Postul Crăciunului

Crestinii ortodocsi au intrat pe 14 noiembrie in Postul Craciunului care tine pana in ziua de Ajun. Aceasta perioada aminteste de postul indelungat al patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament, in asteptarea venirii lui Mesia – Izbavitorul.

Postul Naşterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului începe marţi, 15 noiembrie. Lăsatul Secului este din seara Sfântului Filip, luni, 14 noiembrie. Timp de 40 de zile, credincioşii respectă o serie de reguli stabilite pentru această perioadă ce amintește de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aşteaptă să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Creștinii primesc astfel Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din Fecioara Maria.

Crăciunul se sărbătoreşte duminică, 25 decembrie – prima zi şi luni, 26 decembrie – a doua zi (Soborul Maicii Domnului).

Potrivit parintelui Ene Braniste (“Liturgica generala”), acest post este de asprime mijlocie, asemanator celui al Sfintilor Apostoli. Dupa randuiala din pravile, in timpul acestei perioade post, in manastiri se ajuneaza lunea, miercurea si vinerea pana in ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), cand se mananca hrana uscata sau legume fierte, fara untdelemn; martea si joia se mananca plante fierte, drese cu untdelemn, si se bea vin, iar sambata si duminica se ingaduie si peste (cu exceptia perioadei dintre 20 si 25 decembrie, cand postul devine mai aspru).

În 14 noiembrie, este Lăsatul secului. Se spune că este mai întâi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieţii prin lăsarea păcatelor şi a preocupărilor deşarte şi prin întoarcerea spre Dumnezeu. Pe vremuri, în această zi se făceau mari petreceri în familii, se serveau fripturi, ciorbe cu carne, prăjituri și vin. Femeile își “dezinfectau” vasele de lut și lingurile de lemn cu cenușă, deoarece vreme de 40 de zile, în acele vase nu se mai gătea nimic cu carne sau lapte.

Traditii si obiceiuri de Lăsatul secului

La masa de Lasata Secului se strang rudele apropiate sau prietenii si se desfata cu bucate gustoase: ciorba, fripturi, placinte si vin. Masa este asezata la rasarit, langa icoana, iar fata de masa este alba si in mijlocul ei se asaza o paine si sare.

Mesenii gusta intai o bucata de paine inmuiata in sare, obicei traditionale care aminteste de ospitalitatea populara.

De Lasata Secului se fac placinte cu branza, se bea vin si se mananca friptura. Superstitiile spun ca daca pieptul gainii aduse la masa este gras, iarna va fi grea, viscolita si geroasa, iar daca pieptul este slab se prevesteste o iarna blanda si o vara rodnica.

Se spune ca nu e bine sa arunci resturile de la masa de Lasata Secului decat spre Rasarit, altfel pasarile vor ciuguli toata recolta de boabe. Pentru a fi feriti de pagube, gospodinele trebuie sa aseze oalele cu gura-n jos.

Lasatul Secului se tine ca aparare de boli, lovituri sau protejarea holdelor de grindina.De Lasatul Secului se fac si ultimile nunti pana la sarbatorile de iarna, pentru ca de pe 15 noiembrie, incepe Postul Craciunului.

La Lasatul Secului, usile si ferestrele caselor, dar si portile gospodariilor, sunt unse cu usturoi, pentru ca spiritele rele sa fie alungate. Uneori, relele se alunga si cu prin zgomote si impuscaturi.

In ziua de Lasata Secului se dau de pomana turte de malai pentru morti si vii.

Nu imprumuta pe nimeni cu nimic

 Aceasta credinta populara este valabila in special in zonele de munte. Nu e bina sa dai obiecte cu imprumut in prima zi de Post si asta pentru ca lupii vor da tarcoale casei tale. De asemenea, cel ce imprumuta pe cineva cu bani de Lasata Secului nu va avea parte de ei de sarbatori.

 

Postul de 40 de zile, care precede marele praznic al Naşterii Domnului – Crăciunul. Postul reprezintă timp de rugăciune, căinţă şi mărturisire a păcatelor de înfrânare, răbdare şi mai ales de iertare. Potrivit obiceiurilor religioase, în acest post, credincioşii nu consumă carne, brânză şi ouă, iar lunea, miercurea şi vinerea se prepară mâncare fără ulei şi fără vin. În zilele de marţi şi joi se face dezlegare la untdelemn şi vin.

Începând cu prima zi a postului, nu se mai fac nunţi și nici petreceri până după Anul Nou.

Pentru a ţine Postul Crăciunului nu trebuie să ne oprim de la mâncarea de dulce, dar şi de la gândurile rele.

Timp de şase săptămâni nu se mănâncă produse din carne, ouă şi brânză, în schimb, sâmbăta şi duminica avem dezlegare la peşte.

Din punct de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor decât Postul Paștelui, deoarece se mănâncă peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică, precum şi la sărbătorile religioase.

În schimb, în zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă bucate fără ulei şi nu se bea vin decât dacă se sărbătoreşte vreun sfânt mare menţionat în calendar cu cruce roşie.

Ultima zi a Postului Naşterii Domnului 24 decembrie, numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiaza, iar în alte zone, se mănâncă doar la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.

În ziua de Ajun se mănâncă grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Naşterea lui Hristos.

Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuţilor. El este desăvârşit atunci când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi progres spiritual.

În aceste zile începeau șezătorile, un obicei foarte frumos, care din păcate s-a pierdut. Fetele și femeile se întalneau seara la cineva acasă pentru a ajuta gazda la torsul lânii, sau la țesut sau pur și simplu să povestească și să cânte.

Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri Biserica Ortodoxă prăznuieşte vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră, creştinii pot consuma untdelemn şi vin; iar dacă este hramul bisericii sau vreo sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie, atunci se face dezlegarea şi la peşte.

Din punct de vedere al alimentaţiei, este un post mai uşor faţă de cel al Paştelui, fiind mai multe zile în care poate fi consumat peşte.

După Lăsatul Secului din 14 noiembrie, marţi, 15 noiembrie, este dezlegare la peşte, ulei şi vin. În continuare, se poate mânca peşte în datele de (14 zile):

– luni, 21 noiembrie: Biserica Ortodoxă prăznuieşte “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”

– sâmbătă, 26 noiembrie: Sf. Cuv. Alipie Stîlpnicul, Nicon şi Relian Paflagonul

– duminică, 27 noiembrie: Sf. M. Mc Iacob Persul, Sf. Cuv Natail şi Pinufrie

– miercuri, 30 noiembrie: Sfântul Andrei

– sâmbătă, 3 decembrie: Sfântul Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani

– duminică, 4 decembrie: Sf. M. Mc. Varvara; Sf. Cuv Ioan Damaschin

– luni, 5 decembrie: Sf. Cuv. Sava

– marţi, 6 decembrie: Sfântul Nicolae

– sâmbătă, 10 decembrie: Sf. Mc. Mina, Emoghen şi Evgraf

– duminică, 11 decembrie: Sfântul Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou

– luni, 12 decembrie: Sfântul Ierarh Spiridon

– marţi, 13 decembrie: Sf. Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei

– sâmbătă, 17 decembrie: Sf Prooroc Daniel

– duminică, 18 decembrie: Sf. Daniil Sihastrul

Vineri, 23 decembrie, se mănâncă abia seara şi doar grâu fiert îndulcit cu miere, covrig, turte din făină şi fructe.

Ultima zi a Postului Naşterii Domnului, 24 decembrie, numită ajunul Crăciunului, este, de obicei, zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiaza, iar în alte zone, se mănâncă doar la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului. În calendarul ortodox din acest an, este însă dezlegare la ulei şi vin.

De Crăciun, indiferent de ziua în care cade, se mănâncă de dulce. Anul acesta, Crăciunul se sărbătoreşte duminică, 25 decembrie – prima zi şi luni, 26 decembrie – a doua zi (Soborul Maicii Domnului).

Postul Crăciunului durează şase săptămâni şi îi pregăteşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos. Semnificaţia postului are rădăcini în Vechiul Testament. Personajele biblice apar postind în diverse ipostaze – patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David petrec timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, se rugau pentru iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.

Tradiții și obiceiuri în Postul Crăciunului

Acest post are mai multe dezlegări la pește, ulei și vin decât cel mai aspru post, cel al Paștelui. Vechile credinţe populare spun că trebuie să respectăm o serie de obiceiuri în această perioadă, ca să ne meargă bine.

De Postul Crăciunului se leagă mai multe tradiții și superstiții. 

Bătutul pernelor

Obiceiurile sunt legate de Lăsata Secului, când se fac plăcinte cu brânză, se bea vin şi se mănâncă friptură. Dar superstiţia spune că dacă pieptul găinii adusă la masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă. Dimpotrivă, pieptul slab al găinii prevesteşte o iarnă blândă şi o vară rodnică.

În unele părţi ale ţării, fetele mari care nu şi-au găsit încă ursitul, procedează la „bătutul pernelor”; se crede că o astfel de „corecţie” îmblânzeşte soarta, care le va aduce în prag peţitori. Mai sunt câteva superstiţii: se spune că nu e bine să arunci resturile de la masa de Lăsata Secului decât spre Răsărit, altfel păsările vor ciuguli toată recolta de boabe; pentru a fi feriţi de pagube, gospodinele trebuie să aşeze oalele cu gură-n jos.

Alte superstiţii se referă la treburile casnice ale femeilor: nu se coase, nu se toarce, nu se ţese de Lăsata Secului pentru că altfel gospodăria poate fi lovită de rele, de boli şi distrugeri. Dacă dai împrumut ceva din casă, superstiţia spune, la sate, că se vor înmulţi lupii şi vor coborî în sat. Acum se dau de pomană turte de mălai pentru morţi şi vii.

Şi – foarte important la ţară – de acum încolo încep şezătorile.

- Postul Crăciunului  este prilej de magie pentru fetele nemăritate, care încă nu şi-au găsit ursitul. Acestea trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului vor fierbe crupe fără sare, pe care apoi le vor pune pe masă pentru ca, seara, venind umbra ursitorului lor, pe cahlă, să aibă ce ospăta.

- O altă superstiţie spune că, după Lăsatul Secului oalele în casă se aşează cu gura în jos, pentru a alunga paguba sau boala.

- Vremea din postul Crăciunului este, spun bătrânii, un indiciu pentru cum va fi vremea în primăvara următoare. Dacă vremea nu este prea aspră, se spune că primăvara va aduce multe ploi.

- În unele zone, există obiceiul "bătutul pernelor": fetele nemăritate încearcă astfel să-şi îmblânzească soarta şi să-şi găsească peţitori. Este o vreme şi a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă şi o vară rodnică.

- Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.

- Pe 21 noiembrie, când se sărbătoreşte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se spune că ”se deschide cerul, vorbesc vitele, le aud cei neprihăniţi”. Dacă în această zi este senin, soare, se spune că vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea. Se dă de pomană pentru cei înnecaţi şi cei care au murit fără lumină şi se arde câte o lumânare şi se ung ferestrele şi uşile cu usturoi deoarece ”încep să lucreze fermecătoarele”.

- Pe 29 noiembrie, în ajunul Sfântului Andrei sau ”Noaptea strigoilor” se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor şi se apără vitele cu mac şi sare, nu se mătură de teama lupilor şi se fac ”vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste”. Se spune că dacă este lună plină şi cer senin iarna va fi călduroasă iar dacă sunt nori, zăpadă sau ploaie zăpezile vor fi mari.

- Pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, se mănâncă bucate cu usturoi, nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă, fetele fac vrăji de dragoste, se fac vrăji de întors pentru obiectele furate, pierdute, se pune o grenguţă de măr în apă iar dacă aceasta înfloreşte de Sfântul Vasile anul viitor va fi roditor.

- Pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara, nu se lucrează în mină, nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune, femeile nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copiii, nu se mănâncă porumb copt, fasole şi dovleac ca să nu se facă bube, copiilor li se fac cruci pe frunte şi mâini cu miere şi dovleac să-i apere de vărsat, se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă şi se spune că, dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.

- Pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, considerat protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni, se spune că dacă nu a nins va fi iarna grea şi lungă. Copiii primesc încălţări de iarnă iar în satele Mărginimii Sibiului se formează Ceata Junilor care îşi caută gazdă şi începe repetarea colinzilor pentru Crăciun.

- Pe 20 decembrie, de Ignat, nu se mai spală rufe până după Bobotează şi nu se mai toarce, se taie porcii şi se spune că vederea sângelui apără de boli, aduce noroc. Pe 24 decembrie, în Ajun de Crăciun, se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an, nu se dă din casă, se mătură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.

Credinţe populare în luna lui Brumărel

Octombrie este a zecea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile.
Octombrie începe (astrologic) cu soarele în semnul Balanței și sfârșește în semnul Scorpionului. Din punct de vedere astronomic, luna octombrie începe cu soarele în constelația Fecioarei și se sfârșește cu soarele în constelația Balanței.
Numele lunii octombrie (latină: October) vine de la cuvântul latinesc octo, opt, pentru că luna octombrie era a opta lună în calendarul roman.

Grecii numeau luna octombrie Pyanopsion. În România, luna octombrie, popular, se numește Brumărel. În această lună cad frunzele din copaci, țăranii se ocupă mai mult de treburile gospodăriei; acum se fac însămânțările de toamnă.
Octombrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și Ianuarie cu excepția anilor bisecți.
I.L.Caragiale spunea în Calendar despre luna octombrie: Orizontul se întunecă. Culesul viilor începe. Apar în București 15 ziare cotidiane noi, având fiecare câte treizeci de redactori și cinzeci de corespondenți. Opinia publică le face o strălucită primire.

Prima zi a lui Brumărel, aşa cum este cunoscută luna octombrie în tradiţia populară, era consacrată, în vechime, unui sfânt aproape necunoscut: Sfântul Procoavă, cel care le dă păr frumos şi atrăgător tinerelor nemăritate. 

De aceea, Sărbătoarea Procoavelor mai este considerată şi Sărbătoarea Părului. De altfel, mai peste tot în spaţiul românesc sărbătoarea Procoavelor era socotită una a femeilor. Despre originalul sfânt Procoavă se credea că Dumnezeu l-a sfinţit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu un prim strat de zăpadă. Conform credinţei populare,fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie de ziua sa pentru a le acoperi capul cu păr, astfel devenind mai plăcute flăcăilor care nu le băgau mai deloc în seamă. Tinerele credeau că în acest mod ursitul va veni mai repede, iar ele se vor căsători. 

Acoperământului Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserică, în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911 se făcea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetăţii care era asediată. La ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în vâzduh şi rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ţinut în mâini deasupra capetelor credincioşilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinţii şi mucenicii. Sfântul Andrei a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: "O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?". Iar Epifanie a zis: "O văd, Parinte, şi mă minunez!". Acesta este evenimentul pe care îl prăznuieşte Biserica astăzi, spre a ne aminti că, prin nevoinţă şi rugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului. 

Dacă frunzele cad repede, anul viitor e roditor

Bătrânii mai cred şi acum că, dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad repede, e semn că anul care urmează va fi roditor. Tradiţia populară spune că, dacă în luna octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă şi mai caldă.

Prima ninsoare în ţara noastră în această lună, conform meteorologilor, a fost înregistrată la 15 octombrie 1970, iar primul strat de zăpadă s-a aşternut la 26 octombrie 1988.

 Luna octombrie este luna în care ţăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei. Se culeg poamele, se strânge porumbul, cartofii, napii, se răsădesc zmeura şi căpşunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile şi însămânţările de toamnă, se curăţă pomii şi grădina. Recolta de gutui spune cum va fi iarna.

Pentru creştinii ortodocşi, luna octombrie abundă în sărbători şi în ritualuri importante. 

Prima şi cea mai importantă este sărbătoarea Sf. Cuvioasa Parascheva, celebrată pe 14 ocotmbrie.

 Se spune că, aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi până la Sf. Dumitru şi aşa va fi şi în celelalte sărbători ale anului.

Se mai spune în tradiţia populară că, dacă până acum n-a plouat, iarna va veni curând.

Tot în această zi se organizează târguri pentru valorificarea produsele oilor. Cele mai importante sărbători 

O altă sărbătoare importantă a lunii este Sfântul Mucenic Dimitrie Sâmedru.

 La 25 octombrie se sărbătoreşte „Focul lui Sumedru” (Ajunul Sf. Dumitru). Se fac focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoşi, sau tinerii, ca să se căsătorească. Dacă recolta de gutui şi nuci este bogată, iarna va fi grea. 

La 26 octombrie se sărbătoreşte Sumedru, patronul pastorilor şi soroacelor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir).

Cad frunzele arborilor şi cum este ziua aşa va fi iarna: dacă este lună plină şi senin, iarna va fi mănoasă, iar dacă bate vântul şi plouă, vor fi zăpezi mari. 

La 27 octombrie se sărbătoresc Poitra lui Sumedru, Câinii lui Sumedru, Filip Şchiopul (Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi).

Să aveți o toamnă frumoasă!