Sfântul Nicolae. Semnificaţiile sărbătorii

La multi ani, Nicolaie, Nicole, Nico, Nicoleta, Nic, Niki, Nicu, Niculita, Nicoara, Niculai, Niculae, Nae, Nicusor, Neculce, Nicos, Nicolina, Nikolaus, Nicolas, Nicolau, Nicolai, Kolia, Niko, Nick, Nicolà, Niccolò, Niels, Níoclas, Néckel, Mykola, Mykolaj, Miklós, Mikuláš, Klaus!

Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, 

făcătorul de minuni – apărător al credinţei

Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie, supranumit "Făcătorul de minuni", patron al Greciei şi al altor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, numele lui fiind legat de dărnicie şi compasiune, dar şi de cadourile aduse copiilor.

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini devotaţi. Crescut în spiritul poveţei creştine "să împarţi averea săracilor", Sfântul Nicolae şi-a dat întreaga moştenire pentru a-i ajuta pe nevoiaşi.

La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa, în semn de avertisment.

Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul "a mijlocit" iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Nicolae a ştiut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.

De numele sfântului sunt legate mai multe poveşti creştine, printre care şi aceea potrivit căreia acesta ar fi oferit, în secret, diferite bunuri materiale fiicelor unui om sărac, aflate în pericol de a ajunge sclave pentru că nu aveau o zestre suficientă pentru a-şi găsi un soţ.

Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.

Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Tradiții

În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; este iscoadă a diavolului; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.

"Minunile săvârşite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâţi de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea Sfântul Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar. Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care îşi pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte şi le-a aruncat pe fereastră trei saci de aur, pe care să îi aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să se prostitueze", a explicat părintele Bogdan Teleanu, de la Patriarhia Română.

Istoria vieţii Sfântului Nicolae vorbeşte şi despre o altă minune, aceea că a izbăvit de la moarte trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte, a adăugat părintele Bogdan Teleanu.

Potrivit preotului, cea mai cunoscută dintre istorisirile legate de Sfântului Nicolae este menţionată şi de Dante Alighieri în "Divina Comedie" - "Purgatoriul".

Părintele Bogdan Teleanu a mai spus că, urmare a gestului de bunăvoinţă al sfântului manifestat faţă de fetele bogatului sărăcit, cadoul a fost cel care s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sfântului Nicolae şi a Naşterii Domnului. Copiii ţărilor creştine au fost învăţaţi că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă galoşii, bocancii sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă. În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia.

În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spun tradiţiile populare.

Sfântul Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi mai răspândite. Numele este format din cuvintele greceşti nike - victorie, biruinţă şi laos - popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, apar în mod miraculos cadouri în ghetuțele lustruite ale copiilor cuminți. Sărbătoarea de Moș Nicolae le aduce copiilor de cele mai multe ori dulciuri, fructe și, uneori, jucării. Tot atunci, copiii năzdrăvani găsesc în ghetele lor o nuielușă. Însă semnificația acestui obicei este mult mai adâncă decât dorința de a primi cadouri.

Legenda lui Moș Nicolae

Obiceiul de a oferi cadouri de Moș Nicolae a apărut în urma unei legende legată de Sfântul Nicolae. Se spune că acesta a auzit de cele 3 fiice ale unui nobil sărac, care nu se puteau mărita din cauza situației financiare a tatălui lor. Atunci Episcopul Nicolae ar fi lăsat un săculeț cu aur în fața ușii acestora când a fost vremea ca fata cea mai mare să se mărite. A făcut la fel când a venit vremea măritișului pentru cea de-a doua fată a nobilului. Când cea mai mică dintre fiicele sale a ajuns la vârsta măritișului, nobilul a vrut să descopere cine îl ajută și a stat la pândă. Acesta l-ar fi văzut pe Episcopul Nicolae urcându-se pe acoperiș și aruncând un săculeț cu aur pe horn. Atunci Nicolae l-ar fi rugat pe tatăl celor trei fete să păstreze secretul însă acesta nu s-a putut abține. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat, îi mulțumeau Sfântului Nicolae. În Occident această tradiție a devenit obiceiul de a agăța șosete lângă șemineu, în speranța că cei mici vor găsi cadouri în dimineața următoare. În România, copii își lustruiesc ghetuțele și le pun lângă ușă ori lângă fereastră.

Nuieluşa primită de cei năzdrăvani are o legendă proprie. Această tradiție se datorează unei întâmplări din viața episcopului. Se spune că la primul sinod ecumenic, din anul 325, Nicolae i-ar fi dat o palmă lui Arie, care a spus că Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Acea palmă a devenit simbolică pentru a servi drept avertisment pentru cei năzdrăvani. Ulterior palma s-a transformat în nuielușă.

Moș Nicolae în Europa

În Germania acesta era cunoscut sub numele de Nikolaus, în Belgia și Țările de jos era cunoscut drept Sinterklaas, iar în Luxemburg era cunoscut ca Kleeschen. Lumea anglofonă a preluat numele de Santa Claus (Moș Crăciun), modificând denumirea belgiană a Sfântului Nicolae (Sinterklaas). În majoritatea occidentului, Moș Crăciun a căpătat identitatea Sfântului Nicolae și este sărbătorit în ajunul Crăciunului, chiar și în țări unde religia nu are legături cu această sărbătoare. În România însă, Sfântul Nicolae are un moș al său, care vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie și lasă cadouri în ghetuțele copiilor cuminți, lăsând o nuielușă în ghetuțele celor năzdrăvani.

În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Astfel, în Germania, Franţa şi Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor şi săracilor.

Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte cu un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătoreşte pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter.

Tradiţii populare în data de 6 decembrie – Ziua Sfântului Nicolae (Crăciunul copiilor)

Aflaţi care erau tradiţiile şi obiceiurile populare in ziua Sfântului Nicolae.

Tradiţii populare în data de 6 decembrie – Ziua Sfântului Nicolae (Crăciunul copiilor)

Tradiţii:

Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, iar în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori (Pamfile, 1997, p. 238).

♦ Sf. Neculai a devenit băiat mare şi cuminte până în ziua a şaptea. Dumnezeu i-a dat soţie pe Sf. Varvara şi l-a pus învăţător pentru oameni. Văzând însă ce bun e Sf. Niculae, l-a luat în cer şi l-a pus în loc ca învăţător pe Sf. Pavel (Brill, II, p.190).

♦ Sf. Neculai stă la miazăzi, deoarece pe la 6 decembrie soarele răsare de către miazăzi, iar de la această zi, după credinţa poporului, soarele, alungat de Sfântul Neculai, începe să răsară tot mai spre miazănoapte, până pe la Sf. Toader, care îl opreşte şi-l alungă spre miazăzi (Pamfile, 1997, p. 238).

♦ Sf. Nicolae e milostiv faţă de săraci, ajută văduvele şi orfanii şi dăruieşte bani tuturor oropsiţilor. Dătător de bogăţie, de noroc tuturor, dă mai ales noroc fetelor sărace, pe care le mărită. Fetelor orfane şi sărace le aruncă pe fereastră trei pungi de galbeni (Muşlea Bîrlea, p. 409).

♦ Un om cu trei fete era foarte sărac şi nu le putea mărita. A hotărât să trimită fetele în lume să-şi câştige existenţa. Sf. Neculai a aruncat în casa săracului o pungă cu 150 de galbeni. Săracul, socotind că e norocul fetei celei mari, a măritat-o. Când a venit rândul mijlociei, s-a întâmplat acelaşi lucru. Când a trebuit să plece şi fata cea mică, omul a pândit, l-a suprins pe Sf. Nicolae şi i-a sărutat picioarele. Sfântul i-a spus să-i mulţumească lui Dumnezeu de gândurile lui bune. Omul a măritat şi fata cea mică. Apoi s-a călugărit şi l-a slujit pe Sf. Nicolae până la sfârşitul vieţii (Brill, II, p.236).

♦ Sf. Neculai a oprit apele când a fost potopul, altfel îneca corabia (Niculiţă Voronca, II, p. 213).

♦ Se spune că Sf. Nicolae a fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoţul pe apă şi cu prinsul peştelui. Într-un rând, stârnindu-se o furtună mare, corabia lui s-a prăvălit în apă şi o mulţime de oameni s-au înecat, scăpând dintre toţi numai dânsul. Atunci Sf. Nicolae a început să se roage fierbinte lui Dumnezeu, şi Dumnezeu s-a milostivit şi toţi cei înecaţi au înviat. De aceea, când ai să treci vreo apă mare, fă-ţi cruce la margine şi roagă-te sfântului Nicolae, că el este mai mare peste ape (Pamfile, 1997, p. 245).

Obiceiuri:

Feciorii se organizau în ceată cu două, trei săptămâni înaintea colindatului. O singură ceată pe sat. Îşi alegeau gazda, unde se adunau înainte de sărbători, să mai înveţe colinde. Gazdei nu i se plătea nimic, doar cinstea împreună cu feciorii. În frunte era vătaful mare; mai isteţ şi din familie înstărită. Se alegea doar pentru sărbătorile de iarnă. Vătaful mare purta evidenţa la câştig şi conducea întreaga ceată. Vătaful mic îl înlocuia pe vătaful mare la diferite servicii: pentru obţinerea autorizaţiei, tocmirea muzicii.

Sameşul ţinea cont la bani, cheltuiala pe băutură.

Cămărarul răspundea de colaci, carne, zahăr, băutura primită. O punea într-o cameră şi cheia o ţinea la el. Nici gazda nu avea voie să intre acolo.

Ceata avea steag: o cârpă neagră cu pui roşii şi gătită cu plantici, pusă în vârful unui băţ. Steagul era purtat de un fecior puternic, cu o curea după mână. În prima zi de Crăciun, feciorii se duceau la preot, învăţător, primar şi jucau steagul. De asemenea, a doua şi a treia zi de Crăciun jucau la joc steagul. Câte un bărbat tânăr se repezea să smulgă steagul feciorului. Dacă reuşea, ducea steagul la cârciumă şi trebuia răscumpărat pe băutură. Din această cauză s-au iscat bătăi, nu s-a mai purtat steag.

După Crăciun, până la Anul Nou, feciorii făceau o clacă la notar, preot, primar: tăiau lemne, îmblăteau în şură. Numai prima şi a doua seară petreceau feciorii între ei. În seara a treia veneau şi fetele, invitate doar să joace.

În ziua de Anul Nou era joc şi seara se desfăcea ceata. Se mai adunau o dată la gazdă, să petreacă cu mâncare şi băutură (Sărbători, III, p.251-252).

♦ Zi de hram al bisericii: era sărbătoarea satului.

Începea de dimineaţă şi se termina la amiază.

De cu dimineaţă, în ziua de hram, femeile din sat veneau cu coşurile cu mâncare şi puneau masa în curtea bisericii. Participa tot satul, fiecare aducea câte ceva pentru masă.

Dimineaţa se făcea slujbă pentru ctitorii bisericii şi pentru morţii satului. După slujbă oamenii ieşeau afară, se aşezau la masă şi petreceau până la amiază (Sărbători, IV, p.394).

Apărător de rele şi durere:

Sf. Nicolae se serbează pentru ajutor la boli şi mai ales la lovituri (Pamfile, 1997, p. 248).

♦ Ţinem şi pe Sf. Nicolae pentru vite (Densusianu, p. 213).

Oracular:

Se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, cu care ocazie se aprecia şi rodul livezilor (Ghinoiu, 1999, p. 222).

Despre vreme:

Iarna, după spusele multora, începe la Sf. Neculai.

Sf. Neculai e un moş bătrân cu barbă albă. Atunci trebuie să-şi scuture negreşit Sf. Neculai barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câteodată să fie locul negru, atunci se zice: „Hei, a-ntinerit Sf. Neculai!“ La Sân' Ion se duce neaua (se înfrânge iarna), dacă a adus-o Sân' Nicoară cu cal alb, sau, cu alte cuvinte, dacă a venit Sân' Nicoară pe cal alb, Sân' Ion va merge pe cal negru, adică va duce iarna (Pamfile, 1997, p. 438).

♦ Când vine Sân' Nicoară cu calul alb, adecă aduce neaua cu sine, atunci aduce cu sine şi iarna grea, care se înfrânge la Sânt' Ion (Mangiuca, 1882, p. 33).

♦ Dacă Sân' Nicoară a venit cu cal alb, adică la Sf. Nicolae e zăpadă, atunci iarna va fi scurtă, iar dacă a venit cu cal negru, atunci iarna va fi lungă (Gherman 4, p. 125).

♦ Când Sfântul Neculai găseşte Bistriţa neîngheţată, pune pod de gheaţă peste ea (Gorovei, 1995, p. 103).

de Antoaneta Olteanu, "Calendarele poporului român", Editura Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Sfantul Nicolae. Traditii si superstitii. Ce e bine sa faci pe 6 decembrie

Sfantul Nicolae se celebreaza in fiecare an pe 6 decembrie. San-Nicoara, asa cum mai este numit in traditia populara, este un iubitor si un protector al copiilor in intreaga traditie crestina.

Astfel, desi parintii le insufla de mici copiilor ca trebuie sa fie cuminti ca Mos Nicolae sa nu le aduca o nuielusa, acestia ar trebui invatati despre cine este si ce minuni a facut de-a lungul vietii si dupa moartea lui.

Despre cum a ajutat un tata sarac sa-si marite cele trei fete si sa nu le indrume pe drumul desfraului, daruindu-i cate un saculet de aur pentru fiecare, sau despre cum i-a inapoiat copilul rapit unei mame care se rugase la Sfant neincetat timp de un an. Alte marturii vorbesc de ajutorul pe care copii care s-au rugat Sfantului Nicolae l-au primit atunci cand au avut de trecut examene dificile.

Stapanul apelor si protectorul soldatilor

Conform traditiilor romanesti, Mos Nicolae apare pe un cal alb, facand astfel trimitere la prima zapada care cade la inceputul iernii, ajuta pe toti cei nevoiasi, orfanii si vaduvele, este stapanul apelor si salveaza corabierii de la inec, protejeaza soldatii pe timp de razboi.

Potrivit traditiei, in noptile sfintite de sarbatori, cand cerurile se deschid si pentru noi, muritorii de rand, se spune ca pret de o secunda Sfantul Nicolae poate fi vazut stand in dreapta Domnului, noteaza voceatransilvaniei.

In ziua de Sfantul Nicolae, oamenii aduc in casa cregunte de pomi fructiferi pe care le pastreaza in apa langa icoane ca sa infloreasca pana de Anul Nou. Iar daca aceste crengute vor inflori pana cand anul se sfarseste, anul care vine va fi unul foarte roditor si plin de satisfactii.

In alte regiuni fetele se aduna in ajunul sarbatorii pentru a face placinte, iar seara, la ora noua fix, flacaii navalesc peste ele si petrecerea incepe.

In zona rurala, in ziua de Sfantul Nicolae, feciorii se organizeaza in cete, isi aleg gazda in casa careia repetitiile pentru colinda de Craciun si de Anul Nou vor avea loc.

Tradiții de Moș Nicolae în Europa. 

Ce trebuie să facă fetele necăsătorite

 

 

An de an, seara de 5 decembrie este specială pentru copii. Ei își lustruiesc ghetele în așteptarea lui Moș Nicolae și speră că acesta va trece pe la ei pentru a le aduce daruri.

Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile.

În Germania, tradiția sărbătoririi Moșului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân ce poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moș Nicolae și colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.

Copiii din Franța lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgărușul lui morcovi și puțin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe și trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franței, cei mici știu că Moș Nicolae vine călare pe un măgăruș, alături de Pere Fouettard (Moș Nuielușă), înveșmântat în negru. Dacă Moș Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i ceartă pe copiii care n-au fost cuminți, dându-le o nuielușă.

La copiii olandezi, moșul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminți, se tem de însoțitorul moșului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moș Nicolae cu darurile și dulciurile pentru copiii cuminți.

În Belgia și Luxemburg, copiii își așează ghetuțele în fața ușii și, la fel ca micuții francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moșul, morcovi și zahăr pentru calul lui. Odată cu Moș Nicolae, la fel ca și în alte țări europene, copiii îl așteaptă și pe însoțitorul său, Hoseker. 

Moș Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l știu ca pe un bătrân înveșmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici și călătorește alături de Krampus, care ține în mână o nuia destinată micuților care nu au dat ascultare părinților.

Copiii din Italia așează pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-și notează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete, care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita, primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguță cu galbeni.

În Croația, Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii își lustruiesc încălțămintea și o așează pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri și fructe de către generosul moș.

În Polonia, Moș Nicolae este o personalitate extrem de divinizată și respectată. Îmbrăcat în haine episcopale și purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger și colindă întreaga țară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. Odată intrat într-o casă, Moș Nicolae ascultă rugămințile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă și le dăruiește apoi icoane, mere roșii, portocale și „pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere și mirodenii). Dacă nu își face apariția în persoană, el își lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în ghete. 

În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri și jucării, Moș Nicolae le aduce aminte copiilor că, în curând, va sosi copilul Iisus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultatori primeau în încălțări cartofi și bucați de cărbune.

În unele orașe și sate din Slovacia, Moș Nicolae, sau Svaty Mikulas, sosește într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile și se unesc în coruri și dansuri. În unele regiuni, Moșul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii își așează încălțările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul ușii, sperând să le găsească dimineața încărcate cu daruri. În unele școli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în cadrul căreia copiii își dăruiesc unul altuia mici cadouri.

În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii își așează încălțămintea afară, în fața ușii, așteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede și mici jucării. Cel care îl însoțește pe Moș Nicolae, numit Parkel, pune în încălțările copiilor obraznici cărbuni și cenușă.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni și îi așează pe pervaz pentru a fi umpluți de darnicul Moș. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată și mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii și linguri de lemn.

Sfântul Nicolae – etimologia numelui

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite şi mai răspândite. El este format din cuvintele greceşti: "nike" – victorie, biruinţă şi "Jaos" – popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are şi numele de Sin Nicoara, o posibilă derivaţie din “Sanctus Nicolaus”.

Sfantul Nicolae – Mos Nicolae

În tradiţiile româneşti Moş Nicolae are atribuţii străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corabierii şi apără soldaţii pe timp de război.

Zilele Bubatului - Crăciunul copiilor

Închizând cele trei zile consacrate vărsatului, ziua de Sf. Nicolae este pe 6 Decembrie. Sf. Nicolae însumează numeroase atribuţii: protector al copiilor, dar şi al tâlharilor, al corăbierilor şi al oştenilor. El este primul Moş darnic sau justiţiar, care le face cadouri copiilor odată cu venirea iernii; de aici şi altă denumire a zilei de 6 Decembrie – Crăciunul Copiilor. O vorbă populară spune „când îşi scutură Sf. Neculai barba lui cea albă, ninge negreşit”. Sf. Nicolae se serbează pentru ajutor la boli şi mai ales la lovituri, dar şi pentru vite. Şi în această zi se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, cu care ocazie se aprecia şi rodul livezilor. Sf. Nicolae bucurându-se de un statut deosebit în panteonul popular, era firesc că sărbătoarea lui să fie una complexă a cărei sacralitate se prelungeşte până pe 7 Decembrie, când se serbează Ciuda lui Sf. Neculai, zi în care nu se lucrează, se fac praznice pentru cei morţi de moarte năpraznică, înecaţii, mâncaţii de lupi, precum şi pentru cei pierduţi fără urmă prin lume. În aceeaşi zi este Sf. Filofteia, care se ţine de către fete pentru a fi ajutate în căsătorie şi în lehuzie, dar şi de către gospodari pentru binele vitelor din bătătură.

Iată ce nu ai voie să faci în această zi sfântă.

1. Nu ai voie să dai dovadă de zgârcenie

În ziua Sfântului Nicolae este bine să fii darnic și iubitor cu cei din jurul tău. Zgârcenia nu doar că este considerată un păcat, dar îl mânie pe Sfântul săracilor.

2. Nu ai voie să te cerți sau să te contrazici cu nimeni

Din popor se spune că persoanele care au chef de scandal în această zi sfântă, vor avea un Crăciun nefericit în familie.

3. Nu uita de cei săraci

Primul lucru pe care trebuie să îl faci în dimineața zilei de 6 Decembrie este să oferi un cadou unui sărman. Orice cadou simbolic, chiar și un covrig, îi va face ziua mai frumoasă unui om sărman.

4. Nu spăla haine!

Munca în zi de sărbătoare este considerată o ofensa la adresa lui Dumnezeu.

5. Alină-i pe cei triști

Nu ai voie să treci nepăsător pe lângă necazurile celor din jurul tău. Trebuie să îi liniștești pe cei care nu o duc tocmai bine în această perioadă.

6.Dacă a nins afară, spală-ți fața cu zăpadă

Se spune că Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, iar acest cal este simbolizat de prima ninsoare care apare în jurul datei de sărbătoare. Este bine să te speli pe față cu zăpada, dacă a nins, pentru că asta aduce prosperitate și sănătate.

7. Spune o rugăciune înainte de a primi cadourile

Se spune că rugăciunea ajută la înfăptuirea dorințelor noastre, mai ales dacă este rostită din toată inima.

8. Se fac repetiții pentru colind

La țară, feciorii satului se organizează și își aleg gazda în casa căreia repetă colindele de Crăciun și de Anul Nou. Aceștia fac repetiții pentru o serie de alte obiceiuri precum mersul cu Ursul sau cu Capra.

 

Sfântul Nicolae – etimologia numelui

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite şi mai răspândite. El este format din cuvintele greceşti: "nike" – victorie, biruinţă şi "Jaos" – popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are şi numele de Sin Nicoara, o posibilă derivaţie din “Sanctus Nicolaus”.

 Să aveți o zi magică!