23 Septembrie

Este a 266-a zi a anului. 
Au mai rămas 99 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 04 m și apune la 19 h 11 m.
Zodia Balanței 23 septembrie — 22 octombrie. 
Echinocțiul de toamnă, ora 04:54

Citatul zilei

„Nu plătesc salarii bune fiindcă am mulţi bani. Am mulţi bani fiindcă plătesc salarii bune.” (Robert Bosch, industriaș și filantrop german)

Ziua internaţională a limbajului semnelor

Începând cu anul 2018, la 23 septembrie este marcată Ziua internaţională a limbajului semnelor. Iniţiativa aparţine Federaţiei Mondiale a Surzilor (FMS), ce cuprinde 135 de asociaţii naţionale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate de către Adunarea ONU, la 19 decembrie 2017, conform http://www.un.org.

Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951.

În anul 2018, 23 septembrie este şi prima zi a Săptămânii internaţionale a Surzilor, iniţiativă a FMS din 1958.

Tema primei Zilei internaţionale a limbajului semnelor este "Cu limbajul semnelor, toată lumea este inclusă!" (With Sign Language, Everyone is Included!'). Rostul acestei zile este de a sublinia atât importanţa practică şi culturală a limbajelor mimico-gestuale, cât şi de a atrage atenţia asupra necesităţilor persoanelor cu deficienţe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională şi culturală.

Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.

Potrivit FMS, în prezent există aproximativ 72 de milioane de persoane cu deficienţe de auz în întreaga lume, 80% dintre acestea trăind în ţări în curs de dezvoltare, notează http://wfdeaf.org. Se cunosc peste 300 de limbaje bazate pe semne, dar numai unul este acceptat la nivel internaţional.

În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană la o mie utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500 000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.

În România, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din Romania, înfiinţată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti. Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit http://ansr.org.ro. Actuala denumire a Asociaţiei a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995.

Ziua Internaţională Împotriva Exploatării Sexuale şi Traficului Femeilor şi Copiilor

Traficul de fiinţe umane poate fi asociat cu sclavia modernă, fenomen care, prin încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, distruge familii şi comunităţi din întreaga lume.

Victimele infracţiunii de trafic de persoane sunt exploatate în mai multe feluri: exploatare sexuală, prin muncă, cerşetorie forţată, constrângerea la comiterea de furturi.

Un factor comun pentru victime îl reprezintă vulnerabilitatea lor. Victimele sunt în general vulnerabile la promisiunile false făcute de traficanţi întrucât mediul lor apropiat pare să nu le ofere nicio speranţă. Oportunităţile reduse de angajare, lipsa suportului social, insuficienţa alternativelor educaţionale, sărăcia, mediul familial marcat de violenţă, abuz sexual sau neglijare, sunt factori care generează vulnerabilitate.

Femeile şi copiii sunt categoriile cele mai expuse şi mai vulnerabile în faţa traficului de persoane, protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane din această categorie fiind prevăzută special în legislaţia din domeniu.

În 2014, din totalul de 467 de victime adulte, 283 au fost femei (61%), comparativ cu anul anterior când numărul femeilor identificate era aproximativ egal cu cel al barbaţilor. De asemenea, cea mai vulnerabilă categorie de vârstă continuă să fie cea situată între 18 şi 25 de ani (279 victime). Cu toate acestea, un număr semnificativ de minori cu vârstele cuprinse între 14 şi 17 ani (251) ajung victime ale traficului de persoane şi minori.

Din analiza datelor cu privire la relaţia socială dintre recrutor şi victimă, precum şi a celor referitoare la modul de recrutare, se observă că majoritatea victimelor au fost recrutate prin abordare directă de către recrutor, respectiv 89% (671 victime recrutate direct de traficant). Pentru această perioadă, 355 de victime au fost recrutate de o persoană cunoscută, iar 256 de un necunoscut.

Exploatarea sexuală rămâne una din cele mai răspândite forme de exploatare în rândul victimelor traficului de persoane, cu 66% din total, urmată de exploatarea prin muncă cu 25%. Au fost înregistrate victime exploatate prin obligarea la cerşetorie sau prin obligarea la comiterea de furturi, însă ponderea acestora a fost de doar 7%.

Pentru informaţii generale cu privire la plecarea peste hotare la muncă, în scop turistic sau pentru a anunţa un posibil caz de trafic de persoane, dar şi pentru a putea veni în sprijinul victimelor traficului de persoane sau potenţialelor victime, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane dispune de o linie telefonică gratuită – HELP LINE 0.800.800.678

Ziua Mondială a Curăţeniei

Astazi, intreaga lume sarbatoreste ”Ziua Mondiala a Curateniei”. Aceasta zi se doreste a fi o constientizare si o reamintire a faptului ca protejarea mediului inconjurator trebuie sa reprezinte un stil de viata, nu doar un eveniment in sine.

In 1993 a fost stabilita de Organizatia Natiunilor Unite, in parteneriat cu organizatia Clean Up the World, Ziua Mondiala a Curateniei. Sarbatoarea are scopul de a inspira si a indemna comunitatile sa curete, sa imbunatateasca si sa protejeze mediul, prin realizarea de actiuni care pot varia de la igienizarea unor zone, plantarea de arbori si arbusti, la proiecte referitoare la conservarea apei si a energiei.

Ziua Internationala a Curateniei incearca anual sa ne aminteasca fiecaruia dintre noi ca un mediu curat este un mediu sanatos.

Ziua Bisexualității

Ziua Bisexualității este sărbătorită la nivel mondial în 23 septembrie de către membri ai comunităților bisexuale, dar și de cei care susțin această orientare sexuală. Astăzi se sărbătorește nu doar bisexualitatea în sine, ci și comunitățile bisexuale, recunoașterea acestei orientări sexuale, istoria și cultura ei, precum și oamenii care au îmbrățișat-o.

O persoană bisexuală este atrasă, din punct de vedere fizic, atât de bărbați cât și de femei. Bisexualitatea face parte dintre cele trei orientări sexuale pe care oamenii le experimentează, alături de heterosexualitate și homosexualitate.

Ziua Bisexualității a fost pentru prima dată celebrată în 1999, fiind înființată de către trei activiști americani care militau pentru drepturile bisexualilor și împotriva discriminării. Acești oameni sunt Wendy Curry, Michael Page și Gigi Raven Wilbur. Ei au considerat că această zi este necesară din cauza prejudecăților și marginalizărilor la care bisexualii erau supuși atât din partea comunităților heterosexuale cât și din partea celor homosexuale.

Ziua Sindromului Picioarelor Neliniștite

Ziua Sindromului Picioarelor Neliniștite, o afecțiune neurologică sezitivo-motorie, care are un impact grav asupra vieții prin oboseala generată de tulburările de somn. De acest sindrom suferă aproximativ 8-10% din populația lumii, fiind mai frecvent întâlnit la femei.

Ziua de astăzi își propune să crească nivelul de informare cu privire la această boală și să ofere ajutor oamenilor care suferă de ea.

Sindromul picioarelor neliniştite este o condiţie în care o persoană simte un disconfort accentuat la nivelul picioarelor, mai ales seara când se întinde, stă aşezat sau în poziţie culcată în pat. Senzaţiile neplăcute de la nivelul picioarelor sunt descrise ca senzaţie de târâre, furnicătură, tragere sau durere. Aceste senzaţii fac persoana să se ridice şi să se mişte. Când persoana se mişcă senzaţiile neplăcute dispar temporar. Aceste senzaţii apar de obicei în zona gambei, dar pot apărea oriunde începând de la coapsă şi până la gleznă. Poate fi afectat unul sau ambele picioare. Unele persoane resimt aceleaşi senzaţii şi la nivelul braţelor. Unele persoane nu prezintă o senzaţie clară, ci doar simt nevoia să se mişte. Tulburările de somn sunt frecvente la pacienţii cu sindromul picioarelor neliniştite datorită dificultăţilor de a adormi pe care le determină acest sindrom. Oboseala excesivă din timpul zilei poate fi o problemă semnificativă pentru aceşti pacienţi.

Sindromul picioarelor neliniştite poate apărea la orice vârstă, chiar şi în copilărie şi de obicei se agravează odată cu înaintarea în vârstă. Mulţi adulţi care au sindromul picioarelor neliniştite îşi amintesc că părinţii le masau picioarele pentru a-i ajuta să adoarmă.

Anumite schimbări ale stilului de viaţă şi îngrijiri simple pot ajuta pacienţii cu acest sindrom. De asemenea, medicamentele pot ajuta multe persoane cu sindromul picioarelor neliniştite.

Senzaţiile descrise în mod frecvent sunt:

• Târâre;

• Tragere;

• Trepidaţie;

• Mâncărime;

• Durere;

• Roadere;

• Arsură.

Persoanele afectate nu descriu senzaţiile ca pe o crampă musculară sau amorţeală. Totuşi, ei descriu constant dorinţa de a-şi mişca picioarele.

În mod caracteristic, simptomele variază ca severitate şi uneori simptomele dispar pentru o perioadă de timp.

Caracteristicile frecvente ale semnelor şi simptomelor includ:

• Instalarea în timpul repausului – senzaţiile apar de obicei după ce persoana afectată stă aşezată sau culcată o perioadă mai lungă de timp, aşa cum se întâmplă în maşină, avion sau la teatru.

• Ameliorarea la mişcare – senzaţiile se ameliorează dacă persoana se ridică şi se mişcă. Sunt diferite metode de a combate senzaţiile: întinderea sau scuturarea picioarelor, frecarea sau masajul picioarelor, mersul ritmat, exerciţiile sau plimbatul. Această dorinţă care obligă la mişcare este cea care dă numele sindromului.

• Agravarea simptomelor seara – simptomele sunt de obicei mai puţin supărătoare pe timpul zilei şi sunt resimţite în principal seara şi noaptea.

• Spasme musculare pe timpul nopţii – sindromul picioarelor neliniştite poate fi asociat cu o altă condiţie denumită mioclonia nocturnă (sau tulburarea de mişcare periodică a membrelor). Aceasta determină flexia şi extensia involuntară a picioarelor în timpul somnului, fără ca persoana să fie conştientă de aceste mişcări. Sute de astfel de contracţii sau lovituri de picioare pot apărea pe parcursul nopţii. Dacă persoana are o formă avansată a acestei afecţiuni, aceste lovituri de picioare pot apărea şi când este trează. Tulburarea de mişcare periodică a membrelor este frecventă la adulţii în vârstă chiar şi în lipsa sindromului picioarelor neliniştite şi nu întrerup întotdeauna somnul. Mai mult de 4 din 5 persoane cu sindromul picioarelor neliniştite prezintă şi mioclonie nocturnă.

Cauze posibile:

În multe cazuri nu există o cauză identificabilă a sindromului picioarelor neliniştite. Cercetătorii suspectează că această condiţie se datorează dezechilibrului dopaminei care se găseşte la nivelul creierului. Aceasta trimite mesaje pentru a controla mişcările muşchilor.

• Ereditatea – acest sindrom apare la mai mulţi membrii ai aceleaşi familii în cel puţin jumătate din cazuri, mai ales atunci când sindromul a debutat la vârste mici. Cercetătorii au identificat anumite situsuri cromozomiale unde pot fi prezente gene ale acestui sindrom.

• Sarcina sau modificările hormonale pot agrava temporar semnele şi simptomele sindromului picioarelor neliniştite. Unele femei prezintă sindromul picioarelor neliniştite pentru prima oară în timpul sarcinii, mai ales pe parcursul ultimului trimestru. Totuşi, la cele mai multe dintre aceste femei simptomele şi semnele dispar de obicei la scurt timp după naştere.

• Condiţii asociate. De cele mai multe ori, sindromul picioarelor neliniştite nu este asociat cu o afecţiune subiacentă gravă. Cu toate acestea, acest sindrom însoţeşte alte afecţiuni cum ar fi:

 Neuropatia periferică – această distrugere a nervilor de la nivelul membrelor superioare şi inferioare se poate datorta unor afecţiuni cronice precum diabetul zaharat sau alcoolismul.

 Deficitul de b– chiar în lipsa anemiei, deficitul de fier poate determina apariţia sau poate agrava sindromul picioarelor neliniştite. Dacă o persoană a prezentat în antecedente sângerări gastrice sau intestinale, sângerări menstruale abundente sau a donat repetat sânge aceasta poate prezenta deficit de fier.

 Insuficienţa renală – şi în aceste caz poate exista deficit de fier, adesea fără anemie. Când rinichii nu mai funcţionează corespunzător, depozitele de fier din sânge pot scădea. Aceasta, alături de alte modificări biochimice de la nivelul sângelui pot cauza sau agrava sindromul picioarelor neliniştite.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 480: S-a născut Euripide, poet tragic grec, supranumit „filosof al scenei”. Creator al tragediei clasice, a fost influenţat de Protagoras şi sofişti, precum şi  preocupat de prezentarea psihologiei feminine.

Alături de Eschil și Sofocle, Euripide face parte din celebra triadă a poeților dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influențat într-o oarecare măsură de Protagoras, Euripide a împărtășit unele concepții ale sofiștilor.

Din vasta operă a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au păstrat 17 tragedii și o dramă satirică (între care „Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugătoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”.) El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalității, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice și etice, nunță maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit și „filosoful scenei”.

Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului și a adus, alături de elementele tragice, și elemente comice, prevestind astfel drama. A introdus în compoziția tragediei intriga, peripeția, recunoașterea, prologul și așa-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului acțiunii.

Euripide a inspirat mari scriitori ca Racine, Corneille, Voltaire, Lessing, Goethe ș.a. În limba română, piese de Euripide au început să fie jucate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în traducerile semnate de Panait Ioanide și Petre Dulfu.

• 63 î.Hr.:  S-a născut Augustus Caesar Octavian, primul împărat roman (27 î.Hr. – 14 d.Hr.).

Nepot şi fiu adoptiv a lui Cezar, a condus imperiul cu autoritate, însă a reuşit să aducă pacea şi prosperitatea. De altfel, perioada cât a condus a fost numită „Secolul lui Augustus”. A devenit unicul stăpân al Imperiului Roman după bătălia de la Actium (31 î.Hr.), când şi-a învins adversarul, Marc Antoniu.

• 1386: Începe domnia lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească (până la 31 ianuarie 1418); în timpul domniei sale se pun bazele principalelor instituții feudale ale statului.

In timpul domniei lui Mircea se pun bazele principalelor instituţii feudale ale statului, iar  tara Romaneasca  a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu.

 La 1406 Mircea isi spunea : „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

Marele domn a decedat  la 31 ianuarie 1418.

• 1845: S-a înfiinţat prima echipă de baseball, „New York Knickerbockers”, şi a fost adoptat regulamentul de joc.

Exista un sigur om care merita credit pentru stabilirea regulilor fundamentale ale sportului si pentru organizarea primului meci de baseball, el este Alexander Cartwright.

Cartwright a fost membru al New York Knickerbockers, un club de tineri oameni de afaceri care jucau in mod regulat Ball Town sa scape de limitele vietii de birou si pentru a face sport dupa munca. In 1845, Cartwright si un comitet de la clubul sau a elaborat reguli clar menite sa transforme Ball Town intr-un sport mult mai elaborat. El la numit baseball.

Cartwright a scris normele sale pentru baseball si multe dintre ele sunt inca parti funadamentale ale jocului, inclusiv conceptele de : (1) fault corect pe teritoriu, (2) trei lovituri pentru un out,(3) trei out-uri pe repriza, (4) noua jucatori pentru fiecare echipa, (5) nouazeci de metri intre baze. El a scos in afara legii, de asemenea, practica Ball Town , care a permis unui aparator sa loveasca alergatorul cu mingea si sa-l elimine. Avand in vedere viteza mingi trimisa de Roger Clemens, arata ca modificarea speciala a fost foarte buna pentru jucatorii de astazi.

Primul meci de baseball sa jucat in temeiul acestor noi norme care a avut loc la 19 iunie 1846 intre Knickerbockers Cartwright si o alta echipa, cunoscuta sub numele de New York Nine. Echipele au revizuit normele Cartwright inainte de joc, si apoi a inceput competitia. O diferenta intre primul joc de baseball  si jocul curent este ca echipele jucau pana ce prima echipa ajungea la 21 de puncte. Ei nu s-au limitat la noua reprize , New York Nine i-au invins pe cei de la Knickerbockers Cartwright cu scorul de 21-1.

Cartwright sa mutat in California in 1849 pentru a prinde goana dupa aur. Pe drumul sau in intreaga tara, el a introdus jocul baseball in fiecare oras din drumul sau. Mai tarziu el sa mutat in Hawaii si a infintat ligi oficiale de baseball, care au fost creditate ca precursori directi din ligile majore.

In 1953 , Congresul  a recunoscut oficial ca , Cartwright a inventat baseball-ul modern.

Knickerbocker este un cuvant caruia i se asociaza mai multe sensuri, toate derivate de la un articol vestimentar care a cunoscut o lunga, interesanta si imprevizibila istorie – pantalonul. Asadar:

   
 * Knickerbocker a denumit, initial, un model de pantaloni purtat la inceputul secolului al XX-lea, pana spre sfarsitul Primului Razboi Mondial. Erau lungi pana la genunchi, largi in partea superioara si stransi la limita inferioara, foarte potriviti pentru mersul pe bicicleta. Acest articol vestimentar amintea multora de romanul „Humerous History of New York”, scris si publicat in 1809, de Washington Irving, sub pseudonimul Dietrich Knickerbocker. In cartea in care relatarea se face la persoana intai, personajul (proiectie a autorului), se prezinta ca un emigrant olandez (desi, in realitate, el era, de origine, german), sosit in Statele Unite Americii, unde descopera, cu o anume inocenta, societatea new-york-eza a epocii. Cand primii colonisti din Olanda au ajuns peste ocean si au denumit locul in care s-au stabilit New-Amsterdam, ei purtau un fel de pantaloni trei sferturi, cu trena. Dupa numele protagonistului din roman –  Knickerbocker – asa au fost denumiti, la inceput si New-york-ezii si apoi si pantalonii lungi pana la pulpa. In timp, pantalonii Knickerbocker s-au bucurat de succes si in randul jucatorilor de baseball, de golf, precum si in alte sporturi – ciclism, escalada, vanatoare etc.

   
* Daca Knickerbocker s-a folosit, multa vreme, si ca nume emblematic pentru locuitorii New York-ului, in prezent, este denumirea unui bulevard – Knickerbocker Avenue – din Brooklyn, cu multe magazine, in apropierea Parcului „Maria Hernandez”, indragit de locuitori, pentru ca ofera, pe cele doua hectare pe care se intinde, pe langa spatiile verzi, si teren de baschet, de handbal, spatiu de fitness, scena pentru spectacole etc.

    *„Knickerbocker Glory” este numele unui desert – o inghetata sofisticata, care se serveste intr-un mare pahar de sticla, in restaurantele si in cofetariile din SUA si din Marea Britanie. Reteta a fost consemnata, pentru prima data, in 1930, si cuprinde crema de inghetata, gelatina, fructe, crema Chantilly (frisca), siropuri diverse, nuci, alune, piscoturi.

  * „The New York Knicks” este si numele unei celebre echipe de baschet, creata in 1946 si care a stat la baza infiintarii principalei Ligi de baschet , de pe continentul nord-american – NBA (National Basketball Association). „Knicks” este prescurtarea de la „Knickerbocker” (care este si numele celei mai vechi familii din oras (descendenta din colonistii olandezi), cuvantul fiind prezent si in primul logo al clubului sportiv mentionat anterior. S-a folosit prescurtarea, deoarece cuvantul intreg fusese deja legat de un club de baseball, inca din 1845 – „New York Knickerbockers”, care a stabilit regulile si a pus bazele baseball-ului modern. „The New York Knicks” este inca o echipa foarte competitiva, campioana NBA, in 1970 si 1973, si situandu-se pe locuri fruntase, in diverse alte  competitii ulterioare.

• 1846: Descoperirea planetei Neptun de astronomul francez Urbain Le Verrier și astronomul britanic John Couch Adams; descoperirea este confirmată de astronomul german Johann Gottfried Galle.

Neptun este a opta și cea mai îndepărtată planetă de Soare din sistemul solar. Numită după zeul roman al mării, este a patra planetă după diametru și a treia după masă. Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens. Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului. Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆, o variantă modificată a tridentului zeului Neptun.

Neptun a fost prima planetă găsită prin calcule matematice. Planeta Neptun a fost descoperită din cauza perturbărilor gravitaționale din orbita lui Uranus care l-au condus pe Alexis Bouvard să presupună existența unei a opta planete. Neptun a fost ulterior observat pe 23 septembrie 1846 de Johann Galle, la o distanță de mai puțin de un grad de poziția prezisă de calculele lui Urbain Le Verrier. La scurt timp după aceasta a fost descoperit și satelitul său Triton. Alți 12 sateliți au fost descoperiți în secolul al XX-lea. La 25 august 1989, sonda spațială Voyager 2 a trecut prin vecinătatea planetei.

Neptun are o atmosferă cu detalii vizibile ce denotă o activitate meteorologică. Deoarece Neptun este departe de Soare, are una dintre cele mai reci atmosfere din sistemul solar, temperaturile păturilor superioare ale norilor ajungând la -218 °C (55 K). Temperatura centrului său este de aproximativ 5000 °C. Neptun are un sistem de două inele care însă se observă greu și este fragmentat; existența inelelor a fost sugerată de analizele făcute asupra unor fotografii din 1968 ale planetei, dar confirmarea sigură a fost făcută abia în 1989 de către sonda Voyager 2.

Desenele lui Galileo Galilei dovedesc că el este primul care a observat planeta la 28 decembrie 1612 și mai apoi la 27 ianuarie 1613. De fiecare dată, Galileo a confundat planeta cu o stea fixă, aceasta apărând foarte aproape de Jupiter (în conjuncție), pe cerul înstelat, motiv pentru care descoperirea nu i se atribuie lui.

25 de lucruri despre Neptun

1. Neptun este a opta si cea mai indepartata planeta de Soare; este a patra cea mai mare planeta din Sistemul Solar si este de 17 ori mai mare decat Pamantul;

2. Distanta medie de la Neptun la Soare este de 4.503.443.661 km, fiind de aproximativ 30 de ori mai departe decat Pamantul;

3. Neptun are un diametru ecuatorial de 48.528 si este de 15 ori mai greu decat Pamantul;

4. Neptun are o compozitie asemanatoare cu vecina sa, Uranus, ~80% hidrogen, ~18% heliu, ~1.5% metan si 0.5% alte elemente;

5. O zip e Neptun dureaza doar 16, in schimb un an este echivalentul la 165 de ani terestri;

6. La fel ca toate planetele gazoase, Neptun nu are o suprafata solida, ci un nucleu din apa, ammoniac si metan; se estimeaza ca temperature nucleului este de aproximativ 5.000 de grade Celsius;

7. Neptun are 13 sateliti cunoscuti, cel mai mare dintre ei fiind Triton, descoperit la doar 17 zile dupa Neptun;

8. Pe Neptun exista o pata mare intunecata, asemanatoare cu Marea Pata Rosie de pe Jupiter, descoperita in 1989 de sonda Voyager 2, lucru ce indica activitati meteorologice in atmosfera lui Neptun;

9. Temperatura medie pe Neptun este de -218 grade Celsius, fiind una dintre cele mai reci planete din Sistemul Solar;

10. Culoarea albastra a lui Neptun este data de metanul din atmosfera;

11. Neptun a fost denumita dupa zeul grecesc al marii, Neptun;

12. Neptun primeste 1/900 din caldura Soareleui pe care o primeste Pamantul;

13. Neptun are propria sursa de caldura; aceasta emite de 2.7 ori mai multa caldura decat primeste;

14. Neptun are un sistem de inele subtiri, intunecate si incomplete; din aceasta cauza sunt denumite arcuri;

15. Pe Neptun au loc cele mai mari furtuni si cele mai rapide vanturi din Sistemul Solar; acestea ajung si la 2.100 km/h;

16. Neptun este prima planeta descoperita prin calculele matematice ale lui Urbain Le Verrier; a fost descoperita la 23 septembrie 1846 de catre Johann Gottfried Galle si Heinrich Louis d’Arrest;

17. Sondei spatiale Voyager 2 i-a luat 2.12 ani sa ajunga in proximitatea lui Neptun, la 25 august 1989;

18. Oamenii de stiinta ii clasifica pe Uranus si Neptun ca “gigantic de gheata”, datorita interiorului de roci si gheata;

19. Desi Uranus are un diametru ecuatorial mai mare, Neptun este mai grea;

20. Gravitatea de pe Neptun este asemanatoare cu cea de pe Pamant;

21. Prima persoana care a observant planeta Neptun a fost Galileo Galilei; acesta a crezut ca Neptun este o stea;

22. Desi se afla la o distanta atat de mare de Soare, gravitatea de pe Neptun este cu 17% mai puternica decat cea de pe Pamant; acesta este cel mai apropiat procent fata de gravitatia terestra din Sistemul Solar;

23. Campul magnetic al lui Neptun este de 27 de ori mai puternic decat cel al Pamantului;

24. Cel mai mare satelit al lui Neptun, Triton, este singurul din Sistemul Solar cu o orbita retrograde, adica se roteste in sensul invers de rotatie al planetei;

25. Nici o agentie spatiala nu are planuri de viitor in legatura cu explorarea lui Neptun;

• 1848: John Curtis a produs prima gumă de mestecat în SUA.

Prima gumă de mestecat comercială a fost fabricată în 1848 de John B. Curtis și fratele său. Cei doi au botezat noul produs ''State of Maine Pure Spruce Gum'' adică ''gumă de molid pură din statul Maine''. Ca în cazul oricărui produs nou, vânzările au fost mai lente la început până când oamenii au aflat de existența noii gume. La acea vreme, cu un penny se puteau cumpăra două bucățele de ''gumă de molid pură din statul Maine''. După ce afacerea lor a început să dea randament, cei doi frați au adăugat listei de produse și guma din parafină. Guma de molid începuse să piardă din popularitate parțial din cauza impurităților dificil de îndepărtat din materia brută.

Pe 28 decembrie 1869, William Finley Semple a obţinut brevetul pentru guma de mestecat, iar în 1871, Thomas Adams a obţinut brevetul pentru o maşină de fabricat gumă de mestecat.

Guma de mestecat (din engleză chewing gum) este un tip de produs făcut tradițional din cauciuc natural sau un tip de cauciuc sintetic numit poli-izobutilenă. Acesta este folosit mai des din motive economice, dar cauciucul natural este totuși folosit pe plan regional și în Japonia.

În Uniunea Europeană, guma de mestecat este considerată a fi aliment.

Istoria gumei de mestecat

Există dovezi că unii europeni au mestecat coajă de mesteacăn în urmă cu 9000 de ani, bucurându-se de ea în scopuri medicinale, precum alinarea durerilor de dinți. Mayașii mestecau și ei o substanță numită chicle, derivată din arborele sapodilla, ca o modalitate de a potoli setea sau foame în timpul luptei.

Aztecii aveau chiar și reguli sociale privind mestecatului de chicle: numai copiilor și femeilor singure li se permitea să mestece în public. Femeile căsătorite sau văduvele se puteau bucura de acest obicei în privat, împrospătându-și respirația, în timp ce bărbații mestecau chicle în secret pentru a-și curăța dinții.

În America de Nord, indienii mestecau rășină de molid, o practică împrumutată și de coloniștii europeni. La sfârșitul anilor 1840, John Curtis a dezvoltat prima gumă de mestecat comercială, prin fierberea rășinei de molid și tăierea în fâșii. Aceste bucăți erau ulterior acoperite cu amidon de porumb pentru a le împiedica lipirea.

Până la începutul anilor 1850, Curtis a construit prima fabrică de gumă de mestecat din lume, în Portland, Maine. După cum s-a dovedit, totuși, rășina de molid nu a reprezentat cea mai bună alegere pentru producerea gumei, deoarece nu avea un gust minunat și devenise fragilă. S-a apelat ulterior la ingrediente precum parafina.

Următoarea evoluție a gumei de mestecat a adus-o un inventator din New York, Thomas Adams, care a reușit să obțină chicle prin președintele mexican exilat, Antonio Lopez de Santa Anna. Încercând să creeze un nou tip de cauciuc din chicle, Adams a reușit să obțină o gumă de mestecat mai bună.

În secolul 20, guma de mestecat Wrigley Jr. l-a făcut pe William unul dintre cei mai bogați oameni din America. Wrigley a început ca un agent de vânzări al săpunului în Philadelphia dar s-a axat ulterior pe producția de gumă de mestecat. În 1893, el a lansat două noi branduri de mestecat, Juicy Fruit și Wrigley Spearmint.

Concurență a jucat, de asemenea, un rol important în dezvoltarea gumei de mestecat. Frank Fleer, a cărui companie a făcut guma de mestecat în jurul anului 1885, a vrut ceva diferit față de rivalii săi și a petrecut ani pentru a obține un produs care ar putea face baloane.

În 1906, el a inventat o guma de mestecat pe care a numit-o Blibber-Blubber, dar care s-a dovedit a fi prea lipicioasă. În 1928, un angajat Fleer, Walter Diemer, a conceput în cele din urmă o formulă de succes pentru prima gumă de mestecat comercială, numită Dubble Bubble.

Astăzi, desigur, guma este vândută într-o varietate de forme și arome.

• 1861: S-a născut Rober Bosch, industriaş şi filantrop german, fondatorul companiei „Bosch”.

Robert Bosch (23 septembrie 1861 - 12 martie 1942), a fost un industriaș și filantrop german, născut în Albeck, al 11-lea copil al părinților Servatius și Margarete Bosch.

„Prefer să pierd bani decât încrederea clientilor” este unul dintre cele mai cunoscute citate ale lui. Valori precum credibilitatea, încrederea si legalitatea au fost principii de bază ale activitătii sale antreprenoriale – chiar si azi sunt la fel de actuale pentru compania pe care a fondat-o. Ele ghidează puterea inovatoare, standardele de calitate, orientarea internatională si responsabilitatea socială corporativă ale Grupului Bosch.

După ce a aprofundat mecanica fină, Bosch a lucrat mai mulți ani în domeniul mecanicii în companii renumite din Germania, Anglia și SUA.

În 1886 și-a fondat propria companie (Werkstätte für Feinmechanik und Elektrotechnik - Atelier pentru mecanică fină și electrotehnică) în Stuttgart. În 1887 a construit o versiune îmbunătățită a bujiei. În 1902 compania lui a construit bujia de tensiune înaltă. În 1906 Bosch a introdus programul de lucru de 8 ore pe zi în propria companie. În 1910 a donat un milion de mărci Universității tehnice din Stuttgart. În 1913, Bosch a donat 20 de milioane de mărci în scopuri caritabile.

În 1887 a construit o versiune îmbunătăţită a bujiei, în 1902 compania lui a construit bujia de tensiune înaltă, iar în 1906, Bosch a introdus programul de lucru de 8 ore pe zi în propria companie. În 1910 a donat un milion de mărci Universităţii tehnice din Stuttgart, iar în 1913, Bosch a donat 20 de milioane de mărci în scopuri caritabile.

A încetat din viață la Stuttgart, la 12 martie 1942.

• 1923: Reprezentanţi ai poliţiei din 20 de ţări s-au reunit la Viena pentru a infiinta  Organizaţia de Poliţie Criminală Internaţională – Interpol.

Interpol (acronimul termenului din engleză International Criminal Police Organization) este o organizație internațională de cooperare a forțelor de poliție. Creată în 1923, organizația numără 190 de state membre. Sediul organizației este în Lyon, Franța.

Interpolul, organizația de colaborare intre poliții, este singura organizație internațională cu un număr de țări membre care se apropie de cel al Națiunilor Unite: 190 de țări afiliate.

A fost fondat in 1923, insa abia in anii 1950 a căpătat structurile sale actuale, având astăzi sediul la Lyon, in sudul Franței, cu personal provenind dintr-o suta de țări membre.

Interpolul este total neutru politic si se ocupa de criminaliltatea de drept comun, dar si de criminaliltatea organizata si transfrontalieră. De la terorism si pedofilie pînă la spălarea banilor si crimele de razboi, practic toate delictele sint inscrise pe listele Interpolului. Interpolul nu poate insa efectua arestări si nu poseda rețele proprii de ancheta, ci este doar o structura prin care polițiile statelor membre sint avertizate de identitatea persoanelor căutate.

Faptul ca e considerat, prin statutul sau, a fi neutru politic, explica de ce Interpolul nu a fost folosit, de-a lungul deceniilor, pentru căutarea foștilor nazisti fugiți prin diferite țări. In schimb, in mod astăzi paradoxal, in timpul celui de-al doilea razboi mondial șefii Interpolului au fost cu toții înalți ofiteri SS, iar ultimul din ei, Ernst Kaltenbrunner, a fost chiar condamnat la moarte la procesul de la Nurenberg.

Considerat a fi neutru politic, Interpolul a fost însă, in repetate rânduri, folosit de unele guverne pentru a aresta sau hăitui opozanți in exil. Fiecare guvern are dreptul de a înscrie o lista de suspecți si fugari. Astfel, Kremlinul i-a inclus pe listele Interpolului pe opozanții Boris Berezovski si Ahmed Zakaev, refugiați in Anglia, insa ale căror deplasări sint in mod serios limitate in felul acesta.

La fel, Arabia Saudită a reușit sa obțină, prin Interpol, extradarea din Malaezia a ziaristului Hamza Kashgari, acuzat ca ar fi insultat memoria profetului Mahomed... pe rețeaua de socializare Twitter.

In 2008, chiar șeful Interpolului, sud-africanul Jackie Selebi, a trebuit sa demisioneze pentru corupție si a fost condamnat de justiția țării lui la 15 ani închisoare.

Actualul șef al Interpolului este pentru prima oară o femeie: frantuzoaica Mireille Ballestrazzi.

• 1930:  S-a născut Ray Charles, celebru pianist şi solist american, 

inclus în „Rock and Roll Hall of Fame”, în „Blues Hall of Fame”, „Grammy Hall of Fame”, „Jazz Hall of Fame”, ceea ce dovedeşte indiscutabil valoarea sa, dar şi talentul cu care a fost înzestrat.

La 5 ani a început să aibă probleme cu vederea, iar la 7 ani a orbit. Handicapul său nu l-a împiedicat să îşi împlinească visul de a deveni muzician. A început să concerteze la începutul anilor ’50, când a apărut pe scenă alături de nume grele ale muzicii americane. A cântat cu Lowell Fulson şi Guitar Slim. Prima sa interpretare vocală datează din 1951, când a înregistrat hitul „I Got A Woman”, ajuns pe locul 2 în Top 10 R&B din Statele Unite. Ray Charles a reuşit cu adevărat să-i facă pe oameni să-l venereze cu piesa „What’d I Say”. S-a stins din viaţă la vârsta de 74 de ani, în 2004.

• 1939:  La Târgul Mondial (New York) s-a depus Capsula timpului, conţinând cărţi, microfilme, obiecte de uz comun, ce va fi deschisă în anul 6939.

Două capsule ale timpului au fost îngropate cu ocazia târgurilor mondiale de la New York, din 1939 şi 1964.

Iată ce conţin capsulele timpului programate să fie deschise în 6939, la 5.000 de ani de la sigilarea primeia. Cu ocazia Târgurilor Mondiale desfăşurate la New York, în 1939 şi 1964, compania Westinghouse Electric a pregătit două capsule ale timpului, programate să fie desigilate în anul 6939. Deşi recipientele îngropate de gigantul american nu au fost primele capsule ale timpului realizate, Capsula I a fost cea dintâi care a purtat această denumire, iar Westinghouse a fost prima companie care a adoptat o abordare ştiinţifică, sigilând conţinutul recipientelor în aşa fel încât să reziste timp de 5.000 de ani, până la redescoperirea lor.

Târgul din 1939, care a avut loc loc în parcul Flushing Meadows, din New York, amenajat special pentru această ocazie, a fost prima expoziţie internaţională axată pe viiitor, având sloganul „Dawn of a New Day” (n.red. „Zorii unei noi zile”). Cu această ocazie, compania Westinghouse Electric, cunoscută pentru invenţiile şi inovaţiile din epocă, a pregătit o capsulă a timpului, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu asupra modului de viaţă din secolul al XX-lea şi de a le uşura munca arheologilor, antropologilor sau a istoricilor din viitor. O a doua capsulă a fost îngropată 25 de ani mai târziu, în 1964, cu ocazia următorului Târg Mondial de la New York. Ambele urmează să fie deschise la 5.000 de ani de la sigilarea primeia, în 6939.

Capsulele timpului, în formă de glonţ, măsoară 2,29 metri în lungime şi au un diametru de aproximativ 21 de centimetri.

Capsula I cântăreşte în jur de 363 de kilograme, în timp ce a doua este de două ori mai uşoară. Prima a fost realizată dintr-un aliaj neferos care conţine cupru, în proporţie de 99.4%, crom, 0.5% şi argint, 0.1%, ca să reziste la coroziune timp de mai multe milenii.

Capsula II este făcută din Kromarc 55, un oţel inoxidabil care conţine fier, 52.6%, nichel, 21.24%, crom, 15.4%, mangan, 8.2%, molibden, 2.15%, silicon, 0.22%, carbon 0.05%, fosfor, 0.013% şi sulf, 0.012 %. Obiectele sigilate în cele două recipiente sunt protejate de câte o anvelopă din sticlă, în care a fost pompat azot, respectiv argon. Capsula I conţine 35 de obiecte de zi cu zi, 75 de feluri de textile şi materiale, documente înregistrate pe microfilm şi un jurnal de ştiri de 15 minute. Printre obiectele sigilate în prima capsulă se află un pachet de ţigări Camel, o pereche de ochelari, un ceas deşteptător sau monede şi bancnote americane. Printre documentele înregistrate pe microfilm se regăsesc un dicţionar, un almanah, tablouri celebre şi alte imagini reprezentând arta contemporană şi mesaje redactate de personalităţile vremii, ca Albert Einstein sau Thomas Mann. Capsula conţine şi un mic microscop pentru citit, instrucţiuni pentru realizarea unui microscop de dimensiuni mari, dar şi explicaţii detaliate însoţite de ilustraţii privind sunetele şi cuvintele din limba engleză, în caz că persoanele din viitor nu ar înţelege limbajul actual.

Capsula II conţine obiecte grupate în cinci mari categorii: produse de uz comun, energie atomică, dezvoltări ştiinţifice, spaţiul cosmic şi diverse. Ultima categorie include înregistrări ale unor voci, sunete şi melodii celebre şi peste 50.000 de pagini de informaţii, pe microfilm de 16 mm. Printre obiectele de zi cu zi se află lentile de contact, detergent, o periuţă de dinţi electrică, un pachet de ţigări cu filtru, lentile de contact sau o cameră de fotografiat automată. În categoria descoperirilor ştiinţifice se regăsesc antibiotice, fibre sintetice, apă de mare desalinizată, un magnet permanent şi pastile anticoncepţionale. Ambele recipiente conţin seminţe ale diferitelor plante folosite în agricultură.

Capsulele timpului sunt îngropate la o distanţă de trei metri una de cealaltă, în parcul Flushing Meadows, din New York, la o adâncime de 15 metri. Poziţia acestora este marcată de un monument de granit de şapte tone. Deşi au fost realizate cu ocazia Târgurilor Mondiale din oraşul american, recipientele nu au fost îngropate în ziua deschiderii expoziţiilor. Capsula I a fost sigilată pe 23 septembrie 1938, în ziua echinocţiului de toamnă, iar Capsula II a fost adaugată pe 16 octombrie 1965, în ultima zi a Târgului.

• 1950: S-a născut Șerban Ionescu, actor român de teatru și film (d. 2012)

Actorul Teatrului National din Bucuresti s-a nascut pe 23 septembrie 1950 in Corabia. Fiindca tatal, pilot de vanatoare, era detasat mereu in alta parte si-a petrecut copilaria intre Brasov si Caracal, unde tatal sau lucra. A urmat cursurile Scolii Populare de Arta, a recitat mult si dupa patru incercari a intrat la teatru.

A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa regretatului Amza Pelea si la terminarea facultatii a fost repartizat la Teatrul din Petrosani unde a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena: "Locțiitorul" de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieșu, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petrosani a fost o rampa de lansare pentru acesta, a urmat sa joace la Teatrul Mic si Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul odeon, dupa care din 2001 poate fi admirat in productiile TNB.

In 1980 regizorul Mircea Muresan ii incredinteaza rolul vietii sale: Ion in ecranizarea romanului Rascoala/Liviu Rebreanu in filmul care-i aduce notorietate, "Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii".

A mai jucat in numeroase productii, precum: „Horea”, „Padureanca”, „Furtuna in Pacific”, „Mircea”, „Sobolanii rosii”, "Meurtres par procuration”, „Al matale, Caragiale”, „Pacala se intoarce”, „Om sarac, om bogat”.

In ultimii ani a jucat in filmele: „Umilinta” (2011), „Websitestory” (2010), „Dincolo de America” (2008), dar si in serialele de televiziune „Anticamera" (2008) si „Fetele marinarului” (2008).

A fost căsătorit cu actrița Magda Catone, având un fiu, Carol.

Actorul Șerban Ionescu a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

A murit la 21 noiembrie 2012.

• 2002: A luat naștere browser-ul web Mozilla Firefox: versiunea 0.1.

Mozilla Firefox este un navigator web gratuit dezvoltat de Mozilla Foundation. Firefox este al doilea navigator ca număr de utilizatori, după Google Chrome de la Google, fiind folosit de aproximativ 28.9 % (în luna iunie 2013) din toți utilizatorii Internetului de pe glob.

Proiectul, început în 2002, își propunea să dezvolte un navigator web open source rapid, ușor de utilizat și foarte extensibil (separat de mai voluminoasa suită Mozilla). Firefox a devenit pachetul asupra căruia se concentrează momentan eforturile de dezvoltare a Mozilla, acesta fiind astăzi navigatorul oficial al Fundației Mozilla și parte a suitei de aplicații Mozilla (alături de clientul de e-mail Thunderbird). Prima versiune stabilă (1.0.0) a fost lansată în noiembrie 2004. Versiunea în română a Firefox 2 a fost finalizată, iar versiunea 3 este disponibilă din iunie 2008. Versiunea stabilă de acum a ajuns la 22. Cu peste 500.000.000 de descărcări, Mozilla Firefox a devenit una din cele mai populare aplicații open source.

Inițial, Dave Hyatt și Blake Ross au început lucrul la proiectul Firefox ca o ramură experimentală a proiectului Mozilla. Ei credeau că necesitățile comerciale ale sponsorizării de la Netscape și facilitățile care erau „dictate” de dezvoltator compromiteau utilitatea navigatorului web Mozilla Ca răspuns al creșterii în dimensiune a Mozilla Suite, ei au creat un navigator menit să înlocuiască partea respectivă din suită (Mozilla Thunderbird fiind clientul complementar de e-mail). Pe 3 aprilie 2003, Organizația Mozilla a anunțat că planifică să se axeze mai mult pe Firefox și pe Thunderbird decât pe Mozilla Application Suite.

Proiectul Firefox a suferit numeroase schimbări de nume. Numit inițial Phoenix, a fost redenumit din cauza mărcii înregistrate deținute de Phoenix Technologies. Numele nou, Firebird a provocat un răspuns puternic din partea proiectului Firebird. Fundația Mozilla a răspuns că navigatorul ar putea purta numele Mozilla Firebird pentru a evita confuzia cu proiectul bazelor de date Firebird. Presiunea continuă din partea comunității a determinat o nouă schimbare a numelui – pe 9 februarie 2004, Mozilla Firebird a devenit Mozilla Firefox, făcându-se des referire la el sub numele prescurtat Firefox. Mozilla face referință la Firefox abreviindu-i numele Fx sau fx, chiar dacă este deseori abreviat ca FF sau chiar FX pentru că unii cred că se referă la FireFox în loc de Firefox.

Să aveţi o zi frumoasă!