9 Noiembrie

Este a 313-a zi a anului. 
Au mai rămas 52 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 03 m și apune la 16 h 55 m.

Citatul zilei

„Cea mai infidelă amantă este speranţa. Te înşeală zilnic, şi totuşi trăieşti cu ea toată viaţa.” (Ivan Turgheniev)

Ziua națională a surzilor din România

Ziua națională a surzilor din România este aniversatǎ la noi ȋn țara ȋncepȃnd cu anul 1995, iar hotǎrȃrea de a marca aceastǎ zi a fost luatǎ ȋn cadrul Congresului Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România.

Prima asociație a persoanelor care suferă de surditate s-a constituit pe data de 9 noiembrie 1919, sub patronajul reginei Maria și a purtat numele de Asociaţia Amicală a Surdo-Muţilor din România.

Ȋn prezent, drepturile persoanelor care suferă de surditate sunt apărate de Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR), organizație care ȋn anul 2010 avea aproximativ 31.000 de membrii. Asociația are filiale regionale ȋn majoritatea orașelor mari din țarǎ, iar scopul sǎu principal este de a promova integrarea socială a surzilor dar și de a informa societatea civilǎ asupra nevoilor persoanelor cu handicap auditiv. Asociația promoveazǎ activitǎțile culturale, organizeazǎ cursuri și seminarii și asigurǎ diferite servicii pentru persoanele care nu aud.

Pentru mai multe informații despre Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) accesați pagina oficialǎ ansr.org.ro.

Ziua luptei împotriva nazismului, rasismului şi discriminării

În fiecare an, pe 9 noiembrie, sunt comemorate victimele “Nopţii de cristal”. În anul 1938, vitrinele tuturor magazinelor evreieşti din Germania şi Austria au fost sparte de către bande de nazişti. Peste 30.000 de evrei au fost trimisi în taberele de concentrare, iar alţi 100 au fost omorâţi. Peste 7.000 de magazine au fost distruse. În amintirea tragicelor evenimente, pe data de 9 noiembrie, este celebrată Ziua Internaţională de Luptă împotriva rasismului şi antisemitismului.

Tot atunci, 200 de sinagogi au fost arse şi transformate în scrum. A fost prima situaţie din istoria modernă în care violenţa a fost îndreptată pe scară largă şi în mod deliberat împotriva evreilor într-o ţară vest-europeană.

Pogramul Nopţii de Cristal a marcat un punct de răscruce în acţiunile împotriva evreilor, pentru că a fost prima situaţie din istoria modernă în care violenţa a fost îndreptată pe scara largă şi în mod deliberat împotriva evreilor într-o ţară vest-europeană.

În fiecare an, reţeaua United organizează o campanie europeană împotriva fascismului şi antisemitismului.

Sfântul Nectarie

In fiecare an, pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nectarie Taumaturgul. Acest sfant s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la Manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.

Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.

Exilat in Grecia

Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.

Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice pe 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.

Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.

Moastele Sfantului Nectarie in Romania:

Crestinii se pot inchina moastelor Sfantului Nectarie la:

- Manastirea Radu Voda din Bucuresti (particele din moastele sale sunt prezente aici din anul 2002);

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1330: La Posada, oastea lui Basarab I a început lupta cu oștirea ungară condusă de Carol Robert de Anjou, care se retrăgea spre Transilvania.

La 9-12 noiembrie 1330 are loc lupta de la Posada (probabil în Loviştea). Oastea ungară care se retrăgea spre Transilvania a fost înfrîntă de oastea voievodului  muntean Basarab I, care a provocat armatei invadatoare pierderi grele, însăşi viaţa regelui Ungariei fiind primejduită.

Victoria de la Posada a condus la  independenţa voievodatului  Munteniei.

La data de 9 noiembrie 1330 a avut loc bătălia de la Posada, bătălie unde domnitorul Ţării Româneşti, Basarab I a obținut o strălucită victorie împotriva regelui Ungariei, Carol Robert d’Anjou. Victoria de la Posada reprezintă actul de naştere al Ţării Româneşti și momentul apariţiei primului stat românesc medieval, după ce Basarab I nu a mai vrut să recunoască starea de vasalitate față de regele Ungariei și a unit cnezatele și voievodatele românești din sudul Carpaților. Astfel, după ce Basarab I a rupt relațiile cu Ungaria și a refuzat plata tributului de vasal, în septembrie 1330, regele ungar pornește o campanie de pedepsire a domnitorului român și de readucere a teritoriilor de la sud de Carpaţi la ascultare faţă de Coroana Ungariei. Regele maghiar Carol Robert de Anjou şi-a început campania împotriva voievodului român plecând din Timişoara în fruntea unei armate numeroase și după ce a ocupat cetatea Severinului, va străbate Oltenia, îndreptându-se, spre Curtea de Argeş. Pe drum, Carol Robert a primit o solie din partea domnitorului român care i-a adus o propunere de pace, însă regele maghiar a refuzat oferta şi a răspuns cu aroganţă că Basarab va fi scos de barbă din vizuina lui. După acest refuz, Basarab s-a pregătit de luptă și și-a atras inamicul într-o vale îngustă şi prăpăstioasă unde regele maghiar a suferit o înfrângere umilitoare, el însuși scăpând cu greu și numai după ce și-a schimbat hainele cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. În urma acestei victorii, Basarab I a reușit să dobândească independenţa Ţării Româneşti, izbânda domnitorului muntean fiind consemnată în numeroase documente ale vremii, inclusiv în faimoasa Cronică pictată de la Viena

• 1799: Revoluția franceză: Lovitură de stat ("18 brumar"). Directoratul este înlăturat și înlocuit cu Consulatul; instaurarea dictaturii burgheziei.

Numita 18 Brumar anul VIII, in conformitate cu calendarul „republican” adoptat de revolutionarii de la 1789, ziua de 9 noiembrie 1799 reprezinta o data importanta in istoria Frantei. Este momentul cand indraznetul general corsican a inlocuit Directoratul cu Consulatul. De fapt, lovitura de stat a fost pregatita nu de Bonaparte, ci de abatele Sieyes, unul dintre Directori, de teama unei intoarceri la iacobinism, fiind finantata de un bogat furnizor al armatei, Collot, cu suma de doua milioane de franci.

Asa se face ca, in dimineata zilei de 18 Brumar, acei membri ai forului legislativ francez care simpatizau cu puciul si-au avertizat colegii despre iminenta unei conspiratii iacobine, convingandu-i sa se retraga la Saint-Cloud, la vest de Paris. Insarcinat cu „protectia” lor a fost nimeni altul decat Bonaparte... In acelasi timp, Sieyes si Roger Ducos au demisionat din functia de Directori iar Talleyrand l-a convins pe Barras sa faca la fel.

Cei doi Directori iacobini, Gohier si Moulin, au refuzat sa-si depuna mandatul: primul a fost arestat, al doilea a reusit sa fuga. Fara a se lasa intimidati, membrii celor doua Consilii legislative au continuat sa lucreze, la Saint-Cloud, pana cand in sala de sedinte a patruns Napoleon, insotit de soldati, care le-a strigat deputatilor ca „Revolutia s-a sfarsit”. S-a petrecut atunci un episod curios: incoltit de deputatii furiosi, huiduit si fluierat, Napoleon a suferit o criza pseudo-epileptica si a lesinat, fiind salvat doar de interventia in forta a grenadierilor, anuntati ca generalul lor este amenintat de un grup de deputati turbulenti.

Sub conducerea generalului Murat, soldatii au patruns in sala si i-au alungat pe recalcitranti, punand astfel practic capat Directoratului. Sub presiunea baionetelor, deputatii ramasi au ales un organ de conducere provizoriu, numindu-i consuli pe Sieyes, Ducos si Bonaparte. Ascensiunea lui Napoleon incepuse...

• 1818: S-a născut Ivan Sergheievici Turgheniev, romancier și dramaturg rus.

Cel mai cunoscut roman al său este Părinți și copii, publicat în 1862

Ivan Sergheievici Turgheniev a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.

"Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale."

"Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turghenev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale."

Printre scrierile sale se numără: Jurnalul unui uşuratic (1850), care a consacrat atributul de „uşuratic“ intelectualului rus lipsit de voinţă, caracteristic secolului al XIX-lea, ciclul de proze scurte Povestirile unui vânător (1852), în care critică iobăgia, capodopera dramatică O lună la ţară (1855) şi romanele Rudin (1856) şi Un cuib de nobili (1859), două scrieri pline de lirism şi de sensibilitate. Interesul său în privinţa schimbărilor şi a diferenţelor dintre generaţii este reflectat de scrierile În ajun (1860) şi în controversatul Părinţi şi copii (1862), cel mai important roman al lui Turgheniev. În Fum (1867) sunt caricaturizate ambele orientări, de dreapta şi de stânga, ale intelectualilor.

În ultimele sale scrieri, Un rege Lear al stepelor (1870) şi Ape de primăvară (1872), scriitorul combină nostalgia elocventă cu fantezia, în timp ce Desţelenire (1877) este închinată mişcării narodnicilor şi încercării lor de a implanta ideea revoluţiei printre ţărani.

Multă lume nu l-ar mai citi în zilele noastre, considerându-l pur şi simplu expirat, sau cel mult material didactic pentru copiii din ciclul gimnazial. Nu este aşa deloc. Am întâlnit în acest scriitor o mare forţă artistică, acea sensibilitate caracteristică numai omului dur, care iubeşte natura, care merge prin ploaie şi doarme sub cerul liber, care cutreieră nopţile prin stepe şi păduri. Un mare talent al descrierilor şi al portretelor. În literatura modernă nu prea se mai pune accent pe aşa ceva, iar Turgheniev lasă impresia că pictează prin cuvintele sale.

În afară de frumuseţea artistică, romanul lui Turgheniev e remarcabil şi prin faptul ca îţi pune mintea la contribuţie, îţi dă de gândit, deşi prin conţinutul său nu rezolvă nici o problemă, ba chiar pune în lumină nu atât fenomenele dăunătoare (distructive), cât atitudinea autorului faţă de aceste fenomene. Îţi dă de gândit deoarece de la început până la sfârşit e pătruns de o sinceritate absolută, emoţionantă. Tot ce e scris în ultimul roman al lui Turgheniev a fost trăit în cele mai mici amănunte; acest sentiment nu-şi găseşte expresia în abaterile lirice, ci iese la iveală fără voia, fără cea mai mică intenţie a autorului şi anima povestirea obiectivă. Nici autorul nu-şi dă bine seama de sentimentele sale, nu le critică. Această circumstanţă ne oferă posibilitatea de a vedea aceste sentimente nemijlocit, în sinceritatea lor. Noi vedem ceea ce se întrezăreşte, şi nu ceea ce vrea să ne arate sau să ne demonstreze autorul.

• 1888: S-a născut Jean Monnet, politician francez, considerat  fondatorul Comunitatii Europene.

S-a nascut intr-o familie de comercianti, a urmat studiile la colegiul din Cognac, localitatea natala, dupa care a inceput sa lucreze la firma familiei. In 1914, a fost lasat la vatra datorita problemelor de sanatate si tot atunci a inceput sa reprezinte Franta in comitetele executive Aliate pentru repartizarea resurselor comune, in timpul Primului Razboi Mondial.

Cinci ani mai tarziu a devenit secretar general adjunct al Societatii Natiunilor, insa s-a retras in 1923 la afecerile familiei.

Nu a stat prea multa vreme departe de activitatile Societatii Natiunilor, astfel ca intre 1926-1933 a participat, in calitate de consilier, la redresarea economica a Poloniei, Romaniei si Chinei.

In 1950 a conceput ideea primei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului, doi ani mai tarziu devenind presedintele forului.

In aceeasi perioada, a fondat “Comitetul de Actiune pentru Statele Unite ale Europei”pentru relansarea constructiei europene, militind pentru crearea Comunitatii Europene.

S-a retras de pe scena politica in 1975, stingandu-se din viata la varsta de 91 de ani la 16 martie 1979. Ramasitele sala pamantesti au fost depuse in Panteon in 9 noiembrie 1988, la data centenarului nasterii sale.

• 1907: Celebrul diamant Cullinan a fost oferit de guvernul Transvaalului regelui britanic Eduard al VII-lea, cu ocazia   zilei sale de nastere.

Piatra pretioasa este cel mai mare diamant din lume si a fost gasit in ziua de 26 ianuarie 1905  intr-o mina din Africa de Sud, in apropiere de Pretoria, de catre Frederick Wells, caruia i s-au dat 10.000 de dolari recompensa pentru descoperirea sa. Diamantul a primit numele Cullinan dupa numele proprietarului minei in care a fost gasit, sir Thomas Cullinan si este cel mai mare diamant brut  descoperit vreodata, cu o masa de 3106 carate.

• 1938: Kristallnacht (Noaptea de cristal), eveniment considerat începutul Holocaustului in Germania nazista.

Pogromul a inceput dupa ce diplomatul Ernst von Rath a  murit asasinat  de evreul Grynszpan Herschel.

Diplomatul nazist Ernst vom Rath moare de rănile provocate de gloanțele rezistenței luptătorilor evrei, un act pe care naziștii l-au folosit ca o scuză pentru a demara pogromul național cunoscut sub numele de Kristallnacht (Noaptea de Cristal).

În toată Germania, au fost incendiate peste 200 de sinagogi, magazinelor evreieşti le-au fost sparte geamurile (ceea ce a dat numele de Kristallnacht, “noaptea sticlei sparte”), mulţi evrei au fost agresaţi fizic, peste 7.000 de oameni de afaceri evrei au fost atacaţi, cărţile religioase ale comunităţii evreieşti au fost arse în public, 91 de evrei au fost ucişi, iar peste 30.000 arestaţi şi trimişi în lagăre de concentrare.

În ziua de 9 Noiembrie 1938, la München, în cadrul unei întâlniri de amploare a liderilor nazişti, s-a luat hotărârea de a se da mână liberă oricăror acţiuni îndreptate împotriva Evreilor; în acea seară, în multe oraşe din Germania şi Austria au avut loc răbufniri violente ale populaţiei germane, incitată de nazişti. Violenţele au început la Berlin şi s-au răspândit rapid în toată ţara.

Noaptea, grupuri de nazişti – mai cu seamă batalioane de asalt – au făcut sute de victime (au bătut şi asasinat evrei), au demolat 76 de sinagogi, au incendiat alte zeci de lăcaşuri de cult mozaic, au distrus şi vandalizat mii de magazine şi birouri de afaceri deţinute de evrei.

Denumirea Reichskristallnacht s-a răspândit chiar și în afara Germaniei și Austriei. Totuși, sensul originar al acestei denumiri, conotațiile ei din prezent – care diferă foarte mult de cele inițiale, precum și numeroasele alte denumiri ale acelor evenimente fac ca în ultima vreme în Germania să se prefere oficial o altă denumire, și anume „Novemberpogromnacht” (Noaptea pogromului din noiembrie).

Între 9 și 13 noiembrie 1938 în numeroase orașe și sate germane și austriece au fost devastate casele evreilor și circa 8.000 de magazine evreiești.

Atât civili, cât și trupele SA (Sturmabteilung) și SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri cu barosul, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă de la geamurile sparte — originea numelui „Noaptea sticlei sparte”.

În această perioadă în Germania și Austria au fost omorâți în bătaie circa 400 de evrei; aproximativ 30.000 de evrei au fost duși în lagăre de concentrare, iar 1.668 de sinagogi, deci aproape toate, au fost devastate, 267 din ele fiind incendiate.

• 1961: România a devenit membra a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură ("Food and Agriculture Organization of the United Nations" - FAO) este o instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) înființată la 16 octombrie 1945. Organizația are în componență 192 de state.

FAO are un caracter preponderent tehnic, urmărind ridicarea condițiilor de trai ale popoarelor statelor membre, sporirea randamentului producției și repartiției tuturor produselor alimentare și agricole, îmbunătățirea condițiilor de existență a populațiilor rurale, expansiunea economiei mondiale și rezolvarea problemei subnutriției de pe Terra.

Pentru îndeplinirea funcțiilor sale FAO desfășoară o serie de activități, dintre care: culege, analizează, interpretează și difuzează membrilor săi date privind hrana, alimentația și agricultura; acordă asistență tehnică în vederea realizării unor programe naționale; promovează și, acolo unde este indicat, recomandă întreprinderea unor acțiuni pe plan național și internațional (de exemplu: în legătură cu cercetări științifice, tehnologice, sociale și economice privind hrana, alimentația și agricultura); facilitează conservarea resurselor naturale și adoptarea unor metode perfecționate de producție agricolă; asigură adoptarea unor sisteme satisfăcătoare de credit agricol pe plan național și internațional etc.; răspunde de campania mondială lansată în 1960 împotriva foametei; încheie acorduri cu instituțiile de dezvoltare guvernamentale cu privire la crearea unor fonduri cu destinație specială.

• 1989: A căzut Zidul Berlinului

Dupa ce timp de aproape trei decenii a despartit Germania de Vest de cea de Est, Zidul Berlinului a fost spart in bucati, fapt ce a dus la prabusirea blocului comunist european, precum si la unificarea Germaniei un an mai tarziu.Numerosi est-germani  ajunsesera deja  in Vest trecand prin Ungaria, in urma catorva  saptamani de negocieri.

Liderul Partidului Comunist din RDG, Gunter Schabowski, a anuntat in dimineata zilei de 9 noiembrie 1989 ca accesul prin granita dintre cele doua Germanii va fi permis in cazul “calatoriilor particulare”.

La putin timp dupa transmiterea mesajului a inceput un adevarat pelerinaj al nemtilor spre Zidul Berlinului, oamenii incepand sa sfarme granita din beton care mai bine de 25 de ani a impartit orasul si tara in doua.

Spre orele serii, cand in zid aparusera deja brese enorme lumea s-a adunat sa sarbatoreasca evenimentul la Poarta Brandenburg.

A doua zi dupa importantul eveniment, muncitorii s-au apucat de demolarea totala a zidului ridicat, in 1961, din ordinul liderului est-german Erich Honecker pentru a impiedica populatia sa fuga in Apus, peste 100 de oameni fiind ucisi in timp ce incercau sa il escaladeze cu gandul de a scapa din blocul comunist.

Zidul Berlinului a fost dărâmat cu buldozerele aproape total în săptămânile care au urmat. În urmă au rămas, în picioare, doar câteva rămăşiţe ale vechiului zid şi o cantitate enormă de mici fragmente care se vând acum turiştilor ca souvenir.

A rămas şi Checkpoint Charlie (Punctul de control C), scena multor filme sau cărţi cu spioni care descriu epoca Războiului Rece şi punct de atracţie pentru turiştii de acum.

Zidul Berlinului a separat un oraş, familii şi prieteni din cele două state germane şi a fost graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism timp de 28 de ani.

• 1993: Croații bosniaci au distrus podul Stari Most din Mostar, construit cu peste 400 de ani în urmă.

Mostar este capitala informală a Herţegovinei si este simbolizat de podul Stari Most. Podul a fost construit in 1566 la ordinul sultanului Suleiman pentru a lega imperiul otoman de oraşele din vest. Podul are o lungime de 30 m, iar turnurile se înalţă la 24 m deasupra râului Neretva. Arcul podului are o înălţime de 12 m si susţine o sosea lata de 4 m. La data intrării in funcţiune, era cel mai lung pod din lume cu un singur arc.

Podul a fost distrus in noiembrie 1993 de artileria croata, in timpul războiului civil care a cuprins Iugoslavia, in 1991. In acel an, croaţii au bombardat secţiunea musulmana, încercând sa obţină controlul asupra Mostarului si al altor zone pe care ar fi vrut sa le înglobeze in Croaţia Mare. Asta cu toate ca, înainte cu un an, croaţii si bosniacii musulmani luptaseră împreună împotriva sârbilor. O istorie complicata, oglindita in apele de smarald ale râului Neretva, ce separa oraşul in doua.

Distrugerea Podului Vechi oglindeşte lipsa de sens şi vărsarea inutila de sânge provocata de războiul civil. Reconstrucţia podului s-a făcut cu ajutor de la UNESCO si a fost redeschis traficului in 2004. Poţi vedea toate aceste evenimente pe dvd-uri prezentate în public, sau prin cărţile ce se vând prin Mostar.

 Să aveți o zi frumoasă!