Izvorul Tămăduirii, tradiții și obiceiuri

 În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxa sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Creștinii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujbă de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică.

După slujba de sfinţire a apei, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”. În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare celebrată anual de către Biserica Ortodoxă în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paște.

Legenda

Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiției, Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: ”Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”.
Leon va face ascultare și astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla fața cu această apă, iar orbul va începe să vadă. 

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire a construit o biserică și mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe.
Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

În tradiția românească

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care mai este numită şi Vinerea Luminată, iar popular – Fântâniţa sau Vinerea Scumpă – este însoţită la români de nenumărate tradiţii şi obiceiuri. 

În această zi, în lăcașurile de cult după Liturghie, se face sfințirea aghesmei mici. În unele locuri există credința ca cei care beau aceasta sunt protejați de boli și duhuri rele pentru un an și se înzdrăvenesc. De asemeni uneori se mai păstrează obiceiul preoților de a merge în aceasta zi la izvoarele de apă pentru a le sfinți și, a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor. De asemeni în unele zone prelații merg și fac stropirea caselor enoriașilor cu agheasma mică.

În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.

În zonele rurale, oamenii obişnuiesc în această zi să îşi ude vitele cu apă sfințită pentru a fi sănătoase. Unii spun că este interzisă orice treabă fizică. Cine nu calcă rufe, nu spală, nu sapă şi nu face curăţenie în prima vineri de după Paşte, va avea un loc asigurat în Rai. Iar cine lucrează va fi lovit de boală.

În unele zone, se spune că femeile pot lăsa în biserică, peste noapte, de joi spre vineri, un vas cu apă, pe care să-l recupereze după slujbă, iar dacă se spală cu apa respectivă scapă de numeroase necazuri. Mai există regiuni în care oamenii cred că cine pune, de Izvorul Tămăduirii, un vas cu apă sub un nuc sau un soc şi găseşte pământ pe fundul recipientului, nu va mai avea multe zile de trăit.

Săptămâna Luminată. Ce nu ai voie să faci în aceste zile

Se spune că dacă faci treburi casnice te poți îmbolnăvi

Superstiţiie populare spun că vineri, de Izvorul Tămăduirii, nu se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. În plus, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți deoarece nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.

În ziua de vineri nu se face nici o treabă casnică. Nu se spală și nici nu se calcă rufe. Se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai. Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Ce se întâmplă cu sufletele oamenilor care mor în Săptămâna Luminată

Izvorul Tămăduirii. În mediul rural, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.

Ce semnificație are noaptea de joi spre vineri

În unele zone din țară, de Izvorul Tămăduirii se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Sãptãmâna Luminată, un vas cu apă, și îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.

Izvorul Tămăduirii. În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.

Traditii, obiceiuri si superstitii de Izvorul Tamaduirii

Se spune ca apa acelui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit felurite rani si suferinte. In zilele noastre, credinciosii se pot inchina la biserica Izvorul Tamaduirii din Istanbul (numele actual al vechiului Constantinopol), la subsolul careia se afla un paraclis unde se afla si apa tamaduitoare.

Biserica Izvorul Tamaduirii, din Constantinopol, cunoscuta sub denumirea de "Manastirea Izvorului Maicii Domnului", este una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea imparatului Contantin cel Mare.

Biserica Izvorul Tamaduirii se afla in cartierul Zeitinburnu, in apropiere de Balikli, Istanbul, la numai cateva sute de metri in afara zidurilor vechi ale orasului. Poarta numita Silivri se afla la o distanta de cinci sute de metri de Biserica Izvorul Tamaduirii. Ansamblul monahal actual, inconjurat de un zid inalt, se afla asezat intre cimitirul ortodox si cel armean.

Potrivit istoricilor Procopie si Cedrenus, biserica originala a fost reconstruita de catre imparatul Iustinian, spre sfarsitul domniei sale (559-560). Izvorul cu apa sfintita si tamaduitoare se afla in afara zidurilor contruite de imparatului Teodosie al II-lea. In timpul unei partide de vanatoare, imparatul Iustinian ar fi vazut mai multe femei adunate in jurul unei vechi capele.

Afland ca lumea venea in acest loc pentru a se ruga si a lua apa sfintita, spre a se vindeca de boli, imparatul a poruncit ca in acel loc sa fie construita o mareata biserica din piatra. S-au folosit materialele ramase de la construirea Bisericii Sfanta Sofia.

De-a lungul secolelor, biserica a fost reparata de mai multe ori, mai ales din cauza cutremurelor. Cele mai mari lucrari au fost efectuate in anul 790, in timpul imparatesei Irina, si in anul 869, in timpul imparatului Vasile I (867-886). In data de 7 september 924, tarul Simeon I al Bulgariei a incendiat biserica. Trei ani mai tarziu, cand Petru, fiul tarului Simeon, s-a casatorit cu Maria, nepoata imparatului Roman I (920-944), biserica a fost renovata de cel din urma.

Din pricina asezarii ei in afara zidurilor cetatii Constantinopol, aceasta biserica a fost adesea folosita pentru exilarea anumitor persoane de seama. In anul 1078, Gheorghe Monomahul a fost exilat in acest loc. In anul 1084, pentru teoriile lui neoplatonice, filosoful Ioan Italus a fost exilat tot in aceasta manastire, de catre imparatul Alexie I Comneanul.

Dupa invazia latinilor, in anul 1204, aceasta biserica a fost ocupata de clerul latin si, potrivit surselor bizantine, apa sfintita nu a mai savarsit minunile cu care erau obisnuiti deja cei credinciosi.

Biserica Izvorul Tamaduirii isi praznuia hramul in ziua de 9 iulie, dar cunostea ceremonii deosebite si in urmatoarele zile: Vineri, in Saptamana Luminata; Inaltarea Domnului; Nunta din Cana (8 ianuarie); Minunea din vremea imparatului Leon (4 / 17 aprilie). Intre timp tot mai multe biserici au fost inchinate Izvorului Tamaduirii. Cele mai multe au inceput sa fie zidite dupa caderea imperiului bizantin.

In anul 1833, un firman a permis patriarhului Constantius I sa reconstruiasca biserica. Biserica a fost terminata de zidit in data de 30 decembrie 1834, iar patriarhul ecumenic Constantiul al II-lea a sfintit-o in ziua de 2 februarie 1835. Biserica a fost incendiata in data de 6 septembrie 1955, in timpul pogromului din Istanbul. Staretul a fost martirizat, impreuna cu arhimandritul Hrisant Mantas, in varsta de 90 de ani.

Intre timp, biserica a fost reparata. Manastirea Izvorul Tamaduirii este condusa astazi de un episcop. Este unul dintre cele mai populare locuri de inchinare din zona. O serie de 25 de trepte din piatra coboara pana la izvorul cel tamaduitor. Mai ales in ziua de Vineri, in Saptamana Luminata, cand este praznuit Izvorul Tamaduirii, si in ziua de 14 septembrie, manastirea este vizitata de un numar insemnat de pelerini.

In ziua de Izvorul Tamaduirii, in bisericile ortodoxe de la sate si orase, se savarsesc slujbe de sfintire a apei, numita Agheasma Mica. Dupa savarasirea slujbei de sfintire, preotii ii stropesc pe enoriasi cu agheasma si canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta, pazeste pe poporul Tau”. Potrivit credintei populare, in acest mod se indeparteaza energiile negative si se purifica sufletul si trupul de necazuri si boala.

Această sfințire a apei înseamnă aducerea acesteia la starea intiala de apa vie, nealterabilă, la formă în care Dumnezeu a creat-o la început. Această apa trebuie băuta de toți creștinii, însă în special de cei bolnavi, căci se consideră că ei se umplu de puterea Duhului Sfânt.

Spre deosebire de Agheasma Mare, aceasta se poate bea pe tot parcursul anului, ori de câte ori este necesar. Totodată această zi este închinată și Maicii Domnului.

Este ziua în care fiecare om trebuie să bea cel puțin o gură de agheasmă mică, pentru a se vindecă și se reînnoi.

Agheasma nu se bea decât pe stomacul gol! În caz contrar se consideră că ai făcut un mare păcat chiar și dacă ai atins un mic strop de buze.

Izvorul Tămăduirii este o celebrare dedicată Maicii Domnului, cu scopul de a arăta rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele acestui praznic provine de la o serie de minuni care s-au săvârsit la un izvor aflat în apropiere de Constantinopol.

In aceasta zi, in unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza ca in unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti.

In traditia populara, sarbatoarea este norocoasa si spornica pentru sapatorii de fantani. In aceasta zi, apele sunt mai zgomotoase, mai zbuciumate; de aceea, zgomotul apei ii ajuta pe fantanari sa gaseasca mai usor o sursa de apa- in gradina casei sau in zone de deal si de campie, pe ogorul lor.

In unele zone din tara, inca se mai pastreaza obiceiul ca in aceasta zi preotii sa mearga la izvoarele de apa pentru a le sfinti ca nu cumva sa sece sau sa permita adapostirea duhurilor rele prin preajma lor.

Sarbatoarea Izvorului Tamaduirii se tinea pentru mantuirea sufletelor, slobozirea izvoarelor mortilor, pentru a se deschide izvorul ploilor si vara sa fie umeda, pentru rodnicia plantelor, belsugul din casa, impotriva pietrei sau grindinei. Cu aceasta ocazie nu se muncea (cine lucra era lovit de o boala din care nu se mai destepta pana la moarte), nu se injugau boii (ca sa nu se imbolnaveasca si sa nu moara), nu se tesea nimica (cu panza tesuta in aceasta zi nu se imbracau nici macar cei morti, intrucat nu puteau fi primiti pe cealalta lume).

Se spunea ca femeile care lasau in biserica, peste noapte, in joia din Saptamana Luminata, un vas cu apa si il recuperau dupa slujba de vineri, aveau norocul de a se spala cu acea apa de numeroase necazuri.

Este ziua in care fiecare om trebuie sa bea cel putin o gura de agheasma mica, pentru a se vindeca si se reinnoi. Agheasma nu se bea decat pe stomacul gol! In caz contrar se considera ca ai facut un mare pacat chiar si daca ai atins un mic strop de buze. In aceasta zi de mare sarbatoare pentru toti ortodocsii nu se lucreaza nici la camp, nici in gospodarie. Gospodinele respecta ziua de Izvorul Tamadurii nu spala, nu calca rufe si nu croiesc un lucru de imbracaminte, pentru ca acesta nu va fi de folos si nu va fi terminat niciodata.

De asemenea, in aceasta zi sfanta este interzis cu desavarsire orice act de magie sau vrajitorie. Se spune ca cine va practica magia in aceasta zi, va suferi de pe urma unui blestem groaznic.

Pentru a avea un an bogat, de Izvorul Tamadurii, gospodarii stropesc cu apa sfintita in ziua praznicului gradinile si livezile. Totodata, acest ritual protejeaza recoltele de efectele grindinei.

La tara, gospodarii stropesc cu Agheasma (var. Aghiazma sau Aiasma -n.r.) Mica vitele si caii, pentru ca animalele sa fie sanatoase si sa lucreze cu spor la muncile campului.

Se spune ca cei care beau apa sfintita in aceasta zi isi revin din boala si sunt protejati de duhuri necurate pentru un an intreg.

De asemenea, pentru a avea un an imbelsugat, gospodarii stropesc cu apa sfintita, de Izvorul Tamaduirii, gradinile si livezile. Se spune ca Agheasma Mica poate sa protejeze recoltele de efectele grindinei.

In Romania, pot fi gasite mai multe locuri unde se afla izvoare tamaduitoare.

Manastirea Ghighiu din judetul Prahova are un izvor tamaduitor, alaturi de o icoana facatoare de minuni cu Maica Domnului, adusa la lacasul de cult in anul 1958.

Si la Manastirea Dervent din judetul Constanta, unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa tamaduitoare.

Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare facatoare de minuni.

Rugăciune de Izvorul Tămădurii către Fecioara Maria

Dumnezeiesc izvor ai raiului, Fecioară şi Maică cerească, pe tine te numim după vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer.

Pentru aceasta bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău, scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceată zicând:

Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri;

Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;

Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci;

Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;

Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;

Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat;

Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt.

Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător;

Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând, adăpi sufletele cele însetate de viaţă;

Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!