27 Septembrie

Este a 270-a zi a anului. 
Au mai rămas 95 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 09 m și apune la 19 h 03 m.

Citatul zilei

“Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea.” (Sfântul Augustin)

 Ziua Mondială a Turismului (World Tourism Day)

Celebrarea unei Zile mondiale a turismului a fost stabilită în cadrul sesiunii Adunării Generale a Organizației Mondiale a Turismului din septembrie 1979, de la Torremolinos, din Spania, pentru data de 27 septembrie, când se aniversează și adoptarea statutului OMT (1970).
Ziua mondială a turismului a fost sărbătorită prima oară în întreaga lume în 1980. OMT a dorit ca prin organizarea diferitelor evenimente cu acest prilej să atragă atenția opiniei publice asupra importanței de ordin social, cultural, politic și economic a turismului.
Reprezentanții OMT stabilesc o temă anuală de dezbatere și o țară gazdă în fiecare an, punând în prim-plan probleme de actualitate.

Scopul celebrarii Zilei Turismului este de a determina comunitatea internationala sa constientizeze importanta turismului si valorilor pe care acesta le poarta, adica cele cultural, sociale, politice si economice. OMT propune o programa pentru fiecare aniversare a Zilei Turismului care subliniaza faptul ca turismul ofera un potential enorm, fiind un adevarat vector al prosperitatii economice, o adevarata industrie mondiala si care are un aport enorm la relatiile interculturale internationale.

27 septembrie - Ziua Mondială a Turismului 

In anul 1970 in data de 27 septembrie se adopta Statutul Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT). 10 ani mai tarziu aceasta data intra in istorie ca fiind declarata Ziua Mondiala a Turismului si de atunci se celebreaza international in fiecare an.

Ziua de 27 septembrie a fost declarată Zi Mondială a Turismului în anul 1979 de către Organizaţia Mondială a Turismului. A fost sărbătorită prima oară în întreaga lume în 1980.

Organizația Mondială a Turismului (UNWTO), cu sediul în Madrid, Spania, este o agenție a Națiunilor Unite se ocupă cu problemele referitoare la turism.  Organizația Mondială a Turismului este un organism semnificativ la nivel global, cu atribuții de colectare și de colaționare de informații statistice privind turismul internațional. Această organizație reprezintă organismele turstice din sectorul public, din cele mai multe țări din lume și publică topuri cu privire la gradul de creștere a turismului la nivel global, regional sau național.

Organizatia Mondiala a Turismului joacă un rol important în promovarea dezvoltării de fond, durabile și universal accesibilă a turismului, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare.

Organizația încurajează punerea în aplicare a Codului de etică globală pentru Turism, cu scopul de a asigura faptul că țările membre, să maximizează pozitiv economic, sociale și culturale efectele turismului și de a culege pe deplin beneficiile sale, în timp ce minimalizarea impactul aspectele sociale negative asupra mediului.

În anul 2019, tema oficială a World Tourism Day (WTD) este  „Turismul şi munca: un viitor mai bun pentru toţi”

«Alegerea de a aborda tema turismului din perspectiva muncii apare deosebit de oportună în faţa chestiunilor problematice înrădăcinate şi crescânde ce caracterizează dimensiunea muncii în viaţa multor persoane, de la toate latitudinile. Obiectivele dorite – de pace, de siguranţă, de promovare şi incluziune socială – nu pot fi atinse dacă se neglijează efortul comun pentru a asigura tuturor o muncă decentă, echitabilă, liberă, construită în jurul persoanei şi ale exigenţelor sale primare de dezvoltare umană integrală.» Astfel se explică în Mesajul pentru Ziua Mondială a Turismului 2019, care va fi marcată la 27 septembrie, tema aleasă punând accentul asupra muncii ca dimensiune caracteristică persoanei umane, ce exprimă „demnitatea sa de fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu”.

Amintindu-se importanţa esenţială a muncii în vederea realizării progresului şi a bunăstării – după cum a subliniat în mai rânduri papa Francisc – Mesajul pune accentul pe importanţa muncii care determină dezvoltarea integrală a persoanelor şi a comunităţilor în care trăiesc.

Mesajul citează enciclica „Laudato si’ a papei Francisc care, în paragraful 128, aminteşte chemarea la muncă încă de la crearea noastră, motiv pentru care nu trebuie să se caute înlocuirea tot mai mult a muncii umane cu progresul tehnologic.  «Munca este o necesitate, este parte a sensului vieții pe acest pământ, cale de maturizare, de dezvoltare umană și de realizare personală», se spune în Mesajul pentru Ziua Mondială a Turismului, citându-se din paragraful 128 al enciclicei „Laudato si'”.

Totodată, făcând trimitere la Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii, Mesajul pentru  Ziua Mondială a Turismului din 2019, aminteşte că „Persoana este metrul de măsură al demnităţii omului”.

Succesiv, referindu-se la „exerciţiul muncii în sectorul turistic”, Mesajul enumeră categoriile profesionale care-şi desfăşoară activitatea în acest sector şi, citându-l pe sfântul Ioan Paul al II-lea evidenţiază că activitatea turistică este în măsură să desfăşoare un rol relevant în lupta împotriva sărăciei, atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere social şi cultural.

În documentul redactat şi transmis de Departamentul în slujba Dezvoltării Umane Integrale, cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului din 2019 se încurajează dimensiunea pe care o poate oferi întâlnirea dintre muncă şi turism. De asemenea, Departamentul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale face apel la guvernanţi şi la responsabilii cu politicile economice naţionale astfel încât să se favorizeze activitatea în câmpul muncii în sectorul turismului, îndeosebi pentru tineri.

Sursa: https://www.vaticannews.va

OMT este agenția Națiunilor Unite care coordonează promovarea la nivel internațional în ceea ce privește turismul responsabil, durabil și accesibil. În prezent, OMT numără 156 de state membre cu drepturi depline. România a fost aleasă, la începutul lunii septembrie 2017, la Chengdu (China), în cadrul lucrărilor celei de-a 22-a ediții a Adunării Generale a Organizației Mondiale a Turismului, în calitate de membru al Consiliului Executiv al OMT.

Surse:

http://www.realitatea.net/astazi-se-sarbatoreste-ziua-mondiala-a-turismului_93551.html

https://ro.wikipedia.org

Ziua Mondială Maritimă (World Maritime Day)

În fiecare an, Organizația Internațională Maritimă (OIM) sărbătorește Ziua mondială maritimă, pentru a atrage atenția lumii întregi asupra importanței securității maritime, a siguranței transporturilor maritime, a protejării mediului marin și pentru a sublinia aspecte ale muncii din domeniul maritim. Data exactă a zilei este stabilită individual de către fiecare țară, de obicei, în ultima săptămână a lunii septembrie.

Sărbătorită în ultima zi de joi a lunii septembrie, în 2018, la 27 septembrie, Ziua mondială maritimă, are ca temă ''Organizaţia Maritimă Internaţională 70: Moştenirea noastră - Un transport maritim mai bun pentru un viitor mai bun'', potrivit www.un.org şi www.imo.org.
În 2018, Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) celebrează 70 de ani de la adoptarea Convenţiei care a stabilit înfiinţarea Organizaţiei.
Scopul acestei zile este de a atrage atenţia asupra importanţei siguranţei transportului şi securităţii maritime, protejarea mediului marin şi pentru a sublinia un aspect special al activităţii Organizaţiei Internaţionale Maritime.

Ziua este marcată oficial, la sediul OMI din Londra, potrivit https://international-maritime-rescue.org, unde va avea loc recepția tradițională organizată cu acest prilej. Pe de altă parte, statele membre ale OMI precum și comunitățile maritime sunt invitate să marcheze această zi pe tot cuprinsul anului, prin organizarea de diverse activități.

Organizația Internațională Maritimă este unică printre agențiile ONU care are două instituții de învățământ afiliate: Universitatea Maritimă Mondială (în Suedia) și Institutul Internațional Drept Maritim (în Malta). Mulți absolvenți dețin, în prezent, funcții de răspundere și influență în cadrul comunității maritime.

Ziua mondială maritimă este celebrată în multe țări din întreaga lume, printre care Australia, Canada, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Numeroase organizații maritime și sindicate organizează evenimente și activități speciale pentru a sărbători această zi. Manifestările includ simpozioane, cursuri de informare, excursii la muzee din domeniul maritim, pentru ca elevii să poată să înțeleagă importanța industriei maritime în modelarea istoriei lumii și importanța sa în comerțul mondial.

Această zi a fost marcată pentru prima dată la 17 martie 1978. La data respectivă, OIM avea 21 de state membre.

Organizația Maritimă Internațională este o agenție specializată în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu sediul la Londra. Bazele Organizației Maritime Internaționale au fost puse în 1948, în cadrul unei conferințe internaționale, desfășurată la Geneva. Organizația a fost înființată în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și al elaborării convențiilor internaționale privind navigația maritimă. Până la 22 mai 1982, s-a numit Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă.

OMI are 174 de state membre și trei membri asociați (Insulele Feroe, Hong Kong și Macao). Primul stat care a ratificat convenția a fost Marea Britanie, în 1949. Cel mai recent membru este Republica Belarus, din 2016.

OIM este organismul principal al Națiunilor Unite responsabil cu îmbunătățirea măsurilor de securitate maritimă și cu reducerea gradului de poluare ca urmare a traficului maritim.

România este membră a acestei organizații din 1965 și, în această calitate, ia parte la toate convențiile internaționale majore privind siguranța navigației, prevenirea poluării și facilitarea traficului maritim internațional.

Industria internațională de transport maritim este responsabilă pentru transportul a aproximativ 90% din comerțul mondial, care consideră totodată că transportul maritim este motorul economiei globale. Fără transport maritim, comerțul intercontinental, transportul în vrac al materiilor prime și importul/exportul de alimente și bunuri prelucrate nu ar fi posibile. Potrivit aceluiași site, există circa 50.000 de nave comerciale care transportă orice fel de mărfuri la nivel internațional. Flota mondială este înregistrată în peste 150 de țări și este condusă de un echipaj format din peste un milion de navigatori de toate naționalitățile.

Transportul maritim comercial a fost unul dintre primele sectoare care a adoptat standarde internaționale de siguranță implementate pe scară largă. Organizația Maritimă Internațională a elaborat, în special, un cadru cuprinzător de reglementări globale privind siguranța maritimă, care sunt aplicate la nivel mondial.

Ziua Aprecierii Strămoșilor

Ziua Aprecierii Strămoșilor, o ocazie perfectă prin care să înveți mai multe lucruri despre strămoșii tăi, despre ramura familiei tale și despre locurile de unde vii. Poți merge chiar mai departe, informându-te cu privire la modul în care au evoluat oamenii din cele mai vechi timpuri.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1540: Papa Paul al III-a emite bula papală „Regimini militantis Ecclesiae”, prin care institue Societatea lui Isus, sau Ordinul Iezuiţilor, aflat in serviciul direct al Papei .

Bazele ordinului au fost puse la data de 15 august 1534 de către un grup de studenți ai Universitatii din Paris, în frunte cu Ignatiu de Loyola.

Deviza Ordinului este „Perinde ac cadaver” („Docil ca un cadavru”), iar scopul sau a fost distrugerea Reformei Protestante.

Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte, anihilarea Protestantismului.

Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti.

Logo-ul ordinului cuprinde trei litere: IHS, interpretate în două variante mai răspândite: a) Iesum Habemus Socium (Isus însoțitorul nostru) b) Iesus Hominum Salvator (Isus mântuitorul omenirii) 

Logo-ul ordinului cuprinde trei litere: IHS, interpretate în două variante mai răspândite:

a) Iesum Habemus Socium (Isus însoțitorul nostru)

b) Iesus Hominum Salvator (Isus mântuitorul omenirii)

EXTRAS DIN JURAMANTUL IEZUITULUI:

„Din momentul acesta renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui monarh, print sau stat eretic, numit Protestant, sau Liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, a Hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau Liberali este de condamnat, precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea.

În continuare ma angajez sa ajut, sa asist si sa sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale, oriunde ma voi afla pentru distrugerea doctrinelor eretice Protestante sau Liberale si a tuturor pretinselor lor puteri, legale sau de alta natura”.

În materie de apostolat, eficacitatea iezuiților, datorată adesea unei importante flexibilități doctrinare, a fost totuși la un moment dat afectată negativ de chiar această flexibilitate crescută, devenită astfel un principal impediment: din dorința de a atinge scopul strategic important, anume convertirea Chinei – țara lumii cu populația cea mai mare – la creștinism, în munca lor de propagandă religioasă din secolul al XVII-lea, iezuiții au adaptat creștinismul la tradițiile filozofice chinezești; criticii au considerat însă că iezuiții au mers prea departe, fapt care a determinat papalitatea să suprime riturile chinezești apărute : iezuiții, flexibili și deciși să convertească China, merseseră până într-acolo încât traduseseră în chineză noțiunea de „Dumnezeu” prin „t’ien” („cer”), dar biserica i-a obligat să-i învețe pe chinezii convertiți că Dumnezeul creștin este personal (în cosmologia chineză nu există o metafizică religioasă, și nici un dumnezeu personal, cum nu există nici creație a lumii (aceasta fiind eternă și în permanentă transformare), sau o lume-de-dincolo) și că credința lor ancestrală a fost anti-creștină.

In 2007, iezuitii erau raspanditi in 112 tari din intreaga lume, fiind foarte numerosi in SUA si India.

• 1822:  Jean-François Champollion a anunţat că a descifrat inscripţia de pe „piatra de la Rosetta”.

Piatra de la Rosetta este o stelă egipteană, datând din anul 195 î.e.n., din timpul regelui Ptolemeu V.

Piatra este din granit negru, are formă aproximativ rectangulară, cu 3 inscripții ale aceluiași text în 3 limbi antice diferite: hieroglifică, demotică și greacă. Din partea superioară, cea care conține inscripția hieroglifică, lipsește o parte. Folosind inscripțiile pietrei din Rosetta, Jean-François Champollion a reușit să stabilească o metodă de traducere a scrierii hieroglifice.

A fost descoperită în anul 1799, în orașul egiptean Rosetta (arabă: Rashid), situat în delta Nilului, în apropierea Mării Mediterane, în timpul expediției franceze conduse de generalul Napoleon Bonaparte. Stela a fost descoperită în timpul lucrărilor la un fort, în fundația unei vechi cetăți arabe, unde fusese folosită ca material de construcție. Descoperirea este atribuită lui Pierre-Francois Bouchard, un ofițer de geniu în armata franceză.

Importanța acestei stele a fost sesizată imediat, textul grecesc specificând explicit că în toate cele 3 versiuni este vorba despre același text,. Între 1799 și 1801 a fost păstrată și studiată la Cairo, atunci realizându-se și primele sale copii. În 1801, la retragerea armatei franceze, a fost reținută de către trupele engleze, apoi, în 1802, adusă în Anglia și expusă la British Museum.

• 1825: În Anglia se inaugurează prima linie de cale ferată din lume, linie ce făcea legătura între orașele Stockton și Darlington.

Deschiderea căii ferate Stockton–Darlington c. 1825; pictură din anii 1880 de John Dobbin. Imaginea reprezintă o multime de oameni privind un tren care trece un pod peste râul Skerne din Darlington.

Calea ferată Stockton–Darlington, deschisă în 1825, a fost prima cale ferată din lume deschisă traficului public de călători. La inaugurare avea 40 km lungime, și a fost construită în nord-estul Angliei între Witton Park și Stockton-on-Tees, via Darlington, legând astfel mai multe orașe miniere din zona Shildon. Construită în scopul de a transporta atât marfă cât și pasageri, linia a legat la început orașele miniere din interiorul insulei de portul Stockton, unde cărbunele era încărcat pe vase maritime. Mare parte din traseul ei este astăzi deservit de linia Tees Valley, operată de Northern Rail. La acea vreme, era cea mai lungă cale ferată din lume. În următorii 38 de ani, ea s-a extins treptat, transformându-se într-o rețea mare, deservind Durhamul de sud și vest, Clevelandul și Westmorlandul, cu trenuri care circulau prin Cumberland până la câțiva kilometri depărtare de coasta de vest.

Pe aceasta cale ferata a fost inaugurat si primul pod feroviar.

Surse:

https://ro.wikipedia.org

  

• 1827: S-a născut Alexandru Papiu-Ilarian, istoric şi jurist, unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, membru al Academiei Române ; (m. 23 octombrie 1877).

Alexandru Papiu Ilarian a fost academician (1868), profesor universitar la Iaşi, susţinător al unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, precum şi al domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A fost unul dintre organizatorii și conducătorii Revolutiei de la 1848 din Transilvania si participant la Adunarea nationala dela Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848.

Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București.

Intre octombrie 1863 și ianuarie 1864 a fost ministru de justiție în guvernul Kogalniceanu, legându-și numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstirești).

Papiu-Ilarian a fost primul președinte al societății “Transilvania” pe care a condus-o între 1867 și 1874.

A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi (greco-catolică) din Sibiu.

• 1896: Are loc inaugurarea canalului navigabil Porțile de Fier.

Ceremonia s-a desfășurat la Orșova (pe atunci în Imperiul Austro-Ungar). Au asistat împăratul Franz Joseph, împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.

Cazanele Mari este cel mai cunoscut și mai îngust defileu: aici Dunărea se îngustează la 150 m și ajunge la o adâncime de până la 53 m. 

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul ungar din premierului István Szechenyi încă în anul 1834 începe îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus și continuă lucrările până la 1846. Ulterior, la 15 septembrie 1890, în urma contractului încheiat între guvernul ungar, pe de-o parte, și ing. Hajdu, fabricantul H. Luther din Braunschweig și Societatea de Discont din Berlin, pe dealtă parte, au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic. Acestea nu au fost finalizate în 1895, cum fusese prevăzut inițial în contract, ci abia în 1898 sub mandatul ministrului transporturilor Gábor Baross, care a primit după această dată porecla de "ministrul de fier". A fost o lucrare grandioasă, care a necesitat cheltueli enorme din partea statului maghiar (aproximativ 20 milioane de florini, la vremea respectivă un palat cu 4-5 etaje costând în jur de 5-7000 de florini) și o extraordinară cantitate de muncă. Foloasele au fost în raport cu sforțarea depusă, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinară navigației dunărene, ceeace a atras după sine intensificarea comerțului tuturor statelor riverane, care au de atunci drum deschis spre mare.

Canalul a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.

Limitele canalului deschis în albia Dunării sunt marcate prin geamanduri, iar pentru o mai mare siguranță a navigației prin aceste locuri primejdioase, s-a înființat un corp de piloți speciali, de stat, care conduc toate vapoarele pe această porțiune.

Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptată în piatră între 1994 și 2004.

 S-a obţinut o rută deosebit de importantă pentru Europa pe care circulau mărfuri, dar a fost şi începutul unei dezvoltări fluviale care, la capătul ei, a însemnat distrugerea insuliţei Ada Kaleh, despre care vom detalia în continuare.

Insuliţa Ada Kaleh, o bijuterie a naturii, având circa 1,7 km lungime şi 500 de metri lăţime, a fost, de-a lungul istoriei, o zonă importantă din punct de vedere strategic, fiind disputată intens între puterile acelor timpuri – austro-ungari şi turci.

 
Insuliţa a fost locuită încă din perioada antică, fiind amintită chiar de părintele istoriei Herodot, care vorbea de Cyraunis în termenii următori „Lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică”. Atestarea documentară vine din vremea Cavalerilor Teutoni, în raportul cărora se vorbeşte, la 22 februarie 1430, despre Insula Saan, cu 216 oameni.
În anul 1689, austriecii au construit o fortăreaţă cu rol de apărare împotriva expansiunii Imperiului Otoman, iar în perioada următoare ocupaţia insuliţei Ada Kaleh s-a schimbat între cei doi mari actori militari şi politici ai vremii: austrieci şi turci. Prin Tratatul de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas turcilor, cu două întreruperi scurte, între anii 1789 și 1791.
La Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a fost uitată şi a rămas posesiune turcă, dar aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Cei mai mulţi locuitori ai insulei erau de origine turcă.
Insuliţa a fost acoperită de ape odată cu construirea lacului de acumulare de la Porţile de Fier.

Insuliţa a fost locuită încă din perioada antică, fiind amintită chiar de părintele istoriei Herodot, care vorbea de Cyraunis în termenii următori „Lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică”. Atestarea documentară vine din vremea Cavalerilor Teutoni, în raportul cărora se vorbeşte, la 22 februarie 1430, despre Insula Saan, cu 216 oameni.

În anul 1689, austriecii au construit o fortăreaţă cu rol de apărare împotriva expansiunii Imperiului Otoman, iar în perioada următoare ocupaţia insuliţei Ada Kaleh s-a schimbat între cei doi mari actori militari şi politici ai vremii: austrieci şi turci. Prin Tratatul de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas turcilor, cu două întreruperi scurte, între anii 1789 și 1791.

La Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a fost uitată şi a rămas posesiune turcă, dar aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Cei mai mulţi locuitori ai insulei erau de origine turcă.

Insuliţa a fost acoperită de ape odată cu construirea lacului de acumulare de la Porţile de Fier.

Sursa: Wikipedia.org

http://magazin331.rssing.com/chan-11890588/all_p7.html

• 1909: A avut loc inaugurarea oficială a portului Constanţa

Primele amenajări datează din anii 1857-1860; finalizarea lucrărilor a fost condusă de inginerul Anghel Saligny.

În trenul regal au venit odată cu Suveranii: Membrii guvernului, Anghel Salighy cu Corpul Tehnic din MLP, delegaţii Comisiei Europene a Dunării, alte oficialităţi.

La Constanţa, Suita Regală a fost întâmpinată de ofiţerii superiori în frunte cu Contramiralul Eustatiu, care a prezentat raportul, de corpul consular side fruntasii oraşului; de elevi si de un public numeros.

Seara, Suita Regală a fost condusă la Castelul Regal din faţa gării orasului. Castelul Regal este frumos decorat cu verdeată şi cu flori; în curtea castelului garda de serviciu; pe trotuarele din faţa castelului încă de la ora 6 dimineaţa staţionează un public numeros, care aşteapta sa vadă pe Suverani. Străzile oraşului care conduc la port sunt pavoazate, iar din loc în loc arcuri de triumf din verdeaţă şi din flori decorate cu lampioane veneţiene, covoare şi drapele, vor însoţi pe tot parcursul Suita Regală spre locul inaugurării.

Portul de asemenea este complet decorat; toate navele din port sau din rada portului sunt împodobite cu steguleţele tradiţionale, iar pe digul cel mare (Digul din spre larg) se află siruri lungi de cordoane de brazi.

În piaţa din faţa silozurilor din port decorată în întregime, se află ridicat un pavilion in care se va oficia un serviciu religios, iar la cheiul silozurilor (dana 17) se află cargobotul românesc Iasi, care urmează să fie încărcat cu cereale.

Ceremonia este programată pentru ora 10. De faţă se află toţi inginerii portului în frunte cu ing. Anghel Saligny.

În mijlocul pieţei unde a fost instalat pavilionul, se află deja PSS Episcopul Nifon al Dunarii de Jos, care va oficia slujba religioasă; într-un careu, în stânga, se află doamnele, corpul consular dm Constanţa, personalul tehnic al construcţiei portului, al serviciului de comunicaţii pe apă - PCA, o companle a Reg. 34 Infanterie din Constanţa, care va prezenta onorul; în dreapta, cu spatele la cheiul silozurilor se află un grup mare de ofiţeri, invitaţii oficiali, reprezentanţii presei, o parte din public, care au în faţa lor şi deasupra capetelor, însemnata construcţie a celor trei silozuri si estacada metalică folosită la încărcarea vapoarelor cu cereale.

La ora 10,20 trăsura cu M.S. Regele si M.S. Regina sosesc la manifestare, în vreme ce de pe Crucişetorul Elisabeta se trag 21 de salve de artilerie.

MS. Regele trece în revistă garda de onoare care prezintă onorul. Apoi Majestatea Sa strânge mâinile inginerilor care au lucrat la construcţia portului felicitându-i pe fiecare în parte. Urmează ceremonia religioasă. 

Dl. Vasile Morţun, Ministrul Lucrărilor Publice dă citire textului actului comemorativ…,Carol I, prin grija lui Dumnezeu si voinţa naţională, Rege al României.

De când România si-a întrupat Dobrogea prin vitejia ostasilor săi în războiul neatâmării si s-a făcut stăpână la ţărmul Mării Negre, gândirea Ne-a fost pironită la mijloacele de a înlesni exportul ţării în tot cursul anului. În scopul, de a deschide României căile nesfârşite ale mării, am împreunat cele două maluri ale

Dunării între Feteşti si Cemavodă, ridicând podul „Regele Carol I", iar în anul mântuirii 1896 am pus temelia portului Constanta a cărui inaugurare o sărbătorim astăzi.

De atunci, treptat, cu mijloacele de care s-a dispus, am avut grijă înainte de toate de a asigura isprăvirea lucrărilor pentru exportul cerealelor si al petrolului, care reprezintă 85 % din exportul tării. Nădăjduim că Dumnezeu va hărăzi României liniste şi îmbelsugare ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăsirea economică a scumpei noastre patrii.

Astăzi, a 27 zi a lunii Septembrie din anul 1909 si al 43 - lea an al domniei mele am inaugurat de asemenea prima magazie de cereale din cele patru care se clădesc si instalaţia pentru exportul petrolului, faţă fiind Regina, Principele Ferdinand si Principesa Maria, inaltul cler, ministrii, preşedinţii şi vicepresedinţii corpurilor legiuitoare, înaltii demnitari ai statului, ostaşii de frunte ai ţării şi corpul tehnic.

Acest document a fost încheiat în trei exemplare, hotărând ca după sfintirea lucrărilor, făcută de Înalt prea Sfintia Sa Episcopul Dunării de Jos, un exemplar să fie asezat in zidăria din spre mare a magaziei de cereale ce se dă acum spre folosul comerţului, al doilea să fie asezat în zidăria sălii de la capul digului din spre larg, iar al treilea să se păstreze în arhiva statului.

Iscăliti: Carol, Elisaveta, Maria, Ferdinand, Elisabeta si miniştrii, Ionel Brătianu, gen. C. Budişteanu, M. Pherekide, Em. Costinescu, Sp, Haret, T. Stelian, V. Mortun, A. Carp, A. Djuvara, Nifon, Anghel Saligny. După citire, dl. Ministrul Mortun oferă Suveranilor si Principilor călimara cu cemealã si tocul de aur, aceştia iscălind documentul în ordine pe rând.

Documentul a fost zidit într-un locas special, lăsat la intarea din dreapta al portii de la est de ieşire la chei a vagoanelor cu cereale din tunelul interior din silozuri. Locasul a fost acoperit cu o placă din bronz, pe care se afla bătută inscripţia: „Noi Carol I Rege al României, pus-am această placă cu prilejul inaugurării portului Constanţa". În primele zile ale anului 1947, dupã ce regimul monarhie a fost abolit în România, regimul politic instaurat, a avut grije ca să scoată placa de bronz si documentul inaugural din zidăria silozurilor, locasul respectiv rămânând gol...

Deplasările la diferite obiective din port

Al doilea exemplar al documentului semnat, urma să se monteze într-un locas asemănător ca cel de la silozuri în clădirea Farului Mare. O parte dintre invitaţi au participat la montarea documentului în firida din zidul farului, acoperind-o cu o placă din bronz ce purta aceiaşi inscriptie ca la siloz.

Singura diferenţă dintre inscripţiile celor două plăci a fost aceia de a se înlocui cuvintele ,,cu prilejul" din prima placă, cu cuvintele „în amintirea" din a doua.

Participanţii la ceremonie s-au îmbarcat în şalupele aflate la cheiul din dana 16 si s-au deplasat la Bazinul de Petrol unde o navă se afla sub încăcare. De aici delagatia oficială s-a îmbareat în trenul regal si părăsind portul, au trecut prin tunelul abia pus în exploatare mergând la Statia de petrol aflată pe faleza superioară de la poarta 4. De aici trenul regal a pomit spre Gara centrală din Constanta unde au debarcat.

Banchetul oficial

Seara la orele 7, s-a servit în salonul cel mare al silozurilor din port, un banchet de 250 de persoane, oficiat de casa Capsa. Persoanele care au luat loc la mesele Suveranilor au fost: Principele Ferdinand si Principesa Maria, Ionel Brătianu cu sotia sa, PSS Episcopul Nifon, ministrii Costinescu, Morţun, Haret, A. Carp, invitat special Anghel Saligny.."

Sursa: http://romaniaforum.info/

text Portul Constanta, Petre Covacef, Ed. CNAPM, 2004

• 1998: Înfiinţarea GOOGLE

GOOGLE, al cărei nume provine de la numărul googol, adică 10 la puterea 100, este o corporaţie americană multinaţională care administrează motorul de căutare pe Internet cu acelaşi nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin. GOOGLE oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri web.

Compania a pornit cu o investiţie de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre cofondatorii companiei Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe Internet poate revoluţiona lumea. GOOGLE dispune şi de motoare de căutare pentru imagini, cărţi, bloguri, grupuri de ştiri şi directoare web.

Google oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe internet, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri. Zilnic, motorul de căutare este consultat de milioane de oameni din întreaga lume.

GOOGLE, al cărei nume provine de la numărul googol, adică 10 la puterea 100, este o corporaţie americană multinaţională care administrează motorul de căutare pe Internet cu acelaşi nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin. GOOGLE oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri web.

Compania a pornit cu o investiţie de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre cofondatorii companiei Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe Internet poate revoluţiona lumea. GOOGLE dispune şi de motoare de căutare pentru imagini, cărţi, bloguri, grupuri de ştiri şi directoare web.

Doodle-urile sunt reprezentări ocazionale ale logoului afişat pe prima pagină Google (www.google.ro), ce au acompaniat de-a lungul anilor toate căutările online făcute de utilizatorii Google din întreaga lume.

 În 1998, fondatorii Google - Larry şi Sergei au participat la festivalul Burning Man din deşertul Nevada. Pentru că au vrut să-şi anunţe utilizatorii că vor fi plecaţi în acea perioadă, au adăugat emblema festivalului în spatele logoului Google. Primul doodle astfel creat a fost unul relativ simplu, dar ideea de a decora logoul companiei cu ocazia unor evenimente extraordinare a fost neaşteptat de bine primită de către utilizatorii Google, care au apreciat natura jucăuşă a acestor modificări.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.

La sfârșitul anului 2007 a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în milioane de dolari (86.057 milioane dolari SUA), dar și după modul de percepție de către utilizatori , următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald's, Nokia și Marlboro.

Să aveți o zi frumoasă!