Translate

miercuri, 10 ianuarie 2018

11 Ianuarie



Este e 11-a zi a anului.
Au mai rămas 354 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 52 m și apune la 16 h 47 m.




Citatul zilei


”Nu pot să cânt, să pictez și nu știu să scriu ce simt, așa că nu îmi rămâne decât fotografia, pentru a-mi exprima sentimentele.”  (Robert Adams)



  *** 

Ziua Artei Fotografice în România


Hotărârea privind declararea datei de 11 ianuarie Ziua Artei Fotografice în România este semnată de premierul Emil Boc şi contrasemnată de ministrul Culturii Kelemen Hunor şi de viceprim-ministrul Marko Bela.

11 ianuarie reprezintă ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887), recunoscut ca primul fotograf al României.

 Pictor și fotograf, Carol Popp de Szathmary s-a născut la 11 ianuarie 1812, la Satu Mare.

Carol Popp de Szathmári a fost un pictor şi grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa.


Se născuse la Cluj, în 1812, ca fiu al lui Dániel Szathmáry, mic 
nobil fără moşie şi teolog, angajat al Colegiului reformat din localitate. Primele studii le-a făcut în Transilvania, la Colegiul reformat din Cluj. Apoi a studiat dreptul şi a lucrat o vreme ca funcţionar la Sibiu.

Un timp a studiat pictura la Roma, unde s-a împrietenit cu Constantin Lecca. Ulterior a plecat la Viena, unde a studiat pictura la Academia de arte, între alţii, cu Peter Fendi (1792-1842) şi Johann Treml (1816-1852). În continuare a efectuat două voiaje de studii în Italia.

A călătorit mult în ţară şi în străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitoreşti, între care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate şi poezie. În pictură, limbajul său este migălos şi greoi, dar vădind un spirit de observaţie ascuţit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri.

Ca litograf, Szathmári a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum şi portretele deputaţilor din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.

Cu fotografiile realizate în Bucureşti, între anii 1860 şi 1863, publică albumul ”Elena Cuza”, iar apoi, cu fotografii din ţară, între 1866 şi 1868, ”Albumul României”, care cuprinde şi imagini din timpul călătoriilor lui Carol I, căruia i-a fost ghid.

În 1854, Carol Popp de Szathmari intră în istoria fotojurnalismului realizând primele fotografii de război în Crimeea. Aici, cu un an înaintea englezului Roger Fenton şi a americanului S. Robertson, a realizat cu mijloacele specifice vremii primele fotografii de război din lume. Carol Popp de Szathmari a multiplicat ulterior fotografiile făcute în Crimeea şi le-a dăruit suveranilor ţărilor implicate în acest război. A realizat apoi fotografii şi în timpului Războiului de Independenţă din 1877.
Acest pionier al fotografiei a realizat o bogată colecție de chipuri militare. La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clișee pe sticlă și fotografii cu ofițeri superiori din toate armele și din toate taberele. Lui îi aparține și portretul generalului rus Mihail Dimitrievici Gorceakov, publicat în revista "The Illustrated London News" din 3 octombrie 1855.

A fost premiat în cadrul Expoziției Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprinde imagini din Războiul Crimeii. Pe lângă acest album, Szathmary a oferit câte un exemplar împăraților Napoleon al III-lea și Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtembergului și marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.


Bun desenator, specialist în tehnica acuarelei, a fost pictorul Curții Regale din Cotroceni. A fost pictor și fotograf oficial al regelui Carol I (1866-1914).
În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa.


A deschis expoziții la București (1864, 1868). La Viena (1873) a expus, cu ocazia Expoziției Universale, costume naționale și peisaje românești și a obținut premiul II. A murit la 14 martie 1887.



Ziua cuvântului ”Mulțumesc” 




Astăzi, 11 ianuarie, este celebrată Ziua Internațională a Cuvântului „Mulțumesc” (International Thank You Day).

Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc” a fost instituită în anul 1994 și era marcată, inițial, timp de o săptămână – între 11 și 18 ianuarie.

Conform DEX-ului, cuvântul „Mulțumesc” este o interjecție (adesea cu valoare verbală), ce  exprimă cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc..
 Cuvântul mulțumesc în limba română provine de la un regionalism “mulţám”, care exprimă dorinţele de mulţi ani de viaţă şi de sănătate bună pentru destinatar.

Cuvântul rus „spasibo”, a apărut în sec. al XVI-lea, din două cuvinte „spasi Bog” (Domnul să te păzească). Curios este faptul, că rădăcina analogului englez – „Thank you” – de asemenea, are o semnficiaţie mai profundă, decât o simplă mulţumire. Aceasta ne demonstrează că „mulţumesc”, rostit în toate limbile lumii, a avut şi are o importanţă majoră în cultura oricărui popor.


Evenimente de-a lungul timpului...


  • 1753: A fost deschis British Museum

Fondat în1753, British Museum (Muzeul Britanic) este unul dintre cele mai vechi și mai impozante muzee din lume, cu exponate variind de la mumii egiptene la comori romane.
 Înca de la început admitea intrarea liberă pentru „toate persoanele studioase și curioase”.


Originile muzeului le găsim în testamentul unui medic, naturalist și colecționar, Sir Hans Sloane (1660 – 1753). De-a lungul vieții sale acesta a colecționat peste 71.000 de obiecte ce trebuiau să fie păstrate intacte și dupa moarta sa. Așa că întreaga colecție a fost lăsată moștenire regelui George al II-lea în schimbul sumei de 20.000 de lire sterline ce urma să fie acordată moștenitorilor lui Sir Hans Sloane. Regele a acceptat această donație și pe 7 iunie 1753 un Act al Parlamentului Britanic a stabilit înființarea British Museum.



British Museum s-a deschis publicului la 15 ianuarie 1759. Colecția de inceput conținea manuscrisuri, cărți, obiecte uscate din natură, câteva antichități.



În prezent British Museum are expuse numeroase obiecte de o valoare inestimabilă, multe din acestea cunoscute publicului precum: Piatra Rosetta, Craniul de cristal, Sfinxul din Taharqo, un fragment din Columna lui Traian, Bustul lui Julius Caesar etc. Obiectele sunt cuprinse în galeriile tematice ale muzeului: Africa, Asia, America, Egiptul Antic, Roma si Grecia antică, Europa, Colecția de ceasuri, Orientul Mijlociu, etc.

Până în anul 1997, acest muzeu era atât muzeu, cât și biblioteca națională a Angliei. Având așa de multe lucrări în interiorul său, British Museum este împărțit în mai multe sectoare sau departamente și astfel sunt grupate lucrările pentru a fi mai ușor vizitatorilor să se orienteze.

Clădirea are în total 94 de camere pline de istorie și tradiție din toate colțurile lumii.


British Museum oferă vizitatorilor și expoziții temporare tematice ce nu trebuie ocolite, care sunt însa contra cost. Numărul de vizitatori ai British Museum a crescut de la 5000 pe an in secolul al XVIII-lea, pânǎ la aproximativ 6.000.000 pe an in prezent.


  • 1864: S-a constituit, la Iaşi, societatea literară Junimea, coordonatorul căreia era criticul literar, esteticianul şi publicistul Titu Maiorescu.



    Societatea Junimea se naște la Iași ca inițiativă culturală a cinci tineri cu studii superioare în Occident : Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi și, nu în ultimul rând, Titu Maiorescu. Probabil că, la acel moment, niciunul dintre cei cinci nu intuia amploarea pe care urma să o ia această inițiativă, și cu atât mai puțin influența definitorie pe care a avut-o asupra dezvoltării culturii române.


    Deşi foarte tineri cu toţii, iniţiatorii Junimii ocupau funcţii importante. Toţi aveau diplome obţinute în străinătate. În primăvara anului 1864 Titu Maiorescu era profesor universitar de filozofie şi rector al Universităţii din Iaşi, Iacob Negruzzi - profesor de drept comercial la Universitate iar Vasile Pogor şi Theodor Rosetti (acesta din urmă fratele Elenei Cuza şi deci cumnat cu domnitorul ţării, Alexandru Ioan Cuza) - magistraţi la Curtea de Apel din Iaşi.


    Şedinţele Junimii s-au ţinut la început în fiecare vineri (ca zi a Venerei, zeiţa romană a dragostei, vinerea era a priori considerată o zi favorabilă artelor), o săptămînă acasă la Maiorescu şi o săptămînă la Pogor. Casa Pogor există şi în prezent, găzduind Muzeul Vasile Pogor, parte a Muzeului Literaturii Române din Iaşi. Casa în care locuia Maiorescu făcea parte din clădirile de la Mănăstirea Trei Ierarhi, în prezent de mult dispărute. Mai apoi şedinţele s-au mutat în ziua de sîmbătă.


    Deviza Junimii era „Entre qui veut, reste qui peut” (Intră cine vrea, rămîne cine poate, în limba franceză). Nu era însă chiar aşa de simplu. În principiu, trebuia să fii invitat de un membru mai vechi ca să poţi lua parte la şedinţele Societăţii. Şi trebuia să revii, dacă vroiai să fii considerat junimist. În „Dicţionarul Junimei” Iacob Negruzzi prezintă scurte biografii pentru aproximativ 100 de membri, dintre care unii nu au scris nimic, iar alţii au participat doar la cîteva şedinţe. Tot Negruzzi scrie că pe la şedinţele Junimii au trecut cam toate persoanele de vază din Iaşi.



    Junimiştii care nu participau aproape deloc la discuţii, dar care aşteptau cu nerăbdare cafelele şi cozonacul, erau porecliţi „caracudă”. După cum se vede, fursecarii şi pişcotarii actuali au antecesori iluştri şi o tradiţie de măcar un secol şi jumătate.

    Junimiştii au dorit ca prima carte scoasă în tipografia lor să fie o antologie a poeziei româneşti, cuprinzînd poezii originale bune, care să poată fie considerate modele. Pentru prima dată în România s-a pus problema modului în care să se judece valoarea unei opere literare, introducîndu-se critica literară. În urma discuţiilor s-au găsit însă prea puţine poezii care să satisfacă toate criteriile. Ca rezultat Titu Maiorescu a scris şi publicat studiul „Despre poezia română” (O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867), care a stîrnit numeroase polemici în epocă.
     

    • 1922: Este folosită pentru prima dată, pe un pacient, insulina în tratarea diabetului. Pacientul a fost un tânăr canadian de 14 ani, Leonard Thompson.


11 ianuarie, în 1922, era folosită pentru prima dată pe un pacient insulina, în tratarea diabetului. Pacientul era Leonard Thompson, un băiat de 14 ani internat la Toronto General Hospital. Prima injecție cu insulină, care i-a fost administrată de către medicul Frederick G. Banting, i-a produs severe reacții alergice, din cauza că insulina era impură. Prin urmare, nu i s-a mai injectat insulină decât 12 zile mai târziu, după ce  biochimistul James Collip a muncit zi și noapte și a reușit să purifice extractul (sub îndrumarea lui John J.R. Macleod). Cea de-a doua injecție, care nu i-a mai produs reacții adverse si i-a îmbunătățit considerabil starea sănătății, i-a fost administrată pe 23 ianuarie 1922. 

În februarie 1922 Frederik. G. Banting și Charles H. Best au publicat un articol în care se prezentau rezultatele experimentale obținute prin aplicarea insulinei, noua denumire a hormonului pancreatic, și care confirmau concluziile profesorului doctor român Nicolae Paulescu, al cărui articol despre descoperirea hormonului antidiabetic produs de pancreas, numit de Nicolae Paulescu pancreină apăruse deja în 31 august 1921 în revista belgiană Archives Internationales de Physiologie. Deși articolul lui Banting si Best a apărut după articolul lui Paulescu, Premiul Nobel pentru Medicină din 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni Frederick Banting, pentru activitatea experimentală desfășurată, și lui John James Rickard Macleod, pentru utilizarea insulinei în practica clinică, deși meritul principal l-a avut biochimistul Collip. Banting, jignit de faptul că Best nu fusese menționat, a decis să împartă Premiul Nobel cu el, iar  Macleod l-a împărțit cu James Collip. Nicolae Paulescu nu a fost menționat absolut deloc. Însa, în 1969, diabetologul scoţian Ian Murray a vrut să scrie un istoric al descoperirii insulinei și a constatat că Paulescu publicase primul lucrări valoroase în care a descris cu lux de amănunte acţiunile hormonului antidiabetic pancreatic.

  • 1963: S-a deschis prima discotecă din lume, la Los Angeles, "Whisky a-go-go".



Termenul de "discotecă" se bazează pe cuvântul grecesc "discos" (Disc) și are o semnificație foarte simplă: Muzica vine de pe disc (vinil) și nu de la obișnuitele Livebands.

Prima discotecă ce s-a construit în lume se află la Los Angeles și se numește  ” Whisky a-go-go ”. Această discotecă s-a deschis pe 11 ianuarie 1963. ” Whisky a-go-go ” și-a făcut un renume la publicul larg prin concertele ținute în fieare seară cu formații celebre precum: The Doors, Janis Joplin, Jimi Hendrix și Led Zeppelin. A mai fermecat oamenii prin dansatoarele frumoase cu fuste mini ce erau încuiate în cuști.

Discoteca a apărut și într-un film: ” The Graduate ” avându-l în rolul principal pe inegalabilul Dustin Hoffman.

S-a remarcat prin concertele pe care le oferea publicului cu câte două-trei formaţii pe seară( şase-şapte nopţi pe săptămână) şi dansatoarele care erau îmbrăcate în fuste mini şi erau închise în cuşti. În scurt timp, localul a devenit foarte popular făcîndu-şi apariţia până şi în filmul "The Graduate" avându-l în rolul principal pe inegalabilul Dustin Hoffman.

E deschisă şi astăzi, dar are alţi clienţi.



Să aveți o zi frumoasă!



”Legendele spun că fotografiile fură sufletul oameniilor. Eu, ca fotograf, dau suflet fotografiilor.” (Aurel Rapa)
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!

Ziua adevărului – 7 iulie

Imaginează-ți o lume în care nimeni nu minte, spune ceva înșelător sau face ceva necinstit. Ziua spunerii adevărului își propune să obțin...