Luna martie este a treia lună a anului în calendarul
gregorian și are 31 de zile. Pe parcursul lunii ziua și noaptea sunt
aproximativ egale. Denumirea lunii martie vine din latinescul ''martius'',
numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter și al Junonei, fiind una
dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Jupiter și
Quirinus). Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună, abia
în anul 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian, anul începând la 1
ianuarie.
Din punct de vedere astronomic, luna martie începe
cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în
constelația Peștilor. În astronomia veche, martie începea cu soarele în semnul
Peștilor și sfârșea în semnul Berbecului.
Numele lunii martie (latină: Martius) vine de la
zeul Marte, zeul războiului din mitologia romană și era considerată o lună
favorabilă începerii războiului. Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea
cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul
iulian iar anul începea la 1 ianuarie.
Grecii numeau luna martie Elaphebolion. În România,
luna martie, popular, se numește Mărțișor. În luna martie începe aratul și
semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se
"retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară
etc.
Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și
Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul
de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera
sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la
19 martie la 21 martie (UTC).
În tradiția noastră populară, luna martie se
numește: mărțișor, germinar, făurel.
Acum începe aratul și
semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se
"retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară.
Despre luna martie se spune că este cea mai nesănătoasă lună. Martie a luat de
la toate lunile câteva zile, ca să arate că el e mai tare, și de aceea el are
mai multe zile decât lunile celelalte. Se mai spune că în martie, la lună nouă,
gospodina ia maăura și, măturand, zice: "Mart în casă, puricii afară!"
(sau "Bolile afarî!").
Se face de trei ori și se crede că se scapă de
purici sau de boli. Țăranii spun că urzica e buruiana lunii martie, deoarece
aceasta este iute și în același timp tare, iar cine o mănâncă se întaăește,
fiind cea dintâi buruiană. Altă tradiție spune că apa de ploaie din luna martie
trebuie adunată deoarece e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele,
spălându-se pe obraz, zicându-se că întinde pielea.
Calendarul lunii martie
În ceea ce
privește prevestirea vremii se spune că dacă martie-i cu rouă, după Paști mult
plouă, cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie, tunetele
în martie arată an mănos, dacă cântă cucul n luna martie, pe la început, are să
fie anul mănos, daca în martie nu poți semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici
toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe.
În
cultura modernă luna Martie este dedicată fetelor și femeilor, cu toate că atestările documentare,
destul de sărace, ne spun caăsemnificatța acesteia era puțin diferită, deoarece
pe vremea Imperiului Roman prima zi a primăverii însemna și prima zi a anului.
Pe vremea dacilor mărțișorul sau alte simboluri ale primăverii erau
confecționate în timpul iernii și se purtau doar după 1 Martie. Mărțișoarele
erau, pe atunci, pietricele albe și roșii înșirate pe o ață. Alte surse arătau
că mărțișoarele constau în monede care erau atârnate de fire subțiri de lână,
negru cu alb. Tipul de monedă din aur, argint sau bronzn indica statutul social
al purtătorului. Ele erau purtate pentru a avea noroc și pentru a avea o vreme
bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe și previn
arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să
înflorească și apoi atârnate de crengile lor.
Considerat un simbol al
primăverii, mărţişorul, şnurul alb cu roşu pe care românii îl agaţă în
piept de 1 Martie, este încărcat de semnificaţii. Purtarea şi
obiceiurile legate de mărţişor diferă de la o zonă a ţării la alta.
Ştiri pe aceeaşi temă
Mărţişorul, pe lista patrimoniului UNESCO
Din punct de vedere etnografic, mărţişorul este considerat o
superstiţie. Obiceiul purtării mărţişorului de 1 Martie este întâlnit la
români şi la bulgari.
Mărţişorul este considerat un simbol al renaşterii, iar de-a lungul
vremurilor a cunoscut mai multe transformări. Potrivit etnografului
vasluian Dan Ravaru, la începuturi, prin mărţisor se înţelegea un şnur
răsucit, alb şi negru. Ulterior, şnurul negru a fost înlocuit cu un şnur
roşu.
”Culorile nu erau deloc întâmplătoare. Pe de o parte, albul era un
simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii pământului. Totodată,
mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte, frig-căldură,
întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a
anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”,
explică Dan Ravaru.
Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, simbolizând spiritul vital,
izbucnirea vietii în primăvară si frumosul. Ulterior, şnurului alb-roşu i
s-a adăugat un bănuţ care reprezenta un simbol solar, soarele fiind
dominant primăvara. Considerat un talisman solar protector, la mărţişor
se renunţă, în funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi
diferite: la 9 martie, când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau
de Rusalii.
Până când se poartă mărţişorul
Modalitatea cea mai răspândit de a renunta era în trecut agăţarea
mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom de preferat un cireş sau
aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: ”Cât
de înflorat e mărtişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi
pomul, sănătos va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli
să mă ferească”.
În alte zone, mărţişorul este aruncat pe apa unui râu, tot cu dorinta de
ocrotire, de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste,
rostindu-se astfel: ”Să nu vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţisorul.
Ca apa de curată să fie dragostea noastră”.
Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută pentru o
serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna
martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele
ţăranilor, care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara
în casă.
“1 Martie a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe
lângă mărţişor, ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele
legende, primul mărtişor a fost confectionat de Dochia, care în timpul
torsului a scos un fir de lână şi a găurit un ban, prin care a trecut
firul respectiv. Numele Dochiei provine de la Sfânta Efdochia,
sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de această divinitate
legendară şi de vechiul cult al soarelui”, completează Dan Ravaru.
Pe 1 Martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor,
care le arătă cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau
posomorâtă. Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în
unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar
în alte regiuni până în ziua de 12 martie după cele 12 luni ale anului.
Citeste mai mult: adev.ro/p4u8pd
Citeste mai mult: adev.ro/p4u8pd
Considerat
un simbol al primăverii, mărţişorul, şnurul alb cu roşu pe care românii îl
agaţă în piept de 1 Martie, este încărcat de semnificaţii. Purtarea şi
obiceiurile legate de mărţişor diferă de la o zonă a ţării la alta. Ştiri pe
aceeaşi temă Mărţişorul, pe lista patrimoniului UNESCO Din punct de vedere
etnografic, mărţişorul este considerat o superstiţie. Obiceiul purtării
mărţişorului de 1 Martie este întâlnit la români şi la bulgari. Mărţişorul este
considerat un simbol al renaşterii, iar de-a lungul vremurilor a cunoscut mai
multe transformări. Potrivit etnografului vasluian Dan Ravaru, la începuturi,
prin mărţisor se înţelegea un şnur răsucit, alb şi negru. Ulterior, şnurul
negru a fost înlocuit cu un şnur roşu. ”Culorile nu erau deloc întâmplătoare.
Pe de o parte, albul era un simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii
pământului. Totodată, mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte,
frig-căldură, întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a
anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”, explică Dan
Ravaru. Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, simbolizând spiritul vital,
izbucnirea vietii în primăvară si frumosul. Ulterior, şnurului alb-roşu i s-a
adăugat un bănuţ care reprezenta un simbol solar, soarele fiind dominant
primăvara. Considerat un talisman solar protector, la mărţişor se renunţă, în
funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi diferite: la 9 martie,
când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau de Rusalii. Până când se poartă
mărţişorul Modalitatea cea mai răspândit de a renunta era în trecut agăţarea
mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom de preferat un cireş sau
aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: ”Cât de
înflorat e mărtişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi pomul, sănătos
va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli să mă ferească”. În
alte zone, mărţişorul este aruncat pe apa unui râu, tot cu dorinta de ocrotire,
de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste, rostindu-se astfel: ”Să nu
vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţisorul. Ca apa de curată să fie dragostea
noastră”. Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută
pentru o serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna
martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele ţăranilor,
care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara în casă. “1 Martie
a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe lângă mărţişor,
ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele legende, primul mărtişor
a fost confectionat de Dochia, care în timpul torsului a scos un fir de lână şi
a găurit un ban, prin care a trecut firul respectiv. Numele Dochiei provine de
la Sfânta Efdochia, sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de
această divinitate legendară şi de vechiul cult al soarelui”, completează Dan
Ravaru. Pe 1 Martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor,
care le arătă cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau
posomorâtă. Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele
locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte
regiuni până în ziua de 12 martie după cele 12 luni ale anului.
Legenda
Babei Dochia
Conform
tradiției se spune că prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia, care este o
bătrâna zeiță agrară, ce moare de 1 martie și renaște de Mucenici, pe 9 martie.
Dochia aduce aminte de marea zeiță Terra Mater și poate fi asociată cu Diana și
Iuno de la romani șicu Hera și Artemis de la greci. Legenda babei Dochia ne
povestesșe despre o femeie bătrână, Dochia, care avea o fiică vitregă pe care o
ura. Într-o zi de iarnă geroasă, Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i
să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Pe măsuraăce o spăla, haina
devenea tot mai neagră. Înghețată de frig și cuprins ăde disperare, fata
plângea când a apărut Marțișor, un bărbat tânăr care i-a oferit o floare magică
și a sfătuit-o să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca
și neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îți creadă ochilor. Văzând floarea
roșie, prinsă în părul fetei, Dochia a crezut că primăvara a revenit și a
plecat cu turma de oi pe munte. Urcând muntele, vremea s-a fcăut frumoasă, așa
că Dochia a renunțat, pe rând, la cojoacele pe care le purta. Când a ajuns în
vârf, vremea s-a transformat în vifor și atunci s-a arătat Marțișor: "Vezi
cât de rău este să stai în frig și umezeală" a grăit el, "tu, cea
care ți-ai obligat fiica să spele haine în râul înghețat." Bătrâna rămasă
pe munte, într-un ger năpraznic a înghețat și s-a transformat în stană piatră.
De atunci roșul și albul simbolizează lupta între bine și rău, între iarnă și
primăvară.
Babele de primavara - cum
calculezi baba ta
Creştinii ortodocşi o sărbătoresc
pe 1 Martie pe cuvioasă muceniţă Evdochia, care a trăit în cetatea feniciană
Heliopolis în timpul domniei împăratului Traian.
Legenda spune că Dochia ar fi
fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de
Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor
pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate
scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o
transformă împreună cu turma sa în stâncă.
O altă variantă povesteşte despre
Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său
Dragobete care s-a căsătorit
împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a
dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i
să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fata a încercat să spele lâna,
dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea
tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit,
a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a
apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea.
Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire
că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină
grea fata se întoarce acasă.
Auzind povestea fetei, Baba
Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi
o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de
9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace,
cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele
12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia
reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă
din care mereu iese victorios Binele.
Pe parcursul călătoriei soarele
puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta,
până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.
Cum se calculează baba de primavară
În familiile tradiționale, când
personalitățile feminine se întâlneau, adesea se întâmpla ca acestea să intre
în conflict. Astfel, „Baba" nu simboliza o bătrană urâtă și rea, ci o
femeie care își câștigă propria autoritate. Pentru că primele zile ale lunii
martie au prezentat întotdeauna o instabilitate atmosferică crescută, asocierea
fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută înainte ca o
responsabilizare și o metodă de educare spre autocontrol și conștientizare a
propriilor îndatoriri în cadrul familiei. Fiecare dintre cele nouă zile, în
funcție de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitățile și
defectele fiecărei femei în parte.
Îți poți calcula Baba în funcție
de ziua de naștere. Dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și
baba va fi în ziua respectivă, de exemplu daca este cineva născut pe 7
Februarie Baba lui va fi pe 7 Martie ; dacă data nașterii este formată din doua
cifre atunci se procedează astfel : de exemplu cineva este nascut pe 29
Decembrie, ziua în care îi pică Baba se calculeaza astfel 2 + 9 = 11 => 1 +
1 = 2, deci Baba este pe 2 Martie.
Sfinții
40 de Mucenici: tradiția cere ca la această sărbătoare să se facă colăcei
(mucenici) în forma cifrei 8, în Moldova, ei se fac din aluat dospit și se coc
în cuptor, după care se ung cu mire iș se dau prin nucă, în Muntenia, ei sunt
din aluat nedospit și se fierb în apă, după care se adaugă zahăr și nucă în
zeama fiartă.
Numărul lor trebuie să fie de 40 sau 44. O altă tradiție din
aceasta zi este să se bea 40 de pahare de vin sau de țuică pentru ca să fii
sănătos și să nu se lipească bolile.
Luna
Martie este luna în care strigoii și vârcolacii "umblă mai tare",
drept pentru care creștinii afuma casele cu tămâie spre a fi feriți de duhurile
rele sau vise urâte.
Buna Vestire: numită popular Blagovițtenie sau Ziua
Cucului, este sărbătorită în fiecare an pe 25 martie, ziua în care Fecioara
Maria a primit înștiințare prin arhanghelul Gavriil că va națte un prunc, fiu
al Domnului.
Pentru cei care mai păstrează traditiile, Blagovițtenia este prilej
pentru o serie de ritualuri și obiceiuri populare. La țară se spune c ă"învie
musca și începe a crește iarba", căci tot pământul este blagoslovit. În
această zi aducătoare de veste minunată, este păcat ca oamenii să se certe...
cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. Aceasta zi,
situată imediat după echinocțiul de primăvara, se mai numește și "Ziua
cucului", când se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai
ales a cucului. Cucul, perceput ca încarnare a strămoșului mitic, pasăre cu un
pronunțat substrat erotic, anunță sosirea efectivă a primăverii. La primul cântec
al cucului, tinerii îl întreabă peste câți ani se vor căsători. Tăcerea păsării
echivalează cu o căsătorie grabnică, în vreme ce fiecare tril vine socotit ca
un an de așteptare. Daca pasarea îi cânta cuiva din față, se spune că toată
vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga,
atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.
Legenda
spune că pe timpuri cucul avea pene de aur și pe nevasta lui o chema Sava. Și
Sava s-a iubit cu privighetoarea, iar cucul supărat i-a spus că pleacă. Plină
de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a răspuns că va
fi pe undeva de la Blagoveștenie până la Sânziene. De atunci Sava îl caută
peste tot strigând "cucu, cucu", timp de o lună.
Potrivit
tradiției, în această zi se pun pe pragul casei pâine ți sare, pentru hrana
îngerilor. În unele sate, se pune grâu la încolțit în blide iar dacă boabele
vor încolți, atunci și holdele vor fi bogate.
Se spune
că dacă în ziua de Blagoveștenie timpul va fi frumos, așa va fi și de Paște.
Tot acum, gospodarii adună lucrurile de prisos de prin curți și le dau foc,
ritual cunoscut sub numele Noaptea focurilor în Maramureș. Noaptea focurilor
este, de fapt, o curățenie de primăvară, care durează până târziu, după miezul
nopții, sau până în zori.
Un alt
obicei transmis din moși-strămoși de Bunavestire este de a arunca toate ouăle
din această zi, pentru ca din ele ar ieși pui diformi. Se altoiesc pomii și se
scot stupii de la iernat, iar turmele de oi se stropesc cu "apă de
omăt" și se afumă cu tămâie pentru a alunga boala și a fi fertile.
Pentru gospodine
această zi mai are și o altă semnificație. Astăzi se gătește pește după o
perioadă în care s-a mâncat numai de post. Se spune că acela care va gusta
pește de Buna Vestire se va simți tot anul ca peștele în apă.
În calendarul popular, Buna Vestire reprezintă
momentul trezirii la viață a tuturor ființelor închise în pâmânt peste iarnă.
Martie
începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și
ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică,
respectiv echinocțiul de tomnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală
cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie.
Sărbătorile lunii martie
Prima lună a calendarului roman și a treia a celui
iulian și gregorian, este dedicată lui Mars zeul războiului. Denumirile zonale
ale lunii — Mart, Mărțișor, Martiu — păstrează rădăcina lingvistică a
cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și
încolțirea seminței semănate — Germinar, Geminariu.
Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod
unic, la începutul lunii martie. La 1 Martie, în calendarul ortodox, este ziua
Evdochiei, o femeie martir, numită și Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori
timpurilor creștine, iar Dochia este un personaj păgân. Legendele spun că Baba
Dochia era, printre altele, o femeie care aducea zilele urâte de la începutul
lunii martie, numite și Zilele Babei.
Celebrarea mărțișorului are loc în prima zi a lunii
martie, considerată și prima zi a primăverii.
Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine
calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii.
În această zi sunt celebrați cei 40 de Sfinți din Sevastia.
Tot în această lună, în ziua a 17-a, se sărbătorește
Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, numită popular Ziua Șarpelui. Legenda spune
că Dumnezeu tocmai curățase pământul de gângănii și le pusese într-un cufăr.
Alexie care a trecut pe acolo a primit sarcina de a arunca cufărul în mare.
Dar, curiozitatea l-a împins pe acesta să deschidă cufărul și toate gângăniile
au țâșnit și s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a
transformat în cocostârc pentru a le putea aduna mai bine.
În luna martie începe aratul, semănatul, se curăță livezile
și grădinile, se scot stupii de la iernat și se ''retează'' fagurii de miere
utilizați ca leac în medicina populară.
Pe 25 martie e sărbătoare mare: creștinii proslăvesc
Buna Vestire. Această sărbătoare este foarte importantă, moment în care îngerul
Gavril îi vestește Fecioarei Maria că-L va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Sărbătoarea era dedicată fertilității și consta în stropitul rădăcinii prunilor
cu țuică. De Blagoveștenie se poate ara pământul, dar nu și semăna, pentru că
se crede că păsările vor mânca boabele.
Tradiția populară are mai multe preziceri pentru
această lună a anului.
Superstițiile lunii martie sunt legate în special de
vreme: dacă în luna martie bat vânturi, atunci luna mai va fi frumoasă; dacă în
luna martie tună și fulgeră, atunci anul va fi unul mănos; dacă în martie plouă
mult, atunci toamna va fi una ploioasă; dacă cântă cucul în luna martie, atunci
anul va fi unul bogat și rodnic, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!