5 Noiembrie

Este a 309-a zi a anulu 2016.

Au mai rămas 56 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 58 m și apune la 17 h 00 m. 

Citatul zilei

„Vine un moment de răscruce în viaţa fiecăruia. În acel moment, trebuie să te accepţi pe tine însuţi. Nu mai este vorba despre ceea ce vei deveni. Este despre ceea ce eşti şi ceea ce mereu vei fi.” (John Fowles în romanul Magicianul, scriitor englez, n. 31 martie 1926 – d. 5 noiembrie 2005)

Ziua mondială pentru turismul responsabil

În anul 2002, 280 de reprezentanți aparținând tuturor sectoarelor de turism din 20 de țări au participat la Conferința pentru un Turism Responsabil de la Cape Town, care a precedat Summitul Mondial asupra Dezvoltării Durabile de la Johannesburg. Cu această ocazie, a fost adoptată o declarație referitoare la turismul responsabil, notează site-ul www.wtmresponsibletourism.com.

Declarația de la Cape Town prevedea ca turismul responsabil să minimizeze posibilele impacturi negative; să genereze beneficii economice pentru comunitățile — gazdă; să îmbunătățească condițiile de muncă și accesul la această industrie; să implice comunitățile locale în decizii care le pot schimba viața, să contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural; să ofere turiștilor experiențe plăcute prin contactul direct cu comunitățile — gazdă și prin familiarizarea acestora cu cultura locală, dar și cu problemele sociale sau de mediu cu care se confruntă aceștia; să ofere acces la diferitele facilități și persoanelor cu deficiențe fizice și, totodată, să încurajeze respectul reciproc între turiști și gazde.

Ziua mondială de conștientizare a tsunamiurilor

Tsunamiurile sau valuri provocate de seisme sunt rare, însă ele pot fi distrugătoare. În ultimii 100 de ani, peste 260 000 de oameni au murit în 58 de cazuri provocate de aceste imense valuri. Cu o medie de 4 600 de morţi, acest fenomen a depăşit orice alt dezastru natural. Cu toate acestea, un astfel de impact puternic nu este inevitabil. Sistemele de avertizare timpurie pot salva numeroase vieţi. La fel de importantă este comunitatea şi înţelegerea individuală cu privire la modul cum şi unde are loc o eventuală evacuare înainte ca un asemenea val să lovească. Tsunamiurile nu au graniţe, cooperarea internaţională fiind cheia pentru o profundă înţelegere politică şi publică a măsurilor de reducere a riscurilor.

Ca urmare, în decembrie 2005, Adunarea Generală a ONU a hotărât ca data de 5 noiembrie să fie Ziua mondială de conştientizare a tsunamilor, prima ediţie având loc în 2016, potrivit www.unisdr.org. Adunarea ONU a făcut apel la toate statele lumii, organismele internaţionale şi societatea civilă de a marca această zi, ridicând gradul de conştientizare a acestui fenomen natural, dar, totodată, de a face schimb de abordări inovatoare de reducere a acestui risc. Marcarea acestei zile se va axa pe programe educaţionale şi antrenamente de evacuare.

Data la care are loc celebrarea anuală a acestei zile a fost aleasă pentru a marca povestea japoneză ''Inamura-no-hi'' ceea ce înseamnă ''arderea snopilor de orez''. În timpul unui cutremur care a avut loc în 1854, un fermier a văzut un val care se îndepărta, ceea ce a fost semnul că un tsunami era în formare. Ca urmare, a dat foc întregii sale recolte prevenindu-i pe săteni, care au fugit la adăpost pe un teren înalt. Ulterior, el a construit un dig şi a plantat copaci pentru a proteja zona de alte dezastre.

De-a lungul anilor, Japonia a suferit pierderi grele, în urma formării tsunamiurilor, cel mai recent fiind cel produs în urma cutremurului din 11 martie 2011, care a avut magnitudine de 9 grade, în care au murit peste 18 000 de oameni şi 3 000 au fost daţi dispăruţi, a perturbat transporturile, activitatea de zi cu zi, industria energiei nucleare şi a lăsat multe mii de persoane fără adăpost.

În februarie 2010, Chile a fost zguduit de un seism cu magnitudinea de 8,8 grade, unul din cele mai puternice înregistrate vreodată. Tsunamiul care a urmat a devastat 700 de km din ţărmul dinspre Pacific al ţării şi a omorât cel puţin 802 persoane, 2 milioane de oameni fiind sinistraţi.

Trebuie reamintit şi faptul că la 26 decembrie 2004, un seism submarin cu magnitudinea de peste 9,0 grade (ultimele estimări au indicat 9,3 grade) pe scara Richter, produs în apropierea coastei de vest a insulei Sumatra, cu epicentrul localizat la o adâncime de 40 de kilometri în ocean, a generat valuri seismice uriaşe, care au afectat peste 13 ţări din Oceanul Indian, soldându-se cu peste 200 000 de morţi sau dispăruţi, unele surse indicând cifre apropiate de 300 000. Peste un milion de case au fost distruse.

''Tsunami'' este un cuvânt de origine japoneză, ce înseamnă ''val din port''. Valurile seismice pot fi provocate de erupţiile vulcanice şi de cutremure care au loc pe uscat sau de fenomene similare care se produc în adâncurile oceanelor, generând valuri de până la 200 km lungime, care pot avansa cu o viteză de peste 800 km pe oră. În mijlocul oceanului, aceste valuri sunt de obicei doar puţin mai înalte de o jumătate de metru, ceea ce le face aproape de neobservat, dar volumul de apă pe care îl transportă este imens. Valurile devin distrugătoare când lovesc un port sau un litoral, iar apa înaintează şi se retrage de pe mal cu o forţă catastrofală.

 Noaptea  lui Guy Fawkes

Noaptea lui Guy Fawkes se sărbătorește în Regatul Unit și în unele țări ale Commonwealth-ului în ziua de 5 noiembrie, și comemorează complotul, festivitate în care se arde o păpușă ce-l reprezintă pe Fawkes, adesea însoțită de un foc de artificii. Termenul englez guy, care înseamnă om sau bărbat, provine de la numele lui Fawkes.

Pe data de 5 noiembrie, londonezii sărbătoresc scăparea regelui de la moarte printr-un obicei care a persistat şi astăzi. Dacă în trecut englezii aprindeau focuri peste care aruncau o efigie care îl reprezenta pe Guy Fawkes, astăzi ziua de 5 noiembrie este sărbătorită cu fulminante focuri de artificii.

Mult mai celebră s-a dovedit a fi însă masca pe care i-au atribuit-o oamenii. Acest simbol nu are nicio legătură istorică cu personajul Guy Fawkes, care nu a purtat nicio mască în timpul încercării sale ratate. Imaginea clasică a măştii, prezentă în rândul activiştilor anti-globalizare sau protestatarilor politici şi sociali, a fost opera unui artist pe nume David Lloyd. Acesta a desenat masca respectivă în cadrul unui serial de benzi desenate intitulat V from Vendetta, publicat iniţial în anul 1982, după care s-a făcut un film cu acelaşi nume, lansat în anul 2005.

Guy Fawkes a întruchipat unul dintre cei mai admirați rebeli din toate timpurile. Masca atribuită lui a revenit recent în actualitate ca un simbol al celor care se opun abuzurilor regimurilor politice de pe întreg mapamondul. Masca este purtată cu mândrie și de susținătorii mișcării Occupy Wall Street sau cei grupați sub numele de Anonymus.

În Anglia a fost dejucat Complotul Prafului de Pușcă, după ce complotistul Guy Fawkes a fost surprins în subsolul Palatului Westminster din Londra, în timp ce încerca să plaseze explozibili sub sala unde avea să se țină întrunirea Parlamentului britanic, în care se desfășura o sesiune specială la care participau regele Iacob I, membrii guvernului și ai Parlamentului.

"Remember, remember, the 5th of november". Cine a vazut filmul "V for Vendetta" sau are o baza solida de istorie a Europei va recunoaste citatul. Pe 5 noiembrie sarbatorim ziua in care un barbat pe nume Guy Fawkes a incercat sa arunce in aer Parlamentul Marii Britanii in 1605.

Desi Parlamentul Britanic a vrut ca in aceasta zi sa se comemoreze ESECUL lui Fawkes, spiritul sau revolutionar a dainuit mai mult decat interesele politice ale vremii.

Dacă în trecut englezii aprindeau focuri peste care aruncau o efigie care îl reprezenta pe Guy Fawkes, astăzi ziua de 5 noiembrie este sărbătorită cu fulminante focuri de artificii.

Detalii despre Ziua Focurilor de Artificii:

    - focuri de artificii, focuri de tabără, torțele sunt aprinse după apusul soarelui;

    - unii britanici preferă ca pe 5 noiembrie să ardă gunoiul după ce curăță grădina;

   -  alții organizează o petrecere care combină faimosul Halloween cu Guy Fawkes Night așa cum se numește  Ziua Focurilor de Artificii;

   -  aceste petreceri includ elemente din ambele sărbători, cum ar fi focul de tabără și îmbrăcatul în costume înfricoșătoare;

  - cu această ocazie se obișnuiește să se consume mere caramelizate și cartofi copți în cenușa focului.

Mult mai celebră s-a dovedit a fi însă masca pe care i-au atribuit-o oamenii. Acest simbol nu are nicio legătură istorică cu personajul Guy Fawkes, care nu a purtat nicio mască în timpul încercării sale ratate. Imaginea clasică a măştii, prezentă în rândul activiştilor anti-globalizare sau protestatarilor politici şi sociali, a fost opera unui artist pe nume David Lloyd. Acesta a desenat masca respectivă în cadrul unui serial de benzi desenate intitulat V from Vendetta, publicat iniţial în anul 1982, după care s-a făcut un film cu acelaşi nume, lansat în anul 2005.

Istoria măștii Anonymous: Romantism și dramă sub un rânjet impenetrabil

A fost eroul unuia dintre cele mai sonore episoade ale conflictului secular dintre catolici şi protestanţi. A întruchipat unul dintre cei mai admiraţi rebeli din toate timpurile. A orchestrat un complot ratat şi o încercare de asasinare a unuia dintre regii Angliei. Masca atribuită lui a revenit recent în actualitate ca un simbol al celor care se opun abuzurilor regimurilor politice de pe întreg mapamondul.

Dar, mai presus de toate acestea, Guy Fawkes a rămas un răzvrătit care a intrat în istorie cu preţul ratării unei misiuni care ar fi schimbat istoria.

 Şi dincolo de toate rămân versurile care răsună şi astăzi, nu doar pe pământ britanic:

Remember, remember the Fifth of November,

The Gunpowder Treason and Plot,

I know of no reason

Why the Gunpowder Treason

Should ever be forgot.

Ziua Internaționala a Coordonatorilor de Voluntari

În întreaga lume este recunoscută contribuția voluntarilor – în sport, sănătate, servicii de urgență, mediu și lista poate continua la nesfârșit fiindcă voluntarii se implică în toate domeniile vieții.

Însă să nu uităm că în spatele acestor bravi cetățeni, stă un grup de persoane la fel de dedicate care se ocupă de coordonare, susținere, motivare, instruire și recrutare, un grup de profesioniști care transformă pasiunea în impact.

De aceea vă îndemnăm pe toți ca pe 5 noiembrie, Ziua Internațională a Coordonatorilor de Voluntari, să transmiteți un mesaj de felicitare celor care mobilizează și încurajează societatea să se implice.

Ziua Conștientizării Stresului

Stresul în ziua de azi poate lua forme din cele mai diverse. Bineînțeles că și părinții și bunicii noștri erau stresați la vârsta noastră, dar problemele lor erau de cu totul altă natură decât cele întâmpinate de noi astăzi. Unde mai pui că viața la țară e ceva mai relaxantă decât cea de la oraș, chiar dacă acolo predomină munca fizică. Mai mult, efortul fizic și aerul curat elimină stresul, astfel încât nu cred că greșesc când spun că noi ne luptăm cu greutăți mai mari din acest punct de vedere în mediul urban.

Traficul uneori insuportabil, task-urile de la servici, zgomotul de fundal care zumzăie constant în mintea noastră sunt doar câteva elemente care fac din viața la oraș un mod de viață extrem de obositor.

Ziua Conștientizării Stresului încearcă să aducă în atenție importanța găsirii unor metode prin care să eliminăm tensiunea acumulată în fiecare zi în organism. Desigur că există și la oraș destule posibilități de detensionare, dintre care practicarea sportului este cea mai importantă și mai la îndemână.

Mai mult decât atât, ziua de azi încearcă să informeze oamenii cu privire la riscurile psihologice la care îi expune stresul, și totodată încearcă să-i convingă să-și schimbe stilul de viață într-un mod care să-i avantajeze din acest punct de vedere.

Dacă simți că faci parte din categoria oamenilor stresați nu ezita să te informezi în această zi cu privire la lucrurile pe care le poți face pentru a elimina stresul din organism și poate chiar pentru a schimba modul în care abordezi activitățile zilnice.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1494: S-a născut  poetul și dramaturgul german  Hans Sachs;  (d. 19 ianuarie 1576).

Marele eveniment al vieții sale a fost  Reforma. El a devenit un adept înflăcărat al lui Luther, și în 1523 a scris în onoarea acestuia poemul „Privighetoarea din Wittenberg, care se aude peste tot” (germană: Die wittenbergisch Nachtigall, Die om jetzt höret überall), și patru dialoguri remarcabile în proză..Consiliul orașului Nürnberg, i-a  interzis să publice orice „pamflete sau rime„.

O mare parte din opera poetului, care cuprindea peste 6.000 de lucrări, s-a pierdut.Prolificitatea sa a fost  remarcabila, daca avem in vedere faptul ca el  a lucrat  ca cizmar de-a lungul intregii  sale vieți.

• 1605: "Complotul prafului de pușcă".

Era vizată clădirea Parlamentului britanic, în care se desfășura o sesiune specială la care participau regele Iacob I, membrii guvernului și ai Catolicii din Anglia se simțeau frustrați din cauza intoleranței religioase pe care le-o arătau protestanții și, cu toate eforturile lui Iacob I (James I) de a mulțumi pe toată lumea, opiniile alimentau direcții conflictuale. Unii dintre catolici au văzut în violență singura cale de a obține din nou tolerarea religiei lor, deși mulți nu erau de acord.

Un grup restrâns a pus la cale un complot, pentru a-i asasina atât pe rege, cât și pe parlamentari, aruncând în aer clădirea Parlamentului în ziua ceremoniei de deschidere, 5 noiembrie 1605.

Complotul a fost descoperit cu doar câteva ore înainte de punerea sa în aplicare, de către Sir Thomas Knyvet, nobil britanic.

S-a descoperit că unul dintre conspiratori, Guy Fawkes, ascunsese 43 de butoaie cu praf de pușcă în pivnițele Parlamentului. El și ceilalți conspiratori au fost arestați, torturați și executați în chip groaznic. Ca urmare a complotului, atitudinea față de catolici s-a înăsprit.

Ei voiau sa o puna pe tron pe printesa Elizabeta.

Comemorare

Complotul este comemorat și astăzi pe teritoriul Angliei. În fiecare an, pe 5 noiembrie, se aprind ruguri uriașe, se lansează artificii și se ard efigii ale lui Fawkes, sărbătorind astfel triumful protestantismului în această țară. Parlamentului.

• 1836: S-a născut Constantin Esarcu, medic, politician şi om de cultură, ctitor al Societăţii Filarmonice (1868), militant pentru crearea prin subscripţie publică a Ateneului Român; (m. 8 iunie 1898).

Constantin Esarcu (n. 5 noiembrie 1836, București—d. 8 iunie 1898, Govora, județul Vâlcea) a fost naturalist, medic, pedagog, diplomat și om politic, membru corespondent (din 1884) al Academiei Române.

Născut în 1836, Esarcu a învăţat la Colegiul Sf. Sava, apoi şi-a luat licenţa şi doctoratul la Paris, desfăşurând şi o susţinută activitate diplomatică. Pentru scurt timp, în 1891, a fost şi ministru al Afacerilor Externe. Dar rolul său special a fost legat de construirea Atheneului. Nu era vorba însă doar de imobilul în sine. Aşa cum sublinia el, în 1886, în discursul pronunţat la 26 octombrie 1886, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a Palatului Atheneului,  “sunt momente când idei aievea plutesc pe deasupra societăţilor, precum ceaţa pe suprafaţa pământului”. În concepţia lui, Atheneul trebuia să adăpostească instituţiile ştiinţifice şi culturale capabile să consolideze identitatea ţării şi să-i asigure progresul. De aceea, Societatea pentru învăţătura poporului român, Societatea filarmonică, Societatea amicilor de Bele Arte, Societatea pentru Istoria Patriei, Societatea geografică, Societatea corpului didactic, Societatea politehnică, Societatea ştiinţelor medicale trebuia să-şi găsească “domiciliul” în acest palat şi să formeze “o vastă confederaţiune ce va căta să deştepte şi în acelaşi timp să coordone tote activităţile şi tote energiile inteligenţii naţionale”.

La acea vreme, considera Constantin Esarcu, o eră nouă nu putea începe pentru Statul român decât creând în sânul său puternice curente care să conducă la reforme de mentalitate şi înţelepciune. Acest crez este, în opinia mea, valabil şi astăzi.

“Când într-o tera se află omeni, la orecare depărtare de sgomotul luptelor absorbitore ale zilei, cari pot avea timpul să cugete şi să mediteze într-o sferă mai senină, ei văd mai limpede adevăratele trebuinţe ale societăţii şi ale Statului”, spunea el in discursul său de la Atheneu. Din păcate, de-a lungul anilor, în România, deciziile s-au luat, aproape exclusiv, în afara Atheneului.

• 1860: A fost inaugurată Grădina Botanică din Bucureşti;

Înfiinţată ca instituţie în acelaşi an, pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, la iniţiativa doctorului Carol Davila, în urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza; amenajarea acestui spaţiu, ca bază didactică şi de cercetare, a fost realizată sub conducerea botanistului Ulrich Hoffmann, ca prim director al acestei instituţii; în anul 1874, Grădina Botanică a trecut în componenţa Universităţii din Bucureşti, funcţionând pe lângă Facultatea de Ştiinţe şi avându-l la conducere pe remarcabilul Prof. Dr. Dimitrie Brândză; în anul 1994, odată cu prima Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice Botanice, Grădina Botanică bucureşteană primeşte numele „Prof. Dr. Dimitrie Brândză”.

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, care poartă numele fondatorului ei începând din anul 1994, este situată în cartierul Cotroceni din București, România. Acoperă o suprafață de 17,5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) și are peste 10.000 specii de plante.

Grădina Botanică din Bucureşti – 156 de ani de la înfiinţare

• 1880: S-a născut Mihail Sadoveanu, scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.

Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în cîteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul “Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțînd, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnînd cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 ”anul Sadoveanu”.

În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobîndi pămînt ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, Viața Românească.

În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista Însemnări literare. În decembrie, revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921.

În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

În 1928 publică povestirea Hanul Ancuței, aparținînd perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinație ideală a genului epic și liric.

În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începînd cu luna ianuarie, revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească.

După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicînd opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai tîrziu în 1949, Mihail Sadoveanu este ales președinte al Uniunii scriitorilor. Cîțiva ani mai tîrziu, în 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării.

În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu și Caragiale.

“Sadoveanu cultivă valorile inteligenței, drept nu ale unei inteligente dialectice, ci ale uneia ”așezate” […]. Personajul lui cel mai caracteristic e dominat de înțelepciunea adîncă și puțin sceptică a omului care confruntă orice situație de viață cu o enormă experiență personală, istorică, ancestrală.” (Al. George).

• 1889: Deschiderea oficială a cursurilor Şcolii Superioare de Război (actuala Academie de Înalte Studii Militare), prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române, înfiinţată la 8/20 august acelaşi an printr-un decret al regelui Carol I.

Cursurile universitatii au inceput pe data de 5 noiembrie 1889.

Astfel, luna noiembrie a anului 1889, a deschis drumul celor 118 promoţii de ofiţeri de comandă şi stat major care au studiat în această prestigioasă instituţie de învăţământ superior. Primii 10 studenţi din istoria învăţământului militar românesc au început cursurile Şcolii Superioare de Război în aceeaşi clădire cu Marele Stat Major din strada Ştirbei Vodă.

Generalul adjutant Paul Teodorescu, un ilustru comandant al Şcolii Superioare de Război afirma: “În toamna anului 1889 s-au deschis cursurile Şcoalei în câteva camere mici, din localul Marelui Stat Major, din strada Ştirbei Vodă. Acest început modest ne aminteşte pe acel al Academiei Mihăilene sau al Şcoalei lui Gheorghe Lazăr. Ca şi acestea, făuritoare de intelectuali de seamă, de bărbaţi de stat şi mari patrioţi, Şcoala de Războiu a dat o pleaidă de conducători militari de mare clasă şi dregători de vază cari au contribuit într-o largă măsură la propăşirea ţării şi la întregirea neamului.”

La finele celor 2 ani de studii în cadrul Şcolii Superioare de Război, proaspătul absolvent ofiţer de comandă şi stat major, poseda cunoştinţe teoretice şi practice din domeniul tacticii (de nivel brigadă şi corp de armată), strategiei, istoriei şi geografiei militare, din sfera serviciului de stat major, dreptului internaţional, administraţiei militare şi limbilor străine.

• 1912:  Woodrow Wilson devine presedinte al SUA

In anul 1912, in SUA s-au desfasurat alegeri generale (prezidentiale) intr-un mod diferit de cel din zilele noastre. Si asta pentru ca au candidat trei politicieni: presedintele in functie William Howard Taft (care-si incheia mandatul inceput in 1909), din partea Partidului Republican; Theodore Roosevelt din partea Partidului Progresist (desprins din cel Republican si poreclit „Elanul”); Woodrow Wilson din partea Partidului Democratic. La 5 noiembrie 1912, rezultatul alegerilor a fost: Wilson 42 la suta, Roosevelt 27 la suta, Taft 23 la suta. Woodrow Wilson devenea singurul democrat ales in perioada 1892-1932.

 Woodrow Wilson s-a nascut in statul Virginia, in 1856, intr-o familie cu ascendenti irlandezi si scotieni. Tatal sau a fost de partea confederatilor („sudistilor”, adversari ai abolirii sclaviei) si a devenit unul dintre fondatorii Bisericii Presbiteriene din SUA. A avut probleme de exprimare in copilarie (dislexie) si a invatat sa citeasca la zece ani. A absolvit Universitatea Princetown (istorie, filosofie politica). A avut o activitate academica remarcabila si chiar a devenit presedintele Universitatii Princetown. A fost ales guvernator si apoi a fost propus pentru presedintie.

 In primul termen al mandatului (1913-1917), Wilson a avut sloganul „nu intram in razboi”. Dar din cauza provocarilor submarinelor germane, SUA intra in razboi si dupa semnarea Tratatului de la Versailles (care consemna victoria aliatilor impotriva Germaniei), Wilson merge la Paris pentru a promova o noua politica de pace prin infiintatea Ligii Natiunilor (1920). Pentru eforturile sale in vederea micsorarii tensiunilor militare si pentru cooperare economica, presedintele Woodrow Wilson a fost onorat cu Premiul Nobel pentru pace in 1919.

 In anul 1919, Wilson sufera un atac cerebral grav, in urma caruia ramane paralizat pe partea stanga. Sotia sa, Edith Bolling, l-a izolat de presa si de politicieni, astfel incat s-a aflat abia in 1920 care este starea presedintelui. Conform legilor de atunci, vicepresedintele nu i-a preluat postul automat si mandatul lui Wilson s-a terminat in 1921 in aceasta situatie. A murit in 1924.

• 1913: S-a născut în Darjeeling (Bengalul de Vest din India Britanică), Vivien Leigh (actriţă de origine engleză, laureată a două Premii Oscar), considerată a fi una dintre cele mai frumoase actriţe din toate timpurile. 

Întrebată dacă felul în care arată i-a afectat în vreun fel cariera, ea a declarat: „cred că frumuseţea poate fi un mare handicap…” De altfel de aceeaşi părere a fost şi regizorul George Cukor, care a declarat despre Vivien Leigh, că a fost o „actriţă desăvârşită, stânjenită de frumuseţea sa”.

Pe numele ei de fată Vivian Mary Hartley, ea a avut prima sa apariţie pe o scenă la vârsta de trei ani. Atunci a recitat poezia „Micuţa Bo Peep”, în cadrul trupei de teatru a mamei sale care a încercat să-i transmită fiicei sale dragostea pentru literatură. Fiind singurul copil la părinţi, Vivien a beneficiat de o educaţie aleasă, studiind la Convent of the Sacred Heart  (Mânăstirea Inimii Sacre) din Londra. Şi-a desăvârşit însă învăţătura în Europa, de unde s-a întors la părinţii săi în Anglia, în anul 1931. Mărturisindu-le acestora dorinţa ei de a deveni actriţă, a primit concursul lor, ajutând-o să intre la Academia Regală de artă Dramatică din Londra. La finele anului 1931, Vivien l-a întâlnit pe Herbert Leigh Holman, cu care s-a căsătorit şi au avut împreună o fată, pe nume Suzanne. Căsnicia nu a durat însă prea mult, cei doi soţi hotărând de comun acord să divorţeze. După divorţ Vivien şi-a păstrat numele de Leigh, care avea să o facă atât de celebră. 

• 2007: China lansa prima sondă spațială selenară din istorie, ziua de 5 noiembrie 2007 fiind data la care aceasta avea să intre pe orbita Lunii. 

Pe numele său Chang’e 1, după zeița chineză a Lunii, sonda spațială a fost lansată cu 12 zile mai devreme, pe 24 octombrie, de la Centrul Spațial Xichang din sudul țării, iar după circa o lună de la lansare, pe 26 noiembrie, avea să prezinte primele imagini cu satelitul natural al Terrei. După o misiune care a durat un an, patru luni și patru zile, micuța sondă, în greutate de 2,35 tone, avea să colecteze o multitudine de informații și de date care au stat la baza creării unei hărți detaliate a întregii suprafețe selenare.

Să aveți o zi frumoasă!