Translate

miercuri, 3 ianuarie 2018

3 ianuarie - Plecarea Regelui Mihai în exil

Citatul zilei

 „A avea legi bune este un lucru însemnat. A-i face pe oameni să le respecte este încă mai valoros. Dar fundamental este ca oamenii să creadă în ele. România prezentului nu a ajuns încă acolo.” (Regele Mihai I al României)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.

Citeste intregul articol la: https://florinrosoga.ro/blog/citate-regele-mihai/
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.

Citeste intregul articol la: https://florinrosoga.ro/blog/citate-regele-mihai/
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.

Citeste intregul articol la: https://florinrosoga.ro/blog/citate-regele-mihai/

 



O telegramă din 1 ianuarie 1948, trimisă de Rudolf Schoenfeld menționa că ”în ciuda promisiunii făcute de Groza în momentul abdicării regelui, cum că acestuia i se va permite să scoată cu el din țară persoanele din anturaj pe care le va dori, precum și bunurile personale, Ionițiu (secretarul particular al regelui – n.r.) a spus că acum nu mai este deloc sigur cine va putea să-l însoțească pe rege în exil sau ce bunuri personale va putea lua cu el. A afirmat de asemenea că guvernul i-a oferit regelui o  sumă de bani, pentru a-l ajuta după plecarea din țară și că acesta a refuzat oferta”. 

Regele și regina mamă au plecat din țară spre Elveția în seara zilei de sâmbătă, 3 ianuarie, însoțiți câțiva membri ai anturajului regal. Conform Raportului legației britanice de la București din data de 8 ianuarie, ”până la urmă, totuși, [regele] a fost tratat cu o oarecare politețe. Trenul regal a fost trimis de la București la Sinaia, iar din Sinaia i s-a permis să plece din gara regală, unde a fost derulat, ca de obicei, covorul roșu. Totuși, nimeni nu a avut permisiunea de a se apropia de gară în momentul îmbarcării”. 

Într-un ”Raport asupra plecării fostului rege Mihai” din data de 4 ianuarie 1948, dat publicității de CNSAS, este descris cu lux de amănunte momentul plecării regelui din România. În data de 3 ianuarie, la ora 17 au sosit la gară trei automobile ale regelui și două camioane cu bagaje. Imediat a început îmbarcarea celor trei autoturisme și a bagajelor în vagoanele ce se găseau garate în spatele fostei rampe regale. La ora 17.05, în fața gării au sosit ziaristul englez Leonard Kirschen și trei jurnaliști americani.
„La ora 18, a sosit de la București garnitura specială cu care pleca Mihai din țară. Paza trenului era asigurată de circa 25 agenți de siguranță sub conducerea Insp. Nicolski (Boris Grünberg, colonel NKVD care folosea în România pseudonimul Alexandru Nicolski – n.r.) și comisar șef Vendel și de ostași și ofițeri din Divizia Tudor Vladimirescu. Fiecare ușă a vagonului era păzită de un agent și un soldat cu armă automată. (...) Între timp în vagonul bucătăriei au fost încărcate un butoi cu brânză, saci cu cartofi, lăzi cu zahăr și pachete de alimente. La ora 19.45 s-a dat dispoziții ca Leonard Kirschen și ziariștii americani să fie poftiți să se suie în mașină și să plece din preajma gării, ceea ce au și făcut. La ora 20.15 au sosit la gară Mihai cu mama sa și Jaques Vergotti. Mihai și Elena au trecut prin salonul gării și fără a sta de vorbă cu nimeni au suit repede în vagon. (...) La ora 20.30 trenul special cu fostul rege Mihai și suita au părăsit gara Sinaia, cu direcția Lausanne – Elveția. (...) Din informațiile obținute de la Insp. Gl. Paraschiv s-au aflat următoarele: Insp. Gl. Paraschiv se găsea de două zile la Castelul din Sinaia și a făcut controlul bagajelor suitei ce urma să însoțească pe Mihai. Bagajele lui Mihai nu au fost controlate și acesta a avut dreptul să aducă 12 valize ale sale, odată cu el la gară. Din cele observate de noi, valizele care au fost duse la gară de Mihai – cu aproximativ 15 minute înainte de plecare – au fost aproximativ 30. (...) După abdicare Mihai a stat foarte grav și izolat, iar Elena (regina mamă – n.r.) a plâns tot timpul. (...) Trenul special urma să se oprească la Săvârșin pentru a lua 3 persoane. Polițiștii și ostașii fac paza trenului până la la graniță. Garnitura merge până în Elveția, de unde se va înapoia în țară”, notează raportul.  
Regele Mihai i-a relatat ulterior ministrului britanic de la Berna, Thomas Maitland Snow, că bagajele sale și ale reginei mamă nu au fost deschise la graniță, ”dar toate cele aparținând suitei regale au fost răscolite și chiar persoanele din suită au fost dezbrăcate și percheziționate”.
În ceea ce privește situația financiară a regelui, după sosirea în Elveția, John Carter Vincent, ministrul american la Berna, îl informa pe George Marshall, secretarul de stat american, că ”Mihai a refuzat categoric oferta lui Groza de a primi o sumă de bani nemaipomenită. Lui Mihai i s-a permis să scoată din țară numai bunuri personale, dar nu obiecte valoroase, cum ar fi operele de artă. A fost informat că venitul de pe urma vânzării acestora din urmă îi va fi trimis lui, dar el nu se așteaptă să primească ceva. Aparent, capitalul său lichid în Elveția se ridică la 50.000 de dolari americani și 200.000 de franci elvețieni” (9 ianuarie 1948).

În seara de 3 ianuarie 1947, Regele Mihai și mama sa, escortați de ofițeri ai Siguranței, ajung pe peronul Gării Sinaia, păziţi de două rânduri de ofițeri care stau cu spatele, ca să nu-i poată privi. Cei doi monarhi urcă în tren, cu destinația Lausanne. Vor fi urmați, peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg. „Am plecat cu moartea-n suflet“, avea să declare cel din urmă rege al românilor. Se închidea astfel un capitol fundamental al istoriei noastre. Urma infernul comunist.

”Exil” este un cuvânt pe care întotdeauna Regele Mihai l-a pronunțat cu mare durere. După abdicarea forţată din 30 decembrie 1947, fostul suveran a fost trimis în exil, unde a trebuit să accepte viaţa unui om obişnuit.



30 decembrie 1947 este ziua în care regimul comunist, criminal, impus de Moscova a început să lucreze la mutilarea unui întreg popor.


Este data la care tânărul Rege Mihai avea să semneze în stare de arest documentul de abdicare la tron, cel care l-a trimis într-un lung şi chinuitor exil.

Premierul Petru Groza şi secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorghiu-Dej, au pus în aplicare planul ruşilor de abolire a regalităţii la Bucureşti.

În vârstă de doar 26 de ani, Mihai I şi mama sa, Regina Elena, au fost alungaţi din țara pe motiv ca monarhia pune piedici democratizării României.



Impreuna cu mama lui, Regina Elena, a plecat spre Peles pentru a-si impacheta doar lucruri de strica trebuinta, dupa cum ii impusese noua clasa politica.

În drum spre Sinaia, au trecut pe lângă camioane deschise, în care se aflau soldați din Garda Regală, acoperiți de zăpadă și arătând jalnic. Regele a oprit la marginea șoselei, încercând să vorbească cu soldații, dar camioanele și-au continuat drumul. Mai târziu, a aflat că ofițerii din Gardă fuseseră insultați în mod public și li se confiscaseră săbiile. Ningea, când au ajuns la Sinaia, pe la 4:30 p.m. Au vorbit puțin în acea seară și Regina Elena s-a retras devreme în camerele ei, deși nu s-a culcat. «Eram torturat sufletește», a explicat Regele.

Gărzile Regale fuseseră înlocuite de membri ai diviziei «Tudor Vladimirescu», cu ordinul de a trata Familia Regală cu minimum de politețe. Pe 30 decembrie, chiar înaintea semnării actului de abdicare, la Sinaia a sosit o comisie, pentru a face inventarul tuturor obiectelor aflate la Peleș, Pelișor, Foișor și în dependințele reședințelor regale. Comisia s-a asigurat că Regele și mama lui nu vor lua cu ei decât «obiecte de strictă necesitate». «Au urmărit-o pe mama la fiecare pas. N-au lăsat-o singură nici o clipă. Nu i-au permis să ia nici măcar o scrumieră de pe masă... ne-au scotocit bagajele și înainte de a intra în tren. A fost un coșmar.»
 

Întrebat mai târziu la ce se gândise în cursul acestor ultime trei zile petrecute la Sinaia, Regele a spus că atât el, cât și mama sa, erau prea ocupați cu pregătirile spre a se mai gândi la ceva. De câteva ori îi trecuse prin minte că românii vor înțelege că tot ce se întâmplase reprezenta o mare ilegalitate și că semnătura de pe acel document nu reprezenta nici voința lor, nici a lui. Dar mai târziu și-a dat seama că singura reacție la actul de abdicare așa cum fusese redactat, la care te puteai aștepta, era una de stupoare, iar stupoarea, spunea el, nu putea duce niciodată la o idee sau o acțiune coerentă. «Celelalte zile, și pentru mine, au trecut într-un fel ciudat de confuzie. ...ești bolnav de o boală foarte gravă, cu dureri imense, și ajungi la un punct al suferinței când nu mai simți nimic. ...Eram cuprins de un fel de amorțire încă înainte de 30 decembrie.»


   Jacques Vergotti a sosit în seara zilei de 3 ianuarie, cu puțin timp înainte ca trenul regal să plece. Era însoțit de bătrânul Soare, îngrijitorul palatului, care coborâse drapelul dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen, pentru ultima dată. Vergotti îl adusese special spre a-și lua rămas bun de la Rege.

Vergotti fusese demis din armată și i se eliberase un pașaport cu o singură ieșire din țară. Cei care-l interogaseră îi puseseră întrebări despre banii din străinătate ai Regelui și când Vergotti le răspunsese că Mihai nu avea decât ce-i rămăsese din suma alocată vizitei la Londra, au recunoscut că nu aveau dovezi ale vreunui transfer de fonduri spre exterior, cu excepția cheltuielilor făcute pentru mașinile oficiale ale Palatului. I s-a spus să plece cu mașina la Sinaia cu doamna Kopkov și să se pună la dispoziția șefului comisiei de inventariere. 

   Când i s-a cerut să aducă la cunoștința angajaților reuniți ai celor două castele și al cabanei Foișor că își vor continua activitatea sub supravegherea șefului comisiei, Vergotti a profitat de ocazie spre a-i informa despre promisiunea lui Groza că Regele va rămâne proprietar pe întregul domeniu de la Sinaia, care îi fusese lăsat printr-un codicil la testamentul Regelui Ferdinand.



    Ulterior, Regele va povesti:



...am coborât spre gara de la Sinaia. Îmi aduc aminte că în mașina noastră, în loc să intre aghiotantul care mă însoțea, au intrat doi dintre membrii comisiei. Oameni de-ai lor. Poarta era închisă, ceea ce nu se mai întâmplase vreodată... Cu toate că personajele din comisie n-au permis să luăm cu noi decât, așa cum spuneam, lucrurile de imediată folosință, ne-au lăsat să ieșim cu patru automobile. Nici până azi n-am reușit să aflu de ce. Ca să se creadă că mașinile acelea erau pline de averi.




   La gară, Regele a mers spre mașina de escortă a Siguranței, a strâns mâna polițiștilor și șoferilor și i-a salutat.


Nu așteptam ca pe peron să fie public. Însă în loc de public am văzut niște ofițeri, înșiruiți pe două rânduri, de la ieșirea din gară la ușa vagonului. Ofițerii erau întorși cu spatele la noi. Formau un culoar pe care l-am străbătut destul de nedumerit. Când ne-am urcat în tren, asta este ultima imagine care mi s-a întipărit în minte de la Sinaia, unul din ofițeri, nu mai țin minte ce grad avea, a întors puțin capul către noi. Și am văzut că îi curgeau lacrimile pe față. S-a închis ușa, obloanele vagonului au fost coborâte.
   Sub supravegherea membrilor comisiei, servitorii au făcut liste de mână conținând fiecare cămașă, cravată, costum sau rochie pe care Regele și Regina-mamă le împachetaseră, spre a le lua cu ei.

Printre cei care-l însoțeau pe Rege se aflau Negel, Ionnițiu, doamna Catargi, Vergotti, Negroponte, soția acestuia și băiețelul, Sandy, generalul Lazăr și Bianu, ofițerul de jandarmerie însărcinat cu siguranța, care-l consiliase pe Rege la Lausanne. De asemenea, camerista Reginei Elena, Rosa, și alți trei servitori.
   Militarii au verificat fiecare compartiment ca să nu fie pasageri clandestini, au împuns cu baionetele pe sub paturi, au cotrobăit prin bagaje, căutând bani și bijuterii. Unii au fost supuși chiar percheziției corporale. Până și pâinea și fructele aflate pe masa Reginei Elena au fost tăiate în două.

  Ușile trenului au fost încuiate. La fiecare capăt al vagonului stătea un soldat înarmat. Ofițerul sovietic responsabil i-a cerut lui Vergotti să-i predea pistolul. Conductorul de tren i-a dat apoi lui Vergotti programul trenului, a cărui destinație finală era Lausanne. Atmosfera era încărcată. Mihai și mama lui erau tăcuți, dar când trenul a ajuns la periferia Brașovului și câțiva muncitori au strigat «Trăiască Republica!», Regele, care rareori își exterioriza sentimentele, a spus, dintr-o dată, «Dumnezeu să-mi ajute țara.»


Regina mamă Elena a fost urmărită în fiecare încăpere a Palatului Peleș și nu i s-a permis să ia niciun obiect, nici măcar o scrumieră.

„Cu toate că personajele din comisie n-au permis să luăm cu noi doar, așa cum spuneam, lucrurile de imediată folosință, ne-au lăsat să ieșim cu patru automobile. Nici până azi n-am reușit să aflu de ce. Ca să se creadă că mașinile acelea erau pline de averi“, a povestit Regele, în cartea „Convorbiri cu Mihai I al României”, semnat de Mircea Ciobanu.



Apoi, odată ajunși la gara din Sinaia, militarii au răscolit bagajele Regelui și ale mamei sale, ca să se asigure că nu au împachetat bani sau bijuterii. Până și pâinea și fructele aflate pe masa Reginei Elena au fost tăiate în două.

Ca să ajungă de la ieșirea din gară la ușa vagonului, Regele și mama sa au străbătut un culoar format de două formații de ofițeri, așezați cu spatele la ei. Regele își amintește cu nostalgie un scurt moment din acea secvență umilitoare: „Când ne-am urcat în tren, (...) unul din ofițeri, nu mai țin minte ce grad avea, a întors puțin capul către noi. Și am văzut că îi curgeau lacrimile pe față. S-a închis ușa, obloanele vagonului au fost coborâte“, a povestit Majestatea Sa.

Pe 3 ianuarie se aflau in trenul regal, iar vagoanele erau pline de soldati care le controlau bagajele in cautarea unor comori asunse. Spunea mai tarziu ca, atunci cand a iesit din tara, a simtit ca a iesit dintr-un infern al tuturor si a intrat in unul rezervat numai lui: pentru ca singuratatea, in exil, a fost greu de indurat.

“Gara din Sinaia fusese pusă sub înalta supraveghere a armatei. Peronul era gol, cu excepţia a două rânduri de ofiţeri care străjuiau calea până la vagonul regal. Dar ei nu se aflau acolo pentru a ne da onorul. Stăteau cu spatele la noi, astfel încât nu ne puteau vedea. Totuşi, în momentul în care ne-am urcat în vagon, unul dintre ei a întors capul spre mine. l-am văzut chipul, timp de câteva secunde. Plângea ca un copil. Uşile s-au închis, trenul s-a pus în mişcare, iar Sinaia a rămas în urma noastră. Acel soldat cu chipul înlăcrimat a fost, pentru mine, semnul că populaţia rămânea credincioasă coroanei.” Regele Mihai I despre plecarea forţată din ianuarie 1948.
  

Suita regală a plecat de la Sinaia și s-a completat undeva spre Arad, la Săvârșin. Au mai venit principesa Elisabeta și alți apropiați pe care regele reușise să îi scoată cu familia din țară, iar lor li s-au confiscat bunuri. 

Sunt o grămadă de procese-verbale de confiscare a bijuteriilor. De la Sinaia nu i-au lăsat să ia obiecte − erau controlate bagajele pe care și le făceau.

 Au călătorit toată noaptea prin Transilvania și la Brașov și Făgăraș au auzit imnul național, cântat de oameni ce sfidau nu doar gerul nopții, ci și brutalitatea gardienilor aflați în gări. În zorii zilei, s-au oprit la Săvârșin și Bibi Popescu, administratorul domeniului, a coborât cu Azo, câinele bătrân și bolnav al Regelui. Nimănui nu i s-a mai permis să părăsească trenul, dar Vergotti l-a văzut pe Ionnițiu la celălalt capăt al vagonului, ajutând-o să urce pe logodnica sa, Rodica Hațiegan. Peste aproximativ o jumătate de oră, când au ajuns la Curtici, ultima gară înainte de frontiera ungară, gărzile au coborât din tren. La oprirea trenului în sectorul sovietic al Vienei, s-a făcut controlul pașapoartelor, iar ofițerul rus care-i luase pistolul lui Vergotti a coborât din tren fără să-i înapoieze arma.

Pe data de 4 ianuarie 1948, trenul regal in care se aflau Regele Mihai, Regina Mama Elena şi Principesa Ileana oprea in halta Banloc.
Pe peronul de scanduri se aflau trei femei: fosta Regina a Greciei, principesa Elisabeta, impreuna cu cele doua servitoare, toate trei cu cate o valiza in mana.  

Pe drum regele Mihai gândeşte că poate trenul va fi îndreptat spre Siberia sau va fi atacat. Călătoria pe teritoriul Romaniei are loc noaptea. Trenul nu a oprit în nici o staţie. A traversat Ungaria şi Austria prin zona sovietică. A ajuns în zona americană în Austria de vest. De aici în Elveţia. Staţia terminus a tristei călătorii – Lausanne. Regele şi mama sa sunt aşteptaţi de un mic grup de prieteni şi rude.



Trenul a înaintat apoi în acel no man's land dintre zonele sovietică și americană, unde au așteptat atât de mult pe un pod, încât Regele a început să se întrebe dacă nu cumva a intervenit ceva. De-a lungul călătoriei, spune Regele Mihai, mama sa nu a vorbit prea mult, «deși felul în care mă privea spunea mai mult despre noi și țara noastră decât toate cuvintele din lume». După un răstimp care li s-a părut interminabil, trenul a pornit din nou și s-a oprit într-o gară. Regele a auzit zgomotul unei mașini care se apropia:

La câteva clipe după oprirea mașinii, un Jeep, ușa vagonului a fost deschisă zgomotos și în salon a intrat un căpitan american, care a luat poziție de drepți, a salutat și a spus în limba engleză: «Sire, acum sunteți liber!»

   A doua zi, au ajuns la Lausanne și au fost surprinși să-i audă pe câțiva elvețieni aflați pe peron, strigând «Vive le Roi! Vive la Liberté!»
Pentru Rege, cuvintele ofițerului american nu erau exagerate, deoarece:

După atâtea zile de încordare aveam, în sfârșit, certitudinea că nu am fost dați în mâinile Moscovei. Pentru că nici în momentul când am plecat, nici altădată, nimeni nu ne-a dat asigurarea că nu se va întâmpla și cu noi ceea ce se întâmplase cu țara...

Ieșeam dintr-un infern al tuturor ca să intru într-unul rezervat numai mie. În exil, singurătatea noastră a fost cu atât mai mare cu cât dorul de țară și nevoia noastră de a trăi laolaltă cu românii ne-au fost puse la îndoială sau uitate. Dar asta este o altă poveste.



O pagină din istoria României era intoarsă “ Am fost întrebat de multe ori care a fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit un alt fel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decît că am plecat cu moartea în suflet.”


R  A  P  O  R  T



asupra plecării fostului REGE MIHAI

În ziua de 3 ianuarie a.c  la ora 17, au venit în gara Sinaia un convoi format din mașinile (sunt specificate numerele de înmatriculare) urmate de două camioane mari pline cu bagaje: cufere, geamantane și saci.

Acest convoi era însoțit de maiorul Vergotti și personal de la Palat.
Imediat a început îmbarcarea celor trei turisme în vagoanele ce se găseau garate în spatele fostei rampe regale – cât și a bagajelor sub directa supraveghere a lui Vergotti.

La ora 18, a sosit de la București garnitura specială cu care pleca Mihai din țară.

Paza trenului era asigurată de 25 de agenți de siguranță sub conducerea insp. Nicolski și comisar șef Vendel și de ostași și ofițeri din Divizia Tudor Vladimirescu.

Fiecare ușă a vagonului era păzită de un agent și un soldat cu armă automată. (…)

La ora 17.05 când au venit la gară camioanele cu bagaje, a sosit în fața gării auto A.C. 7942 American Press cu ziaristul englez Leonard Kirschen și încă trei ziariști americani, care sosiseră în Sinaia la ora 13.00.

După sosirea garniturii agenții de ordine sub conducerea comisarului șef Tiroiu (…) au început evacuarea persoanelor.

Leonard Kirschen și ziariștii americani au început să protesteze, cerând explicații din partea cui vine ordinul de evacuare.

La ora 19.15 au sosit la gară cu mașinile: Mircea ioanițiu, Nelly Catargi, Dr. Bianu, Col. Stanciu, Lt.col. Bercea Niculae și c-dor Gherghel Arpad.

Din informații am aflat că col. Stanciu însoțea trenul până la graniță.

D-na Catargi s-a urcat imediat în vagonul suitei, pe peronul fostei gări regale rămânând ceilalți, care după 10 minute au urcat în vagon, în afară de Lt.col. Bercea, c-dor Gherghel și Col. Stanciu cari au rămas pe peron.

Între timp în vagonul bucătăriei au fost încărcate un butoi cu brânză, saci cu cartofi, lăzi cu zahăr și pachete cu alimente.

La ora 19.45 s-a dat dispoziții ca Leonard Kirschen și ziariștii americani să fie poftiți să se suie în mașină și să plece din preajma gării, ceea ce au și făcut.

La ora 20.15 a sosit în gară Mihai cu mama sa și Jaques Vergotti. Mihai și Elena au trecut prin salonul gării și fără a sta de vorbă cu nimeni au suit în vagon.

Odată cu Mihai au mai sosit și două mașini Willys Overland cu bagaje, care au fost suite în vagon sub supravegherea lui Vergotti, a valetului Olteanu și a șoferului Moldoveanu – șoferul lui Mihai.

Olteanu valetu lui Mihai ducea două casete grele, de care s-a interesat special Vergotti întrebând de ele și dacă au fost duse în vagonul special al lui Mihai.

La ora 20.30 trenul special cu fostul Rege Mihai și suita – au părăsit gara Sinaia, cu destinația Lausanne – Elveția.

Din Sinaia au plecat cu Mihai și Elena următorii: Mircea Ioanițiu, Nelly Catargi, Dr. Bianu, Jaques Vergotti, valetul Olteanu și șoferul Moldoveanu.

Din informațiile obținute de la Isp.Gl.Paraschiv, s-au aflat următoarele: Insp.Gl.Paraschiv se afla de două zile la castelul din Sinaia și a făcut controlul bagajelor suitei ce urma să-l însoțească pe Mihai.



Bagajele lui Mihai nu au fost controlate și acesta a avut dreptul să aducă 12 valize ale sale, odată cu el la gară.

Din cele observate de noi, valizele care au fost duse la gară de Mihai cu 15 minute înainte de plecare – au fost 30.

Dl ministru Ghe. Gheorghiu Dej s-a interesat la telefon  prin Secretarul General, dacă s-a respectat ordinul ca bagajele lui Mihai să nu fie controlate.

După abdicare Mihai a stat foarte grav și izolat, iar Elena a plâns tot timpul.

De la București au plecat cu trenul special ce a sosit la Sinaia 32 de persoane, printre care și Negroponte, ginerele lui Barbu Stirbey cu soția și cei (…) copii.

Trenul special urma să se oprească la Săvârșin pentru a lua trei persoane.

Polițiștii și ostașii fac paza trenului până la graniță. Garnitura merge până în Elveția, de unde se va înapoia în țară.


Incidente – La ora 19.15 când a sosit în gară Mircea Ioanițiu, un elev de liceu care se afla sus pe șosea, crezând că Ioanițiu este Mihai, a strigat: TRĂIASCĂ REGELE!

Elevul a fost imediat arestat de șeful Siguranței Tiron și, din informațiile culese de la gardian, acesta este fiul unui maior din fosta Gardă Regală.

Imediat după acest incident au venit Leonard Kirschen și ziariștii americani, care s-au interesat de cele petrecute, luând note. (…)





Foarte mult s-a vorbit de-a lungul timpului despre lucrurile pe care Regele le-a luat cu el la plecarea din țară, unele voci susținând că Majestatea Sa a părăsit România cu un tren plin cu aur .

La 70 de ani de la acesl moment și odată cu decesul fostului suveran, ies la iveală imagini rare din momentul în care Regele Mihai şi-a început exil ul în Elveţia, la Lausanne.

Este vorba despre imagini descoperite în arhiva germană Bundesarchiv. Regele a fost filmat coborând din tren, apoi intrând în hotelul Beau Rivage. La un moment dat, în cadru apar și bagajele Majestății Sale. Este vorba, potrivit Digi 24 , de 12 valize cu lucruri ”de imediată folosinţă”, după cum a povestit Regele Mihai în volumul „Convorbiri cu Mihai al României”, apărut la Editura Humanitas. Cu atât i-au permis comuniștii să plece din țară.

  



 Arhivele Nationale din Marea Britanie au publicat mai multe documente, pana de curand secrete, referitoare la situatia financiara a fostului suveran Mihai I, la momentul in care a parasit tronul Romaniei, transmite BBC. Potrivit documentelor, cand a parasit Romania, avea doar 500.000 de franci elvetieni (438.608 $).

Regele Mihai s-a refugiat in Marea Britanie dupa abdicare si, conform datelor furnizate publicului de catre Arhivele Nationale din Marea Britanie, i s-ar fi recomandat sa se angajeze pentru a putea sa-si intretina familia. Regele Mihai a ajuns in Marea Britanie fara sa-si fi luat cu el averile, dupa ce, in 1948, comunistii au preluat puterea in Romania.

 ***



Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia.
Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de Acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa.
In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana.
Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan.
La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.
In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni.
Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947.
Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956.
Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie.
Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.
In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu.
Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra.
Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!

Ziua adevărului – 7 iulie

Imaginează-ți o lume în care nimeni nu minte, spune ceva înșelător sau face ceva necinstit. Ziua spunerii adevărului își propune să obțin...