Este a 340-a zi a anului.
Au mai rămas 25 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 37 m și apune la 16 h 36 m.
Citatul zilei
„Ar
trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage
nimeni în el cu cuţitul.” (Marin Sorescu în piesa de teatru Iona, poet, dramaturg și eseist roman,
(n. 19 februarie 1936 - d. 8 decembrie 1996)
La
multi ani, Nicolaie, Nicole, Nico, Nicoleta, Nic, Niki, Nicu, Niculita,
Nicoara, Niculai, Niculae, Nae, Nicusor, Neculce, Nicos, Nicolina, Nikolaus,
Nicolas, Nicolau, Nicolai, Kolia, Niko, Nick, Nicolà, Niccolò, Niels, Níoclas,
Néckel, Mykola, Mykolaj, Miklós, Mikuláš, Klaus!
Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei,
făcătorul de minuni – apărător al credinţei
Sfântul
Nicolae din Mira, numit şi Nicolae din Bari, s-a născtut în localitatea Patara,
amplasată în sud-estul Turciei de azi între anii 250 şi 270 ai erei noastre. În
timpul vieţii sale a fost protectorul copiilor, văduvilor şi fetelor
nemăritate.
Imperatorul
Diocleţian, stăpânind toată Asia mică a persecutat crud creştinii,
întemniţându-l pe Nicolae alături de alţi creştini.
În
313, Imperatorul Constantin a restabilit libertatea religioasă şi Sfântul
Nicolae a fost eliberat din detenţie.
Nicolae,
participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea în
anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu
este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod
este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a
argumentat Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de
ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o
palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca,
în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joarda în semn de
avertisment.
În
colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de
mar. Dacă ne întrebăm de ce de măr, trebuie să ştim că bătrânii noştri
cunoşteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar
dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, însemnă că
sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa de flori albe.
Sfântul
Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a ştiut că după mustrare
se cere mângâiere şi că încercările vieţii pot fi pentru unii prea apăsătoare.
A dăruit mult săracilor, a liniştit pe întristaţi, a vindecat cu putere de la
Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatalui ceresc. A rămas în seama
ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă şi mişcătoare. Zic cei vechi
că, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de
durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite cu cinste fiicele, plănuia să
le ia zilele şi apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite să
ajungă batjocura bărbaţilor avuţi. Mişcat de durerea tatălui şi îngrijorat de
soarta fetelor şi a bătrânului, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia
câteva pungi cu galbeni şi să le strecoare în casa familiei aceleia.
Sfântul
Nicolae se presupune că a decedat în 6 decembrie 343. A fost înmormântat la
Mira dar osemintele sale au fost furate în 1087 de negustorii italieni şi aduse
ulterior în localitatea Bari din Italia, unde se află şi astăzi.
Finlanda: Sărbătoare națională.
Proclamarea
independenței (1917)
Finlanda
(în finlandeză Sunet Suomi; în suedeză Finland), denumită oficial Republica
Finlanda, este o țară nordică situată în regiunea finoscandică a Europei de
Nord. Se învecinează cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord și cu Rusia la est,
în timp ce Estonia se află la sud, peste Golful Finlandei.
Evenimente de-a lungul timpului…
- 1421: S-a născut Henry al VI-lea, regele Angliei
Destinul
acestui rege englez a fost, probabil, cel mai intortocheat si mai involburat din
istoria monarhiilor din Anglia. A avut doua perioade de domnie, a fost inchis
de doua ori in Turnul Londrei, a fost incoronat si rege al Frantei, a avut
perioade de nebunie cu pierderea tronului si, mai presus de orice, in timpul
vietii lui a izbucnit celebrul Razboi al Celor Doua Roze. Henry al VI-lea -
Casa de Lancaster - s-a nascut la 6 decembrie 1421 si la numai noua luni, in
1422, devine rege sub regenta, dupa moartea subita a tatalui sau, Henry al
V-lea.
Regenta
se termina in 1437, cand avea 16 ani. Disensiunile nobiliare sunt in crestere
si pentru a linisti relatiile cu Franta (legate de suveranitatea in Normandia),
el este casatorit cu Margaret de Anjou (15 ani) in 1445. Parea un mariaj de
forma, dar regina consort s-a dovedit a fi foarte energica si iubitoare. Regele
era timid si usor de influentat. Disensiunile cu Casa de York, reprezentata de
ducele de York ating apogeul cand Henry al VI-lea intra intr-o perioada de
"slabiciuni mentale".
In
1455 izbucneste Razboiul Rozelor (Alb-York si Rosu-Lancaster). Henry al VI-lea
este inchis in Turnul Londrei in 1461, dar sotia sa se refugiaza in Franta unde
face aliante pentru revenirea pe tronul ocupat de Edward al IV-lea de York. Cu
ajutorul lui Ludovic al XI-lea, Margaret isi repune sotul pe tron, in 1470. Dar
urmeaza batalia decisiva de la Tewkesbury, din 1471, in care fiul lui Henry al
VI-lea este ucis. Casa Lancaster pierde iarasi tronul si Henry al VI-lea este
din nou inchis in Turn, unde moare in conditii suspecte in 1471, la 49 de ani.
Edward al IV-lea de York revine pe tron.
- 1768: A fost publicată la Edinburgh, in Scotia,prima ediție a “Encyclopaedia Britannica”.
Pe
6 decembrie 1768 a văzut lumina tiparului, în Edinburgh, Scoția, cea mai veche
enciclopedie generală, redactată în limba engleză – Enciclopædia Britannica, ea
fiind una dintre cele mai vechi astfel de publicații din lume. Ortografiată
corect cu æ, dar frecvent scrisă cu e simplu, această lucrare este considerată
ca fiind prima mare autoritate în domeniu, articolele sale fiind publicate sub
atenta supraveghere a celor trei inițiatori principali ai proiectului, Colin
Macfarquhar, Andrew Bell, respectiv Archibald Constable.
De la cele trei volume
apărute inițial, s-a ajuns la un număr de 32 de volume la ultima ediție, a
XV-a, din 2010, an în care avea să se încheie oficial și forma printată de
apariție, concomitent cu începerea exclusivă a ediției online, pe care o puteți
consulta aici.
- 1778: S-a nascut fizicianul şi chimistul francez Louis Joseph Gay-Lussac.
In
anul 1802 a elaborat legea dilataţiei termice a gazelor perfecte; (d. 9 mai
1850) . În 1808 Gay-Lussac, colaborând cu chimistul francez Louis Jacques
Thénard, lucrează la prepararea potasiului si a sodiului , și astfel descoperă
borul.
Iodul, descoperit de Bernard Courtois și careare un rol important în industrie și în medicină, îi datorează numele lui Louis Joseph Gay-Lussac. Bernard Courtois îi dăduse câteva eșantioane iar savantul îi dă numele de iod (de la cuvântul grecesc ’’iodes’’, care înseamnă violet) datorită vaporilor violeți pe care îi degajă atunci când este încălzit.
Gay-Lussac
a fost membru a numeroase societăți savante din străinătate: Academia regală
din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și
Academiile din Edinburgh, Torino,si Stockholm .
- 1863: Primul metrou din lume, un sanţ acoperit de 6 kilometri
La
doar câţiva ani de la inaugurarea primei căi ferate din România, din centrul
Londrei pleca primul metrou din istorie. Era 6 august 1863. Ruta de 6 kilometri
dintre Paddington și Farringdon a fost traversată de vagoane din lemn şi o
locomotivă cu aburi
Este
greu să ne închipuim astăzi cum era atmosfera în acel tunel subteran, unde
locomotivele evacuau pe coş fumul rezultat din arderea cărbunelui şi împingeau
afara aburii, eliminaţi sub presiune de pistoanele în mişcare.
Ventilatoarele
puternice aveau rolul să evacueze aproape irespirabila atmosferă, deversând-o
direct în stradă, unde se împrăştia deasupra oraşului.
Lumea nu numai că suporta, dar admira miracolul!
30.000
de pasageri călătoreau zilnic în trenurile care plecau din zece în zece minute.
Aşa s-a rezolvat problema circulaţiei rutiere centrale din capitala cu peste
două milioane de locuitori la vremea respectivă.
Succesul
a determinat extinderea reţelei care, în 1880, transporta deja 40 de milioane
de pasageri pe an, iar traseele erau în extindere. În 1890, a fost inaugurata
prima linie de metrou electrică, al cărei succes a determinat electrificarea
rapidă a întregii reţele executate până atunci.
Călătorilor
li se părea o performanţă să circule într-un subteran cu aer curat, fără fum şi
aburi.
Londra, încă pe primul loc!
În
prezent, metroul londonez transportă peste trei milioane de călători pe zi și
peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou
din lume, el rulând aproximativ 393 de km (244 de mile) pe sub străzile din
Londra. Metroul londonez are în componență 500 de trenuri și traseul său are
275 de stații. Stația cea mai aglomerată este Waterloo, care deservește aproximativ
46.000 navetiști la orele dimineții.
Exemplul
Londrei a fost rapid preluat de alte centre urbane europene. În 1896, a fost
inaugurata prima linie subterană de pe continent, la Budapesta, iar în 1898 o nouă
linie de metrou, la Viena.
Metroul
din Paris s-a inaugurat cu mult fast, odată cu turnul Eiffel, la deschiderea
Expoziţiei Universale din anul 1900. În secolul XX, aproape toate metropolele
europene s-au dotat cu asemenea mijloc de transport. Prima linie din emisfera
sudică a apărut la Buenos Aires, în 1913.
Prima linie din România, inaugurată la 116 ani
diferenţă!
Prima
linie a metroului din Bucureşti a fost inaugurată la 16 februarie 1979, dar
istoria lui este mult mai veche. În anul 1908, tânărul student Dimitrie Leonida
- ajuns mai târziu o somitate în lumea tehnicii - şi-a ales că temă a lucrării
de licenţă proiectul pentru construcţia unei linii de metrou în capitala
României.
Proiectul
a avut succes, dar încercarea de a-l valorifica s-a izbit în anii următori de
lipsa fondurilor. Tot lipsa fondurilor a împiedicat o iniţiativă din 1929-1930
şi alta din 1936-1940, când, de altfel, apropiindu-se războiul, metroul trecea
pe plan secund.
Abia
în 1972 s-a început proiectarea liniei de metrou bucureştene, după modelul
primei linii londoneze: imediat sub nivelul străzii.
Aşa
s-a conceput şi s-a executat linia bucuresteană inaugurată la 16 noiembrie
1979, pe scurtul traseu Semănătoarea (astăzi Petrache Poenaru) - Timpuri Noi,
în lungime de 10 km, de-a lungul Dâmboviţei. Reţeaua pe care circulăm astăzi
s-a dezvoltat foarte rapid în primele două decenii şi foarte lent în urmatorele
două.
În
prezent, metroul bucureştean măsoară 69,2 km şi are 51 staţii.
- 1864: Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucțiunii,
prima lege prin care învățământul era organizat în mod unitar și erau stabiliți anii de studiu: învățământul primar, de patru ani, gratuit și obligatoriu, cel secundar, de șapte ani și universitar, de trei ani.
Legea
şcolară din 1864 a făcut parte din programul de legi de înnoire a societăţii
româneşti promovat sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Ea a pus instrucţia
publică primară pe temelii solide, dominate de principiile obligativităţii şi
gratuităţii, situând astfel ţara noastră înaintea Italiei, Franţei, Angliei sau
Elveţiei. Cu o serie de modificări, ea va fi în vigoare pentru un sfert de
veac, până la restructurarea învăţământului prin legile lui Spiru Haret privind
învăţământul secundar şi universitar (1889) şi pentru învăţământul profesional
(1899).
- 1877: Apare prima ediţie a ziarului Washington Post.
The
Washington Post este cel mai mare ziar american din Washington, DC. Este
totodată și una dintre cele mai vechi publicații ale orașului, fiind fondată în
anul 1877. Ziarul este deținut de compania media The Washington Post Company și
a fost premiat cu 47 de premii Pulitzer până în prezent.
În
anul 2007, The Washington Post avea un tiraj de 658.000 de exemplare zilnic
- 1877: Inventatorul american Thomas Alva Edison a realizat prima înregistrare sonoră, recitând „Mary had a Little Lamb”, la West Orange, New Jersey.
Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenției ''fonografului'' în 1877, de către Thomas Alva Edison (1847-1931). Invenția a fost brevetată la 15 februarie 1878. Cuvintele ''Mary had a little lamb'', rostite de Edison, stocate și redate pe un cilindru acoperit cu o foiță de cositor, au constituit mărturia acestei impresionante realizări tehnice.
- 1892: La Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg a avut loc premiera baletului „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski (libret Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann, coregrafie Lev Ivanov).
Piotr Ilici Ceaikovski, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre musicale.
- 1894: S-a nascut pictorul roman Henri Catargi (Togo); (d. 19.07.1976).
Prima expoziție personală a pictorului a avut loc la Paris, în 1922, după care artistul a început să își câștige faima atât în Europa, cât și în România, expunând la București, dar și la Moscova, Belgrad, Praga, Berlin, New Delhi, Cairo, Londra și Tokyo.
Arta
lui Catargi a evoluat într-un mod destul de puțin obișnuit, lucrările din prima
perioadă de creație au fost lucrări care țin mai mult de avangardă decât de
modernism. Spre sfârșitul vieții, împins de nevoile materiale, a început să
picteze în manieră realistă personaje în costume naționale, cu broboade,
bibliotecare, reușind să se adapteze într-un mod superior tuturor condițiilor
impuse de ideologie
- 1896: S-a nascut poetul american Ira Gershwin; (d. 17.08.1983).
Ira
Gershwin a colaborat alături de fratele
său – marele compozitor George Gershwin
– și scriitorul Du Bose Heyward
la crearea a unor cântece de mare succes, printre care opera Porgy and
Bess.
Frații
Gershwin au făcut multe spectacole pentru teatrele de pe Broadway , compunând
cântece ca “I Got Rhythm”, “Embraceable You”, “The Man I Love” și “Someone to
Watch Over Me”.
După
moartea fratelui său (1937), Ira Gershwin și-a continuat activitatea de textier.
Cel mai popular cântec al său a fost ”
Long Ago( and far away)”.
- 1898: S-a născut celebrul fotojurnalist Alfred Eisenstaedt; (m. 23 august 1995).
Alfred Eisenstaedt este cunoscut ca “părintele fotojurnalismului” avand un motto simplu: “Keep it simple!”
Lucrând
cu echipament minim, Eisenstaedt fost maestrul fotografiei, capturând astfel de
momente uimitoare care Alfred Eisenstaedt biografielasă un efect profund asupra
privitorului. Eisenstaedt a fotografiat regi, dictatori, și vedete de film, dar
el, de asemenea a portretizat sensibil și oameni obișnuiți în situații
prozaice. Scopul lui, a spus el odată, a fost “pentru a găsi și a prinde
momentul povestirii.”
Fotograf
american de origine germană, Alfred Eisenstaedt este cunoscut sub numele de
“Eisie” printre prietenii săi apropiați. S-a născut la 6 decembrie 1898 în
Dirschau, West Prusia, Imperial Germania. Familia lui s-a mutat la Berlin, când
avea 8 ani. Eisenstaedt a fost interesat de fotografie la o vârstă fragedă. La
vârsta de paisprezece ani, Eisenstaedt a primit prima cameră, Eastman Kodak. El
s-a alăturat armatei germane pentru a lupta în Primul Război Mondial; el a fost
rănit în 1918.
În
anii 1920, a lucrat ca agent de vânzări. El a început să lucreze ca fotograf
independent pentru fotografiile Pacific și Atlantic, Berlin, în 1928. În 1929,
Eisenstaedt a devenit un fotograf full-time, o publicație germană l-a angajat
Câțiva
ani mai târziu, Alfred Eisenstaedt a fotografiat unele dintre fotografiile sale
istorice celebre. El a capturat o întâlnire între Hitler și Benito Adolf
Mussolini, Italia. În 1933, a venit un alt distins politician al propagandei
naziste, Joseph Goebbels, tovarășul lui Hitler. În 1935, fiind evreu, Eisenstaedt
a trebuit să migreze în Statele Unite, din cauza dominației lui Hitler.
În
Statele Unite, Alfred Eisenstaedt s-a stabilit în Jackson Heights, New York și
a lucrat ca fotograf personal pentru revista Life. El a fost printre primii
patru fotoreporteri angajați de revista Life (împreună cu Margaret
Bourke-White). El a produs în jur de 90 de coperți pentru această revistă,
inclusiv fotografii uimitoare ale Sophiei Loren, ErnestAlfred Eisenstaedt
Hemmingway și alte figuri celebre și regalități.
Alfred
Eisenstaedt a publicat mai multe cărți, inclusiv, Witness to Our Time (1966),
această carte cuprinde marea lucrare a lui Eisenstaedt acoperind figuri
istorice cum ar fi Hitler to the golden times of Hollywood, The Eye of
Eisenstaedt (1969), Eisenstaedt’s Guide to Photography (1978), această carte
conține sfaturi și îndrumări pentru a stăpâni arta fotografiei, și Eisenstaedt:
Germania (1981).
A
avut numeroase expoziții și spectacole la Enciclopedia Britanica, la
Universitatea din Missouri și Scoala de Jurnalism care l-au numit pe Alfred
Eisenstaedt ca Fotograful Anului în 1951. El a fost distins cu Medalia
Națională de Arte în 1989. Eisenstaedt captat o imagine cu Bill Clinton și
soția sa, Hillary Clinton și fiica lor Chelsea în 1993. Această imagine a
apărut în revista Popular, la 13 Septembrie 1993.
Genialul
fotograf a murit la 24 august 1995 la Menemsha Inn Cottage, Pilot House, în
1995.
Alfred
Eisenstaedt a văzut lucrurile, o mulţime de lucruri în jurul lui. A fost acolo, unde se întâmplau, iar asta
înseamnă şi un fir de noroc. Deşi a fi
în locul potrivit, la momentul potrivit, nu este, aşa cum s-ar crede, chiar cel
mai important lucru. Oricum, nu este totul. Mulţi alţii sunt în acel loc, în
acel moment, dar nu văd.
Eisenstaedt
a făcut fotografie şi în vremurile când nu oricine îşi permitea să aibă o cameră
foto. El o avea pe Leica lui şi a cutreierat cu ea străzi, oraşe, ţări, a
privit oameni, a aşteptat momente. Puţine, foarte puţine din fotografiile lui
sunt aranjate, gândite, regizate. Restul sunt fotografii “candide” în care
subiectul este natural în prezența camerei grație talentului celui care-o
mânuiește de a face întregul proces cât se poate de confortabil.
A
fotografiat oameni faimoşi, de la Winston Churchill la Marilyn Monroe,
Jacqueline Kennedy ori Sophia Loren. Însă a fost fotojurnalist şi cele mai
palpitante şi celebre imagini pe care le-a surprins sunt cu oameni simpli,
necunoscuţi, acele momente debordante, în care viaţa de zi cu zi este distilată
într-o perpetuă şi esenţială joie de vivre, cum splendid îi definea lucrările
un editor foto al revistei Life.
S-a
născut în Germania, în 6 decembrie 1898, acum
115 ani. A fost fascinat de fotografie de când era adolescent şi umbla
prin Berlin cu primul aparat foto primit cadou. A luptat în primul război
mondial, s-a întors rănit, şi, în timp ce lucra ca vânzător, făcea fotografii
pentru Pacific and Atlantic Photos’ Berlin, mai târziu preluat de Associated
Press. La 31 de ani a devenit fotograf full-time, iar peste şase ani a emigrat
în Statele Unite unde s-a angajat la revista Life. A murit în locul lui
preferat – casa de vacanță din Martha’s Vineyard, într-o noapte de vară, la
vârsta de 96 de ani.
Alferd
Eisenstaedt a captat cea mai faimoasă fotografie a lui la celebrarea Victoriei
de Ziua Japoniei, 14 august 1945. A doua zi marchează capitularea Japoniei,
care a încheiat al doilea război mondial în 1945. Eisenstaedt a fotografiat un
marinar american care săruta o asistentă medicală la Times Square de Ziua VJ .
Fotografia a devenit o copertă pentru revista Life.
Aceasta
este cea mai renumită fotografie a lui Albert Eisenstaedt făcută în 14 august
1945, în Times Square, New York. A fost numită V-J Day in Times Square (Victory
over Japan Day, ziua când s-a anunţat sfârşitul războiului cu Japonia), V-Day
sau The Kiss (Sărutul).
“Toată
lumea ieşise pe străzile oraşului, iar eu umblam prin mulţime, vânând momente
pentru fotografii. Am observat la un moment dat un marinar care se apropia de
orice femeie pe care o întâlnea, tânără, bătrână, le lua în braţe şi le săruta.
Apoi am văzut în mulţimea aia imensă şi o infirmieră. M-am uitat la ea şi
speram să se întâmple ceea ce s-a întâmplat: marinarul a văzut-o, a mers spre
ea, s-a aplecat şi a sărutat-o. Dacă acea fată nu ar fi fost o infirmieră şi ar
fi fost îmbrăcată în haine închise, nu aş fi avut această fotografie. Şi invers
ar fi fost la fel, dacă el ar fi purtat haine deschise. Contrastul dintre
hainele lor a dat acestei fotografii efectul de care avea nevoie.”
Publicată
în Life, peste noapte a devenit an iconic photo. Pentru că totul în jur era
într-o mişcare continuă, nu a avut timp să ia numele celor doi. În căutarea
protagoniştilor, editorii revistei Life au scris, într-un număr din 1980, că 11
bărbaţi şi trei femei au apărut şi au pretins că sunt cei din imagine (lucru
destul de uşor, având în vedere că feţele celor doi nu se văd). După ani şi zeci de cercetări, teste,
audiţii, o femeie numită Edith Shain a fost acceptată ca fiind infirmiera, iar
un anume Glenn McDuffie a fost declarat oficial marinarul din imagine.
- 1917: Finlanda se declară independentă față de Rusia.
După
Revoluția din Februarie 1917, poziția Finlandei ca parte a Imperiului Rus a
fost pusă în discuție, în principal de către social-democrați. Întrucât șeful
statului era țarul Rusiei, nu era clar cine era șeful executivului Finlandei
după revoluție. Parlamentul, controlat de social-democrați, a adoptat
așa-numita Lege a Puterii prin care și-a asumat autoritatea supremă în stat.
Legea a fost respinsă de Guvernul Provizoriu Rus și de partidele de dreapta din
Finlanda.
Guvernul
Provizoriu a dizolvat unilateral parlamentul, ceea ce social-democrații au
considerat a fi ilegal, conform Legii Puterii. S-au ținut noi alegeri, în care
partidele de dreapta au obținut o majoritate fragilă. Unii social-democrați au
refuzat să accepte rezultatul și au continuat să susțină că dizolvarea
parlamentului (și deci și alegerile) au fost ilegale. Cele două blocuri
politice de forțe apropiate, partidele de dreapta și partidul social-democrat,
s-au poziționat pe poziții adverse.
Revoluția
Rusă din Octombrie a schimbat totul. Dintr-o dată, partidele finlandeze de
dreapta au început să reconsidere decizia de a bloca transferul puterii executive
dinspre guvernul rus spre Finlanda, după ce în Rusia au luat puterea comuniștii
radicali. În loc să recunoască autoritatea Legii Puterii dată cu câteva luni în
urmă, guvernul de dreapta a declarat independența țării la 6 decembrie 1917.
- 1917: Cargobotului SS Mont-Blanc incarcat cu materiale explozibile, s-a ciocnit de vasul norvegian Im, in portul canadian Halifax si a sarit in aer.
Explozia a
facut victime peste 1900 de persoane , 9.000 de oameni au fost răniți si o mare
parte a orasului a fost distrusa.
În
incident a fost implicat nava franceză SS Mont Blanc care transporta material
exploziv și care s-a ciocnit cu Imo o navă norvegiană fără încărcătură, care
era destinată participării la războiul din Belgia. In urma coliziunii pe nava
franceză izbucnește un incendiu urmat de o explozie, care cauzează moartea a
cel puțin 1.635 de persoane și rănirea în jur a 9.000 de persoane. Explozia a
fost atât de puternică încât presiunea detonației a declanșat un șoc de
intensitatea unui cutremur intens iar suflul exploziei a smuls din pământ
copacii din apropiere, a îndoit șinele de cale ferată și a cauzat dărâmarea
unor clădiri pe o rază de câteva sute de metri.
Această
explozie este cunoscută ca una dintre cele mai puternice explozii din istorie
cu excepția exploziilor nucleare.
Materialul
exploziv de pe „Mont Blanc” era constituit din:
35
t de benzol,
63
t de nitrat de celuloză,
2.300
t de acid picric
Și
200 t de TNT.
- 1955: Se standardizeaza marimea placutelor de inmatriculare in Statele Unite
In
aceasta zi a anului 1955, Guvernul Federal al Statelor Unite standardizeaza
marimea placutelor de inmatriculare in Statele Unite. Inainte de aceasta,
fiecare stat avea propriul design al placutelor, rezultand o gama variata de
marimi si forme.
Placutele
de inmatriculare exista din aceeasi perioda de cand au aparut automobilele, in
jurul anului 1900. Franta a fost prima care a introdus placutele de
inmatriculare, in 1893, urmata de Germania in 1896. In Statele Unite, statul
New York avea placute de inmatriculare inca din 1901, acestea nefiind furnizate
de stat, ci, fiecare sofer era obligat sa isi creeze propria placuta de
inmatriculare.
Statele
Massachusetts si West Virginia au fost primele care furnizau placute de
inmatriculare, in 1903.
Standardizarea
internationala a placutelor de inmatriculare s-a facut in 1957, cand
producatorii de automobile au ajuns la intelegere cu guvernele si organizatiile
internationale.
In
timp de variantele locale inca exista, s-au stabilit trei standarde de baza,
astfel:
-in
cea mai mare parte a Europei si in tarile din teritoriile de peste mari,
apartinand europenilor, masura este de 520mmx110 sau 120mm;
-in
Australia si cateva tari din jurul Pacificului--- 372x135mm;
-in
majoritatea statelor americane --- 300x150mm.
- 1965: S-a încheiat construcția primei porțiuni de cale ferată electrificată din România, care a unit localitatea Brașov de stațiunea Predeal și care avea să facă parte din prima magistrală electrificată, dintre București și Brașov, terminată în anul 1969.
Să aveți o zi frumoasă!
Contabilitate
de Marin Sorescu
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).
***
”Mi
se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine.
Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie
să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de
lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până
dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat
vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat
lumii de pomană.” (Marin Sorescu în piesa de teatru Iona)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!