6 Decembrie

Este a 340-a zi a anului.
Au mai rămas 25 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 37 m și apune la 16 h 36 m.

Citatul zilei

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.” (Marin Sorescu în piesa de teatru Iona, poet, dramaturg și eseist roman, (n. 19 februarie 1936 - d. 8 decembrie 1996)
 

La multi ani, Nicolaie, Nicole, Nico, Nicoleta, Nic, Niki, Nicu, Niculita, Nicoara, Niculai, Niculae, Nae, Nicusor, Neculce, Nicos, Nicolina, Nikolaus, Nicolas, Nicolau, Nicolai, Kolia, Niko, Nick, Nicolà, Niccolò, Niels, Níoclas, Néckel, Mykola, Mykolaj, Miklós, Mikuláš, Klaus!

Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, 

făcătorul de minuni – apărător al credinţei

Sfântul Nicolae din Mira, numit şi Nicolae din Bari, s-a născtut în localitatea Patara, amplasată în sud-estul Turciei de azi între anii 250 şi 270 ai erei noastre. În timpul vieţii sale a fost protectorul copiilor, văduvilor şi fetelor nemăritate.

Imperatorul Diocleţian, stăpânind toată Asia mică a persecutat crud creştinii, întemniţându-l pe Nicolae alături de alţi creştini.

În 313, Imperatorul Constantin a restabilit libertatea religioasă şi Sfântul Nicolae a fost eliberat din detenţie.

Nicolae, participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joarda în semn de avertisment.

În colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de mar. Dacă ne întrebăm de ce de măr, trebuie să ştim că bătrânii noştri cunoşteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa de flori albe.

Sfântul Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a ştiut că după mustrare se cere mângâiere şi că încercările vieţii pot fi pentru unii prea apăsătoare. A dăruit mult săracilor, a liniştit pe întristaţi, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatalui ceresc. A rămas în seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă şi mişcătoare. Zic cei vechi că, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite cu cinste fiicele, plănuia să le ia zilele şi apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite să ajungă batjocura bărbaţilor avuţi. Mişcat de durerea tatălui şi îngrijorat de soarta fetelor şi a bătrânului, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni şi să le strecoare în casa familiei aceleia.

Sfântul Nicolae se presupune că a decedat în 6 decembrie 343. A fost înmormântat la Mira dar osemintele sale au fost furate în 1087 de negustorii italieni şi aduse ulterior în localitatea Bari din Italia, unde se află şi astăzi.

Finlanda: Sărbătoare națională. 

Proclamarea independenței (1917)

Finlanda (în finlandeză Sunet Suomi; în suedeză Finland), denumită oficial Republica Finlanda, este o țară nordică situată în regiunea finoscandică a Europei de Nord. Se învecinează cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord și cu Rusia la est, în timp ce Estonia se află la sud, peste Golful Finlandei.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1421: S-a născut Henry al VI-lea, regele Angliei

Destinul acestui rege englez a fost, probabil, cel mai intortocheat si mai involburat din istoria monarhiilor din Anglia. A avut doua perioade de domnie, a fost inchis de doua ori in Turnul Londrei, a fost incoronat si rege al Frantei, a avut perioade de nebunie cu pierderea tronului si, mai presus de orice, in timpul vietii lui a izbucnit celebrul Razboi al Celor Doua Roze. Henry al VI-lea - Casa de Lancaster - s-a nascut la 6 decembrie 1421 si la numai noua luni, in 1422, devine rege sub regenta, dupa moartea subita a tatalui sau, Henry al V-lea.

Regenta se termina in 1437, cand avea 16 ani. Disensiunile nobiliare sunt in crestere si pentru a linisti relatiile cu Franta (legate de suveranitatea in Normandia), el este casatorit cu Margaret de Anjou (15 ani) in 1445. Parea un mariaj de forma, dar regina consort s-a dovedit a fi foarte energica si iubitoare. Regele era timid si usor de influentat. Disensiunile cu Casa de York, reprezentata de ducele de York ating apogeul cand Henry al VI-lea intra intr-o perioada de "slabiciuni mentale".

In 1455 izbucneste Razboiul Rozelor (Alb-York si Rosu-Lancaster). Henry al VI-lea este inchis in Turnul Londrei in 1461, dar sotia sa se refugiaza in Franta unde face aliante pentru revenirea pe tronul ocupat de Edward al IV-lea de York. Cu ajutorul lui Ludovic al XI-lea, Margaret isi repune sotul pe tron, in 1470. Dar urmeaza batalia decisiva de la Tewkesbury, din 1471, in care fiul lui Henry al VI-lea este ucis. Casa Lancaster pierde iarasi tronul si Henry al VI-lea este din nou inchis in Turn, unde moare in conditii suspecte in 1471, la 49 de ani. Edward al IV-lea de York revine pe tron.

• 1768: A fost publicată la Edinburgh, in Scotia,prima ediție a “Encyclopaedia Britannica”. 

Pe 6 decembrie 1768 a văzut lumina tiparului, în Edinburgh, Scoția, cea mai veche enciclopedie generală, redactată în limba engleză – Enciclopædia Britannica, ea fiind una dintre cele mai vechi astfel de publicații din lume. Ortografiată corect cu æ, dar frecvent scrisă cu e simplu, această lucrare este considerată ca fiind prima mare autoritate în domeniu, articolele sale fiind publicate sub atenta supraveghere a celor trei inițiatori principali ai proiectului, Colin Macfarquhar, Andrew Bell, respectiv Archibald Constable. 

De la cele trei volume apărute inițial, s-a ajuns la un număr de 32 de volume la ultima ediție, a XV-a, din 2010, an în care avea să se încheie oficial și forma printată de apariție, concomitent cu începerea exclusivă a ediției online, pe care o puteți consulta aici.

• 1778: S-a nascut   fizicianul şi chimistul francez Louis Joseph Gay-Lussac.

In anul 1802 a elaborat legea dilataţiei termice a gazelor perfecte; (d. 9 mai 1850) . În 1808 Gay-Lussac, colaborând cu chimistul francez Louis Jacques Thénard, lucrează la prepararea potasiului si a sodiului , și astfel descoperă borul.

Iodul, descoperit de Bernard Courtois și careare un rol important în industrie și în medicină, îi datorează numele lui Louis Joseph Gay-Lussac. Bernard Courtois îi dăduse câteva eșantioane iar savantul  îi dă numele de iod (de la cuvântul grecesc ’’iodes’’, care înseamnă violet) datorită vaporilor violeți pe care îi degajă atunci când este încălzit.

Gay-Lussac a fost membru a numeroase societăți savante din străinătate: Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino,si Stockholm .

• 1863: Primul metrou din lume, un sanţ acoperit de 6 kilometri

La doar câţiva ani de la inaugurarea primei căi ferate din România, din centrul Londrei pleca primul metrou din istorie. Era 6 august 1863. Ruta de 6 kilometri dintre Paddington și Farringdon a fost traversată de vagoane din lemn şi o locomotivă cu aburi

Este greu să ne închipuim astăzi cum era atmosfera în acel tunel subteran, unde locomotivele evacuau pe coş fumul rezultat din arderea cărbunelui şi împingeau afara aburii, eliminaţi sub presiune de pistoanele în mişcare.

Ventilatoarele puternice aveau rolul să evacueze aproape irespirabila atmosferă, deversând-o direct în stradă, unde se împrăştia deasupra oraşului.

Lumea nu numai că suporta, dar admira miracolul!

30.000 de pasageri călătoreau zilnic în trenurile care plecau din zece în zece minute. Aşa s-a rezolvat problema circulaţiei rutiere centrale din capitala cu peste două milioane de locuitori la vremea respectivă.

Succesul a determinat extinderea reţelei care, în 1880, transporta deja 40 de milioane de pasageri pe an, iar traseele erau în extindere. În 1890, a fost inaugurata prima linie de metrou electrică, al cărei succes a determinat electrificarea rapidă a întregii reţele executate până atunci.

Călătorilor li se părea o performanţă să circule într-un subteran cu aer curat, fără fum şi aburi.

Londra, încă pe primul loc!

În prezent, metroul londonez transportă peste trei milioane de călători pe zi și peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou din lume, el rulând aproximativ 393 de km (244 de mile) pe sub străzile din Londra. Metroul londonez are în componență 500 de trenuri și traseul său are 275 de stații. Stația cea mai aglomerată este Waterloo, care deservește aproximativ 46.000 navetiști la orele dimineții.

Exemplul Londrei a fost rapid preluat de alte centre urbane europene. În 1896, a fost inaugurata prima linie subterană de pe continent, la Budapesta, iar în 1898 o nouă linie de metrou, la Viena.

Metroul din Paris s-a inaugurat cu mult fast, odată cu turnul Eiffel, la deschiderea Expoziţiei Universale din anul 1900. În secolul XX, aproape toate metropolele europene s-au dotat cu asemenea mijloc de transport. Prima linie din emisfera sudică a apărut la Buenos Aires, în 1913.

Prima linie din România, inaugurată la 116 ani diferenţă!

Prima linie a metroului din Bucureşti a fost inaugurată la 16 februarie 1979, dar istoria lui este mult mai veche. În anul 1908, tânărul student Dimitrie Leonida - ajuns mai târziu o somitate în lumea tehnicii - şi-a ales că temă a lucrării de licenţă proiectul pentru construcţia unei linii de metrou în capitala României.

Proiectul a avut succes, dar încercarea de a-l valorifica s-a izbit în anii următori de lipsa fondurilor. Tot lipsa fondurilor a împiedicat o iniţiativă din 1929-1930 şi alta din 1936-1940, când, de altfel, apropiindu-se războiul, metroul trecea pe plan secund.

Abia în 1972 s-a început proiectarea liniei de metrou bucureştene, după modelul primei linii londoneze: imediat sub nivelul străzii.

Aşa s-a conceput şi s-a executat linia bucuresteană inaugurată la 16 noiembrie 1979, pe scurtul traseu Semănătoarea (astăzi Petrache Poenaru) - Timpuri Noi, în lungime de 10 km, de-a lungul Dâmboviţei. Reţeaua pe care circulăm astăzi s-a dezvoltat foarte rapid în primele două decenii şi foarte lent în urmatorele două.

În prezent, metroul bucureştean măsoară 69,2 km şi are 51 staţii.

• 1864: Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucțiunii,

prima lege prin care învățământul era organizat în mod unitar și erau stabiliți anii de studiu: învățământul primar, de patru ani, gratuit și obligatoriu, cel secundar, de șapte ani și universitar, de trei ani.

Legea şcolară din 1864 a făcut parte din programul de legi de înnoire a societăţii româneşti promovat sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Ea a pus instrucţia publică primară pe temelii solide, dominate de principiile obligativităţii şi gratuităţii, situând astfel ţara noastră înaintea Italiei, Franţei, Angliei sau Elveţiei. Cu o serie de modificări, ea va fi în vigoare pentru un sfert de veac, până la restructurarea învăţământului prin legile lui Spiru Haret privind învăţământul secundar şi universitar (1889) şi pentru învăţământul profesional (1899).

• 1877: Apare prima ediţie a  ziarului Washington Post.

The Washington Post este cel mai mare ziar american din Washington, DC. Este totodată și una dintre cele mai vechi publicații ale orașului, fiind fondată în anul 1877. Ziarul este deținut de compania media The Washington Post Company și a fost premiat cu 47 de premii Pulitzer până în prezent.

În anul 2007, The Washington Post avea un tiraj de 658.000 de exemplare zilnic

• 1877: Inventatorul american Thomas Alva Edison a realizat prima înregistrare sonoră, recitând „Mary had a Little Lamb”, la West Orange, New Jersey.

Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenției ''fonografului'' în 1877, de către Thomas Alva Edison (1847-1931). Invenția a fost brevetată la 15 februarie 1878. Cuvintele ''Mary had a little lamb'', rostite de Edison, stocate și redate pe un cilindru acoperit cu o foiță de cositor, au constituit mărturia acestei impresionante realizări tehnice.

• 1892: La Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg a avut loc premiera baletului „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski (libret Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann, coregrafie Lev Ivanov).

Piotr Ilici Ceaikovski, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un  compozitor rus. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre musicale.

• 1894: S-a nascut pictorul roman Henri Catargi (Togo); (d. 19.07.1976).

Prima expoziție personală a pictorului a avut loc la Paris, în 1922, după care artistul a început să își câștige faima atât în Europa, cât și în România, expunând la București, dar și la Moscova, Belgrad, Praga, Berlin, New Delhi, Cairo, Londra și Tokyo.

Arta lui Catargi a evoluat într-un mod destul de puțin obișnuit, lucrările din prima perioadă de creație au fost lucrări care țin mai mult de avangardă decât de modernism. Spre sfârșitul vieții, împins de nevoile materiale, a început să picteze în manieră realistă personaje în costume naționale, cu broboade, bibliotecare, reușind să se adapteze într-un mod superior tuturor condițiilor impuse de ideologie

• 1896: S-a nascut   poetul american Ira Gershwin; (d. 17.08.1983).

Ira Gershwin  a colaborat alături de fratele său – marele compozitor George Gershwin  – și scriitorul Du Bose Heyward  la crearea a unor cântece de mare succes, printre care opera Porgy and Bess.

Frații Gershwin au făcut multe spectacole pentru teatrele de pe Broadway , compunând cântece ca “I Got Rhythm”, “Embraceable You”, “The Man I Love” și “Someone to Watch Over Me”.

După moartea fratelui său (1937), Ira Gershwin și-a continuat activitatea de textier. Cel mai popular cântec al său a fost  ” Long Ago( and far away)”.

• 1898: S-a născut celebrul fotojurnalist Alfred Eisenstaedt; (m. 23 august 1995).

Alfred Eisenstaedt este cunoscut ca “părintele fotojurnalismului” avand un motto simplu: “Keep it simple!”

Lucrând cu echipament minim, Eisenstaedt fost maestrul fotografiei, capturând astfel de momente uimitoare care Alfred Eisenstaedt biografielasă un efect profund asupra privitorului. Eisenstaedt a fotografiat regi, dictatori, și vedete de film, dar el, de asemenea a portretizat sensibil și oameni obișnuiți în situații prozaice. Scopul lui, a spus el odată, a fost “pentru a găsi și a prinde momentul povestirii.”

Fotograf american de origine germană, Alfred Eisenstaedt este cunoscut sub numele de “Eisie” printre prietenii săi apropiați. S-a născut la 6 decembrie 1898 în Dirschau, West Prusia, Imperial Germania. Familia lui s-a mutat la Berlin, când avea 8 ani. Eisenstaedt a fost interesat de fotografie la o vârstă fragedă. La vârsta de paisprezece ani, Eisenstaedt a primit prima cameră, Eastman Kodak. El s-a alăturat armatei germane pentru a lupta în Primul Război Mondial; el a fost rănit în 1918.

În anii 1920, a lucrat ca agent de vânzări. El a început să lucreze ca fotograf independent pentru fotografiile Pacific și Atlantic, Berlin, în 1928. În 1929, Eisenstaedt a devenit un fotograf full-time, o publicație germană l-a angajat

Câțiva ani mai târziu, Alfred Eisenstaedt a fotografiat unele dintre fotografiile sale istorice celebre. El a capturat o întâlnire între Hitler și Benito Adolf Mussolini, Italia. În 1933, a venit un alt distins politician al propagandei naziste, Joseph Goebbels, tovarășul lui Hitler. În 1935, fiind evreu, Eisenstaedt a trebuit să migreze în Statele Unite, din cauza dominației lui Hitler.

În Statele Unite, Alfred Eisenstaedt s-a stabilit în Jackson Heights, New York și a lucrat ca fotograf personal pentru revista Life. El a fost printre primii patru fotoreporteri angajați de revista Life (împreună cu Margaret Bourke-White). El a produs în jur de 90 de coperți pentru această revistă, inclusiv fotografii uimitoare ale Sophiei Loren, ErnestAlfred Eisenstaedt Hemmingway și alte figuri celebre și regalități.

Alfred Eisenstaedt a publicat mai multe cărți, inclusiv, Witness to Our Time (1966), această carte cuprinde marea lucrare a lui Eisenstaedt acoperind figuri istorice cum ar fi Hitler to the golden times of Hollywood, The Eye of Eisenstaedt (1969), Eisenstaedt’s Guide to Photography (1978), această carte conține sfaturi și îndrumări pentru a stăpâni arta fotografiei, și Eisenstaedt: Germania (1981).

A avut numeroase expoziții și spectacole la Enciclopedia Britanica, la Universitatea din Missouri și Scoala de Jurnalism care l-au numit pe Alfred Eisenstaedt ca Fotograful Anului în 1951. El a fost distins cu Medalia Națională de Arte în 1989. Eisenstaedt captat o imagine cu Bill Clinton și soția sa, Hillary Clinton și fiica lor Chelsea în 1993. Această imagine a apărut în revista Popular, la 13 Septembrie 1993.

Genialul fotograf a murit la 24 august 1995 la Menemsha Inn Cottage, Pilot House, în 1995.

Alfred Eisenstaedt a văzut lucrurile, o mulţime de lucruri în jurul lui.  A fost acolo, unde se întâmplau, iar asta înseamnă şi un fir de  noroc. Deşi a fi în locul potrivit, la momentul potrivit, nu este, aşa cum s-ar crede, chiar cel mai important lucru. Oricum, nu este totul. Mulţi alţii sunt în acel loc, în acel moment, dar nu văd.

Eisenstaedt a făcut fotografie şi în vremurile când nu oricine îşi permitea să aibă o cameră foto. El o avea pe Leica lui şi a cutreierat cu ea străzi, oraşe, ţări, a privit oameni, a aşteptat momente. Puţine, foarte puţine din fotografiile lui sunt aranjate, gândite, regizate. Restul sunt fotografii “candide” în care subiectul este natural în prezența camerei grație talentului celui care-o mânuiește de a face întregul proces cât se poate de confortabil.

A fotografiat oameni faimoşi, de la Winston Churchill la Marilyn Monroe, Jacqueline Kennedy ori Sophia Loren. Însă a fost fotojurnalist şi cele mai palpitante şi celebre imagini pe care le-a surprins sunt cu oameni simpli, necunoscuţi, acele momente debordante, în care viaţa de zi cu zi este distilată într-o perpetuă şi esenţială joie de vivre, cum splendid îi definea lucrările un editor foto al revistei Life.

S-a născut în Germania, în 6 decembrie 1898, acum  115 ani. A fost fascinat de fotografie de când era adolescent şi umbla prin Berlin cu primul aparat foto primit cadou. A luptat în primul război mondial, s-a întors rănit, şi, în timp ce lucra ca vânzător, făcea fotografii pentru Pacific and Atlantic Photos’ Berlin, mai târziu preluat de Associated Press. La 31 de ani a devenit fotograf full-time, iar peste şase ani a emigrat în Statele Unite unde s-a angajat la revista Life. A murit în locul lui preferat – casa de vacanță din Martha’s Vineyard, într-o noapte de vară, la vârsta de 96 de ani.

Alferd Eisenstaedt a captat cea mai faimoasă fotografie a lui la celebrarea Victoriei de Ziua Japoniei, 14 august 1945. A doua zi marchează capitularea Japoniei, care a încheiat al doilea război mondial în 1945. Eisenstaedt a fotografiat un marinar american care săruta o asistentă medicală la Times Square de Ziua VJ . Fotografia a devenit o copertă pentru revista Life.

Aceasta este cea mai renumită fotografie a lui Albert Eisenstaedt făcută în 14 august 1945, în Times Square, New York. A fost numită V-J Day in Times Square (Victory over Japan Day, ziua când s-a anunţat sfârşitul războiului cu Japonia), V-Day sau The Kiss (Sărutul).

“Toată lumea ieşise pe străzile oraşului, iar eu umblam prin mulţime, vânând momente pentru fotografii. Am observat la un moment dat un marinar care se apropia de orice femeie pe care o întâlnea, tânără, bătrână, le lua în braţe şi le săruta. Apoi am văzut în mulţimea aia imensă şi o infirmieră. M-am uitat la ea şi speram să se întâmple ceea ce s-a întâmplat: marinarul a văzut-o, a mers spre ea, s-a aplecat şi a sărutat-o. Dacă acea fată nu ar fi fost o infirmieră şi ar fi fost îmbrăcată în haine închise, nu aş fi avut această fotografie. Şi invers ar fi fost la fel, dacă el ar fi purtat haine deschise. Contrastul dintre hainele lor a dat acestei fotografii efectul de care avea nevoie.”

Publicată în Life, peste noapte a devenit an iconic photo. Pentru că totul în jur era într-o mişcare continuă, nu a avut timp să ia numele celor doi. În căutarea protagoniştilor, editorii revistei Life au scris, într-un număr din 1980, că 11 bărbaţi şi trei femei au apărut şi au pretins că sunt cei din imagine (lucru destul de uşor, având în vedere că feţele celor doi nu se văd).  După ani şi zeci de cercetări, teste, audiţii, o femeie numită Edith Shain a fost acceptată ca fiind infirmiera, iar un anume Glenn McDuffie a fost declarat oficial marinarul din imagine.

• 1917: Finlanda se declară independentă față de Rusia.

După Revoluția din Februarie 1917, poziția Finlandei ca parte a Imperiului Rus a fost pusă în discuție, în principal de către social-democrați. Întrucât șeful statului era țarul Rusiei, nu era clar cine era șeful executivului Finlandei după revoluție. Parlamentul, controlat de social-democrați, a adoptat așa-numita Lege a Puterii prin care și-a asumat autoritatea supremă în stat. Legea a fost respinsă de Guvernul Provizoriu Rus și de partidele de dreapta din Finlanda.

Guvernul Provizoriu a dizolvat unilateral parlamentul, ceea ce social-democrații au considerat a fi ilegal, conform Legii Puterii. S-au ținut noi alegeri, în care partidele de dreapta au obținut o majoritate fragilă. Unii social-democrați au refuzat să accepte rezultatul și au continuat să susțină că dizolvarea parlamentului (și deci și alegerile) au fost ilegale. Cele două blocuri politice de forțe apropiate, partidele de dreapta și partidul social-democrat, s-au poziționat pe poziții adverse.

Revoluția Rusă din Octombrie a schimbat totul. Dintr-o dată, partidele finlandeze de dreapta au început să reconsidere decizia de a bloca transferul puterii executive dinspre guvernul rus spre Finlanda, după ce în Rusia au luat puterea comuniștii radicali. În loc să recunoască autoritatea Legii Puterii dată cu câteva luni în urmă, guvernul de dreapta a declarat independența țării la 6 decembrie 1917.

• 1917: Cargobotului SS Mont-Blanc incarcat cu materiale explozibile, s-a ciocnit de vasul norvegian Im, in portul canadian Halifax si a sarit in aer. 

Explozia a facut victime peste 1900 de persoane , 9.000 de oameni au fost răniți si o mare parte a orasului a fost distrusa.

În incident a fost implicat nava franceză SS Mont Blanc care transporta material exploziv și care s-a ciocnit cu Imo o navă norvegiană fără încărcătură, care era destinată participării la războiul din Belgia. In urma coliziunii pe nava franceză izbucnește un incendiu urmat de o explozie, care cauzează moartea a cel puțin 1.635 de persoane și rănirea în jur a 9.000 de persoane. Explozia a fost atât de puternică încât presiunea detonației a declanșat un șoc de intensitatea unui cutremur intens iar suflul exploziei a smuls din pământ copacii din apropiere, a îndoit șinele de cale ferată și a cauzat dărâmarea unor clădiri pe o rază de câteva sute de metri.

Această explozie este cunoscută ca una dintre cele mai puternice explozii din istorie cu excepția exploziilor nucleare.

Materialul exploziv de pe „Mont Blanc” era constituit din:

35 t de benzol,

63 t de nitrat de celuloză,

2.300 t de acid picric

Și 200 t de TNT.

• 1955: Se standardizeaza marimea placutelor de inmatriculare in Statele Unite

In aceasta zi a anului 1955, Guvernul Federal al Statelor Unite standardizeaza marimea placutelor de inmatriculare in Statele Unite. Inainte de aceasta, fiecare stat avea propriul design al placutelor, rezultand o gama variata de marimi si forme.

Placutele de inmatriculare exista din aceeasi perioda de cand au aparut automobilele, in jurul anului 1900. Franta a fost prima care a introdus placutele de inmatriculare, in 1893, urmata de Germania in 1896. In Statele Unite, statul New York avea placute de inmatriculare inca din 1901, acestea nefiind furnizate de stat, ci, fiecare sofer era obligat sa isi creeze propria placuta de inmatriculare.

Statele Massachusetts si West Virginia au fost primele care furnizau placute de inmatriculare, in 1903.

Standardizarea internationala a placutelor de inmatriculare s-a facut in 1957, cand producatorii de automobile au ajuns la intelegere cu guvernele si organizatiile internationale.

In timp de variantele locale inca exista, s-au stabilit trei standarde de baza, astfel:

-in cea mai mare parte a Europei si in tarile din teritoriile de peste mari, apartinand europenilor, masura este de 520mmx110 sau 120mm;

-in Australia si cateva tari din jurul Pacificului--- 372x135mm;

-in majoritatea statelor americane --- 300x150mm.

• 1965: S-a încheiat construcția primei porțiuni de cale ferată electrificată din România, care a unit localitatea Brașov de stațiunea Predeal și care avea să facă parte din prima magistrală electrificată, dintre București și Brașov, terminată în anul 1969.

Să aveți o zi frumoasă!

Contabilitate

de Marin Sorescu

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.

Câteva momente când era să fim frumoşi.

Câteva momente când era să fim geniali.

Ne-am întâlnit de câteva ori

Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)

Toate acestea fac un viitor luminos ---

Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

Un sfert de ani de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă

Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)

Fac două (Scriem una şi ţinem una,

Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).

 ***

”Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.” (Marin Sorescu în piesa de teatru Iona)

16 Septembrie

Este a 259-a zi a anului.
Au mai rămas 106 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 6 h 55 m și apune la 19 h 25 m. 

Citatul zilei

„Inteligenţa este ceea ce foloseşti când nu ştii ce să faci.” (Jean Piaget, epistemolog și psihopedagog elvețian, n. 9 august 1896 – d. 16 septembrie 1980)

Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon

În fiecare an, la 16 septembrie, comunitatea internațională aniversează Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon (International Day for the Preservation of the Ozone Layer).

Ziua de 16 septembrie a fost declarata de catre Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internationala a Stratului de Ozon, in vederea sarbatoririi zilei de 16 septembrie 1987, cand a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon.

Dupa descoperirea gaurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii in 1985, guvernele a 120 de tari au inteles ca protejarea stratului de ozon este o urgenta si au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja in lupta impotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Ozonul este o forma alotropica a oxigenului, ceea ce inseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite si cu diverse proprietati. In atmosfera superioara, sub influenta radiatiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen (O2) se disociaza in oxigen atomic (O). Acesti atomi, combinati cu moleculele de oxigen formeaza molecule de ozon (O3), care absorb eficient razele ultraviolete. Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, in functie de temperatura si presiunea aerului. Se descompune rapid in oxigen la temperaturi mai mari de 350C.

Stratul de ozon este localizat in stratosfera si constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. In cantitati mici, radiatiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea ranilor superficiale) insa in cantitati mari provoaca imbatranire prematura, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataracta, boli infectioase, slabirea sistemului imunitar etc. De asemenea, actioneaza asupra structurii ADN, ducand la modificari in ecosistemele acvatice si terestre cu implicatii majore in echilibrul trofic.

Odata cu accelerarea dezvoltarii industriale, stratul de ozon a inceput sa se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafata terestra, care ajunse in atmosfera au produs dereglari consistente in stratul de ozon.

1985 a fost anul care a atras ingrijorarea mondiala privind deprecierea stratului de ozon.

Diminuarea stratului de ozon duce la: scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractelor şi a orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi implicit a cantităţii de hrană, ca urmare a necrozării frunzelor la plante, distrugerea vieţii marine, a planctonului degradarea unui număr important de materiale plastice utilizate în construcţie, vopsele, ambalare etc.


În 2017 s-au împlinit 30 de ani de la semnarea Protocolului de la Montreal, tema aleasă ''Să protejăm viaţa pe Pământ'' fiind formulată în şase limbi străine, respectiv în engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă.

Anul acesta, tema zilei este ''Keep Cool and Carry On: The Montreal Protocol'' fiind un apel motivant care îndeamnă la continuarea acţiunilor de protejare a stratului de ozon şi a climei în conformitate cu Protocolul de la Montreal, notează www.un.org.

Un nou calendar a fost adoptat la 15 octombrie 2016, la Kigali, Rwanda, în cadrul celei de-a 28-a reuniuni a părţilor Protocolului de la Montreal, în vederea eliminării progresive a hidrofluorocarburilor (HFC).

Hidrofluorocarburile (HFC) au fost introduse în anii '90 pentru a înlocui clorofluorocarburile (CFC) din frigidere, aerosoli, aparate de aer condiţionat şi izolaţiile cu spumă. CFC au fost eliminate ca urmare a Protocolului de la Montreal de protejare a stratului de ozon, când oamenii de ştiinţă au realizat că acestea sunt responsabile pentru creşterea spărturii din stratul de ozon, care protejează Pământul de razele ultraviolete periculoase. HFC este considerat a fi gazul cu efect de seră cu creşterea cea mai rapidă. Eliminarea HFC ar putea reduce cu 0,5 grade C încălzirea globală până în 2100, potrivit unui studiu publicat în 2015 de Institute for Governance and Sustainable Development (IGSD).

Protocolul de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Acesta a inclus o dispoziţie de ajustare unică, care a permis părţilor să răspundă rapid la noile informaţii ştiinţifice şi să accelereze reducerile necesare privind substanţele chimice care fac obiecrrtul protocolului. De la adoptarea sa iniţială, Protocolului de la Montreal i-au fost aduse patru amendamente: Amendamentul de la Londra (1990), Amendamentul de la Copenhaga (1992), Amendamentul de la Montreal (1997) şi Amendamentul de la Beijing (1999), potrivit http://ozone.unep.org. Acestea s-au aplicat acelor părţi care au ratificat amendamentele şi au intrat în vigoare la: 10 august 1992, 14 iunie 1994, 10 noiembrie 1999 şi, respectiv, 25 februarie 2002.

România a făcut demersuri comune cu celelalte state în vederea luării măsurilor referitoare la acest fenomen, se menţionează pe http://apmmm.anpm.ro. Astfel prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987, şi a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra din 27-29 iunie 1990. De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din 1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/200, precum şi Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, în vederea gestionării substanţelor ce afectează stratul de ozon, se aplică ca atare, începând cu 1 ianuarie 2010, Regulamentul 1005/2009 privind substanţele care depreciază stratul de ozon pentru care s-a stabilit cadrul instituţional de aplicare directă a acestuia prin Ordonanţa nr. 9 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon şi de abrogare a Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

Savanţii americani M. Molina şi S. Rowland au făcut în 1974, primele observaţii cu privire la rezultatele reacţiei clorofluorocarburilor cu ozonul. Momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon a avut loc în 1985, când cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. 

Ozonul este un gaz ușor albăstrui, cu miros înțepător, alcătuit din molecule de oxigen, notează site-ul amintit mai sus. Ozonul stratosferic (cca. 90%, restul de cca. 10% se află în troposferă) reprezintă învelișul protector al Pământului și este situat la o altitudine între 15 și 40 km. Rolul său este de a reține radiațiile ultraviolete biologic nocive din lumina solară. Ozonul troposferic, situat la altitudini mai joase (12 km), este nociv pentru sănătatea umană și vegetație. Stratul de ozon suferă, în mod natural, o permanentă formare și disociere a moleculelor de ozon prin reacțiile care au loc între compușii naturali conținând azot (eliberați de sol și de apa oceanelor), hidrogen (rezultat din vaporii de apă) și clor (eliberat de oceane). Aceste reacții nu distrug echilibrul stratului de ozon stratosferic. Dezechilibrul este creat de apariția în stratosferă a substanțelor sintetice din clasele cloroflorocarburilor (CFC), hidrofluorocarburilor (HFC), halonilor și a altor substanțe organice cu conținut de halogeni.

Ziua Europeană de prim Ajutor

În data de 16 septembrie se sărbătoreşte” Ziua Europeană de Prim Ajutor”, desemnată în anul 2000 de către forurile coordonatoare ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie pentru a atrage atenţia, prin manifestările organizate asupra importanţei cunoaşterii regulilor de acordare a primului ajutor în acţiunile de salvare a persoanelor aflate în primejdie.

                           Zilele europene ale patrimoniului

 

În fiecare an, timp de două zile, în luna septembrie, la inițiativa Consiliului Europei și a Uniunii Europene, sunt organizate manifestări pentru marcarea Zilelor europene ale patrimoniului. În 2017, acestea au loc la 15 și 16 septembrie.

Evenimentele dedicate Zilelor europene ale patrimoniului sunt organizate în 50 de țări semnatare ale convențiilor europene referitoare la patrimoniul cultural.

Zilele europene ale patrimoniului reprezintă o inițiativă a Consiliului Europei începând cu anul 1985. În acel an, în Franța, au fost organizate pentru prima dată evenimente pentru marcarea demersului, iar din 1999 și Uniunea Europeană s-a implicat în celebrarea acestora. Din 1999, Zilele europene ale patrimoniului au un slogan permanent: "Europa, un patrimoniu comun".

Evenimentele organizate în acest scop pun în valoare monumentele istorice, siturile arheologice, colecțiile de artă, meșteșugurile tradiționale etc., permițând cetățenilor europeni să învețe despre patrimoniul cultural comun. Specialiști și cetățeni sunt încurajați să se implice activ în salvgardarea patrimoniului cultural.

Zilele europene ale patrimoniului au următoarele obiective: sensibilizarea cetățenilor europeni față de bogăția și diversitatea culturală a Europei; constituirea unei atmosfere adecvate care să încurajeze acceptarea mozaicului bogat de culturi europene; combaterea rasismului și xenofobiei și favorizarea unei mai mari toleranțe în Europa și dincolo de frontierele naționale; sensibilizarea publicului și autorităților politice despre necesitatea de a proteja patrimoniul cultural împotriva noilor amenințări; invitarea Europei să riposteze provocărilor sociale, politice și economice cu care se confruntă.

Potrivit portalului infoeuropa.md, Zilele Europene ale Patrimoniului au următoarele obiective: sensibilizarea cetăţenilor europeni faţă de bogăţia şi diversitatea culturală a Europei; constituirea unei atmosfere adecvate care să încurajeze acceptarea mozaicului bogat de culturi europene; combaterea rasismului şi xenofobiei şi favorizarea unei mai mari toleranţe în Europa şi dincolo de frontierele naţionale; sensibilizarea publicului şi a autorităţilor politice asupra necesităţii de a proteja patrimoniul cultural împotriva noilor ameninţări; invitarea Europei să riposteze provocărilor sociale, politice şi economice cu care se confruntă.

În scopul armonizării tuturor iniţiativelor naţionale şi regionale şi unificării acestora sub lozinca europeană, în anul 1991 au fost definite mai multe principii: Zilele Europene ale Patrimoniului trebuie să se desfăşoare în luna septembrie, în timpul unui sfârşit de săptămână; Zilele Europene ale Patrimoniului trebuie să permită publicului să viziteze în toată Europa monumente şi situri la care de obicei nu au acces; clădirile deschise în cursul anului pot, de asemenea, participa la program dacă propun activităţi speciale, cum ar fi vizitele ghidate, expoziţii, concerte, conferinţe; vizitele trebuie să fie gratuite sau să ofere tarife preferenţiale; programul Zilelor Europene ale Patrimoniului trebuie să prevadă organizarea de activităţi speciale cu participarea publicului şi, în special, a tinerilor şi a copiilor de vârstă şcolară.

De asemenea, toate ţările participante sunt invitate să utilizeze denumirea oficială "Zilele Europene ale Patrimoniului". Ţările care au lansat acest program înainte de 1991 cu o altă denumire sunt invitate să menţioneze explicit "în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului". Logotipurile Zilelor Europene ale Patrimoniului, ale Consiliului Europei şi Comisiei Europene trebuie să figureze pe toate documentele promoţionale, iar drapelul Zilelor Europene ale Patrimoniului trebuie să fie arborat pe toate edificiile deschise publicului în timpul manifestaţiei cultural-patrimoniale.

Numărul de vizitatori anuali este estimat la circa 30 de milioane la peste 50.000 de monumente şi situri participante.

Conform www.cultura.ro, pentru anul 2018, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au instituit Anul European al Patrimoniului ce are deviza "patrimoniul nostru cultural - unde trecutul întâlneşte viitorul" cu scopul de: promovare a diversităţii culturale, a dialogului intercultural şi coeziunii sociale; consolidare a contribuţiei patrimoniului cultural european în societate şi economie prin capacitatea sa de a susţine cultura şi sectoarele creative, incluzând întreprinderile mici şi mijlocii etc.

Site-ul citat precizează că "Locuri ale Memoriei" reprezintă tema majoră a evenimentelor din 15 septembrie 2018 în diverse locuri din România. Din anul 1992 şi în România, Zilele Europene ale Patrimoniului oferă participanţilor ocazia să descopere nu numai monumente istorice, dar şi situri sau zone mai puţin cunoscute care, în mod obişnuit, nu sunt accesibile publicului larg. Evenimentele culturale organizate cu acest prilej se adresează tuturor cetăţenilor, oferindu-le un mediu istoric atractiv ce favorizează comunicarea interpersonală. Apropierea faţă de patrimoniul cultural conştientizează sentimentul locuitorilor de apartenenţă la valorile ţării, ale regiunii, ale oraşului sau ale mediului rural şi îmbogăţeşte cunoaşterea diversităţii societăţii noastre, contribuind la o mai bună înţelegere mutuală între cetăţeni.

Tema oferă posibilitatea iniţierii organizării unui evantai de evenimente culturale evocatoare sau desfăşurarea lor în locuri, situri sau monumente istorice care să ilustreze aceste semnificaţii ale anului 2018. Se propun evenimente prin care să se cunoască şi să se interpreteze valorile de patrimoniu cultural, monumentele istorice de valoare, printre care locurile ale memorabilelor confruntări militare de la Târgu Jiu, Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz sau alte locuri ale memoriei cu semnificaţie pentru realizarea Marii Uniri, vizite ghidate la expoziţiile muzeelor locale, la monumentele istorice semnificative pentru momentele înfăptuirii Marii Uniri ori interpretări ale patrimoniului cultural ce reflectă rădăcinile europene care pot constitui atracţii instructive şi pentru publicul tânăr.

Şi sediul ambasadei Franţei la Bucureşti va putea fi vizitat, pe 14 şi 16 septembrie, cu ocazia celei de-a 35-a ediţii a Zilelor Europene ale Patrimoniului 2018, centrate pe tema "L'Art du partage", informează misiunea diplomatică pe pagina oficială de internet.  

Sfântul Corneliu, Papa Mucenic

Preotul Corneliu a fost desemnat drept papa intr-o alegere intarziata 14 luni de persecutiile impotriva crestinilor poruncite de imparatul Decius. Principala problema dezbatuta in timpul pontificatului sau a fost cea a tratamentului ce trebuia acordat crestinilor ce renuntasera la credinta in vremei prigoanei lui Decius. Sfantul Corneliu i-a condamnat pe acei confesori ce erau prea blanzi in a nu  le cere sa se pocaiasca acestor credinciosi si l-a sprijinit pe Sfantul Ciprian, episcopul Cartaginei, impotriva lui Novatus si a tovarasului sau, Felicissimus. Pe de alta parte, i-a condamnat pe “rigoristi”, condusi de Novatian, un preot ce sustinea ca biserica nu trebuie sa ii ierte pe “lapsi” (crestini ce se dezisera de credinta) si care s-a autodeclarat papa, fiind astfel cel dintai antipapa din istorie. Cele doua tabere si-au adunat tot mai multi aderenti, miscarea lui Novatian bucurandu-se de un oarecare succes in rasarit. In acelasi timp, Sfantul Corneliu a proclamat ca biserica are autoritatea si puterea de a ii ierta pe “lapsi”, putand sa ii primeasca inapoi in sanul sau dupa ce acesti rataciti se pocaiesc asa cum se cuvine. Un sinod al episcopilor occidentali intrunit la Roma in luna octombrie 251 l-a sustinut pe Sfantul Corneliu si a condamnat invataturile lui Novatian, excomunicandu-l atat pe el cat si pe aderentii sai. Atunci cand persecutiile contra crestinilor au reinceput in anul 253, sub imparatul Gallus, Sfantul Corneliu a fost exilat la Centum Cellae (Civita Vecchia), unde a murit, in anul 258, ca un mucenic, in urma schingiuirilor la care a fost supus.

 Sfânta Ludmila, Mucenița

Sfânta Muceniţă Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai ţării. Ludmila s-a căsătorit cu prinţul Borzivoi al Boemiei.

Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi fraţi Metodie şi Chiril, "apostolii slavilor". În urma acestei întâlniri, Ludmila şi Borzivoi, soţul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulţi dintre slujitorii lor. Astfel a apărut prima Biserică creştină în Boemia. Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei. Vratislas s-a căsătorit cu prinţesa păgână Dragomira şi au avut un fiu pe nume Venceslas. Acesta a fost crescut în credinţa creştină de către Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celălalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a rămas păgân, iar după moartea lui Borzivoi şi a fiului său Vratislas, cei doi copii au rămas sub conducerea regentă a Dragomirei. Deoarece Boleslav şi Dragomira urau pe Venceslas şi Ludmila pentru că erau creştini, au complotat, omorându-i în timp ce se aflau în biserică rugându-se. Dar împăratul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca să pedepsească pe cei care l-au omorât pe vasalul său. Învingând pe Boleslav şi Dragomira, le-a impus să restabilească religia creştină şi să plătească un tribut anual.

Sfanta Ludmila este patroana a Boemiei.

Zile onomastice

În anumite ţări, ziua onomastică este sărbătorită mai mult decât ziua de naştere. În altele, de exemplu SUA, zilele onomastice sunt aproape necunoscute. Ziua onomastică (sau ziua numelui) s-a născut din tradiţia conform căreia fiecărui nume îi corespunde o zi a anului,tradiţie inspirată de numele sfinţilor din calendar.

16. Septembrie

Prenume: Asja - Tara: Latvia

Prenume: Asnate - Tara: Latvia

Prenume: Edit - Tara: Hungary

Prenume: Ludmila - Tara: Czech Republic

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1437: S-a încheiat, la Căpâlna, în Transilvania, "uniunea frăţească" cunoscută în istorie sub numele de "Unio Trium Nationum".

În urma acestei întelegeri, românii, populaţia majoritară din Transilvania, erau consideraţi "toleraţi" din punct de vedere politic.

Unio trium nationum (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”) a fost o înţelegere încheiată între nobili maghiari şi orăşenii saşi şi secui, ca o consecinţă la Răscoala de la Bobâlna.

Potrivit înţelegerii, cele trei naţiuni privilegiate urmau să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern.

Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio:

„În secolul al XV-lea au fost mai multe răscoale în Europa împotriva exploatării boiereşti, a nobilimii mari proprietare în general. Regele Ungariei, Ludovic I cel Mare i-a scos pe ţărani, în 1365 de sub autoritatea comiţiilor regali şi i-a pus sub jurisdicţia marii nobilimi maghiare proprietare de pământ. Aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Nemulţumirea a fost şi mai mare pe domeniile bisericeşti: episcopul a pretins plata dijmei în bani, iar ţăranii sărăciţi n-au putut face faţă acesteia. În 1437, în părţile de mijloc ale Transilvaniei a izbucnit răscoala ţăranilor din judeţe. La început ţăranii au luptat împotriva trupelor voievodului, repurtând victorii, dar după ce nobilimea i-a chemat în ajutor pe secui şi pe saşi (la care nu au existat iobagi), răscoala a fost înăbuşită. Cele trei naţiuni au încheiat o înţelegere în 1437 în comuna Căpâlna (judeţul Szolnok-Doboka), în care s-au obligat la ajutor mutual împotriva pericolului lăuntric: (ţăranii) şi a duşmanului dinafară: turcii. În manuale de istorie româneşti se scrie deobicei despre răscoala ţăranilor “români şi maghiari”.”

Conform prevederilor înţelegerii, românii din Transilvania, care reprezentau populaţia majoritară, iar cei mai mulţi dintre ei erau iobagi, fiind consideraţi  o naţiune "tolerată". Prin înţelegerea dintre cele trei naţiuni privilegiate care a fost reînoită în mod succesiv, românii au fost excluşi din viaţa politică a Transilvaniei.

Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.

De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.

Unio Trium Nationum a fost menţinut până la desfiinţarea iobăgiei şi a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea, înainte de 1800.

• 1804: Fizicianul francez Joseph-Louis Gay-Lussac s-a ridicat la o inaltime de 7.016 m cu un balon cu hidrogen, stabilind un record mondial.

Împreună cu astronomul si fizicianul Jean-Baptiste Biot , a primit de la Institut de France (Institutul Francez) misiunea de a verifica observațiile lui Horace-Bénédict de Saussure asupra scăderii magnetismlui din atmosfera , efectând in acest scop un zbor cu balonul.

După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului.

• 1836:  Domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, a  instituit, ca monedă a ţării, leul, unitate teoretică de cont, având curs fixat la 60 de parale. 

Astăzi, moneda națională împlinește 182 de ani.

Leul devine oficial moneda a romanilor pe 16 septembrie 1835 cand domnul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica, instituie ca moneda a tarii, leul, unitate teoretica de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se plateau in moneda straina – löwenthaler – taleri olandezi, carora romanii le spuneau “LEU”.

Talerul olandez, „Lowenthaler”, era denumit de romani „leu”, pentru ca pe reversul sau apare figura unui leu rampant (ridicat in doua labe). Aceasta moneda a circulat pana pe la 1750 si a intrat atat de bine in constiinta colectiva a romanilor, incat a devenit o moneda de referinta.

Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite, la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.

„Nu am niciun șfanț” sau „Nu face două parale”

Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare „nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor, Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească „român” sau „romanat”, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.

Dupa nenumarate incercari, statul roman bate moneda

În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a încercat crearea  unei monede naţionale denumită români sau romanat, după modelul bizantin, care fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărțit în 100 de sutimi, ca monedă divizionară, dar proiectul nu a putut fi realizat.

Legea monetara adoptata la 22 aprilie 1867 instituia leul ca moneda nationala, egal cu 100 de bani (moneda divizionara). Un leu romanesc cantarea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur:argint. Pentru a ocoli pretentiile turcilor, au fost puse in circulatie mai intai monedele divizionare de 1, 2, 5 si 10 bani (in 1867). Ele erau din bronz si au fost batute la doua monetarii din Birmingham (Anglia). Un an mai tarziu, in 1868, au fost emise primele monede romanesti de aur, cu valoarea de 20 de lei (un „pol”), tirajul fiind simbolic de doar 200 de bucati.

La 3 martie 1870, se infiinteaza la Bucuresti Monetaria Statului, care bate, in acelasi an, moneda de argint de un leu si pe cea de aur de 20 lei. Punand in circulatie acesti bani, guvernul roman „a ignorat pretentia otomana” care se referea la existenta pe monede a unui insemn al suveranitatii turcesti. In anii urmatori, sistemul monetar romanesc avea sa fie intregit cu piesa de argint de 50 de bani si cele de doi si, respectiv, de cinci lei.

Stiați că?

-         Cel mai puternic leu din istorie l-am avut în 1867, când a luat naştere sistemul monetar naţional.

La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

-         Talerul olandez a “inspirat” si alte monede nationale din sud-estul continentului european cum ar fi leva bulgareasca sau leka albaneza. Moneda nationala Bulgariei este “Leva” care in traducere inseamna tot “LEU”, tradand aceeasi origine ca cea a leului romanesc.

-         Dolarul isi datoreaza si el numele tot talerului olandez. Emigrantii olandezi l-au dus in Lumea Noua unde din leeuwendaalder (denumirea in limba olandeza) a devenit dhaler si apoi dolar.

• 1908: În orașul Flint, din statul american Michigan, sunt puse bazele General Motors Corporation.

General Motors a luat nastere in septembrie 1908 in statul american Michigan infiintata de William C. Durant ca holding pentru marca Buick. Un an mai tarziu in componenta holding-ului a intrat si marca Oldsmobile (care acum nu mai exista). Tot in 1909 s-au adaugat companiile Cadillac, Elmore si Oakland (care va deveni Pontiac). Tot in acelasi an au fost cumparate alte doua companii care vor forma apoi deivizia de vehicule utilitare GMC Truck.

Fondatorul Durant a pierdut in 1910 controlul GM, dar l-a recastigat cativa ani mai tarziu, dupa ce a integrat in GM marca pe care a creat-o impreuna cu francezul Louis Chevrolet. Marca a intrat in 1917 in portofoliul GM.

• 1925: S-a născut marele muzician de blues american B.B. King.

B.B. King (n. Riley B. King) a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzica blues.

În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista de specialitate Rolling Stone.

A primit 14 premii Grammy și numeroase alte distincții din partea unor instituțiilor naționale din SUA.

B.B. King - Why I Sing the Blues

• 1956: S-a nascut iluzionistul american David Copperfield.

David Copperfield (născut David Seth Kotkin) este un iluzionist american, descris de revista Forbes ca cel fiind magicianul cu cel mai mare succes comercial din istorie. Show-urile sale de televiziune au câștigat 21 de Premii Emmy , dintr-un total de 38 de nominalizări.

Cariera de peste 30 de ani a lui Copperfield i-a adus 11 Guiness World Record,o stea pe Hollywood Walk of Fame, rangul de cavaler din partea Guvernului Francez si a fost numit Legendă Vie a Bibliotecii Congresului din SUA.

Copperfield a vândut până acum peste 40 milioane bilete la spectacolele sale și a avut încasări care au depașit 4 miliarde de dolari, mai mult decât oricare alt entertainer din istorie.

• 1957: S-a născut la Campulung-Moldovenesc Anca Parghel, cântăreaţă şi profesoară de jazz din România.

Până în 1989, a predat canto, pian si improvizatie la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucuresti la Conservatorul de Muzică, în Belgia la Bruges si Namur (La Marlagne), la Hanovra,Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig,Munchen, Oldenburg , în Germania, si Cleolaine Workshops în Marea Britanie si la Chisinau.

A cântat la mari festivaluri de jazz începînd cu 1984 din Europa dar și în cluburi de jazz din Romania,Bulgaria, Germania, Belgia, Austria si Elvetia.

La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital, fiind diagnosticată cu un un cancer ovarian, care se pare că era ereditar. a decedat la 5 decembrie 2008 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.

Anca Parghel - Paloma Negra

• 1966: Inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York 

Spectacolul de inaugurare a fost “Antoniu si Cleopatra” al lui Samuel Barber, cu Leontyne Price in rolul principal.

Metropolitan Opera House (Lincoln Center) - Situata pe Broadway, in Piata Lincoln din Upper West Side din Manhattan, New York, a fost deschisa in anul 1966 si proiectata de catre arhitectul Wallace K. Harrison, contine 3.800 de locuri.

Opera Metropolitana din New York a fost inaugurata in anul 1880 si compania a avut primul recital abia in anul 1883. Situata pe Broadway, Casa Operei Metropolitane este o adevara splendoare arhitecturala, unde toti iubitorii de muzica clasica isi pot clati toate simturile. Casa Operei din New York este cea mai mare organizatie de muzica clasica din intreaga America de Nord iar din repertoriul sau fac parte opere scrise in secolele al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea. Ce e cel mai interesant este faptul ca aici se dau atat spectacole cu decoruri traditionale, dar si momente futuristice, cu un design fermecator.

• 1976: Intrarea în funcțiune a platformei Gloria, prima platformă românească de foraj marin.

La data de 16 septembrie 1976 a intrat în funcțiune în Marea Neagră, prima platformă românească de foraj marin, numita “Gloria”. Ideea construirii acestei platforme marine a pornit de la oportunitatea exploatării rezervelor de petrol şi gaze existente pe platforma continentală a Mării Negre adiacentă României, deși a fost nevoie de un studiu aprofundat pentru cunoaşterea tehnologiilor pe plan mondial. Autorităţile de la acea vreme au decis ca platformele să se construiască la Şantierul Naval Galaţi deoarece angajaţii de aici aveau experienţă în construcţii metalice de mari dimensiuni. 

Platforma Gloria are un corp metalic de forma unui paralelipiped dreptunghic având o lungime de 52,46 metri, o lăţime de 40,82 metri şi o înălţime de circa 6,4 metri, fără a pune însă la socoteală picioarele și turla de foraj de deasupra platformei. În partea din faţă se găseşte montată o suprastructură în care sunt amenajate cabinele pentru personalul de deservire a platformei, personal format din circa 50 persoane”. De suprastructură este încastrat un heliport, iar în partea din spate, pe punte, este montată turla de foraj care are o înălţime de 34 metri şi permite executarea de foraje până la o adâncime de 6.000 metri. În interiorul corpului sunt montate echipamentele pentru alimentarea cu energie electrică, echipamentele pentru deservirea turlei de foraj şi echipamentele pentru instalaţia hidraulică de ridicare. Îmbarcarea materialelor consumabile şi alimentarea turlei de foraj cu ţevi de foraj se realizează cu două macarale amplasate pe puntea corpului metalic. Picioarele platformei au forma unor grinzi cu zăbrele cu o lungime totală de 90 de metri în vârfurile cărora se găsește amplasată platforma de foraj. Montajul platformei s-a făcut la Şantierul Naval Galaţi , unde s-au făcut amenajările necesare lansării la apă a ei, lansare care a avut loc la data de 9 octombrie 1975. După lansare, s-au montat o parte din secţiile pentru picioare, atât cât să permită ca platforma, în timpul deplasării sale pe Dunăre, să poată trece pe sub cablurile electrice de înaltă tensiune din zona oraşului Isaccea, iar după finalizarea tuturor lucrărilor, a probării echipamentelor din compartimentul maşini şi a instalaţiei hidraulice de ridicare, s-a organizat transportul ei la mare de către  Navrom Galaţi. Transportul s-a realizat cu patru remorchere: un remorcher mare pentru tracţiune în faţă, două remorchere laterale şi un remorcher de rezervă. Separat de platforma, s-au transportat secţiile de picioare care n-au putut fi montate la Galaţi, toate fiind transportate cu un cargou de 35.000 tdw. La mare, platforma a acostat în portul Constanţa la dana Petromar, unde s-a continuat montarea secţiilor de la picioare, urmată de ridicarea corpului până la vârful picioarelor, aşezarea secţiilor din colţuri pe vârfurile picioarelor, sudarea lor, urmată apoi de coborârea corpului pentru montajul  următoarelor secţii ale platformei. Platforma, complet gata, a fost predată companiei Petromar  pe data de 19 august 1976 , iar pe data de 16 septembrie același an, platforma  a intrat în funcțiune în largul Mării Negre. De altfel, la acea vreme, România era printre puținele țări din lume ce reușea să construiască platforme marine de o asemenea mărime și complexitate. Până în 1989 fost construite în total şapte platforme de foraj marin: Gloria (august 1976), Orizont (octombrie 1981), Prometeu (septembrie 1984), Fortuna (martie 1985), Atlas (noiembrie 1985), Jupiter (iunie 1987) şi Saturn (iulie 1988). Petromar a mai comandat alte două platforme, care la sfârşitul anului 1989 erau în stadiu de montare a corpului pe cala de lansare. Ca urmare a reducerii fondurilor de investiţii începând cu anul 1990, aceste platforme nu s-au mai finalizat. Aflate în posesia companiei Petromar, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere la sfârşitul anului 2005, Petromar rămânând numai cu platforma Gloria, care se găsește încă în Marea Neagră şi execută extracţii de petrol. După cumpărarea celor şase platforme, Grupul Servicii Petroliere a vândut platforma Fortuna la o societate iraniană, care i-a schimbat numele şi o foloseşte pentru lucrările ei de extracție. Actualmente compania Grup Servicii Petroliere execută lucrări de modernizare la majoritatea platformelor marine pe care le are în proprietate. Din informaţiile recente, rezultă că platformele Orizont şi Atlas sunt situate în Golful Persic şi închiriate companiei  Iranian Offshore Engineering and Construction, platforma Prometeu se găseşte în Şantierul de la Agigea şi se are în vedere modernizarea ei, platforma Jupiter execută foraje în Marea Neagră, în zona litoralului turc, iar platforma Saturn lucrează în Tunisia şi urmează a fi mutată pentru lucrări de explorare în Marea Nordului.

Să aveți o zi frumoasă!