroit, tot ce-şi dorea era să producă şi să vândă maşini. Şi timp de 19 ani a vândut numai un singur fel de maşină: cunoscutul Model T. Dar într-un număr impresionant: 15.500.000, jumătate din producţia mondială.Linia sa de asamblare, de-a dreptul revoluţionară, i-a permis să vândă maşinile la un preţ la care putea să aibă acces o familie americană cu venituri medii. Celebrul constructor de automobile a reuşit performanţa de a dubla salariile muncitorilor simultan cu reducerea orelor de lucru. Ceea ce până atunci era doar o jucărie pentru capriciile celor bogaţi a devenit, graţie lui Henry Ford, o necesitate a vieţii cotidiene, fericind lumea cu autostrăzi, staţii de benzină şi ambuteiaje.Prin diferite optimizări, în special la linia de ansamblare, prin realizarea unor standarde pentru maşini, Ford a reuşit să o ia înaintea celorlalţi competitori cu o maşină ieftină, standardizată.

Timp de 19 ani a vândut numai un singur fel de maşină, cunoscutul Model T, dar într-un număr impresionant: 15500000, jumătate din producţia mondială.

Ford nu a fost de acord cu războiul modial, pe care îl considera o adevărată risipă, drept pentru care, a întreprins o călătorie în Europa, împreună cu mai mulţi activişti pentru pace, în scopul evitării izbucnirii acestei conflagraţii.

Citate Henry Ford

* Să gândeşti e cea mai grea activitate. Probabil de aceea sunt atât de puţini cei implicaţi în ea.

* Cei mai mulţi oameni se gândesc la succes în termeni de a primi. Totuşi, succesul presupune a dărui.

* Nu căuta vina, caută un remediu, un mod de a repara.

* Taie-ţi singur lemnele şi-ţi va fi de două ori mai cald.

* Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.

* Bătrânii întotdeauna îi sfătuiesc pe cei tineri să economisească banii. Este un sfat prost. Nu adunaţi mărunţişul. Investiţi în propria persoană. În viaţa mea nu am economisit un dolar, până nu am atins vârsta de 40 de ani.

* Cel care se teme de eşec îşi limitează activitatea.

* Calitate înseamnă să munceşti bine atunci când nimeni nu te supraveghează.

* Dacă toţi banii mei ar fi 20 de dolari, de 2 dolari aş cumpăra creioane şi de 18 dolari aş face publicitate la ele.

* Nu găsi cusur, găseşte un remediu.

* Eşecul e pur şi simplu şansa de a încerca din nou, de data asta cu mai multă inteligenţă.

* Când totul pare a-ţi fi împotrivă, aminteşte-ţi că avionul decolează împotriva curentului, nu pe direcţia lui.

* Fericirea înseamnă să-ţi placă ce trebuie să faci şi să ai voie să faci ce-ţi place.

* Există oameni care cred că pot şi oameni care cred că nu pot. Ambele părţi au dreptate.

* Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este acela ce nu are niciun vis.

• 1975: Sindicaliastul american Jimmy Hoffa disparea din parcarea restaurantului Machus Red Fox din Bloomfield Hills, Michigan, la ora 2:30 p.m.

 Nu a mai fost vazut niciodata de atunci, iar in 1982 a fost official declarat mort. Hoffa a detinut diverse functii la International Brotherhood of Teamsters intre 1932 si 1975, fiind presedinte general in perioada 1958 – 1971. A jucat un rol important in dezvoltarea acestei confederatii sindicale, care in timpul presedintiei sale, a devenit cea mai mare uniune sindicala nord-americana, ajungand la peste 1,5 milioane de membri. A fost condamnat pentru mita si frauda in 1964, arestat in 1967 si condamnat la 13 ani de inchisoare. Cu toate acestea nu a demisionat din functia de presedinte al Teamsters decat in 1971. Demisia sa a facut parte dintr-o intelegere cu presedintele SUA, Richard Nixon, intelegere prin care Hoffa era scutit de pedeapsa cu inchisoarea.

Să aveți o zi frumoasă!