3 Noiembrie

Este a 307-a zi a anului. 
Au mai rămas 58 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 55 m și apune la 17 h 03 m.

Citatul zilei

„În politică este uneori ca în gramatică: dacă toţi fac o greşeală, aceasta devine o regulă.” (Andre Malraux)

Ziua Vânătorilor de Munte

Armata română sărbătorește, pe 3 noiembrie 2015, ziua Vânătorilor de Munte. În ziua de 3 noiembrie 1916, s-a înființat primul batalion de vânători de munte din Armata Română, ca unitate de elită destinată luptei în munți, prin Ordinul nr. 294 al Marelui Cartier General al Armatei Romane

Lipsa unor trupe care să fie instruite pentru războiul din zonele montane a dus la luarea acestei decizii de înființare a Vânătorilor de Munte ca armă separată, specială, prin transformarea Școlii Militare de Schiori din București în batalion de vânători de munte.

Potrivit Ordinului Marelui Cartier General (MCG) nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Școala de Schiori din București (prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte, înființată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. Unitatea era organizată în trei batalioane, fiecare a câte trei companii. La comanda acestui corp de trupă, care însuma aproximativ 2 000 de combatanți, a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu.

Corpul Vânătorilor de Munte era destinat să îndeplinească misiuni de recunoaștere, de siguranță și legătură, fiind totodată și o unitate tactică, în special în trecătorile din Carpați.

La 27 decembrie 1916, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz la executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea unor înălțimi dominante, cele mai importante fiind Coșna și Cireșoaia.

În campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat la eliberarea Bucovinei și nordului Basarabiei, ajungând până în munții Caucaz și ai Crimeii (campania din Est), luptând apoi pentru eliberarea Transilvaniei, în Ungaria, în munții Bukk și în Slovacia, în munții Metaliferi, Tatra Mare, Tatra Mică, Carpații Albi, și, în final, podișul Boemiei (campania din Vest). De la 22 iunie 1941 și până la 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte s-au ridicat la 2 378 ofițeri, 1 830 subofițeri, 70 000 gradați soldați, adică un total de 74 208 oameni.

După încheierea războiului, trupele vânătorilor de munte au trecut prin reorganizări, redislocări și mai ales desființări, care au dus la dispariția Brigăzii 2 Vânători de Munte (ultima unitate) la 14 aprilie 1961, reînființată apoi prin Ordinul MFA din 14 octombrie 1964 (având sediul la Baia Mare, apoi la Brașov). Ulterior s-au înființat și alte brigăzi, unitățile lor fiind apoi subordonate altor mari unități din forțele terestre.

În prezent, Brigada 2 Vânători de Munte activează în cadrul forțelor operaționale, iar Brigada 1 în cadrul forțelor de generare/regenerare.

Sursa: http://www.agerpres.ro/

Ziua Mondială a Sandvișului

3 noiembrie este data din calendar în care sărbătorim Ziua Mondială a Sandvișului. 

Originea cuvântului sandviș nu e pe deplin stabilită, dar se crede că autorul notorietății acestui tip de gustare atât de răspândit în prezent ar fi John Montagu, al patrulea Conte de Sandwich. Nu el a inventat sandvișul, dar a avut o contribuție importantă la popularizarea lui. 

 

Se spune că, în jurul anului 1762, ar fi cerut să i se servească bucata de carne între două felii de pâine, pentru a evita să întrerupă o partidă de cărți cu servirea cinei și pentru a nu se umple de grăsime pe degete, lucru care ar fi murdărit cărțile de joc. E posibil ca povestea să fie doar un zvon sau o istorioară de propagandă însă. Dar, curând, lumea a început să comande feluri de mâncare “la fel ca Sandwich”, iar denumirea a prins! Apoi, au cerut doar “un sandviș”.

Primele “sandvișuri”

În secolul I î.Ch. rabinul Hillel cel Bătrân a dat startul unui obicei pascal de a pune bucățele de miel amestecate cu nuci și verdețuri între două felii de pâine nedospită. În Evul Mediu, oamenii foloseau felii groase de pâine veche drept farfurii, pe care puneau carne și legume – un fel de sandvișuri “descoperite”, cu toate că nu mâncau și pâinea întărită. Olandezii și danezii au de asemenea o lungă tradiție de a servi felii de pâine unse cu unt și garnisite cu carne sau pește, dar și cu alte umpluturi și sosuri delicioase.

Ziua Ordinului Bărbăţie şi Credinţă

Ziua Ordinului Bărbăţie şi Credinţă se sărbătoreşte anual, la data de 3 noiembrie, data primei instituiri a ordinului în anul 1903.

Ordinul Bărbăţie şi Credinţă este asimilat în ierarhie, la grade egale, cu ordinele Virtutea Militară, Virtutea Aeronautică şi Virtutea Maritimă cu însemne de pace.

Ordinul Bărbăţie şi Credinţă se poate acorda:

a) ofiţerilor în activitate, în rezervă sau în retragere, funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, funcţionarilor publici sau personalului civil cu studii superioare, din domeniile securităţii interne, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b) unităţilor militare aparţinând instituţiilor publice din domeniile securităţii interne, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

c) unităţilor militare şi ofiţerilor sau personalului civil cu funcţii de răspundere, aparţinând statelor cu care România are relaţii de colaborare în domeniile securităţii interne, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

(1) Ordinul Bărbăţie şi Credinţă se prezintă:

a) pentru militari şi funcţionari publici cu statut special, sub 3 forme cu valoare ierarhică egală: însemnul, bareta şi rozeta;

b) pentru personalul civil, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi rozeta.

(2) Însemnul Ordinului Bărbăţie şi Credinţă se prezintă sub forma unei cruci de Malta cu braţe egale, despicate, emailată roşu translucid, înconjurată cu o bordură albă şi având vârfurile braţelor crucii terminate cu sfere. Pe aversul medalionului central este aplicată o acvilă, ţinând în cioc o cruce ortodoxă, în gheara dreaptă o spadă, iar în gheara stângă un buzdugan şi având pe piept scutul mic al stemei României.

Ordinul Bărbăţie şi Credinţă se conferă de Preşedintele României prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale formulate, potrivit art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 29/2000, de către miniştrii de resort şi de conducătorii instituţiilor publice din domeniile securităţii interne, ordinii publice şi siguranţei naţionale, pentru persoanele din domeniile lor de activitate.

Ordinul Bărbăţie şi Credinţă cuprinde 4 grade. Ierarhia în ordine descrescătoare, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) pct. III.4 din Legea nr. 29/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este următoarea:

a) Mare Ofiţer;

b) Comandor;

c) Ofiţer;

d) Cavaler.

Moşii de toamnă

Sambata, 3 noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna.

Moșii de toamnă este o sărbătoare spirituală extrem de importantă pentru creștinii ortodocși. Tradiția rânduiește pomenirea morților, la fel cum în religia catolică 1 noiembrie este Ziua Morților.

Provenită din cultul arhaic, sărbătoarea îşi are originea încă din timpul geto-dacilor şi reprezintă o formă a cultului strămoşilor. Această tradiţie este sărbătorită în fiecare anotimp: "moşii de primăvară" (mucenici), "moşii de vară" (sâmbăta ce precede Rusaliile), "moşii de toamnă" (celebraţi la Ziua Crucii, la Sfânta Maria Mică) şi "moşii de iarnă". Această sărbătoare nu are o dată fixă. A fost aleasă ziua de sâmbătă, deoarece este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul s-a coborât în iad pentru a-i elibera pe toţi drepţii adormiţi.

Biserica Ortodoxă a ales această zi de pomenire atât pentru drepţii din Vechiul Testament, care au "adormit" fără să-l vadă pe Hristos, cât şi pentru cei care au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea necesară.

Credincioşii obişnuiesc să se roage sau să pomenească în această zi pe toţi cei adormiţi din neam. În toate lăcaşurile de cult, după Sfânta Liturghie, se vor oficia parastase de obște pentru cei decedați.

   
Sâmbăta, ziua de pomenire a morților

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

În această zi se merge la biserică, se fac rugăciuni pentru cei care au trecut în nefiinţă şi se fac pomeni. Se împart celor săraci pachete cu mâncare alături de o lumânare aprinsă sau chiar diverse obiecte materiale, în funcţie de fiecare regiune a ţării. Flacăra lumânărilor aprinse semnifică atât lumina credinței, cât și lumina faptelor bune ale celui comemorat.

Coliva și vinul sunt nelipsite de la slujbe. Coliva este preparată din boabe de grâu, semnificând astfel trupul celui adormit şi expresia materială a credinței noastre în înviere. Mântuitorul Iisus s-a folosit de parabola bobului de grâu, prevestind Învierea Sa.

Tradiția spune că, în urma acestor pomeniri, puterea divină îl învrednicește pe cel care le împlinește cu harul de care are nevoie și cu toate cele care îi sunt de folos. Mai mult, respectând tradiția Moșilor de toamnă vom petrece postul Crăciunului în deplină sănătate.

"Moşii de toamnă" se săbătoresc în fiecare an în prima sâmbătă din luna noiembrie.

    In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea “Trilogia vietii”, “ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul “mosi” vine de la “stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul “mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: “Mosii de primavara” (de Macinici), “Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), “Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), “Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Evenimente de-a lungul timpului...

• 39 e.n.: S-a născut poetul roman  Lucan; (d.30 aprilie 65 AD)

Lucanus s-a  născut în Corduba (Cordoba din actuala Spanie)si in ciuda scurtei sale vieți, este considerat una dintre figurile marcante ale literaturii din perioada imperiala romana.

A  fost fiul lui Marcus Annaeus Mela și nepotul lui  Seneca cel Batran , si a crescut sub tutela unchiului său, Seneca cel Tanar.

Născut într-o familie bogată, a studiat retorica la Atena și probabil,  filosofia stoica de  la unchiul său.

A fost un apropiat al imparatului Nero, cu care a intrat la un moment dat in conflict care a degenerat intr-o  dușmănie de moarte. Potrivit lui Tacitus, Nero a devenit invidios pe  Lucan și a interzis să se publice poeziile sale.

 În conformitate cu Suetonius,  Lucan și a răspuns prin a scrie poezii jignitoare despre Nero. Lucan s-a alăturat mai târziu conspirației lui  Gaius Calpurnius Piso  împotriva lui Nero, in anul 65 AD.

 Complotul a fost descoperit si el a fost obligat să se sinucida prin deschiderea unei vene, la vârsta de 25 ani. Potrivit lui Tacitus, Lucan  ” a sângerat până la moarte “.

Lucrari  care au supraviețuit:  ”Farsalia”  (Despre războiul civil), despre războiul dintre Iulius Caesar si Pompeius  si  ” Laus Pisonis” ( elogiu  lui Piso ),  care adesea îi sunt atribuite (dar unii consideră că sunt scrise de alții autori).

• 1500: S-a născut Benvenuto Cellini, artist plastic si scriitor italian.

El a influentat perioada Renasterii ca manierist, sculptor, bijutier, scriitor si compozitor. In secolul al XIX-lea Cellini, dupa o perioada de cateva sute de ani de uitare a operelor lui, a fost din nou descoperit, fiind azi considerat dupa perioada antica unul dintre cei mai mari sculptori, fiind un „uomo universale“ tipic al Renasterii italiene.

A  influenţat pictura şi sculptura Şcolii de la Fontainebleau (monumentele Perseu, Nimfa de la Fontainebleu; bustul lui Cosimo I; lucrarea de orfevrărie Solniţa lui Francisc I; memorii: “Viaţa lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuşi”). A decedat la 13 februarie 1571.

• 1800: A fost înfiinţată Casa Albă, reşedinţa preşedinţilor SUA, situată în Washington. 

Clădirea a fost construită după planurile arhitectului James Hoban, lucrările începând în anul 1792.

Casa Albă (în engleză The White House) este reşedinţa oficială şi principalul loc de muncă al preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Aflată la adresa oficială 1600 Pennsylvania Avenue NW în Washington, D.C., clădirea principală a fost construită în stil georgian, între 1792 şi 1800, din gresie vopsită în alb, fiind reşedinţa şefului executivului american pentru toţi preşedinţii începând cu John Adams. După ce Thomas Jefferson s-a mutat în Casa Albă, în 1801, împreună cu arhitectul Benjamin Henry Latrobe, au realizat planuri de extindere a clădirii pentru a crea facilităţi de stocare.

• 1834:  A fost fondat în Bucureşti Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi, astăzi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare a biodiversităţii şi de educare şi culturalizare a publicului. Este în acelaşi timp şi una dintre cele mai cunoscute şi apreciate “baze de date” prin colecţiile Muzeului, unele dintre ele valori ale tezaurului mondial.

Deşi îşi are începuturile în “Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi” înfiinţat în 1834 de către Mihalache Ghica, adevărata sa menire şi strălucire şi-a căpătat-o în secolul trecut, sub coordonarea lui Grigore Antipa.

 Actuala clădire, care adăposteşte colecţiile muzeului, a fost inaugurată în prezenţa Regelui Carol I, la 24.05.1908.

• 1863:  Americanul J.T. Alden breveta metoda de obtinere a drojdiei. 

Drojdia este o ciupercă care transformă zahărul şi amidonul în dioxid de carbon şi alcool.

Se foloseşte în procesul de fabricaţie al pâinii, berii şi vinului. Amestecată în cocă, drojdia folosită în panificaţie creează bule de aer care fac aluatul pufos.

Drojdia de bere şi cea de vin sunt folosite pentru proprietatea lor de a converti zahărul în alcool, iar în cazurile speciale ale berii şi şampaniei, pentru obţinerea bulelor de dioxid de carbon. Există o varietate de drojdie de bere care, dezactivată prin pasteurizare, poate fi ulterior folosită ca supliment nutriţional datorită conţinutului său bogat în vitamina B şi proteine.

J.T. Alden, deţinătorul patentul de brevetare a drojdiei, este cel care, în 1863, a transformat drojdia semi-lichidă într-o substanţă granulată, mult mai uşor de conservat. Alden a strecurat drojdia semi-lichidă printr-o sită fină, după care a pus-o la uscat. Procedeul împiedică fărâmiţarea drojdiei care ducea la pierderea proprietăţilor acesteia.

Folosite in coacere si fermentare de mii de ani, drojdiile sunt colonii microscopice de ciuperci. In prezent se cunosc aproximativ 1.500 de specii de drojdie, dar se presupune ca doar 1% din toate speciile de drojdie ar fi fost descoperite.

• 1864:  Este înfiintat prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Muzeul Naţional de Antichităţi din capitală, având în colecţie piesele Tezaurului de la Pietroasa. 
• 
  
  

A primit în timpul guvernului Nicolae Iorga, ca sediu, Casa Macca.

Muzeul a fost înființat în secolul al XIX-lea, funcționând și în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Din anul 1990 muzeul se va numi Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române

• 1883: In Spania,  arhitectul modernist Antonio Gaudí, primeşte aprobarea de a continua in Barcelona construcţia  faimoasei catedrale Sagrada Familia.

Sagrada Familia (Sfanta Familie) este o uriasa biserica din capitala Cataloniei, Barcelona. Imensa cladire este inca neterminata, desi se lucreaza la ea din 1882. Aceasta nu este finantata din bani publici, asa cum se obisnuia in Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropia de 20 milioane de euro. Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost facut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii sai 15 ani din viata fiind dedicati in exclusivitate acestuia. Estimarile initiale, bazate pe tehnicile de constructie ale inceputului secolului 20, preconizau un termen de cateva sute de ani pentru terminarea constructiei. Gaudi ar fi comentat, in legatura cu aceast termen: „Clientul meu nu se grabeste”. In prezent termenul estimat este anul 2026. Dupa moartea lui Gaudi, in 1926, lucrarile au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, pana in 1936, cand au fost intrerupte de Razboiul Civil Spaniol.

• 1900: Primul salon auto din SUA

In aceasta zi a inceput primul salon auto din Statele Unite, in New York. Evenimentul de la sfarsitul saptamanii s-a tinut la Madison Square Garden si a fost organizat de Automobile Club of America. Au fost prezenti 51 de expozanti care au prezentat 31 de automobile, alaturi de o gama variata de accesorii auto.

Printre parintii automobilului prezenti la "salonul trasurilor fara cai" a fost producatorul auto James Ward Packard, care terminase prima sa masina cu un an inainte de eveniment, si a adus la acest eveniment trei dintre automobilele sale Packard, pentru a fi aratate publicului.

In afara de compania Packard au fost prezente la salon si alte firme care aveau sa devina jucatori importanta pe piata producerii automobilelor pentru deceniile urmatoare, dar nici unul dintre acestia nu mai sunt in activitate in zielel noastre.

Evenimentul a inclus deasemea si demonstratii auto, cum ar fi  concursuri de demaraj si franare si o rampa speciala pe care se masura capabilitatea automobilelor de a urca.

Pretul unui bilet la eveniment era de 50 de centi.

• 1901: S-a născut marele romancier francez André Malraux; (d. 23 noiembrie 1976).

Incepand din anul 1933, devine militant anti-fascist, participa la Razboiul Civil din Spania de partea fortelor republicane, organizand o escadrila de aviatie pe care o va comanda pana in 1937. Totusi, dupa o participare in 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, incepe sa se distanteze de ideile dogmatice ale comunismului.

La inceputul razboiul a fost luat prizonier, insa a evadat si a intrat Rezistenta Franceza. In 1944 a fost arestat de germani, dar a reusit sa scape. A participat la eliberarea Frantei la comanda brigazii  “Alsacia-Lorena”.

In 1945 a intervenit pentru a impiedica Partidul Comunist Francez sa preia sub egida lui totalitatea organizatiilor din Rezistenta. In acelasi an se intalneste cu generalul Charles de Gaulle, al carui colaborator fidel si prieten va ramane pana la sfarsitul vietii. Din 1947 pana in 1969 a ocupat mai multe functii ministeriale.

Malraux a jucat un rol important in crearea miscarii "Adunarea pentru Republica", platforma politica a generalului de Gaulle.  A fost un partizan al interventiei statului in fenomenele artistice si literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneitatii si originalitatii in viata culturala a Frantei.

Printre cele mai importante lucrari ale sale se afla: “Conditia umana” (1933) si “Vocea linistii” (1951).

• 1906: Savantul Alois Alzheimer  prezintă la Congresul de medicină de la Tübingen datele fundamentale ale bolii care îi va purta numele.

Alois Alzheimer a descris pentru prima data o forma de dementa degenerativa, cunoscuta pana azi dupa numele sau ca Boala Alzheimer, o afectiune degenerativa progresiva a creierului care apare mai ales la persoane de varsta inaintata, producand o deteriorare din ce in ce mai accentuata a functiilor de cunoastere ale creierului.

• 1919:  Este inaugurată oficial Universitatea din Cluj - Babeș Bolyai.

Aceasta și-a început activitatea cu patru facultăți, și anume: Facultatea de Științe, Medicină, Litere și Filosofie și Facultatea de Drept. Universitatea din Cluj a fost înființată prin decret-lege la 12 septembrie în același an. Primul rector al Universității a fost Sextil Pușcariu.

• 1920: Își începe activitatea Școala Politehnică din Timișoara, numită mai târziu Universitatea de Vest Timișoara. 

Facultățile Universității sunt Facultatea de Arte și Design, Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie, Facultatea de Drept, Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, Facultatea de Educație Fizică și Sport, Facultatea de Fizică, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Facultatea de Matematică și Informatică, Facultatea de Muzică și Teatru, Facultatea de Sociologie și Psihologie și Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării.

• 1923:  S-a născut Dan Berindei, istoric, membru și vicepreședinte din 26 aprilie 2006 al Academiei Române.

A fost laureat cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, iar în anul 2002 a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. A publicat peste 500 lucrări știintifice, din care peste 50 de cărti, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria culturii, printre care volumele Revoluția română din l821 (1991), Societatea românească în vremea lui Carol I (1992), Diplomația românească modernă (1995),Revoluția română din 1848-1849 : Considerații și reflecții (1997), Românii și Europa în perioadele premodernă și modernă (1997) ș.a Din 1990 este membru în biroul Asociației Internaționale de Istorie Contemporană a Europei. Din 1996 este membru titular străin al Academiei Poloneze de Științe și Litere și tot din 1996 este președinte al Comitetului Național al Istoricilor din România. Din 2004 este membru al Consiliului Științific al Institutului Revoluției Române.

• 1928: Inventatorul Anastase Dagomir, creator al cabinei catapultate, inregistreaza, in Franta, cererea de brevet pentru inventia “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne”.

Anastase Dragomir (n. 1896 – d. 1966),a fost un inventator român din domeniul aviatiei,  este renumit pentru invenția unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil , de care a beneficiat împreună cu un alt inventator român,  tanase Dobrescu.

Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată, un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parasute) dintr-o aeronavasau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile.

Modelul conceput de Dragomir și Dobrescu a fost testat cu succes la data de 25 august 1929 pe aeroportul Paris – Orly  i Franta si  ulterior, în  octombrie 1929 , pe Aeroportul Baneasa , langa Bucuresti .

În anul următor, Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a acelui „cockpit catapultabil” la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566 din 2 aprilie 1930,(dar cu prioritatea patentării datată anterior la 3 noiembrie 1928 , data depunerii cererii de brevetare – FRD678566 19281103), sub numele oficial de Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne (în limba romana , Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană).

 In 1950 a obtinut si brevetul romanesc pentru “Celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960).

Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

• 1956:  A fost înființată Opera Română din Iași.

 Spectacolul inaugural a fost „Tosca”, de G. Puccini. În prezent Opera Națională Română din Iași are 259 de angajați, dintre care 23 de soliști vocali, 28 de balerini și 60 de artiști lirici și coriști. Orchestra este compusă din 55 de instrumentiști, putând susține un repertoriu diferit stilistic, de la muzică preclasică până la cea contemporană, de la genul de operă la cel vocal-simfonic. Artiștii Operei Naționale Române din Iași sunt absolvenți ai Academiilor de Arte și Universităților de Muzică din Iași, București și Cluj-Napoca, fiind printre cele mai tinere colective din țară.

• 1957:  A fost lansată prima capsulă spațială rusă, „Sputnik II”, locuită.

La bordul acestei capsule a fost și câinele Laika. Numele Laika (în traducere liberă, „Ham-ham") este unul dintre cele mai populare ale secolului XX. Cățelușa a părăsit Pământul pe data de 3 noiembrie 1957, îmbarcată în naveta spațială sovietică Sputnik II, și nu s-a mai întors niciodată. Atât ea, cât și alți câțiva câini maidanezi, atent selectionați de pe străzile Moscovei, au fost propulsați în spațiu, pentru a testa efectele mediului cosmic asupra ființelor vii. Satelitul Sputnik II era dotat cu apă, mâncare și oxigen, dar nu a fost niciodată proiectat pentru a se întoarce pe Pământ. Astfel, cățelușa Laika a fost de la bun început sacrificată; soarta ei fiind pecetluită în capsula navei. Pentru acest zbor, Laika s-a antrenat luni în șir. Capsula navei avea doar 80 de centimetri, astfel că patrupedul trebuia să se adapteze la o asemenea „închisoare". Laika a fost ținută succesiv în cuști a căror mărime era micșorată treptat. Acest antrenament, în ritm nemilos de accelerat, i-a provocat o deteriorare a stării generale de sănătate. De asemenea, ea trebuia să se obișnuiască și cu salopeta de cosmonaut, care era prinsă cu bretele de pereții interiori ai capsulei.

Potrivit declarațiilor ulterioare ale secretarului Academiei Sovietice de Științe, în timpul lansării, bătăile inimii câinelui au crescut îngrijorător de mult. Abia la trei ore după ridicarea de la sol starea cățelușei a revenit la normal. La scurt timp, autoritățile sovietice au anunțat public: „E vie! Victorie!". O săptămână mai târziu, Uniunea Sovietică a declarat că Laika va fi eutanasiată, pentru ca animalul să nu sufere. Multe țări din lume au numit-o atunci „martirul științei". Doar 40 de ani mai târziu, după prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a aflat adevărul. Laika murise doar la câteva ore după lansare, din cauza șocului și a căldurii insuportabile din interiorul capsulei. Oricine își poate închipui că experiența pe care a trăit-o în cosmos nu a fost cea mai fericită. Echipată într-un costum greoi, legată de perete, hrănită printr-un tub, cățelușa Laika a murit cel mai probabil în suferință. Totul pentru om. Și pentru știință. În cinstea ei, la Moscova s-a ridicat o statuie.

• 1958:  Era inaugurat, la Paris, Palatul UNESCO.

 Organizatia are 191 de state membre si 6 state asociate. Romania este membra UNESCO din 27 iulie 1956. Scopul organizatiei este de a contribui la pacea si securitatea lumii prin colaborarea intre natiuni in educatie, stiinta, cultura, si comunicatii pentru a se reusi stabilirea unui respect universal fata de justitie, pentru corectitudinea justitiei si pentru drepturile si fundamentele omului liber, indiferent de rasa, sex, limba sau religie, dupa Carta Natiunilor Unite.

Să aveți o zi frumoasă!