2 ianuarie – Despre Lună

„Oamenii sunt ca Luna: nu-și arată decât o față.” 

(Arthur Schopenhauer)

       

Este cea de-a 2-a zi a anului 2018.

Au mai rămas 363 de zile până la sfârşitul anului.

Soarele răsare la 07 h 52 m şi apune la 16 h 48 m.

Luna răsare la 17 h 30 m şi apune la 07 h 50 m.

Lună Plină 04 h 24 m.

•  2 ianuarrie 1839 : Fotograful francez Louis Daguerre realizează prima fotografie a Lunii.

Prima fotografie a Lunii a fost realizată de același bărbat care a realizat și primul portret fotografic al unei femei. 

 

Fotografia a fost realizată cu ajutorul unui dagherotip – aparat  inventat de către Louis Daguerre, părintele fotografiei; vedeți aici primii oameni fotografiați vreodată. Și tot John William Draper este și cel care a realizat și primul portret fotografic al unei femei -portretul lui Dorothy Draper (sora sa).  O fotografie realizată în același an, 1840.

Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

Însă devine foarte cunoscut cu ocazia unor spectacole de „Dioramă”, împreună cu Charles Marie Bouton (1822) inventatorul acestui sistem, care consta în prezentarea unor tablouri de mari dimensiuni (22 x 14 m în cazul lor), alcătuit din diferite planuri și care, sub aspectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia realității. (Se pot realiza și prin proiecții ale unor imagini statice desenate sau fotografiate pe un suport translucid.)

O fotografie realizată de inventator în 1837 prin daghereotipie, reprezentând un colț din atelierul său.

În anul 1826 îl cunoaște pe Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, lucru care-i reușise. Împreună perfecționează sistemul, punând la punct procedeul care se va numi daghereotipie. Folosește ca agent sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint. Printr-o developare în vapori de mercur se obține o imagine negativă în relief (o matriță).

Invenția este prezentată Academiei Franceze de Științe la 19 august 1839 și a obținut brevetul. Fotografia se răspândește rapid nu numai în Franța, ci în toată lumea.

• 2 ianuarie 2018: Lună Plină 04 h 24 m.

 

Fazele Lunii în luna ianuarie 2018

2 ianuarie, ora 4:24 – Lună Plină;

9 ianuarie, ora 0:25 – Ultimul Pătrar;

17 ianuarie, ora 04:17 – Lună Nouă;

25 ianuarie, ora 0:20 – Primul Pătrar;

31 ianuarie, ora 15:27 – Lună Plină.

Incepem anul 2018 sub influenta Lunii Pline in Rac pe gradul 12 cu un maxim in jurul orei 4:24, ora Romaniei. Satelitul natural al Pământului va fi mai aproape de Pământ ca niciodată, la o distanță de 356.565 km. 

Nu este doar Lună plină, ci Super Lună. Adică, este mult mai aproape de pământ. Va fi mai strălucitoare, pe locul 2 însă în topul luminozității celor 3 super luni din acest an.

Această Lună de ianuarie mai este numită și Luna veche, Luna Rece, Luna de zăpadă și se produce în semnul Racului, în timp ce Soarele se află în Capricorn.

Intre 1 si 2 ianuarie va fi prima luna plina, asociata cu un flux de energie. A doua faza lunara in care astrul va fi plin este pe 31 ianuarie si va fi luna albastra.

Cunoscuta drept Luna Lupilor, Luna Foametei sau Luna Rece, luna plina din ianuarie ne ofera sansa de a reflecta la viitorul an.

Luna va apărea pe cer cu 7% mai mare decât de obicei și va ajunge în faza completă să fie cu 10-14% mai strălucitoare, anunță Observatorului Astronomic "Urseanu" din Capitală.

Luna plina de pe 1-2 ianuarie 2018 este o lună plina puternică din punct de vedere energetic. De azi vor fi numeroase oportunități pentru a ne rotunji veniturile, pentru a străluci pe plan profesional, pentru a aduce dragostea în viețile noastre.

Super luna va atinge maximul în noaptea dintre 1 și 2 ianuarie, la 04:24, ora României. Pe 31 ianuarie va avea loc şi cea de-a doua super lună din această perioadă, care va fi una albastră.

Fenomenul de super lună are loc când astrul ajunge la cea mai mică distanță față de Pământ în timpul rotației sale, când luna este cu aproximativ 14% mai mare și cu 30% mai luminoasă.

Prima lună plină a lunii ianuarie, cu care începe a doua etapă din "Trilogia SUPER LUNII" pe 2018, cunoscuta sub denumirea de "Wolf Moon" (Luna Lupului), este una dintre cele două super-luni care vor îi încânta pe pasionații de fenomene astronomice încă de la începutul anului 2018, după ultima manifestare a fenomenului, din 3 decembrie.

SuperLuna "Wolf Moon", așa cum au numit-o cercetătorii, poate fi văzută din locuri deschise, fără clădiri sau vegetație.

Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent⁠(d). Este al cincilea cel mai mare⁠ satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează. După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute.

Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ⁠. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș⁠ între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia.

Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare⁠ vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarței și craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin comparație cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanță⁠ doar puțin mai mare decât cea a asfaltului⁠ uzat. Influența ei gravitațională produce mareele oceanice, mareele de uscat⁠, și o ușoară prelungire⁠ a zilei.

Distanța orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km, sau 1,28 secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului, mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanța între Lună și Pământ este într-o lentă creștere.

În cultura umană, atât proeminența naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile umane și culturile din timpuri imemoriale. Astfel de influențe culturale pot fi găsite în limbă, sistemele de calendare lunare⁠, artă⁠ și mitologie.

Termenul românesc „Luna” (scris cu inițială mică atunci când e utilizat cu sensul de unitate de timp sau ca sinonim pentru „satelit”, dar nu și cu referire la satelitul Pământului) provine din latinescul lūna, dintr-un mai vechi *louksna, la rândul său provenit din radicalul indoeuropean leuk- cu sensul de „lumină” sau „lumină reflectată”; din același radical provine și cuvântul avestic raoxšna („strălucitoare”) și alte forme din limbile baltice, slave, din armeană și din limbile toharice; se pot găsi paralele semantice și în sanscrită, unde apare chandramā („luna”, considerată divinitate) și în greaca antică, cu σελήνη selḗnē (de la σέλας sélas, „strălucire”, „splendoare”), exemple care păstrează sensul de „luminos”, deși cu etimologii diferite.

În limbile germanice, numele Lunii provine din termenul proto-germanic *mǣnōn, asimilat probabil din cuvântul grecesc antic μήν și din latinescul mensis, care provin din radicalul indoeuropean comun *me(n)ses. De la *mǣnōn rezultă probabil și anglo-saxonul mōna (atestat în documente scrise de la 725 e.n.), transformat succesiv în mone (pe la 1135) de unde a devenit cuvântul actual moon. Termenul german actual Mond este direct legat etimologic cu cel de Monat (lună, ca interval de timp) și se referă la perioada fazelor Lunii.

Mitologie

O litografie veche de 5000 de ani găsită la Knowth⁠(d), Irlanda, ar putea reprezenta Luna, și ar fi astfel cea mai veche reprezentare a ei descoperită în zilele de astăzi. Contrastul între zonele mai înalte și mai luminoase și mările mai întunecate au fost interpretate de diferite culturi printre altele ca Omul de pe Lună⁠, sau ca iepurele⁠ și bizonul. În multe culturi antice și preistorice, Luna era personificată ca o zeitate⁠ sau ca alte fenomene supernaturale, și până astăzi mai persistă vederi astrologice asupra Lunii⁠.

În Orientul Apropiat Antic, zeul lunii (Sin/Nanna) era masculin. În mitologia greco-romană⁠(d), Soarele și Luna sunt reprezentate ca bărbat și, respectiv, femeie (Helios/Sol și Selene/Luna). Forma de semilună⁠(d) a fost folosită din vechime ca simbol pentru Lună. Zeița Selene era reprezentată ca purtând semiluna pe podoaba de pe cap într-un aranjament ce face aluzie la coarne. Semiluna și steaua datează și ele din Epoca Bronzului, reprezentând fie Soarele și Luna, fie Luna și planeta Venus. A ajuns să reprezinte zeița Artemis sau Hecate, și, prin patronajul lui Hecate, a ajuns să fie utilizată ca simbol al Bizanțului.

În Evul Mediu, a evoluat o tradiție iconografică de reprezentare a Soarelui și a Lunii cu chipuri de om.

Divizarea Lunii⁠ (în arabă انشقاق القمر) este o minune atribuită de musulmani profetului Mahomed.

Calendar

Fazele regulate ale Lunii fac ca ea să fie un instrument convenabil pentru marcarea trecerii timpului, iar perioadele pătrarelor ei stau la baza multora dintre cele mai vechi calendare. Se crede că niște răboaje⁠ cu oase gravate datând încă de acum 20–30.000 de ani ar marca fazele Lunii. Luna de circa 30 de zile este o aproximare a ciclului lunar. Cuvintele germanice provenite din radicalul protogermanic *mǣnṓth-, legat de cuvântul protogermanic *mǣnōn, indică utilizarea unui calendar lunar⁠ de către popoarele germanice (calendarul germanic⁠(d)) înainte de adoptarea unui calendar solar⁠. Radicalul proto-indo-european pentru lună, *méh1nōt, derivă din radicalul verbal *meh1-, „a măsura”, „indicând o concepție funcțională asupra Lunii, respectiv însemn al lunii” (cf⁠ cuvintele măsură și menstrual), și reflectă importanța Lunii pentru multe culturi antice în domeniul măsurării timpului (vezi latinescul mensis și grecescul μείς (meis) sau μήν (mēn), cu sensul de „lună”). Majoritatea calendarelor istorice sunt lunisolare⁠. Calendarul islamic de secol al VII-lea este un excepțional exemplu de calendar lunar⁠(d) pur. Lunile sunt tradițional denumite după apariția hilalului⁠, sau a primei semiluni, peste orizont.

Lunaticii

Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii; cuvântul Lunatic⁠ derivă din numele Lunii. Filosofii Aristotel și Pliniu cel Bătrân susțineau că luna plină induce nebunia la persoanele susceptibile, crezând că creierul, care este predominant apă, trebuie să fie afectat de Lună și de puterea ei asupra mareelor, dar gravitația Lunii este prea slabă pentru a afecta o persoană individuală. Chiar și astăzi, oameni care cred într-un efect lunar⁠ susțin că internările în spitalele de psihiatrie, accidentele rutiere, omuciderile sau sinuciderile au o frecvență mai mare la lună plină, dar zeci de studii invalidează aceste afirmații.