20 Ianuarie

Este a 20-a zi a anului.

Au mai rămas 345 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 45 m și apune la 17 h 08 m. 

Vărsător: 20 ianuarie — 18 februarie
Primul decan: 20 ianuarie — 29 ianuarie

Citatul zilei

”Mijloacele de a face bine sau rău sunt aproape aceleaşi, rezultatul este însă diferit.” (Eugene Sue)

Ziua Pinguinilor

Ziua Pinguinilor a fost creată pentru a sărbători această pasăre specială și pentru a-i încuraja pe cei din jur să învețe mai multe despre pinguini și, totodată, să fie conștienți de pericolele la care aceștia sunt supuși, pericole care trebuie înlăturate prin toate eforturile posibile.

Ştiai că pinguinul cel vesel este cel deţinătorul unor recorduri greu de imaginat.

• Pinguinii se pot avânta până la adâncimi de 565 metri. Mai adânc decât oricare altă păsăre din lume!
• IMPORTANT Pinguinii sunt foarte buni ascultători. Îşi pot găsi părinţii într-o mulţime de peste 80.000 alţi pinguini.
• Unii cercetători spun că pinguinii stau până la 75%  din timp în apă.

Pinguinii sunt un grup de păsări  acvatice, care nu zboară, și care trăiesc exclusiv înemisfera sudică. Sunt păsări acvo-terestre care trăiesc pe continentul înghețat numit Antarctida. Aceste păsări nezburătoare își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini cum ar fi: Pinguinul regal, Pinguinul imperial, Pinguinul Adélie etc. Pe uscat par lenți, abia mișcându-se, dar în apă sunt foarte rapizi deoarece își folosesc aripile pentru înot.

Ziua Iubitorilor de Brânză

Ziua Iubitorilor de Brânză, o sărbătoare dedicată gurmanzilor cu un apetit special pentru delicioasele brânzeturi, indiferent de soiul, țara sau regiunea de proveniență. Dacă și tu ai o slăbiciune pentru produsele lactate, nu te sfii să te răsfeți azi cu cea mai bună bucată de brânză pe care o poți cumpăra.

Cuvântul brânză vine din cuvântul aromân și megloromân arîndză, acea parte a stomacului numită și burduf care conține cheagul, care se folosește, deși rar, cu sensul de „brânză maturată în burduf” .Literar derivă din: în rânză, adică: b-rânză (brânză), prefixul b venind din limba arameică siriană din care s-a format limba aromânilor și a fost preluat în mai multe dialecte locale cât și mai târziu înlimba slavonă. Un proverb popular spune: "Mai bine să crape rânza de cât să rămâie (nemâncată) brânza".

Pascu Beiträge, a fost cel care sugerat mai întâi o posibilă derivație de la interjecția bîr ori ber, idee însolită, dar care a fost totuși preluată de Lahovary cu circumstanța de a o fi combinat cu rânză, și de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior influenței indo-europene. El a scris apoi despre o derivație de la cuvântul tracic berenza, care poate veni de la ber = „oaie”. După Densusianu, este vorba de rădăcina iraniană renc-, renz-, rînz-: „a stoarce, a strivi”, adică „în stoarcere” = „bî renz-”. Rezultatul b-renza › brânza pare normal, din punct de vedere fonetic și semantic.

Când românii au început să facă brânză tare pentru legionarii lor, sacul care era folosit pentru stoarcerea brânzei, astăzi sedilă sau zăgârnă, s-a numit probabil în trecut brandeum ori brăndăș, ori brandie care însemna „pânză de in” (tifon) și care apare în Evul Mediu cu sensurile de „văl subțire pentru relicve”, „pânză” și „legătură, brâu”. (Charles du Cange - Glossarium mediae et infimae Latinitatis, Jan Frederick Niermeyer - Mediae Latinitatis Lexicon)

După Giuglea, ar trebui plecat de la brendia ori brandia, folosită pentru stoarcerea zeruluidin brânză, care s-ar trage dintr-un cuvânt indo-european gurendh „a fermenta, a acri”; ideea aceasta a fost preluată de Pedersen [în Lingua Posnaniensis, I (1949), pg. 1-2]

Ambele afirmații sunt valide pentru că crescătorii de oi care au păstrat tradiția transhumanței în sudul și nordul Dunării încă folosesc rânză (stomac triturator) pentru a porni acrirea laptelui de oaie, nu doar pentru brânza de burduf ci și pentru cașul semiprelucrat care este fermentat în ciubăr din lemn.

172 de ani de teatru în Bacău

Pe 20 ianuarie 2018 se împlinesc 172 de ani de la prima reprezentație teatrală care a avut loc în Bacău. Abia douăzeci de ani mai târziu se înființa primul gimnaziu din oraș. Informațiile sunt notate în articolul ”Mișcarea teatrală”, publicat în numărul din luna august 1984 al Revistei ”Ateneu”, de către Carol Isac, secretar literar al Teatrului Municipal ”Bacovia”, la acea vreme.

În 1849, trei ani mai târziu, notează Carol Isac în articolul său ”un grup de 41 de cetățeni de vază ai orașului, în frunte cu clucerul Alecu Vilner, semnau o petiție prin care cereau reînființarea unui teatru permanent după modelul celui care a avut o scurtă existență în anul 1846. Răspunsul negativ al <Departamentului Treburilor Dinlăuntru> nu au spulberat entuziasmul celor care vedeau în teatru un mijloc de ridicare culturală a orașului devenit un important centru comercial al Moldovei”.

Citez în continuare din articol date ce țin de o istorie a mișcării teatrale din zona Moldovei dar și de o istorie a Teatrului Municipal ”Bacovia” de astăzi:

”Reprezentațiile de amatori au continuat periodic în paralel cu turneele Teatrului din Iași și al altor colective din țară.

În 1857, un grup de actori ieșeni întemeiază la Bacău un teatru permanent în incinta Hotelului ”Drăgoianu”. Sub direcția lui Mihai Climescu, trupa se consolidează completându-se cu actori veniți de la Botoșani și cu artiști amatori locali.

Localul este distrus de un incendiu în 1889, dar în 1895 se inaugurează noua clădire a Ateneului Cultural.

Între timp, deși trupa s-a dispersat, orașul a devenit, grație publicului său receptiv, o gazdă căutată de ansamblurile itinerante.

Formațiile de amatori își continuă activitatea neîntrerupt, atingând între anii 1920 – 1936 cea mai înaltă cotă cunoscută până după eliberare”.

”După 23 august 1944, artiștii amatori își reiau activitatea cu forțe sporite; ia ființă un < Teatru permanent>, precum și un <conservator muncitoresc de artă dramatică>. Spectacolele artiștilor amatori au creat la Bacău, între anii 1945 – 1948, un interes deosebit pentru teatru.

Astfel că,atunci când la 1 august 1948 se dă publicității Decretul 1956 al Prezidiului Marii Adunări Naționale privind transferarea la Bacău a Teatrului Poporului din Iași, evenimentul găsea opinia publică locală pregătită pentru a primi și susține o astfel de instituție. <Teatrul Poporului> se instalează în clădirea fostului cinematograf <Mărăști>, construit în 1929.

La 9 octombrie 1948 are loc inaugurarea primei stagiuni teatrale la Bacău,cu premiera piesei <Alarma>, de Orlin Vasiliev, urmată curând de spectacole cu opera representative ale dramaturgiei noastre contemporane și clasice.

Începând cu anul 1970 teatrul primește denumirea sa actuală, <Teatrul Bacovia>, evocând străvechea denumire latină a orașului și pseudonimul marelui poet.

Colectivul teatrului promovând un repertoriu de calitate și depunând eforturi calificate pentru a ridica arta spectacolelor sale la nivelul cerințelor contemporane a obținut numeroase și importante succese în cadrul întâlnirilor și competițiilor teatrale naționale”.

”(…) Până în prezent (1984, n.m.) teatrul a prezentat peste 265 de piese, dintre care majoritatea aparțin creației dramatice românești, contemporane. Din cele circa 12 piese prezentate în decursul unui an calendaristic (premiere, refaceri, reluări), aproximativ zece sunt de autori români, 7 dintre ele având ca sursă de inspirație actualitatea socialistă.”

”(…) Contactele cu publicul prin dezbateri și discuții deschise, prin vizite în întreprinderi și la sate, prin sporirea numărului de spectacole date în aceste centre, și prin lărgirea ariei de activitate, inclusiv prin <Caietele Teatrului Bacovia>, elevată publicație de cultură teatrală, formează elementul esențial ce dă scenei băcăuane certitudinea că îndeplinește o activitate utilă formării profilului spiritual al omului de astăzi”.

”Peste 3.360.000  de spectatori au văzut spectacolele Teatrului Bacovia prezentate în cele două săli (sala <Studio 108> a fost inaugurată la 24 decembrie 1983, cu prilejul aniversării a 35 de ani de activitate) în deplasări și turnee. Numărul spectatorilor este în continuă creștere paralel cu ampla dezvoltare a potențialului artistic al colectivului”.

 

  Ziua inaugurarii

În istoria Statelor Unite ale Americii, ziua de astăzi este una cu totul specială.O dată la patru ani, pe 20 ianuarie, președinții aleși ai SUA își încep mandatul.

Inițial, mandatul președintelui începea pe data de 4 martie, la ora 0.00 și se încheia după 4 ani, pe data de 3 martie, la ora 23.59. Începând cu anul 1937, prin cel de-al 20-lea Amendament al Constituției (ratificat pe 23 ianuarie 1933), „Ziua inaugurării” a fost mutată de pe 4 martie pe 20 ianuarie, ora 12.00. Franklin D. Roosevelt a fost primul președinte instalat în funcție pe 20 ianuarie (în 1937, la al doilea mandat, după ce primul său mandat începuse pe 4 martie 1933). Această modificare a fost făcută pentru a scurta perioada dintre momentul alegerii președintelui și cel al instalării în funcție (inițial se fixase un interval de 4 luni, necesar pe vremuri pentru ca noii aleși să-și poată aranja mutarea în capitală).
Președinte al Statelor Unite ale Americii este simultan președintele și șeful guvernului Statelor Unite ale Americii. Conform Constituției SUA, președintele în exercițiu este și șef de guvern al guvernului federal al Statelor Unite și, totodată, comandantul suprem al forțelor armate.
Președintele Statelor Unite nu este ales direct de către poporul american ci indirect prin intermediul unui Colegiu Electoral pentru un mandat de patru ani și este unul dintre singurii doi ofițeri federial aleși la nivel național, alături de Vice-președintele Statelor Unite. Cel de-al 22-lea amendament, adoptat în 1951 interzice oricui să fie ales ca președinte pentru un al treilea mandat. Interzice de asemenea ca o persoană să fie ales pentru mai mult de un mandat dacă înainte a îndeplinit funcția de președinte sau președinte interimar pentru mai mult de doi ani în mandatul de președinte al altei persoane. În total, 43 de președinți au îndeplinit mandatul, având în total 55 de ani.
Cu doua exceptii, Richard Nixon, care a demisionat la 9 august 1974, si John F. Kennedy, care a fost asasinat la 22 noiembrie 1963, toti ceilalti presedinti si-au inceput si incheiat mandatul la 20 ianuarie.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1265: Primul parlament englez conduce prima ședință la Palatul Westminster

La 20 ianuarie 1265, se întrunea primul Parlament din lume – apropiat de conceptul existent în zilele noastre – organizat în Anglia de Simon Montfort (1208-1265), conte de Leicester. Această adunare era alcătuită din câte doi cavaleri din ficare regiune şi din câte doi reprezentanţi ai fiecărui oraş sau târg, aleşi în principal pntru a trata cu prelaţii şi marii baroni treburile regatului, contrabalansând în timp atribuţiile regelui.

Sub domnia lui Eduard I apare pentru prima oară un Parlament, convocat de rege ca un organism de guvernământ şi care avea să devină în timp un instrument de control în mâinile baronilor, apoi în slujba întregii naţiuni.

Astfel, în cazurile unor probleme mai dificile ale societăţii, a intrat în uz să fie consultaţi nu numai baronii, ci şi reprezentanţii „comunităţilor” – cavalerii şi reprezentanţii oraşelor de care aminteam.

Palatul Westminster (în engleză Palace of Westminster), cunoscut și sub numele de Casa Parlamentului (în engleză Houses of Parliament) este locul unde se află cele două camere ale Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Camera Lorzilor și Camera Comunelor. Palatul Westminster este aproape de altă clădire guvernamentală numită Whitehall. Actualul ansamblu al Palatului Westminster a fost construit între 1837 și 1860 în stil neogotic, după incediul devastator din 1834 care a distrus aproape total vechiul parlament britanic.

                                                                              

Scopul era, pe de-o parte, faptul că regele realiza că un impozit, spre exemplu, era mai bine primit dacă era cerută părerea celor care trebuie să-l plătească, pe de alta, neavând, din cauza dificultăţilor de comunicare, nici un mijloc de a cunoaşte opinia publică, socotea că e necesar să facă din când în când câte o „consultare” cu privire la situaţia regatului, cu oameni care, venind din toate comitatele engleze, puteau apoi, prin rapoartele lor, să creeze în ţară un climat favorabil.

Plin de încărcătură istorică și atracție pentru milioane de turiști în fiecare an, Palatul Westminster este inclus de UNESCO în programul World Heritage Sites, împreună cu Biserica Sf. Margareta și Abația Westminster, cu care se învecinează. Abația Westminster a fost construită în secolul al XI-lea de către Eduard The Confessor. Clădirea este locul ceremoniilor regale, nu mai puțin de 38 de încoronari desfașurându-se aici. Tot aici au avut loc, în 1997, funeraliile prințesei Diana. Actualul ansamblu al Palatului Westminster este varianta reconstruită între anii 1837 si 1860, în stil neogotic, după ce incendiul devastator din 1834 a distrus aproape total vechiul parlament britanic, construit de William II la sfârșitul secolului al XI-lea.

Cu o formă aproximativ rectangulară, Palatul Parlamentului se întinde pe o suprafață de peste 30.000 de metri pătrați. El este flancat de două turnuri înalte de aproximativ 100 m, Victoria Tower și celebrul turn cu ceas, Big Ben.

• 1368: Prima mențiune documentară a orașului Slatina într-un act oficial al lui Vladislav I Vlaicu, care acordă scutire de vamă negustorilor brașoveni la trecerea peste râul Olt.

La 20 ianuarie 1368, Voievodul Vladislav I Vlaicu emite un privilegiu comercial prin care negustorii braşoveni sunt scutiţi de Vama de la Slatina, menţiune ce reprezintă şi prima atestare documentară a vechii aşezări de la Vadul Oltului. Calitatea de vamă îşi va pune amprenta asupra dezvoltării ulterioare, factorii de natură comercială şi administrativă determinând în mare măsură evoluţia Slatinei.

Nu în ultimul rând, Slatina este oraşul în care s-au născut importante personalităţi precum Eugen Ionescu, Petre S. Aurelian, Dumitru Caracostea, Spiru Vergulescu, Felicia Filip.

• 1368: Prima atestare documentară a orașului Brăila

''Este menționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.''
Brăila este reședința județului cu același nume , situată pe malul stâng al Dunării , în S-E țării, ea aflându-se la zona de intersecție a trei provincii istorice : Țara Românească , Moldova și Dobrogea .

• 1775: S-a născut André-Marie Ampère, fizician și matematician francez, considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

 

Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani el cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani, a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință.

Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și d’Alembert.

Ampère cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană.

Ampère a realizat studii privind interacțiunea reciprocă a curenților și magneților, apoi a curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului. A stabilit expresia matematică a forței electrodinamice (1820), care a devenit una din legile de bază ale electrodinamicii.

De asemenea, a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp.

Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui Ampère, a stabilit prima teorie a electromagnetismului și a introdus noțiunile de electrostatică și electromagnetism.

 

 

A inventat galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric, precum şi un electromagnet, iar împreună cu François Arago, a realizat, în 1820, primul aparat telegrafic.

• 1804: S-a născut  Eugène Sue, romancier francez (d. 1857)

 

Eugène Sue a fost puternic influențat de ideile socialiste ale timpului, idei care au stat la baza faimoaselor sale lucrări, cum ar fi: „Les Mystères de Paris” (un roman îndreptat împotriva tarelor catolicismului și publicat în „Journal des débats” de la 19 iunie 1842 până la 15 octombrie 1843) sau „Le Juif errant” publicat în zece volume, cel mai popular roman publicat sub formă de foileton.

 

După Revoluția de la 1848 a fost exilat din Paris, în 1851, ca urmare a protestului său indreptat împotriva loviturii de stat de la 2 decembrie 1851. Acest lucru a stimulat însă creativitatea artistică a scriitorului.

 Sue a murit la Annecy (Savoy) in 1857.

• 1809: S-a născut  Andrei Şaguna, mitropolit al Transilvaniei; (d. 28.06.1873). 

S-a născut în ianuarie 1808, la Mișcolț în nordul Ungariei, din părinți aromâni, originari din Grabova, lângă Moscopole în Balcani.

 A fost un  militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor  din Transilvania, fondator al Gimnaziului românesc  din  Brașov  ( 1851), membru de onoare al Academiei Române.

La 3/15 mai 1848 a prezidat, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea românilor de la Blaj și în fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj  la Viena, împăratului Franz Joseph.

În 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu, de unde a  trimis o nouă petiție împăratului austriac.

Ideea unității românilor  este conținută în „Memoriul” națiunii române din  Marele Principat  al Ardealului, din Banat din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina, prezentat tot împăratului.

La 12 martie 1850 a organizat la Sibiu un congres bisericesc la care a participat și Avram Iancu.

 Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie

  

• 
  

  1885: LaMarcus Adna Thompson patenta montagne russe-ul, în Coney Island, New York. 
  
  
  
  Montagne russe-ul, astăzi unul dintre cele mai populare tipuri de distracție dezvoltate pentru parcuri de distracție și parcuri tematice moderne, își are, însă, originile, în Rusia, în secolul al XV-lea. Unii istorici susțin că primul montagne russe adevărat a fost construit la Sankt Petergsburg, din ordinul împărătesei Ecaterina cea Mare, în 1784, urmat apoi de un montagne russe construit în Paris. De când a intrat în funcțiune primul montagne-russe din Statele Unite, în anul 1885, dorința fanilor de a experimenta asemenea curse care îți taie răsuflarea a devenit tot mai puternică.
  Știința a ajuns acum într-un punct în care unicul obstacol în calea unor curse și mai înspăimântătoare nu mai este tehnica, ci organismul uman în sine, cu limitele sale biologice. Peste 300 milioane de persoane vizitează parcurile de distracții din America în fiecare an. În întreaga lume, numai în ultimii zece ani au fost construite peste 500 de montagne-russe-uri. Top Thrill Dragster din Cedar Point, Ohio, Statele Unite, era, până anul trecut, cel mai înalt și mai rapid montagne-russe din lume. Pasagerii erau propulsați cu o viteza de 190 de kilometric pe oră timp de patru secunde, după care, timp de 8 secunde, erau aruncați prin aer 128 de metri – o valoare dubla față de înălțimea cascadei Niagara.
  În octombrie 2010, însă, cel mai rapid montagne-russe din lume devenea Formula Rossa, un montagne russe cu o viteză de 240 de kilometri la oră, aflat în parcul de distracții Ferrari World, de la Abu-Dhabi. Formula Rossa atinge viteza de o sută de kilometri pe oră în două secunde și reproduce senzația oferită de un bolid din Formula 1.
   
  
  
  
  
  . 1964: Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album în SUA, Meet the Beatles.
  
  
  
  
  
  Albumul a rămas în poziția de lider al clasamentului timp de 11 săptămâni.
  
  
  
  
  
  
  . 1988: The Beatles erau inclusi în Rock and Roll Hall of Fame.
  
  
  
  

George Harrison, Ringo Starr, dar si Yoko, Sean și Julian Lennon au fost prezenți la ceremonie, Paul McCartney a refuzat să apară, invocând neînțelegerile financiare dintre el și fostii săi colegi.

The Beatles - Yesterday 

Să aveți o zi frumoasă!