29 Octombrie

Este a 302-a zi a anului. 

Au mai rămas 63 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 49 m și apune la 17 h 10 m. 

Citatul zilei

„Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van.” (Regina Maria, a doua regină a României, soţia regelui Ferdinand I, scriitoare, în Jurnal de război (II). 1917–1918 )

Ziua Internaţională a Internetului

Data de 29 octombrie a fost aleasa pentru a marca succesul unui grup de cercetatori americani care au reusit în 1969 sa transmita un mesaj de la un calculator la altul, punând bazele astfel retelei care va fi cunoscuta mai tarziu sub numele de „internet”.

Charley Kline de la UCLA (California) a încercat pentru prima dată să se logheze, cineva a folosit pentru prima dată cuvântul LOGIN într-un sistem informatic conectat pe ArpaNet, în computerul găzduit la Stanford Research Institute. La transmiterea literei G din cuvântul LOGIN, sistemul gazdă s-a blocat.

Prima reţea, numită Arpanet, s-a născut la sfârşitul anilor 1960, ca urmare a cercetărilor făcute de armata Statelor Unite ale Americii. Reţeaua s-a dezvoltat foarte repede, la ea conectându-se tot mai multe calculatoare, astfel încât în 1979 s-a hotărât separarea în două reţele care puteau comunica între ele, luând naştere astfel o inter-reţea, care mai târziu s-a numit Internet. În anii 1980 şi începutul anilor 1990, când Internetul era folosit doar de un număr mic de cercetători, arăta mult diferit faţă de prezent. Schimbarea a intervenit în 1989 când un cercetător de la Centrul European pentru Fizică Nucleară din Geneva a pus bazele World Wide Web-ului (www).

Cu toţii folosim Internetul, fie pentru a căuta informaţii, fie pentru a comunica, a face cumpărături din magazine virtuale, pentru a plăti facturi sau pentru un alt motiv. Oricare ar fi acesta, sunt câteva reguli pe care trebuie să le ştim atunci când accesăm Internetul: să nu divulgăm informaţii personale sau confidenţiale, să nu stabilim întâlniri cu persoane pe care le cunoaştem doar prin intermediul Internetului, să nu descărcăm fişiere şi programe din surse necunoscute (pot fi virusate). În plus, nu trebuie să uităm că, pentru a creşte sănătoşi, medicii recomandă să nu petrecem mai mult de 2 ore pe zi în faţa calculatorului sau a televizorului.

Prima conexiune între două calculatoare s-a realizat în urmă cu 45 de ani, la 29 octombrie 1969, când s-au transmis pe rând, şi au fost recepţionate, literele L, O şi G. Începea astfel revoluţia în domeniul comunicaţiilor care s-a numit INTERNET.

Ziua Internaţională a Internetului este sărbătorită în fiecare an pe 29 octombrie. În această zi, în urmă cu 45 de ani, în anul 1969, Charley Kline de la UCLA (California) a încercat pentru prima dată să se conecteze online.

Kline a transmis de la un calculator SDD Sigma 7 găzduit în universitate, mesajul 'log' către un calculator SDD Sigma 7 de la Stanford Research Institute, utilizând reţeaua ArpaNet.

Mesajul ar fi trebuit să fie „Login“, însă sistemul s-a blocat după apăsarea tastei „g“. Conexiunea s-a pierdut, însă începuse o revoluţie.

Aşa au fost puse bazele ARPAnet, reţeaua care avea să acopere aproape tot globul sub numele de Internet.

În 1970 s-a creat o reţea între Harvard şi MIT.

În 1971 s-au pus bazele emailului. Programatorul Ray Tomlinson a implementat un sistem de comunicare care presupunea despărţirea numelui utilizatorului de cel al computerului cu simbolul „@“.

În 1973, reţeaua ARPAnet se extindea şi peste ocean. University College din Londra a fost prima instituţie europeană conectată la reţeaua de computere. Pe atunci, 75% din toată activitatea de pe ARPAnet consta din trimiterea de emailuri.

Un an mai târziu apărea conceptul TCP/IP. Acesta presupunea ca reţeaua să nu mai fie gestionată de un singur punct de control, ci informaţiile să ajungă de la un computer la un altul cu ajutorul unui protocol de transmisie.

La popularizarea Internetului la scară globală a contribuit o invenţie din 1977: modemul pentru PC. Acesta a fost dezvoltat de Dennis Hayes şi Dale Heatherington.

În 1990 a apărut primul provider de servicii de Internet prin dial-up, numit The World. În acelaşi an, ARPAnet a încetat să existe, iar Berners-Lee a terminat de programat WWW-ul, definind şi standardele HTML, HTTP şi URL. În 1991 a apărut prima pagină Web. Aceasta avea scopul de a explica ce este, de fapt, World Wide Web. Următorii 23 de ani sunt marcaţi de apariţia primelor browsere, primelor motoare de căutare, serviciilor de transfer de fişiere, reţelelor sociale şi a dispozitivelor permanent conectate la Internet. 

În 1989, Tim Berners-Lee a pus bazele pentru WWW – World Wide Web. El a scris o lucrare menită să-i convingă pe savanţii de la CERN că un sistem global de hipertext era în interesul tuturor.

Consumatori, producatori, companii mari sau mici, sisteme, domenii şi state, toată lumea depinde de Internet. E utilizat de 40 % din populaţia lumii, iar reţelele de socializare au lunar mai mult de un miliard de utilizatori activi.

40% din populaţia globului are o conexiune la internet. În 1995, procentul era de doar 1%.

Primul miliard de utilizatori a fost atins în 2005. Al doilea miliard în 2010. Al treilea miliard în 2014.

În 29 octombrie 2015, se înregistrau peste 3.233.985.000 de utilizatori.

România a intrat în era Internetului odată cu prima alocare a domeniului .ro unui calculator, acun 16 ani, iar peste 10 milioane de români sunt utilizatori de internet fix.  Şi traficul mobil creşte cu rapiditate, 14,4 milioane de români folosesc internetul pe dispozitive mobile şi tendinţa de creştere se menţine.

Nouă din zece utilizatori de internet fix din România folosesc internetul de acasă pentru a se informa, în timp ce 77% dintre utilizatori îl folosesc pentru a accesa reţele de socializare, conform unui studiului de piaţă realizat de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), în septembrie 2015.

Studiul mar arată că 39 % dintre români folosesc de acasă internetul fix pentru a face cumpărături online, iar 22 %, pentru a face tranzacţii bancare sau pentru a plăti facturi prin Internet Bankin.

În ceea ce priveşte frecvenţa de utilizare, un român folosește internetul fix de acasă, în medie, 24 de zile pe lună. 74% dintre respondenți îl accesează zilnic sau aproape zilnic (90% în cazul tinerilor între 16-24 ani), în timp ce 16% declară că îl folosesc de 2-3 ori pe săptămână, iar 4% o dată pe săptămână.

România se află pe ultimul loc în UE, în ceea ce priveşte accesul la internet, deşi viteza acestuia pe piaţa locală, jumătate din conexiunile la internet fix, permit viteze de peste 100Mbps.

În patru decenii şi jumătate Internetul a devenit o piaţă globală cu miliarde de utilizatori şi cu imens impact social, economic sau politic, cyberspace-ul fiind responabil pentru bună funcţionare a tuturor sistemelor şi domeniilor.

Internetul este mediul de transmisie a informaţilor text, video şi audio şi al servicilor de toate tipurile: telefonie, comerţ, bancare, afaceri, marketing, divertisment, televiziune, transmisie de ştiri, educaţie, chat, socializare, jocuri interactive şi multe altele.

Astăzi mediul online găzduieşte uriaşe biblioteci, magazine, afaceri, ne permite să comunicăm şi să interacţionăm mai repede, să ne plătim facturile, sau călătoriile, se pot urmări live programe de radio, TV, filme, evenimente, ne ajută să socializăm, să ne distrăm, să ne căsătorim. Relevanţă reţelelor sociale pentru consumatori este evidenţă deoarece social media este complet integrată în viaţă de zi cu zi, a provocat chiar aşa numitele revoluţii twitter, a fost transformată în instrument de marketing sau de eficientizare a proceselor de business.

Ziua Internationala de Combatere a Accidentului Vascular Cerebral (World Stroke Day)

În fiecare an, pe 29 octombrie, în întreaga lume este marcată Ziua accidentului vascular cerebral.

Inițiată, în 2006, de Organizația Mondială a Accidentului Vascular Cerebral (OMAVC), reprezintă un prilej de informare a populației cu privire la riscurile de a suferi un accident vascular cerebral.

Potrivit unei informări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, accidentul vascular cerebral sau stroke-ul este o boală care afectează anual peste 15 milioane de oameni în întreaga lume şi răpeşte câte o viaţă la fiecare 6 secunde.

Stroke-ul poate fi prevenit. Campania mondială împotriva stroke-ului are ca scop diseminarea informaţiilor esenţiale care pot salva vieţi, precum şi împărtăşirea cunoştintelor necesare efectuării de activităţi sau adoptării unui stil de viaţă care poate să încetinească "asaltul" acestei afecţiuni.

Campania va identifica oportunităţi pentru a îmbunătăţi şi educa populaţia generală privind necesităţile fundamentale ale îngrijirii adecvate şi de calitate pe termen lung ale supravieţuitorilor unui stroke.

Accident vascular cerebral este o boală non-transmisibilă, dar care a devenit tot mai frecventă, de la an la an. Un accident vascular cerebral apare atunci când un vas de sânge (o arteră) care furnizează sânge la nivelul unei zone a creierului se sparge, provocând hemoragie, sau este blocat de un cheag sangvin, împiedicând circulația sângelui și oxigenarea creierului.

La nivel mondial, afectează peste 15 de milioane de oameni în fiecare an, din care aproximativ șase milioane mor iar alte cinci milioane rămân cu un handicap permanent. Una din șase persoane suferă un accident vascular cerebral în timpul vieții și la fiecare șase secunde se pierde o viață din această cauză. Vârsta persoanelor predispuse de a fi victime ale unui accident vascular cerebral a scăzut în ultimii ani de la 65 de ani la 55 de ani și, totodată, a crescut numărul persoanelor tinere care se confruntă cu accidente vasculare cerebrale. AVC reprezintă cincea cauză de deces la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-59 de ani.

Cercetătorii au descoperit că fiecare 7 grame de fibre în plus în dieta zilnică duc la o reducere cu 7% a riscului de a suferi un atac cerebral. Această cantitate de fibre se regăsește într-o porție de paste din grâu integral plus două porții de fructe sau legume. Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Leeds din Marea Britanie, care au analizat opt studii asupra dietei și atacului cerebral ce au fost efectuate între 1990 și 2012. Fibra alimentară este o substanță de origine vegetală ce nu este digerată de către enzimele din tubul digestiv. Astfel, un consum mai mare de alimente bogate în fibre, precum cerealele integrale, fructele, legumele și nucile este un lucru important mai ales pentru cei cu risc mai mare de a suferi de un atac cerebral, cum sunt persoanele supraponderale, fumătorii și cei cu hipertensiune.

Ziua Mondială a Accidentului Vascular a câștigat în timp popularitate. Dacă în 2009 se marca în doar 18 țări, un an mai târziu 48 de țări au organizat diverse manifestări pentru a marca această zi.

De regula, simptomele accidentelor vasculare cerebrale sunt:

(1) Dureri de cap sau migrene severe

(2) Stare de epuizare fizica cu debut subit

(3) Probleme de vedere la unul dintre ochi – Vedere incetosata sau dublarea vederii la unul dintre ochi.

(4) Stare de confuzie si lentoare in gandire – La declansarea unui atac cerebral, anumite parti ale creierului inceteaza sa mai fie irigate cu sange, iar lipsa oxigenarii ingreuneaza sau face imposibil actul gandirii sau al vorbirii.

Venind in completarea grilei de simptome clasice, Asociatia Americana de Accidente Vascular-Cerebrale a intocmit metoda FAST, un instrument simplu prin care poate fi recunoscut si negociat accidentul vascular cerebral:

(5) Amortirea unei parti a fetei (semipareza faciala)

(6) Amortirea unuia dintre brate timp de mai mult de cateva minute

(7) Dificultate de exprimare sau incoerenta in vorbire

(8) Viteza de reactie la simptome: 

Ce poti face in caz de accident vascular?

Sfaturile prezentate aici sunt salvatoare de vieti!

Evita pe cat posibil sa intri in panica. Nu misca niciodata victima in aceste cazuri, indiferent de circumstante. Orice efort sau miscare brusca a pacientului creste exponential riscul de rupere a capilarelor subtiri ce iriga creierul, rezultatul fiind hemoragia cerebrala!

Daca ai noroc sa ai o seringa la indemana, cu atat mai bine; in caz contrar, un ac obisnuit pentru cusut este suficient pentru interventia ilustrata in continuare.

1. Incinge acul in foc. Foloseste flacara unei lumanari sau a unei brichete pentru a steriliza acul, apoi inteapa cu el varful fiecarui deget de la mainile victimei.

2. Nu este necesara vreo interventie complicata de acupunctura; incearca doar ca intepaturile sa fie la o distanta de cativa milimetri de unghie.

3. Intepaturile trebuie sa fie suficient de adanci incat sa produca sangerarea.

4. Daca sangele nu incepe sa se prelinga imediat din intepaturi, strange degetele pacientului pentru a forta sangerarea.

5. Dupa inteparea tuturor degetelor victimei, asteapta aproximativ 10 minute. In acest rastimp victima isi va recapata cunostinta!

6. In cazul in care gura victimei se stramba la instalarea atacului cerebral, maseaza viguros urechile pacientul pana acestea se iriga bine cu sange.

7. Apoi foloseste acelasi ac pentru a intepa usor lobul fiecarei urechi, astfel incat sa se prelinga cateva picaturi de sange din fiecare ureche in parte.

Musculatura gurii pacientului va reveni la normal in decurs de cateva minute.

Asteapta pana ce victima isi recapata cunostinta si fortele, apoi du-o de urgenta la spital.

Ziua mondială a psoriazisului

Ziua mondială a psoriazisului (World Psoriasis Day) se marchează în fiecare an la 29 octombrie. Este o zi dedicată persoanelor care sunt afectate de psoriazis și/sau de artrită psoriazică.

Ziua mondială a psoriazisului este marcată de către Federația Internațională a Asociațiilor de Psoriazis (IFPA), un for internațional format din organizații de psoriazis din diferite țări ale lumii. Membrii IFPA se întâlnesc în mod regulat pentru a dezbate probleme importante care afectează comunitățile bolnavilor de psoriazis. A fost inițiată de un comitet constituit din reprezentanți ai asociațiilor de pacienți diagnosticați cu psoriazis, dar și de persoane care nu făceau parte din aceste asociații, provenind din diferite țări ale lumii. Acest for s-a reunit, pentru prima dată, în luna iulie 2004, când a decis marcarea unei zile dedicate persoanelor afectate de psoriazis, începând chiar cu anul în curs, la data de 29 octombrie, potrivit site-ului oficial dedicat acestei zile, www.worldpsoriasisday.com.

Ziua mondială a psoriazisului atrage atenția atât pacienților, cât și medicilor, asistentelor, dar și populației în general, asupra implicațiilor pe care le presupune această maladie și severitatea ei. Manifestările prilejuite de această zi ajută la îmbunătățirea înțelegerii acestei boli de către forurile sanitare autorizate și de către autorități în general, atât la nivel național, cât și internațional, contribuind, astfel, la facilitarea accesului la un tratament adecvat.

Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, caracterizată printr-o evoluție accelerată a celulelor pielii. În mod normal, celulele pielii se regenerează în 28-30 de zile, în cazul psoriazisului acest proces are loc în 3-6 zile. Această accelerare are drept consecință apariția unor plăci tegumentare îngroșate de culoare roz, acoperite cu cruste alb-sidefii, notează site-ul oficial al Societății Române de Dermatologie, www.srd.ro.

Psoriazisul nu este contagios, dar, din păcate, nu se oprește doar la nivelul pielii, putând afecta în diverse feluri și alte organe. Fiind o afecțiune cu debut la orice vârstă și incidență egală pe sexe, psoriazisul presupune existența unor leziuni eritemato-scuamoase tipice localizate pe scalp și pe zonele de extensie (coate, genunchi). Deși cei mai mulți pacienți prezintă forme ușoare care pot fi tratate topic, 15-25% din cazuri sunt moderate și severe, determinând un disconfort fizic crescut, un stres psiho-social sever și în final un impact negativ asupra calității vieții pacientului. Cauzele care pot produce psoriazis nu sunt pe deplin elucidate, dar se cunosc o serie de factori declanșatori implicați precum: stresul (stările conflictuale, depresia), traumatismele, factori ambientali, infecțiile sau anumite medicamente.

Potrivit Federației Internaționale a Asociațiilor de Psoriazis, la nivel mondial, peste 125 milioane de persoane suferă de psoriazis/artrită psoriazică. Psoriazisul afectează între 2-3 la sută din populația lumii. Există un vârf al incidenței bolii în ultima perioadă a adolescenței sau în jurul vârstei de 20 de ani, iar un alt vârf, la pacienții care au împlinit 50 de ani. România se situează și la acest capitol pe unul din primele locuri în Europa. În anul 2013, prof. dr. Călin Giurcăneanu, care ocupa funcția de președintele al Societății Române de Dermatologie (SRD), declara că, în România, aproximativ 400.000 de români suferă de psoriazis. ''Oficial, peste 2 la sută din populația României are această boală de piele, însă numărul real de bolnavi este mult mai mare. Îmbucurător este faptul ca rata de adresabilitate la medic este în continuă creștere'', declara, tot în 2013, dr. Alin Nicolescu, Secretar General SRD.

Ziua Publicității

Incepand din anul 2014, sub sloganul “Publicitatea creste Romania”, IAA sarbatoreste pe 29 octombrie Ziua Publicitatii.

Ziua Publicitatii isi propune sa abordeze teme de actualitate despre importanta publicitatii in societate, aducand in acelasi loc toti actorii din piata, de la profesionistii din industria de marketing si comunicare pana la autoritatile din institutiile publice.

Ziua națională a Turciei

Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1675: Savantul german  Leibniz folosește pentru prima dată in istorie semnul ∫, pentru integrală

Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (n. 1 iulie 1646, Leipzig, d. 14 noiembrie 1716, Hanovra) a fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german.

Gottfried Wilhelm von Leibniz, portret de Bernard Christoph Francke, în jurul anului 1700.

În matematică, Leibniz a introdus termenul de “funcție” (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne.

• 1688: A început domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească ; (29 octombrie/9 noiembrie).

Constantin Brancoveanu (n. 1654)  a fost un mare boier,  care a  domnit in tara Romaneasca între  1688 si 1714.

A fost nepotul domnitorului  Serban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale.

În  1714 , pe 15 august, a fost executat la  Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxa Romana , sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

 El a urcat pe tron imediat dupa moartea lui Serban Cantacuziono  care,  murind pe neasteptate, nu a  numit  un succesor.

 Brancoveanu a fost preferatul marii boierimi in dauna fiului lui Serban Cantacuzino, Gheorghe. Situatia Tarii Romanesti nu era deloc buna datorita razboielor turco-austriece si ruso-turce, Brancoveanu a fost destul de abil ca sa evite un conflict in cei 26 de ani ai  domniei sale si datorita politicii sale echilibrate pe plan extern, a reusit sa pastreze autonomia Tarii Romanesti in fata celor trei mari imperii.

 In plan intern, a efectuat o reforma fiscala, prin care a impartit darile in patru sferturi, dar mai ales a sprijinit cultura, numeroase carti  fiind  tiparite  in perioada cat a fost domn. Totodata, in timpul domniei sale a aparut un stil arhitectonic nou, denumit brancovenesc.

In 1710 i-a promis ajutor tarului Petru cel Mare in razboiul cu turcii, decizie care l-a costat viata. La patru ani dupa acest moment, Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai au fost executati din ordinul sultanului la Istanbul.

Martiriul a avut loc pe data de  15/ 26 august 1714, când creștinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului.

După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate spre seară în mare

După martiriu, trupul lui Brâncoveanu fusese aruncat în marea Marmara, fiind pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti , ctitorie a domnului.

Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul sau a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele lui Constantin Brâncoveanu cu  caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914.

• 1814: A fost lansat, la New York, "USS Fulton", primul vas de război cu aburi, proiectat de Robert Fulton.

Robert Fulton a fost creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile.

El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

• 1863: Reprezentanți a optsprezece țări s-au întâlnit la Geneva și au căzut de acord pentru înființarea Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc.

Batalia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele Frantei si Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore. In urma confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a fost de 40 000 . Batalia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm: cadavrele erau asezate unele peste altele, iar ranitii zaceau neingrijiti. Numarul chirurgilor era insuficient. Desi existau patru veterinari pentru a ingriji o mie de cai, era doar un doctor pentru acelasi numar de oameni si nici un doctor pentru fortele de artilerie.

Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie. Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a impresionat profund pe tanarul genovez. El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii. Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor, care au ingrijit deopotriva inamici si compatrioti.

Henry Dunant s-a intors in Elvetia, unde a continuat sa fie tulburat de cosmarul caruia ii fusese martor la Solferino. Poate si pentru a-si scoate imaginile din minte, a scris o carte si a publicat-o pe cheltuiala sa, in noiembrie 1862. Aceasta se numea „O amintire de la Solferino”. Principalul scop a lui Dunant era de a aduce in atentia lumii cruda realitate a razboiului, de aceea a trimis cartea sa familiilor domnitoare din Europa, dar si liderilor militari, politici, celor implicati in actiuni filantropice si prietenilor. Cartea a cunoscut un succes imediat si neasteptat, Dunant primind numeroase invitatii si devenind obiectul unui val de admiratie.

Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:

    -infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din voluntari;

    -promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.

„O amintire de la Solferino” a avut o influenta foarte importanta. In mai putin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o organizatie mondiala. Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului.

In acea perioada, la Geneva, exista Societatea pentru Bunastare Publica, al carei presedinte era avocatul Gustave Moynier. Acesta a fost adanc impresionat de „O amintire de la Solferino”. L-a invitat pe Dunant sa vina si sa vorbeasca despre cartea sa cu ceilalti membri ai societatii. Intalnirea a avut ca rezultat infiintarea unei comisii compusa din cinci membri. Alaturi de Dunant si Moynier, din comisie mai faceau parte generalul Guillaume Henri Dufour, dr.Louis Appia si dr.Theodore Maunoir.

Comisia s-a intrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 si s-a auto-intitulat Comitetul International pentru Ajutorarea Ranitilor, care, in 1876, urma sa devina Comitetul International al Crucii Rosii.

In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la Geneva – de fapt, o intrunire a expertilor din 16 tari. In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema distinctiva – o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) – cu scopul de a identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti. Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.

La sfarsitul Conferintei Internationale din 1863, prima idee a lui Dunant – de a infiinta o societate de voluntari in fiecare tara – a devenit realitate prin infiintarea primelor Societati Nationale. Astfel de societati au fost infiintate, cateva luni dupa Conferinta Internationala, in Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si Prusia. Apoi au luat fiinta societatile din Danemarca, Franta, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania, Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se numeau „comitete nationale” sau „societati de ajutorare”, dar, mai tarziu, au inceput sa fie cunoscute sub denumirea de Societati Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.

• 1875:  S-a născut Regina Maria a României

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Eastwell Park, comitatul Kent.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica.

Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea.

Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.

Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice, si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. 

De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a facut cunoscuta cultura poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in testamentul sau.

Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.

Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţi în mine. Dar aceasta e uitată.

Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său.

Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit…

Niciodată nu mi-au plăcut formele şi formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul şi am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieşte cum poate nu cum ar dori. Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece.

N-am nici o avuţie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.

Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aşi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă. Încredinţez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greşi, dar inimile lor calde aşa cum a fost a mea: iubiţii şi fiţi folositori unul altuia căci aşa trebuie să fie.
Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare.

Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţiii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe.

Iubirea mea de Mamă pentru ei, este aceiaşi şi dacă dispun de partea disponibilă numai în favoarea unuia din ei, este numai pentru că este mai lipsit de nevoile vieţii.( … )

Aş fi vrut să pot lăsa mai multe iubitei mele Ţări în semn de dragoste necurmată ce i-am purtat şi pe care o las izvor nesecat moştenitorilor mei.

Dorinţa mea fierbinte ar fi fost să înalţ o biserică mică pe fostul front de la Oneşti şi să înfiinţez un cămin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iaşi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo în timpul marelui războiu pentru întregirea neamului.

Resimt o vie întristare că modesta mea avere, datorată generozităţii iubitului meu soţ Regele Ferdinand, şi redusă încă prin greutăţile din ultimul timp nu-mi îngăduie să fac binele ce aş dori.

Iert pe cei cari m-au făcut să sufăr. Rog pe cei cărora involuntar le-aş fi greşit să mă ierte căci nu am voit să fac rău nimănui. (… )

Acest testament a fost făcut scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933.

MARIA, REGINA ROMÂNIEI

• 1922: Mussolini este desemnat prim-ministru

Dupa un mars spre Roma inceput la 27 octombrie 1922, pe când cei peste 30.000 de fascisti imbracati in camasi negre s-au apropiat de capitala dorind sa preia puterea, regele Vittorio Emanuele al III-lea l-a desemnat prim-ministru pe Benito Mussolini, evitând astfel izbucnirea unui razboi civil. Initiatorul miscarii fasciste din Italia devenea astfel cel mai tânar prim-ministru din istoria tarii – pâna la numirea lui Matteo Renzi din 2014.

 Benito Amilcare Andrea Mussolini s-a nascut la Dovia (Forli – Romagna) in 1883. Tatal era fierar cu vederi socialiste, mama era invatatoare, devotata catolica. Numele de botez Benito provine de la presedintele reformist mexican Benito Juarez. Si tatal si fiul au venerat nationalismul lui Giuseppe Garibaldi. In 1902, Mussolini fuge in Elvetia pentru a scapa de serviciul militar. Devine activ in miscarea socialista si revine in Italia. Citeste enorm, publica foarte mult. Dar ia atitudine impotriva razboiului izbucnit in 1914 si este exclus din Partidul Socialist in acel an. Devine caporal in armata (ca si Hitler), dar este ranit si demobilizat.

 In 1919 fondeaza la Milano miscarea nationalist-radicala fascista, a carei principala idee era legata de conducerea societatii de catre un singur partid format din persoane de elita. Mussolini promova recuperarea „mândriei Romei antice”. Momentul revigorarii patriotismului italienilor era propice dupa terminarea Primului Razboi Mondial. Profitând de situatia favorabila si de cunoasterea psihologiei maselor, Mussolini a initiat marsul spre Roma. In functie era prim-ministrul liberal Luigi Facta (din februarie 1922), care a cedat in fata valului de manifestanti in negru veniti de la Milano. Facta va deveni senator, iar Mussolini a preluat puterea desi fascistii erau atunci minoritari in Parlament.

 Ca si Hitler, Mussolini l-a sprijinit pe Francisco Franco in timpul Razboiului Civil din Spania. A fost demis de rege in 1943 si executat de partizani in 1945.

Să aveți o zi frumoasă!