29 Septembrie

Este a 272-a zi a anului. 
Au mai rămas 93 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 11 m și apune la 19 h 01 m. 

Citatul zilei

"E mai bine să fii apreciat de câțiva înțelepți decât de mulți nebuni." (Miguel de Cervantes)

 Ziua Internațională a Cafelei (International Coffee Day)

In fiecare an pe 29 septembrie americanii sarbatoresc aceasta zi in semn de dragoste pentru cafea. De altfel, in fiecare tara, cafeaua este sarbatorita de toti iubitorii de cafea.

Austria si Japonia sarbatoresc aromatele boabe maronii pe 1 octombrie, Costa Rica pe 12 septembrie, Brazilia sarbatoreste pe 24 mai, iar pe 29 septembrie este ziua cafelei in Statele Unite ale Americii, Canada, Malaiesia, Ethiopia si Anglia.

Asadar noi alegem sa sarbatorim cafeaua zilnic, in fiecare dimineata. Pentru ca fara cafea, ziua n-ar mai fi la fel!

Cu gustul său amar, această băutură energizantă ne trezeşte, pe majoritatea dintre noi, în fiecare dimineaţă. Originea acestei sărbători vine din Italia, unde pe data de 17 aprilie este sărbătorită ziua cafelei Espresso.

Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de “Kaffa”. De acolo ea se răspândeşte în Yemen, apoi în Arabia și Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid în toate aceste ţări și servitul cafelei a devenit un obicei zilnic plăcut. Spre sfârșitul sec. al XIV-lea, societățile care practicau comerțul au început să-și dea seama de marele potențial pe care îl reprezintă cafeaua și au lansat-o cu succes în Europa.

Cafeaua a intrat în Europa la acea vreme prin portul Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obișnuită în rândul populației în momentul în care vânzătorii ambulanți de limonada au inclus-o în oferta lor ca alternativă la băuturile reci. De asemeni, multi dintre negustorii europeni au început sa bea cafea în călătoriile lor și au adus acest obicei în Europa.

Espresso, americanos, latte sau cappuccino; rece, decafeinizată, cu diferite arome, instant, filtru sau ibric, cafeaua şi lunga sa istorie sunt sărbătorite astăzi în întreaga lume.

In fiecare an pe 29 septembrie americanii sarbatoresc aceasta zi in semn de dragoste pentru cafea. De altfel, in fiecare tara, cafeaua este sarbatorita de toti iubitorii de cafea.

Austria si Japonia sarbatoresc aromatele boabe maronii pe 1 octombrie, Costa Rica pe 12 septembrie, Brazilia sarbatoreste pe 24 mai, iar pe 29 septembrie este ziua cafelei in Statele Unite ale Americii, Canada, Malaiesia, Ethiopia si Anglia.

Asadar noi alegem sa sarbatorim cafeaua zilnic, in fiecare dimineata. Pentru ca fara cafea, ziua n-ar mai fi la fel!

Cu gustul său amar, această băutură energizantă ne trezeşte, pe majoritatea dintre noi, în fiecare dimineaţă. Originea acestei sărbători vine din Italia, unde pe data de 17 aprilie este sărbătorită ziua cafelei Espresso.

Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de “Kaffa”. De acolo ea se răspândeşte în Yemen, apoi în Arabia și Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid în toate aceste ţări și servitul cafelei a devenit un obicei zilnic plăcut. Spre sfârșitul sec. al XIV-lea, societățile care practicau comerțul au început să-și dea seama de marele potențial pe care îl reprezintă cafeaua și au lansat-o cu succes în Europa.

Cafeaua a intrat în Europa la acea vreme prin portul Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obișnuită în rândul populației în momentul în care vânzătorii ambulanți de limonada au inclus-o în oferta lor ca alternativă la băuturile reci. De asemeni, multi dintre negustorii europeni au început sa bea cafea în călătoriile lor și au adus acest obicei în Europa.

In secolul 15, arabii au fost primii care au cultivat cafeaua, iar un francez se afla in spatele debutului in 1843 al primului aparat commercial de espresso. De atunci au fost facute salturi spectaculoase in ceea ce priveste aceasta atat de mult apreciata bautura.

Istoria cafelei

Sunt multe legendele legate de existenţa cafelei. Una dintre ele spune că în secolul al IX-lea, în Etiopia, păstorul de capre Kaldi ar fi observat că animalele din turma sa sunt mult mai active după ce au consumat fructele roşii ale unui arbust. A dus boabele unui călugăr de la o mănăstire din apropiere, dar acesta le-a aruncat în foc. Aroma plăcută s-a răspândit în toată încăperea. Respingând această idee, a luat boabele prăjite şi le-a aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Se spune că această licoare i-a ajutat pe călugări în lungile ore de meditaţie şi rugăciune. Povestea a apărut scrisă, pentru prima dată, într-un document din 1671.

O altă legendă atribuie apariţia cafelei şeicului Omar din Mocha (Yemen), exilat într-o peşteră. Printre fructele consumate în pustietate erau şi cele de cafea.

Penru că erau amare, el a prăjit şi fiert boabele, băutura rezultată salvându-i viaţa. Se spune că povestea lui Omar a ajuns la Mocha, iar el a fost sanctificat.

Pe lângă aceste poveşti, prima menţiune legată de existenţa cafelei datează din secolul al XV-lea – Mănăstirea Sufi din Yemen.

Se presupune că boabele de cafea au fost descoperite în Etiopia, regiunea Kaffa şi au intrat în lumea arabă prin Egipt şi Yemen.
 

Şi drumul cafelei a continuat…

Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.

Cafeaua a ajuns în India, Indonezia, America, dar şi Italia, unde a fost deschisă prima cefenea din Europa, în 1645 (Veneţia).

Olandezii au fost primii care au importat pe scară industrială şi au cultivat-o în propriile colonii din Java şi Ceylon. Tot ei au introdus-o în Japonia, în secolul XVII.

Originea cuvântului: de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba arabă înseamnă “stimulent”.

În secolul următor, cafeaua se răspândise deja în Orientul Mijlociu, Persia şi Turcia.

Cafeaua în lume

Cultura modernă a cafelei îşi are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea. Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată şi consumată diferit de la o ţară la alta.

În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră şi dulce, preparată la nisip, o infuzie fină, fără urmă de zaţ.

Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de câteva ori. După ce s-a “odihnit” puţin, se adaugă peste zahărul din ceşti.

În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferenţa că zahărul cubic este înmuiat în alcool, căruia i se dă foc.

Austria, plină de cafenele elegante şi rafinate, se mândreşte cu wiener melange, o cafea servită cu lapte fierbite şi topping de cremă de lapte.

În Franţa, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceaşcă sau separat, pe farfurioară.

Tot în Franţa, se mai serveşte şi ”za faux” o cafea mai slabă, pe care împătimiţii băutori o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zaţului, erau folosiţi ciorapii.

“Cafeaua trebuie sa fie neagră ca diavolul, fierbinte ca iadul, pură ca un înger şi dulce ca dragostea.” (Talleyran)

 

În Italia, ţara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar şi cafe con panna, cu topping de frişcă dulce. Şi lista poate continua cu cappuccino, macchiato, lungo, ristretto, romano.

Bunele maniere legate de cafea sunt învăţate din copilărie, când fiecare este educat că un cappuccino se comandă până în ora 12.00.

În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost perfecţionat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea robelor călugărilor Capuchin).

Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare şi amar.

Şi în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o sărbătoare, pe 1 octombrie. Deşi recunoscuţi ca mari consumatori de ceai, consumatorii de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.

Pentru reducerea ridurilor şi îmbunătăţirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un amestec format din cafea şi pulpă de ananas.

În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund în Europa unei cafele mari.

Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de ceşti de cafea pe zi, ceea ce face din Statele Unite cel mai mare consummator de cafea din lume.

În lumea arabă, cafeaua tare şi aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o serveşte înainte de masă.

Cafeaua cu adaosuri

În multe ţări cafeaua se bea „îmbunătăţită", de cele mai multe ori cu adaos de alcool.

Spaniolii adaugă sherry, ruşii adaugă vodcă, francezii coniac, austriecii adaugă zahăr, ciocolată, lapte sau smântână, iar veneţienii grappy sau alt alcool regional.

Se spune că Honore de Balzac consuma şi peste 50 de ceşti cu cafea într-o zi. Seara, la ora 18.00, servea o cină uşoară, după care se odihnea până la ora 1, când se apuca de scris timp de şapte ceasuri. Dormea apoi până la ora 9.30, când se trezea şi se reapuca de scris, până la ora 16.00.

Urmau două ore de plimbări sau vizite, până la ora 18.00, când ciclul era reluat.

În fiecare dimineaţă, Ludwig van Beethoven număra 60 de boabe de cafea din care îşi pregătea ceaşca care îl ajuta să lucreze până la amiază.

Dragostea pentru cafea a regizorului David Lynch s-a făcut simţită şi în celebrul serial Twin Peaks, în care agentul Cooper era un mare iubitor şi consummator al acestei licori. Este cunoscut că David Lynch consumă de la zece până la douăzeci de ceşti de cafea pe zi. El spune că secretul este să te opreşti la ora 17:30.

Rutina lui Soren Kierkegaard includea trei lucruri – scrisul, plimbările şi multă cafea. El avea un mod inedit de a-şi prepara cafeaua: turna mult zahăr într-o ceaşcă, apoi turna cafeaua tare, neagră şi fierbinte peste piramida albă de zahăr.

Se spune că celebra licoare neagră a salvat-o pe Marilyn Monroe în ziua nuntii ei cu Arthur Miller. Uitând că rochia de mireasă pe care şi-a comandat-o era crem, Marilyn şi-a cumpărat voal alb.

Actriţa a avut ideea salvatoare de a înmuia voalul în cafea, asortând astfel cele două piese vestimentare.

La prima vedere pare o simplă băutură neagră, aromată şi amară, dar în realitate este un produs de mare complexitate şi cu o lungă istorie.

Cafea dimineaţa, la prânz şi seara; cafea cu prietenii, partenerii de afaceri sau familia.

Beneficiile cafelei

• Cafeina are multe beneficii pentru sanatate, acest lucru fiind sustinut de numeroasele studii efectuate pana acum.O noua cercetare, publicata in revista Nature Neuroscience,  arata ca o doza de cafeina, dupa o sesiune lunga de invatat, poate ajuta la stimularea memoriei pe termen lung.

• Cateva cesti de cafea sau ceai baute pe zi protejeaza organismul impotriva bolilor de inima, arata un studiu realizat pe o perioada de 13 ani de oamenii de stiinta olandezi, la care au participat 40.000 de voluntari.

• Cafeaua neagra, consumata cu moderatie, poate avea o serie de beneficii pentru sanatate. Cafeaua contine antioxidanti care lupta cu radicalii liberi si scad riscul aparitiei anumitor tipuri de cancer. In plus poate reduce riscul aparitiei diabetului si a bolilor de inima. In acelasi timp, cafeina este ideala pentru stimularea metabolismului. Daca vreti sa slabiti consumand cafea, este esential sa o beti neagra, fara lapte sau zahar.

• Cand este momentul optim pentru a obtine efectul scontat de la o cafea? 

Undeva intre 9:30 – 11:30. Daca iti planifici cu atentie momentul in care bei cafeaua, acest fapt te va impiedica sa dobandesti o toleranta la ea, in acelasi mod in care folosirea analgezicelor sau antibioticelor doar atunci când este nevoie de ele previne aparitia rezistentei la efectele acestor medicamente. Cu exceptia faptului ca atunci cand bei cofeina nu doresti sa schimbi perceptia durerii pe care o resimte corpul, te joci cu vigilenta sa. Daca bei cafeaua intre 8 si 9 dimineata, cand corpul este in alerta maxima in mod natural, nu are efecte. Nivelurile de cortizol ating un vârf între 8 si 9 dimineata, apoi cortizolul are un nivel mediu la prânz pâna la 13, si între 17:30 – 18:30

• Cafea cu lapte sau fara lapte? 

 Cafeaua este o sursa de antioxidanti, substante care au o influenta pozitiva asupra organismului reducand riscul de a dezvolta unele afectiuni si prevenind imbatranirea timpurie. Laptele este un aliment minune cu un continut bogat de calciu si proteine. Conform unei simple operatiuni logice, cafeaua cu lapte ar trebui sa combine efectele pozitive ale celor doua bauturi fiind de un real ajutor mentinerii sanatatii. Studiile arata ca laptele amestecat cu ceaiul neagru dezactiveaza unele substante din ceai diminuandu-i efectele benefice. Totusi, cand vine vorba de cafea, laptele nu pare sa aiba vreun efect asupra antioxidantilor. Conform unui studiu publicat anul trecut in Jurnalul de Nutritie, organismul absoarbe antioxidantii chiar si atunci cand cafeaua este amestecata cu lapte. Cand vine vorba insa de lapte si de beneficiile acestuia, asocierea dintre cele doua bauturi nu este una dintre cele mai fericite. Cafeaua impiedica absorbtia calciului din lapte de catre organism. Prin urmare, laptele isi pierde valoarea nutritiva in combinatie cu cafea. Problema poate fi insa oricand rezolvata cu un pahar de lapte in plus pe zi, insa unul care sa nu contina si cafea.

“Pauza de cafea”, adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca metodă de odihnă la locul de muncă, dar şi ca încurajare a consumului.

Pauza de cafea dateaza din 1902 cand managerii firmei Barcolo Manufacturing Company din orasul american Buffalo (statul New York) au decis sa ofere angajatilor lor cate o cafea gratis pentru a le spori moralul si energia.

Cu aceasta ocazie le-au oferit angajatilor si cateva minute libere ca sa-si savureze cafeaua, generand astfel o adevarata miscare in randul companiilor si angajatilor din intreaga lume.

Istoria cafelei în 10 cuvinte cheie

Dintre cele mai populare băuturi fierbinți din lume, cafeaua este cea mai „tânără”, cu o istorie cu aproape o treime mai stufoasă decât a ciocolatei calde sau a ceaiului. Din momentul în care oamenii au fiert și au băut cafeaua pentru prima dată, acum în jur de 800 de ani, aceasta a făcut mai mult decât să recupereze timpul pierdut – a alimentat revoluțiile, a transformat practicile religioase, i-a făcut pe unii bogați, iar pe alții săraci și i-a ținut pe ceilalți trezi toată noaptea. Importanța sa poate fi urmărită de-a lungul secolelor prin prisma numelor pe care toți am ajuns să le cunoaștem.

1.Mocha

Cu toate că era posibil să fie consumată ca mâncare sau băutură pe meleagurile native etiopiene, arbustul veșnic verde Coffea arabica a fost prima dată cultivat la scară largă în Yemen, în jurul secolului al XV-lea. Mulți dintre susținătorii timpurii erau misticii musulmani Sufi, care foloseau semințele prăjite ale plantei pentru a face un înlocuitor al vinului tradițional folosit într-unele dintre ceremoniile lor religioase. Sufii mergeau până la Mocha, portul la Marea Roșie al conducătorului Yemen-ului, și duceau boabele și rețeta fierberii prin toată lumea islamică. Băutura și-a câștigat adepți rapid, astfel provocând și controverse. În anul 1511, guvernatorului Meccai, a ordonat cafenelelor orașului să se închidă (aici se adunau uneori bărbații pentru a scrie satire despre regimul său). Edictul acestuia a fost repede anulat de Sultanul Cairo-ului care era un mare iubitor de cafea.

2.Java

Când otomanii au ocupat Yemen-ul în anul 1536, aceștia au încercat să păstreze monopolul asupra producției băuturii prin interzicerea exportului boabelor de cafea care nu erau mai întâi sterilizate. Boabele erau scoase fraudulos din țară de negustori îndrăzneți; mai întâi de pelegrinii musulmani care se îndreptau spre India de Sud și, mai târziu, în Java, Indonezia, iar apoi de către olandezi care o cultivau pentru export. Deoarece cafeaua este originară din Africa ecuatorială, ea crește foarte ușor la tropice, așa că interesele coloniale europene se indreptau spre producțiile în creștere din America Latină, Africa, Asia de sud-est și Oceania. În Brazilia, munca sclavilor era coloana vertebrală a industriei cafelei până la sfârșitul anilor 1800. În America Centrală și Asia de Sud-est , guvernele coloniale au impus popoulației native să producă doar cafea, astfel existând riscul de a se ajunge la sărăcie și foamete.

3.Cafeneaua

Primele cafenele din Europa s-au deschis în secolul al XVII-lea. Până in 1663 existau 82 de cafenele în Londra; 40 de ani mai târziu existau peste 500 de cafenele. Pentru europeni cafenelele au devenit rapid locuri importante pentru a schimba vești și idei și pentru a face afaceri. Bursa de Valori din Londra și asiguratorul Lloyd și-au început activitatea în cafenelele secolului al XVIII-lea. În Franța, cafenelele erau esențiale pentru schimbul ideilor revoluționare. Camille Desmoulins le-a cerut compatrioților săi să iasă la arme în Cafeneaua de Foy din Paris, cu două zile înainte de atacul Bastiliei.

4.Filtrul

Sursa binecunoscutei cafele americane, filtrul – prin care cafeaua este fiartă la nesfârșit într-un recipient filtru – a fost inventat în anii 1780 de Benjamin Thompson, un savant american care a fugit în Europa în timpul Războiului Revoluționar. Perioada de prosperitate a filtrului american s-a întins de la 1870 (când a început să înlocuiască cafeaua fiartă ) până în anul 1972, când Mr. Coffee a prezentat primul filtru de cafea automat.

5.Robusta

În anul 1861 exploratorii britanici au descoperit o ciupercă pătată mică pe frunzele unor plante de cafea sălbatice în apropierea Lacului Victoria din Kenya. În următoarele decenii, ciuperca, Hemelia vastatrix (rugina cafelei), s-a răspândit pe plantațiile din toată lumea, distrugând culturi întregi de Coffea arabica și, în locuri precum Ceylon, s-a făcut trecerea la producția în masă a ceaiului. În anul 1898, horticultorii din Congo Belgian au descoperit că o specie înrudită, Coffea canephora, era rezistentă la ciupercă și, în general, mai bună, creștea rapid și producția era mai mare decât la arabica. Denumită „robusta”, specia a fost destul de populară. Robusta avea niste dezavantaje, precum: boabele prăjite erau mai amare și cu mai puțină aromă, dar conțineau în mod considerabil, mai multă cafeină. Boabele de Robusta a fost folosite alături de boabe mai scumpe de arabica pentru a crea amestecuri mai ieftine.

 6.Espresso

Cu toate că este ascociat cu o tradiție europeană a cafelei, espresso este o invenție modernă. Folosindu-se o mașinărie inventată în Italia la cotitura secolului al XX-lea, procesul presupune fierberea cafelei la viteza „express” – aproximativ 30 de secunde pe ceașcă – forțând apa fierbinte să treacă prin cafeaua fin măcinată printr-o presiune ridicată. Rezultatul este o doză mică de cafea foarte tare care maschează defectele amestecurilor ieftine de robusta. Până în anii 1930, producătorii italieni construiau aparate care puteau face până la 1000 de cești pe oră. Un grup de băuturi bazate pe esspresso, de la caffe latte la macchiato și cappucino au fost perfecționate în cafenelele europene, dar au fost introduse pe piața americană mai târziu.

7.Joe

După Boston Tea Party și Războiul din 1812, cafeaua a devenit băutură națională, fiind consumată de oamenii de afacere de pe Wall Street, deținătorii magazinelor din orașele mici, soldații Războiului Civil în tabere și văcarii la câmp. Folosirea cafelei ca fiind un lucru important în rațiile soldaților a fost sursa unei povești repetate adesea, dar puțin probabilă: fraza „o ceașcă de Joe” poate proveni de la Josephus Daniels, Secretarul US Naval , care a interzis băuturile mai tari decât cafeaua din meniul fiecărui ofițer. Cel mai probabil, „joe” provine de la prescurtarea lui jamoke, un amestec de cafea java și mocha.

8.Cafeaua decofeinizată

Cafeina, un compus alcaloid cristalin amar care era folosit ca un pesticid natural pentru plantele de cafea, arată aplombul și controversele cafelei. De când a fost prima data izolată, în anul 1820, cafeina a fost centrul speculațiilor și al experimentelor științifice în ceea ce privește primejdia posibilă pe care îl poate avea cafeaua asupra sănătății. În anul 1906, Ludwig Roselius, un negustor german, a brevetat primul proces de extragere a cafeinei din boabele verzi de cafea. Acesta își vindea boabele decofeinizate sub o serie de diferite nume; în Germania ca „Kaffee hag”, în Statele Unite ca „Dekafa” și în Franța ca „Sanka” (din franțuzescul „sans caffeine”). „Decaf” a fost urmată rapid de cafelele instant, făcută prin uscarea industrială a cafelei fierte. Pudra și fulgii rezultați erau adăugați în recipiente cilindrice care au definit peisajul cafelei în America secolului al XX-lea cu branduri precum Nescafe, Folgers, Taster´s Choice și Maxwell House.

9.Comerțul pe bază de reciprocitate(Fair Trade)

Cafeaua, combinată cu politica internațională și comerțul mondial, a produs uneori un gust amar. Cartelurile, rezervele, cotele și prețul competitiv a modelat industria cafelei încă din secolul al XIX-lea. Națiuni precum Statele Unite au muncit pentru a asigura rezerve stabile și ieftine, în timp ce guvernele țărilor producătoare, cu Brazilia în frunte, au căutat să își maximizeze profitul. În America Centrală mulți producători de cafea au profitat de pe urma vastelor proprietăți de pământ, dar au creat condiții de muncă necorespunzătoare care au condus la activism revoluționar. Până la jumătatea anilor 1980, un număr de producători de cafea din Statele Unite și din Europa au început să cerceteze moduri de a crește boabele astfel încât muncitorilor să le fie mai ușor a le culege. În 1985, prăjitorii de cafea americani au format „Equal Exchange” prin care aveau ca sursă de cafea Partidul Sandanista al muncitorilor din Nicaragua. Prima inițiativă de a se face un astfel de schimb pentru cafea a fost lansat în Olanda în anul 1988. Certificarea a devenit populară printre micii cumpărători și prăjitori, dar în 2009, Starbucks a devenit cel mai mare cumpărător de cafea din lume.

10.Frappucino

Cu toate că este asociat cu lanțul mondial de cafea Starbucks, frappucino-ul, un amestec asemănător cu milkshake-ul ce conține cafea, zahăr, lapte și gheață, a fost inventat în anul 1992 la lanțul de cafenele Connection din Boston – care au folosit un termen local pentru milkshake. Doi ani mai târziu, lanțul de magazine a fost cumpărat de cafeneaua Starbucks care era în plină expansiune. Fondat în anul 1971 în Seattle, Starbucks era un magazin de condimente și de prăjit cafea când și-a deschis primul espresso bar în anul 1984. Trei ani mai târziu, Howard Schultz , un fost director de marketing pentru Starbucks, a cumpărat lanțul de cafenele și așa a început renașterea sa ca un lanț național espresso oferind cartierului un loc de adunare confortabil. În următorii 25 de ani, Starbucks s-a extins pe tot teritoriul SUA și în toată lumea, având aproape 21000 de magazine.

http://www.historia.ro/…/a…/istoria-cafelei-10-cuvinte-cheie

Ziua Mondială a Inimii

În fiecare an, 29 septembrie marchează Ziua Mondială a Inimii, eveniment organizat la nivel internaţional de World Heart Organization şi care doreşte să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a populaţiei globului asupra factorilor de risc ce duc la apariţia bolilor cardiovasculare şi să determine treptat o schimbare în atitudinea oamenilor faţă de problema adoptării unui stil de viaţă sănătos.

În lume, bolile cardiovasculare (cardiopatiile şi AVC-urile) fac, în fiecare an, peste 17 milioane de victime, reprezentând prima cauză de mortalitate. Campaniile desfăşurate de-a lungul anilor pentru marcarea Zilei Mondiale a Inimii au fost un bun prilej de informare a populaţiei de pe întreg globul despre bolile cardiovasculare, despre modul cum pot fi prevenite îmbolnăvirile şi decesele. Mulţi dintre noi ignoră adesea faptul că stilul de viaţă şi antecedentele noastre familiale ne pot expune riscului îmbolnăvirii.

Bolile cardiovasculare pot să fie determinate de către o serie de factori de risc, unii nemodificabili, alţii, putând fi influenţaţi de stilul nostru de viaţă.

Astfel, factorii de risc neinfluenţabili sunt :

- vârsta – după vârsta de 55 de ani, factorii de risc acumulaţi şi dezvoltaţi de către o persoană pe parcursul vieţii se dublează la fiecare 10 ani

- antecedentele familiale – dacă unul dintre părinţi, sau un frate/soră a suferit de o afecţiune coronariană sau AVC înainte de vârsta de 65 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi, riscul de îmbolnăvire prin aceste afecţiuni creşte

- sexul – referitor la AVC –uri, riscul îmbolnăvirii este egal între femei şi bărbaţi; pentru restul bolilor cardiovasculare,bărbaţii sunt mai expuşi îmbolnăvirii decât femeile aflate înainte de menopauză, iar după instalarea menopauzei, riscul devine egal cu al bărbaţilor.

Conform Federaţiei Internaţionale a Inimii, aproximativ 80% din decesele premature datorate bolilor cardiovasculare ar putea fi evitate prin controlul următorilor factori de risc (modificabili) :

Ø      fumatul

Ø      alimentaţia nesănătoasă (bogată în dulciuri şi grăsimi, săracă în legume şi fructe)

Ø      hipertensiunea arterială

Ø      valori crescute ale colesterolului şi trigliceridelor

Ø      obezitatea

Ø      sedentarismul (insuficienta/lipsa mişcării)

Cercetările din ultimii ani au identificat stresul ocupaţional ca una dintre principalele cauze ale apariţiei sau agravării unor boli cardiovasculare. Tensiunea psihologică la locul de muncă (care la rândul ei generează hipertensiune arterială), intensă şi pe temen lung, duce la activarea sistemului nervos autonom simpatic de durată, care la rândul ei provoacă apariţia şi, în timp, agravarea sindromului metabolic – obezitate, hiperglicemie, hiperinsulinemie şi un profil crescut al lipidelor din sânge (colesterol şi trigliceride).

Stresul psihosocial, fumatul şi abuzul de alcool reprezintă principalii factori de risc pentru bolile cardiovasculare în România.

Începând de anul trecut, Ziua Mondială a Inimii, pe lângă informarea populaţiei cu privire la modalităţile de combatere a principalilor factori de risc ai bolilor cardiovasculare, cum ar fi de exemplu, menţinerea unei greutăţi corporale optime şi practicarea regulată a mişcării, vizează şi locurile de muncă pentru a promova mesaje pentru sănătatea inimii. Un loc de muncă sănătos susţine, pe termen lung, schimbările comportamentale care aduc beneficii atât pentru angajatori cât şi pentru angajaţi şi comunitate.

România se află în fruntea clasamentului european în privinţa incidenţei infarctului miocardic şi a hipertensiunii.
Între cauze se numără lipsa mişcării şi alimentaţia necorespunzătoare, susţin medicii. Dieta mediteraneană, cu reducerea sării şi a băuturilor îndulcite din alimentaţie, favorizează păstrarea sănătăţii inimii.
Invitată în această dimineaţă în studioul Radio Cluj, dr. Alexandra Lazăr, de la Institutul Inimii din Cluj, depre principalele mijloace de prevenţie:
La nivel individual înseamnă să mâncăm sănătos, să nu fumăm, să facem sport și să avem un program de viață regulat. Recomandările din ghidurile actuale spun să facem minimum 175 de minute de sport moderat pe săptămână sau 75 de minute de sport viguros.
Efortul viguros pentru pacientul care nu își calculează frecvența cardiacă este acela în care îi este greu să vorbească atunci când îl efectuează. Se pare că o persoană normoponderală care face sport așa cum sunt recomandările în vigoare, trăiește cam cu 5 ani în plus față de un sedentar. (Alexandra Lazăr)

Ziua Mondială a Inimii se află la mijloc între Săptămâna Mobilităţii şi Ziua Vârstnicului (1 oct.), şi iată că toate aceste priorităţi se leagă între ele: prin mişcare putem să ne păstrăm inima sănătoasă, care va servi la atingerea dezideratului de a avea o viaţă lungă şi de a fi sănătoşi şi mulţumiţi chiar şi la vârste înaintate.
Inima este un organ unic şi vital, să avem mare grijă de ea!

Specialiştii încurajează populaţia să iniţieze anumite schimbări comportamentale pentru sănătatea inimii ţinând cont de o serie de măsuri simple, cum ar fi :

ü      să avem o alimentaţie sănătoasă – consumul zilnic de 5 porţii de fructe şi legume. Evitarea alimentelor procesate care sunt sărace în nutrienţi dar sunt surse ascunse de calorii, grăsimi, zahăr şi sare. Să optăm pentru meniuri sănătoase atunci când servim masa la cantină de la locul de muncă sau la restaurant.

ü      să fim activi – practicarea a minim 30 de minute de activitate fizică pe zi ajută la prevenirea multor afecţiuni şi să lucrăm mai bine.

ü      să introducem exerciţiul fizic inclusiv când vizăm locul de muncă – deplasarea pe jos sau cu bicicleta dacă este posibil, utilizarea scărilor în locul liftului, scurtă plimbare în pauza de prânz etc.

ü      să spunem NU fumatului – riscul de boli coronariene se înjumătăţeşte după un an de renunţare la fumat, urmând ca apoi să devină egal cu al nefumătorilor. Să încurajăm mediile de viaţă şi muncă fără fum de ţigară.

ü      să limităm consumul de alcool – un consum exagerat de alcool determină creşterea tensiunii arteriale, dar şi creşterea în greutate.

ü      să menţinem o greutate corporală optimă – pentru a evita o mare parte din afecţiunile cardiovasculare grave.

ü      să ne cunoaştem propriul risc de boli cardiovasculare – să monitorizăm periodic valorile TA, colesterolului, trigliceridelor, glicemiei, indicelui de masă corporală etc.

ü      să încurajăm petrecerea unor momente fără stres la locul de muncă – scurte pauze pentru diferite exerciţii fizice, convorbiri informale etc.

Un loc de muncă sănătos aduce reale beneficii determinând o creştere a randamentului angajaţilor, a performanţelor şi a productivităţii. Totodată se vor reduce costurile îngrijirilor de sănătate.

Astfel, fiecare angajator ar trebui să devină conştient de importanţa menţinerii sănătăţii angajaţilor şi să introducă pe agenda de lucru unele acţiuni în acest scop. Pentru sănătatea inimii, Federaţia Mondială a Inimii face o serie de sugestii angajatorilor pentru a organiza şi desfăşura o serie de acţiuni cum ar fi

-         desemnarea unor persoane din instituţie/companie responsabile cu implementarea unor măsuri menite a promova sănătatea inimii

-         implicarea ca şi parteneri în diverse campanii de promovare a sănătăţii inimii de la nivelul comunităţii

-         promovarea prin reţeaua de intranet de la nivelul instituţiei/companiei a schimbărilor comportamentale menite a proteja sănătatea inimii

-         interzicerea pentru o zi pe săptămână a automatelor cu hrană nesănătoasă (snacks-uri, coca cola etc.)

-         pentru cei care au cantine, pot oferi angajaţilor detalii nutriţionale privind meniurile puse la dispoziţie, precum şi reţete sănătoase de preparare a alimentelor. Mai pot invita un dietetician pentru a le vorbi angajaţilor despre alimentaţia sănătoasă.

-         în parteneriat cu specialiştii, să ofere posibilitatea angajaţilor de a-şi măsura TA, glicemia, colesterolul, greutatea, procentajul de grăsime etc. însoţite şi de o consiliere avizată.

-         implementarea unei zile a mişcării prin încurajarea angajaţilor să vină în acea zi pe jos la locul de muncă (când este posibil), să invite la locul de muncă un specialist în mişcare, atât pentru a oferi informaţii despre importanţa mişcăriii cât şi a unor exemple concrete de exerciţii ce pot fi făcute la locul de muncă

-         promovarea renunţării la fumat.

Fundatia Romana a Inimii - informatii 

28 - 29septembrie 2018 - Noaptea Cercetătorilor Europeni

 Noaptea Cercetătorilor Europeni se înscrie în seria evenimentelor Marie Curie  și își propune să arate publicului larg ce înseamnă să fii cercetător și cât de interesantă poate fi munca de cercetare.

Știinta iese in strada vineri, 29 septembrie, in peste 250 de orase europene si 15 orase din Romania pentru a sarbatori Noaptea Cercetatorilor Europeni, o serie de evenimente ce apropie publicul larg de fascinanta lume a cercetarii. Noaptea Cercetatorilor Europeni va invita sa ii intalniti eroii, oameni de stiinta din diverse domenii care ne pot schimba viata, si sa deveniti cercetator pentru o zi, participand la activitatile stiintifice si distractive dedicate.

Primul eveniment Noaptea Cercetătorilor Europeni a fost organizat în 2005 şi a atras până acum peste 1,5 milioane de vizitatori.   Evenimentul oferă oamenilor de ştiinţă şansa de a intra în legătură cu publicul, iar vizitatorilor ocazia de a descoperi universul ştiinţei şi oamenii din spatele experimentelor.

Ediția 2016 a atras peste 35.000 de vizitatori în România.

​Proiectul se adresează minţilor curioase și tinerilor care se doresc să înceapă o carieră în cercetare,  oferind o mare varietate de activităţi ştiinţifice şi educative.

https://www.noapteacercetatorilor.eu

Ziua Internațională a Iepurilor 

Ziua Internaţională a iepurelui, sărbătorită în fiecare an în a patra sâmbătă a lunii septembrie,promovează protecţia şi îngrijirea iepurilor domestici şi sălbatici.

Iepurele este un mamifer expresiv şi sensibil, cu personalitate şi comportament uneori ciudat şi îndrăzneţ. Din păcate, iepurii sunt vânaşi şi folosiţi la testarea medicamentelor şi cosmeticelor. Unul din iepuraşii celebri este Bugs Bunny, considerat rivalul lui Mickey Mouse. În timpul celui de-al doilea război mondial, studiourile Warner Bros au folosit desenele animate pentru a ridica moralul trupelor americane de pe fronturi. Celebru este şi iepuraşul care aduce ouă şi bomboane copiilor de Paşte, avându-şi originea în Germania, unde simbolizează fertilitatea, ouăle fiind un simbol al naşterii şi reînoirii. Cel mai bun prieten al lui Bambii din filmul Disney este tot un iepuraş. În anii 70 iepuraşul a devenit imaginea ciocolatei calde de la Nestle sub numele de Quicky, iar în 2001 s-a transformat în iepuraşul Nesquik.

Ziua Internațională a Iepurilor sărbătorește aceste animale indiferent de specia lor sau de locul în care se află. Mai mult decât atât, ziua de azi urmărește să tragă și un semnal de alarmă cu privire la modul în care mulți iepuri din jurul lumii sunt tratați.

Aici mă refer la toate modalitățile prin care iepurii sunt răniți într-un fel sau altul: prin experimente medicale sau cosmetice, prin vânătoare, folosiți pentru blană sau pentru carne. Iubitorii de animale în general și de iepuri în special iau în serios această zi, încercând să aducă la cunoștința publicului larg lucrurile care fac rău urecheaților.

Ziua internaţională a iepurilor

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1511: S-a născut Miguel Servet, cunoscut și ca Miguel de Villanueva (d. 27 octombrie 1553), teolog, medic si umanist spaniol, preocupat de astronomie, geografie,anatomie, studiul biblic si  jurisprudenta.

În medicină, Miguel Servet a fost descoperitorul circulației pulmonare (mica circulație).

 Ca teolog, Miguel Servet a  fost un protestant radical, refuzând să accepte dogma Trinității (Sfanta Treime).

Denunțat Inchiziției,  Marele Consiliu din Geneva îl condamnă pentru erezie „din cauza celor 17 scrisori remise Sfântului Oficiu de către Jehan Calvin, predicator în Geneva”.

A refuzat să își renege convingerile si a  fost ars pe rug la  Geneva, pe 27 octombrie 1553, împreună cu cărțile sale.

• 1518: S-a născut  Tintoretto, pictor italian (d. 1594)

Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid și făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat ("boiangiu" = tintore). Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menținându-și această preocupare și mai târziu de-a lungul activității sale artistice. E posibil ca artistul să fi moștenit de la tatăl său extraordinarul simț al culorilor, stilul dinamic și ferm.

Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuția picturilor a fost supranumit și "Il Furioso", iar folosirea dramatică a perspectivei și a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat artei toată energia și tot entuziasmul, lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică.

• 1547:  S-a născut Miguel de Cervantes Saavedra, romancier, poet și dramaturg spaniol. 

E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”.

Don Quijote de la Mancha

Este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. În curând s-a tradus în principalele limbi europene și în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume.

La început, intenția lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsă de cărțile cavalerești, satirizându-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu lumea reală datorită lecturilor sale, crezându-se un cavaler în căutare de aventuri. Pentru Cervantes, stilul romanelor cavalerești era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său inițial la scopul de a reflecta societatea din timpul său și a medita asupra comportamentului uman. Ca și în „El licenciado Vidriera”, personajul principal, considerat de ceilalți nebun, se dovedește a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleței gândirii și acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”.

• 1571: S-a născut Michelangelo Merisi Caravaggio, pictor italian, a cărui concepţie artistică („caravagism”) a influenţat puternic pictura europeană de la începutul secolului al XVII-lea.

Michelangelo Merisi da Caravaggio (n. 29 septembrie 1571 - d. 18 iulie 1610, Porto Ercole), numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului.

Tablourile lui Caravaggio, Băiat cu un coș cu fructe, 1594 sau Tânără femeie cântând la lăută, 1595-1596 plac notabilităților și colecționarilor de artă din Roma, și primește tot mai multe comenzi. În 1599, începe lucrul la seria dedicată vieții Sfântului Matei, pentru capela Contarelli a bisericii San Luigi dei Francesi. În 1602, termină versiunea a doua a tabloului Sfântul Matei cu Îngerul.

Firea lui rebelă răbufnește și în viața cotidiană, lansează în mod public critici ironice la adresa adversarilor săi. Pictorul Givanni Baglione îi intentează un proces pentru calomnie, în 1604 este acuzat că a aruncat o farfurie cu anghinarie în obrazul unui ospătar. Un contemporan îl descrie astfel: "Este în stare să lucreze neîntrerupt două săptămâni în șir, ca apoi să vagabondeze o lună sau două, în compania slugii sale și, cu pumnalul la șold, să caute distracții, gata oricând de duel sau de încăierare..." (G. Borsieri)

În 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta, evadând, trece cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde își continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo. Duce o viață de pribeag, dar este într-o excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar Caravaggio se reface și după acest incident.

În speranța că va fi grațiat de papă, pornește din nou spre Roma. În iulie 1610, ajunge cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Este arestat din greșeală, apoi, eliberat după două zile, își caută în zadar ambarcația lăsată pe malul mării. Și-a pierdut toată avuția și la 18 iulie 1610 moare în urma unei crize grave de malarie.

• 1758: S-a născut celebrul amiral britanic Horatio Nelson, duce de Bronte, cel care a participat la războaiele napoleniene şi s-a remarcat în bătăliile navale de la Abukir, unde a distrus flota franceză, şi de la Trafalgar, unde s-a confruntat cu forţele franco-spaniole. 

Englezii îl consideră erou naţional, considerând că victoriile sale au făcut ca Anglia să nu fie invadată de Franţa.

Bătălia care i-a adus faima a fost cea de la Trafalgar, din sud-vestul Peninsulei Iberice, din 21 octombrie 1805. Nelson a obţinut o victorie completă asupra flotei franco-spaniole, condusă de amiralul Villeneuve, care a fost făcut prizonier. Comandantul britanic nu a apucat să se bucure de victoria sa, fiind împuşcat în umăr şi piept de un puşcaş francez. A murit cu 30 de minute înainte de încheierea luptei, nu înainte de a spune: „Slavă Domnului. Mi-am făcut datoria”.

• 1829 : Este inființată Poliția Metropolitană din Londra,care va deveni cunoscută  mai târziu  sub numele de  Scotland Yard.

Serviciul de Poliție Metropolitană a fost fondat  de către Robert Peel, fost prim ministru al Regatului Unit în perioadele 1834-1835 și 1841-1846.

• 1910: S-a născut Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist român, fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. 

A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită „Capela Sixtină a Orientului”.

Pe 29 septembrie 1935 a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 a petrecut trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi a fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii (1940) a fost tuns în monahism, iar în 1942 ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o schimbând înfățișarea locurilor.

Deja din 1940 a declanșat, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.

L-a ajutat pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. I-a pus la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, l-a încurajat la lucru, recitind textele, a realizat coperta colecției, a susținut lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le-a procurat.

• 2001: A fost inaugurat, la Viena, oraşul-satelit “Gasometer City” (Oraşul Gazometru), 

complex alcătuit din patru turnuri de cărămidă roşie, de foarte mari dimensiuni, construite cu peste o sută de ani în urmă pentru a păstra gazul folosit de oraş la iluminat şi încălzit; în acest spaţiu, declarat patrimoniu cultural, s-au construit 605 de apartamente şi 247 de locuri într-un cămin studenţesc; interiorul acestor construcţii a fost proiectat de arhitecţii Jean Nouvelle, Coop Himelblau, Manfred Wehdorn şi Wilhelm Holzbauer.

Să aveți o zi frumoasă!