29 Martie

Este a 88-a zi a anului. 
Au mai rămas 277 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 03 m și apune la 19 h 39 m.

Citatul zilei

”Încercând să părem ce nu suntem, încetăm să fim ce suntem.” (Ernst Junger)

Evenimente de-a lungul timpului….

 

• 1461: Războiul Celor Două Roze: Bătălia de la Towton 

 Eduard de York o învinge pe Margareta de Anjou și devine regele Eduard al IV-lea al Angliei.

Bătălia de la Towton a avut loc în Duminica Floriilor, pe o vreme cu ninsoare, la 29 martie 1461 pe un platou dintre satele Towton și Saxton din Yorkshire (la circa 19 km sud-vest de York și 3 km sud de Tadcaster). Bătălia a făcut parte din Războiul celor Două Roze, dus între casele York și Lancaster pentru controlul tronului Angliei. 

Bătălia a fost o victorie decisivă a yorkiștilor. Towton a fost cea mai mare bătălie dată pe pământ britanic. Circa 50.000–80.000 de soldați au luptat în ea, inclusiv 28 de lorzi (aproape jumătate din nobilimea cu titluri de la vremea aceea), predominant de partea lancastriană. Una dintre cele mai frecvent citate cifre este de 42.000 de lancastrieni și 36.000 de yorkiști. A fost și cea mai sângeroasă bătălie dată vreodată pe pământ englez. Pierderile exacte sunt încă în discuție, și sunt extrem de dificil de evaluat cu precizie, estimările fiind în jurul a 28.000 de victime, circa 1% din populația întregii țări la acea vreme.

• 1553: S-a născut Vitsentzos ( Vikentios Kornaros sau Vincenzo Cornaro , d. 1613/1614) , poet cretan, autorul poemului epic romantic Erotokritos.
  
  
  

A fost un reprezentant de frunte al Renașterii cretane, și este considerat cel mai mare dintre poeții cretani și una dintre figurile cele mai importante ale literaturii grecești.

A fost fiul unui aristocrat venețiano-cretan și descendent al familiei nobile venețiene Cornaro. A locuit mult vreme în Candia (azi Heraklion), unde a intrat în Accademia dei Stravaganti.

Creația sa poetică se caracterizează prin plasticitate, muzicalitatea versului și echilibru imagistic. Una dintre cele mai valoroase scrieri ale sale este poemul epic Erotokritos. I se atribuie și drama biblică Thysia tou Avraam ("Sacrificiul lui Avram").

• 1599: Cardinalul Andrei Bathory a devenit principe al Transilvaniei. (n. 1566 – d. 3 noiembrie 1599, Sândominic)

A fost din 1589 arhiepiscop de Varmia, apoi, în anul 1599, principe al Transilvaniei și suzeran al Țării Românești.

La  16 octombrie in satul Selimbar, din Transilvania, s-a confruntat cu  armata lui Mihai Viteazul, fiind infrant.Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prins de secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne.

Capul sau avea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca, cea care se spune ca murmura mereu „saracul popa, saracul popa”.

La 1 noiembrie 1599, Mihai a patruns in Alba Iulia asemenea unui mare invingator, iar in curand, avea sa uneasca si Moldova cu Muntenia si Transilvania.

• 1806: Congresul American acordă fonduri de 30.000 de dolari 
  

către Army Corps of Engineers pentru a începe demararea proiectului Great National Pike, prima autostradă finanţată din fondurile naţionale. Şosea se întindea din Cumberland prin munţii Appalachian până în Wheeling.

• 1878: S-a născut Elena Farago, poetă română care a compus poezie pentru copii. 

Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.

În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Iubeşte-mi mâinile

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le dac-au fost clipe

În care n-au ştiut să-ţi spună,

În care n-au putut să-ţi dea

Atât cât ar fi vrut,

Atât cât poate doru-ţi le cerea

În dragostea,

În îndoiala,

În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le nevruta vină

Că prea târziu veniră-n cale-ţi

Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vină

Că în curând n-am să-ţi mai pot

Aduce-n mâini

Şi-n ochi

Durutul,

Târziul zâmbet de lumină...

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii,

Şi iartă-le dacă durerea

Că ţi-au plecat

Va fi mai mare

Decât norocul c-au venit.

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le că n-au puterea

Din moartea lor

Să-ţi crească vieţii

Nestinsul zâmbet de zenit...

• 1895: S-a născut Ernst Jünger (n. 29 martie 1895 - d. 17 februarie 1998) a fost un scriitor, eseist și gânditor politic german.

Inițial, în scrierile sale idealizează războiul ca experiență determinantă în viața individului, ca apoi să devină adversar al nazismului și să denunțe dictatura. Stilul său se caracterizează prin rafinament, transparență și fascinație plastică.

S-a născut la Heidelberg într-o familie de intelectuali (tatăl său era doctor în chimie). A crescut la Hanovra, unde a urmat școala între 1901 și 1913. A studiat biologia la Leipzig și Napoli, și ulterior, în calitate de entomolog a descoperit numeroase specii de insecte. A servit o perioadă în Legiunea străină din Africa de Nord și s-a remarcat în Primul Război Mondial, a fost rănit și decorat cu Medalia de Merit. Între 1919 și 1923 a fost ofițer al Armatei Republicii de la Weimar. În 1927 s-a mutat la Berlin. Inițial a simpatizat mișcarea nazistă, dar deja în 1933 s-a distanțat de regimul lui Hitler, care tocmai preluase puterea. A colaborat la numeroase ziare de dreapta, precum „Standarte”, „Die Kommenden” și „Der Vormarsch”. A participat la al Doilea Război Mondial, având gradul de căpitan. Aderența sa la ideologia nazistă din anii douăzeci s-a transformat ulterior într-o acerbă critică a acesteia, mai ales după ce prietena sa, Else Lasker-Schüler, a fost molestată de Gestapo. S-a căsătorit în 1925 cu Gretha von Jeinsen. A avut doi fii, dintre care unul a murit la doar 18 ani în luptele din Italia, la finele anului 1944.

În pofida controversatei sale relații cu nazismul, Junger este considerat ca unul dintre cei mai importanți gânditori și scriitori germani ai secolului XX. Personalitate puternică, marcată de nonconformism și de fascinația „experiențelor-limită”, el a suscitat deopotriva admirație nemărginită și contestare aprigă. Lucrările sale (proză artistică, eseuri, jurnale) s-au bucurat de o audiență extrem de mare în lumea întreagă. De-a lungul îndelungatei sale vieți (a trăit 103 ani!) a scris mai bine de 50 de cărți, inclusiv romanul autobiografic Furtuna de oțel („In Stahlgewittern”, 1920) în care povestește despre experiența sa din Primul Război Mondial. Romanul l-a inspirat pe Camil Petrescu în momentul când acesta a scris „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

• 1908: S-a născut poetul român Virgil Carianopol; (d.6 aprilie 1984).
  
  
  

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei.

Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.

Virgil Carianopol a colaborat la revista „Viața literară”, condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la ”unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum ”neoclasice”.

În plus, a mai fost afiliat și imagismului, din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin

Opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopţi adânci ce strălucesc. Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!…

• 1919: Pe această dată este produs în serie primul camion Tatra, un model TL4. 
  
  
  

Tatra este, în ordinea vârstei, al treilea cel mai bătrân constructor de automobile din lume, după Daimler şi Peugeot. De-a lungul timpului Tatra a produs şi automobile, dar a rămas în istorie pentru camioanele fabricate şi nu pentru maşinile personale.

Tatra nu a purtat dintotdeauna denumirea cu care s-a consacrat, ci iniţial s-a numit Schustala & Company şi apoi a fost redenumit Nesselsdorfer Wagenbau-Fabriksgesellschaft. Legenda spune că numele Tatra fost adoptat în 1919, în momentul în care la testul unui automobil prin munţii cu acelaşi nume, schiorii au fost atât de impresionaţi de performanţa pe zăpadă a acelui auotvehicul încât au exclamat: "Iată un autovehicul pentru Munţii Tatra" şi aşa i-a rămas numele.

• 1927: Maiorul Henry O'Neill de Hane Segrave devine primul om care trece de bariera de 200 mph. 
  
  
  
  
  

Britanicul conducea un bolid de 1.000 CP Mystery Sunbeam, atingând la Daytona Beach, o viteză de top de 203,79 mph (326,7 km/h). Segrave a avut parte de o concurenţă acerbă din partea altei legende a vitezei, Malcolm Campbell, acesta din urmă reuşind să îl bată la numele de recorduri.

• 1974: Mariner 10, naveta americană de explorare, fără echipaj uman, devine prima naveta spațială care a vizitat planeta Mercur, trimițând peste 2.000 de imagini pe Pământ.
  
  
  

Mariner 10 a fost o sondă spațială americană lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973 pentru a explora planetele Mercur și Venus. A realizat prima survolare a planetei Mercur. De asemenea, a fost primul vehicul spațial care a folosit asistența gravitațională, trecând la 5768 km de Venus. A fost lansată cu aproximativ doi ani după Mariner 9 și a fost ultima sondă din programul Mariner (Mariner 11 și Mariner 12 au fost realocate programului Voyager, devenind Voyager 1 și Voyager 2).

Design și traiectorie

Mariner 10 a fost prima navă spațială care a folosit metoda de accelerare gravitațională cu ajutorul planetei Venus. Metoda se folosește pentru a altera cursul inițial în drum spre orbita lui Mercur. Această manevră, inspirată de calculele de mecanica orbitală ale omului de știință italian Giuseppe Colombo, a pus sonda pe o orbită care a adus-o de mai multe ori lângă Mercur. Mariner 10 a folosit presiunea radiantă a soarelui asupra panourilor sale fotovoltaice pentru prima dată ca modalitate de control a altitudinii.

• 1998: La Lisabona podul Ponte Vasco da Gama a fost deschis traficului. Construcția se întinde peste râul Tagus, are o lungime de peste 17 kilometri și este de cel mai lung pod din Europa.
  

Ponte Vasco da Gama este un pod suspendat care traversează râul Tagus în apropierea Lisabonei, în Portugalia. Este cel mai lung pod din Europa, cu o lungime totală de 17.200 de metri; podul traversează estuarul râului Tagus legând orașele Sacavém și Montijo. A fost numit în cinstea exploratorului Vasco da Gama. 

A fost proiectat să reziste unui cutremur de 4,5 ori mai puternic decât cutremurul care a lovit Lisabona în 1755 (estimat la 8,7 pe scara Richter). Poate rezista unei viteze a vântului de 250 km/h. Stâlpii de susținere îngropați cel mai adânc, de 2,2 și 1.7 metri diametru, ajung la o adâncime de 85 de metri sub nivelul mării. A fost proiectat să dureze 120 de ani. Din cauza lungimii sale, a fost nevoie să se ia în calcul și sfericitatea Pământului pentru a așeza corect stâlpii (altfel ar fi apărut o diferență de 80 de centimetri la capătul podului). Lățimea podului este de 30 de metri, iar deschiderea principală de 450 de metri. 

Construirea podului a început în 1995 și traficul rutier a început pe 29 martie, 1998, după doar 18 luni și chiar înaintea Expo 98, un târg mondial, la 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a căii maritime dintre Europa și India. Pentru a parcurge podul spre nord trebuie plătită o taxă de 2,15 euro; în sens invers accesul este liber.

• 2004: România a devenit membru al NATO, alături de alte șase state est-europene invitate la summitul de la Praga din noiembrie 2002.
  

La 29 martie 2004, cele șapte state invitate la Summit-ul NATO de la Praga să devină membre ale Alianței (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia), printre care și România, au depus instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord Atlantice.

Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington. La festivitate au participat premierii celor șapte state – România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia -, alături de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, și de președintele SUA, George W. Bush. România a fost reprezentată de premierul Adrian Nastase, de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoana, de ministrul Apărării Naționale, Ioan Mircea Pașcu, și de consilierul prezidențial Corina Crețu.

Depunerea instrumentelor de ratificare a Protocoalelor de aderare la NATO a fost urmată, pe 2 aprilie, de ceremonia înălțării drapelelor de stat ale noilor țări membre.

De această dată, la festivitate au luat parte numai ministrul Afacerilor Externe și ministrul Apărării Naționale. Cei șapte ministri de externe au fost întâmpinați de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, fiind apoi salutati de omologii lor din celelalte 19 state membre.

Integrarea în NATO a marcat revenirea României în familia țărilor din comunitatea democratică euro-atlantică.

Pentru a accentua semnificația si importanta istorica a integrarii Romaniei in organizatia nord-atlantica, a fost promulgata Legea nr. 390/2004 privind instituirea Zilei NATO in Romania, in prima zi de duminica a lunii aprilie.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor și, în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

• 2004: Irlanda devine prima țară din lume care interzice fumatul în locurile publice.
  

Interdicția este valabilă în toate spațiile publice închise, în transportul public, în hoteluri și chiar la volanul mașinii unei societăți. Contravenienții sunt pasibili de o amendă de până la 3.000 de euro. Sondajele efectuate au confirmat că majoritatea irlandezilor susțin interdicția, excepție făcând desigur cei aproape 10.000 de patroni de pub-uri - unde irlandezii beau bere și fumează. În prezent, toate statele membre ale UE, cu excepția Marii Britanii și Germaniei, au luat măsuri antitabac, reglementând fumatul în locuri publice sau întreprinderi și interzicând publicitatea și vânzarea de țigări minorilor. Norvegia, care nu este membră în UE, a fost prima țară europeană ce a urmat exemplul irlandez, cu începere din iunie 2004. Interzicerea fumatului a fost introdusă deja în statul american California și la New York

Să aveți o zi frumoasă!