12 Aprilie

Este a 102-a zi a anului.

Au mai rămas 263 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 06 h 38 m și apune la 19 h 56 m.

Citatul zilei

"Cine nu știe și nu știe că nu știe - e prost - evită-l; cine nu știe și știe că nu știe - este neînvățat - ajută-l; cine știe și nu știe că știe - e adormit - trezește-l; cine știe și știe că știe - e înțelept - ascultă-l." (Seneca, filosof  roman d. 65)

 Ziua mondială a aviației și cosmonauticii

Federaţia Internaţională a Aviaţiei a hotărât ziua de 12 Aprilie ca Zi internaţională a aviaţiei şi cosmonauticii deoarece în această zi, în 1961, a avut loc primul zbor al unui om în spaţiu, la bordul navei VOSTOK 1.

12 aprilie 1961 -”Cerul e negru, Pământul e albastru”

Acestea au fost cuvintele intrate în istorie, rostite de Iuri Gagarin, primul om care a văzut planeta noastră din spaţiul cosmic.

Ziua mondială a aviației și cosmonauticii marchează primul zbor al omului în Cosmos, la 12 aprilie 1961, hotărâre adoptată de Federația Internațională de Aviație.

La 12 aprilie 1961, Iuri Alexeevici Gagarin executa un zbor de 108 minute la bordul navetei sovietice ''Vostok 1''. Nava a fost lansată la orele 9 și 7 minute (ora Moscovei) de la cosmodromul Tiuratam (situat la 200 km SV de Baikonour) și s-a plasat pe o orbită cu perigeul de 181 km, apogeul la 327 km, înclinarea de 65,57 grade.

 A făcut un înconjur al planetei și s-a reîntors pe Pământ. Zborul a fost precedat de două lansări succesive de nave Vostok experimentale, la 9 și 25 martie 1961, cu câte un câine la bord și cu un manechin în fotoliul pilotului (Sputnik-9 și Sputnik-10), Gagarin asistând la ambele lansări.

Începutul erei spațiale

La 4 octombrie 1957, URSS a anunțat lansarea pe orbită a primului satelit artificial al Pământului, „Sputnik-1”, ce avea forma unei sfere, construită din metal și dotată cu un transmițător radio, care trimitea spre Pământ simple sunete: „bip-bip”. La mai puțin de o luna dupa „Sputnik-1”, sovieticii lansează „Sputnik-2”, cu un pasager la bord: cățelușa Laika. Din păcate, capsula spațială nu era dotată cu un sistem de întoarcere și Laika avea să fie sacrificată.

Primul astronaut

Activitatea lansărilor în spațiu a continuat mult timp, până când Uniunea Sovietică a realizat o nouă cucerire. În anul 1961, Iuri Gagarin, a devenit primul astronaut din lume care a făcut înconjurul lumii la bordul navei Vostok.

Primii pași pe Lună

Peste aproape 8 ani, America a lansat și ea în spațiu o navă spațială, destinația căreia era Luna. Acest lucru s-a întâmplat la 20 iulie 1969, când doi americani pășesc pentru prima dată pe suprafața Lunii. Doisprezece americani, în diferite misiuni desfășurate între anii 1969-1972, au ajuns pe Lună. De atunci, a rămas celebră fraza lui Neil Armstrong - „Este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”.

Sondele spațiale

După izbânda sovieticilor și americanilor, alte sonde spațiale au ajuns la aproape toate planetele din Sistemul Solar. Scopul lor fiind cercetarea și transmiterea informațiilor despre planetele respective pe Pământ. Din păcate, misiunile în spațiu nu au avut întotdeauna rezultate pozitive și mulți astronauți, bărbați și femei, și-au pierdut viața.

Sateliții

Astăzi, în jurul Pământului se învârt constant circa o sută de mii de sateliți și stații spațiale. Ei servesc la transmiterea mesajelor telefonice, a programelor de televiziune, a datelor informatice și meteorologice.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1457:  A avut loc Bătălia de la Doljeşti, în urma căreia Ştefan cel Mare ocupă tronul Moldovei, înlăturându-l pe Petru Aron, domnitorul care ucisese pe tatăl său, Bogdan al II-lea, la Reuseni în octombrie 1451. 

Dorind să răzbune moartea tatălui său, tânărul Ştefan pătrunde în Moldova, în aprilie 1457, cu sprijinul lui Vlad Ţepeş, domnul Valahiei şi ajutat de boierii din Ţara de Jos, adună sub steaguri circa 6 000 de oameni cu care se îndreaptă spre Suceava pentru a-l da jos pe Petru Aron. Confruntarea dintre Petru Aron și Ștefan cel Mare are loc la Doljeşti, pe pârâul Hresca, afluent al Siretului, la data de 12 aprilie 1457, lupta încheindu-se cu înfrângerea lui Petru Aron, care a fugit apoi în Polonia de unde va emite în continuare, pretenţii la tronul Moldovei și numai uciderea sa, în timpul unei expediţii moldovenești în Transilvania, în 1468 va duce la consolidarea domniei lui Ștefan cel Mare. A doua zi după bătălia de la Doljești, pe câmpul de la „Direptate” din apropierea Sucevei, Adunarea Ţării îl va aclama pe Ștefan, iar mitropolitul Teoctist îi va da binecuvântarea și îl va unge ca domn al țării, cu acest prilej începând una dintre cele mai lungi și mai glorioase domnii din istoria Moldovei. Lunga domnie a lui Ștefan cel Mare a fost marcată de numeroasele lupte cu turcii, care deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga Creștinătate, dar cea mai importantă victorie asupra turcilor, va rămâne cea obținută de Ștefan la Podul Înalt, lângă Vaslui la 10 ianuarie 1475, această bătălie fiind considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, iar Ștefan cel Mare fiind numit ,,eroul creștinătății”.

• 1633: În Statul Papal, la Roma, Inchiziţia începe interogatoriul lui Galileo Galilei, fiind acuzat de erezie, pentru teoria sa Heliocentrica a universului. 

Galilei, în 1632, a scris „Dialog privind cele două sisteme planetare principale“, care  a văzut lumina tiparului în martie 1633 şi în care Galilei combate sistemul geocentric şi susţine sistemul heliocentric al lui Copernic, tratează problema rotaţiei diurne şi a revoluţiei anuale a Pământului. În decurs de şase luni, Inchiziţia a interzis difuzarea cărţii. Galilei a fost convocat la Roma şi întemniţat, apoi deferit unui tribunal.Procesul a durat 20 de zile, iar Galileia trebuit să-şi abjure doctrina în genunchi.Se spune că, ridicându-se,  a lovit pământul cu piciorul şi a spus: „Eppur, si muove!“  („Şi totuşi, se învârte!“)

• 1885: S-a născut la Paris, Robert Delaunay, pictor francez, iniţiator al orfismului, orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detaşare a luminozităţii şi a dinamismului (12 apr.1885-25 oct.1941).

Robert Delaunay (n. 12 aprilie 1885, Paris – d. 25 octombrie 1941) a fost un pictor francez, inițiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detașare a luminozității și a dinamismului. Delaunay și–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria "Tour Eiffel"), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte ("Forme circulare", "Ritmuri infinite").

Robert Delaunay expune pentru prima dată în 1904 la "Salonul Independenților" și se împrietenește cu Jean Metzinger și cu Douanier Rousseau, prin intermediul cărora descoperă fauvismul și pointilismul, înainte de adera, începând cu anul 1908, la mișcarea cubistă. În această perioadă o cunoaște pe tânăra pictoriță de origine rusă, Sonia Uhde-Terk, cu care se căsătorește, ea semnând de acum încolo cu numele Sonia Delaunay-Terk (1885-1979. Mai târziu vor lucra împreună la mai multe proiecte decorative. La Paris, cu ocazia Expoziției expresioniste din 1912, întâlnește pe Paul Klee, August Macke, Franz Marc și Hans Arp.

Împreună cu Fernand Léger, realizează picturi murale pentru "Expoziția de Arte Decorative" din 1925. Pictează portretele unor prieteni, poeți și muzicieni cu tendințe avangardiste, ca Philippe Soupault, Tristan Tzara, André Breton, Louis Aragon, Igor Stravinsky. După 1930 creează aproape exclusiv artă abstractă, folosind ca materiale nisipul, mozaicuri, caseină și piatră de șlefuit pentru a efectua reliefuri. Împreună cu Sonia Delaunay-Terk, André Lhote și Jacques Villon execută decorarea sălii de sculptură pentru "Salon des Tuileries" și, cu această ocazie, către 1938, pictează trei mari "Ritmuri", care sunt ultimele sale opere mai importante.

Robert Delaunay moare la 25 octombrie 1941 în Montpellier.

 

• 1961: este data zborului primului om în spaţiul extraterestru, un eveniment istoric care a deschis calea explorărilor spaţiale în beneficiul întregii umanităţi. 

Pentru a celebra curajul primului avânt spre înălţimile spaţiului, dincolo de limitele atmosferei terestre, ziua de 12 aprilie a fost declarată drept Ziua Mondială a Aviaţiei şi Cosmonauticii.

12 aprilie 1961 - ”Cerul e negru, Pământul e albastru”

Acestea au fost cuvintele intrate în istorie, rostite de Iuri Gagarin, primul om care a văzut planeta noastră din spaţiul cosmic. În dimineaţa zilei de 12 aprilie 1961, la ora 08.07, ora României, nava Vostok 1 a fost lansată pe orbita pământului de pe Cosmodromul Baykonur, aflat în prezent pe teritoriul Kazahstanului. Misiunea era una deosebit de periculoasă, în condiţiile în care, zborurile anterioare, din cadrul programului Sputnik, cu câini la bord, se terminaseră tragic în aproape jumătate din cazuri.

Cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, în vârstă de 27 de ani, efectua primul zbor orbital în jurul Pământului. În timpul zborului, la o altitudine ce a variat între 175 şi 380 de kilometri, Gagarin a efectuat prima transmisiune televizată din spațiu.

În 2011, piloţii de pe Staţia Spaţială Internaţională au realizat, cu ocazia sărbătoririi Zilei Mondiale a Aviaţiei şi Cosmonauticii, un film cu cadre speciale făcute în aceleaşi locuri în care, cu 50 de ani în urmă, Iuri Gagarin a filmat primele cadre ale Pământului văzut din spaţiu - filmul First Orbit conţine şi cadrele originale trase de Iuri Gagarin)

First Orbit - Trailer II

După un zbor de 108 minute, în care a efectuat o rotaţie completă în jurul Pământului, Gagarin a reintrat în spaţiul atmosferic şi, din motive tehnice, s-a catapultat din modul la 7.000 de metri înălţime, aterizând cu paraşuta, în zona Saratov, la 700 de kilometri de Moscova.

Succesul misiunii a fost exploatat propagandistic de Kremlin, pentru a demonstra superioritatea tehnologiei sovietice faţă de cea americană. Doar 7 ani mai târziu, la 27 martie 1968, ”primul om în Cosmos”, Iuri Gagarin se prăbuşea cu avionul în timpul unui zbor militar de antrenament, în circumstanţe rămase învăluite în mister.

O zi epocala in istoria astronauticii: la ora 9:07 (ora Moscovei) astronava Vostok 1 decoleaza, ajunge pe o orbita circumterestra (la altitudinea maxima de 327 kilometri) face un ocol al Terrei apoi revine la sol dupa misiunea care a durat o ora si 48 de minute. 

Cabina de pilotaj (cockpit) a lui Vostok 1 avea un singur loc si acela a fost ocupat de Iuri Gagarin. Acesta implinise 27 de ani la 9 martie 1961. Nascut intr-o familie de tarani din Smolensk, Gagarin (pilot de MIG) intra in programul de pregatire a lotului de cosmonauti. Erau douazeci de candidati, cei mai bine vazuti (din cauza insusirilor fizico-psihice) fiind Gagarin si Titov.

Majoritatea covarsitoare a candidatilor l-a votat pe Gagarin. Ce-i drept, acesta mai avea un atu: inaltimea lui era de doar 1,57 metri (cockpit-ul era foarte ingust), dar avea si cea mai buna atentie distributiva. In seara dinaintea zborului, Gagarin si Titov au refuzat somniferele (dar n-au inchis un ochi), au jucat biliard si au ascultat muzica. A doua zi, la 12 aprilie, "alesul" a intrat in cockpit cu doua ore inainte de lansare - cu pulsul de 64! El nu avea acces la control, care se facea automat sau de la sol, dar avea codul accesului manual pentru cazuri speciale. Din pacate, Nikita Hrusciov a spus la un congres ulterior ca Gagarin ar fi afirmat: "Am ajuns in Cosmos si nu-l vad pe Dumnezeu!" Cosmonautul si cei de la control au negat peste ani acest fapt. Gagarin era foarte credincios. La intoarcere, el s-a catapultat, cazand cu parasuta de la o altitudine prestabilita de 2,5 kilometri. Pe campul pe care a ajuns (Saratov) erau tarani la munca; omul in costum de "scafandru" i-a calmat si i-a intrebat de unde poate telefona la Moscova...

Erou mondial, Iuri Gagarin a facut turnee in toata lumea. Echipajele misiunilor Apollo au depus pe solul lunar saculete cu medaliile lui. La 27 martie 1968, in timpul unui zbor de antrenament cu MIG-15, Gagarin si V. Seriogin se prabusesc si mor amandoi. Cauza a fost inrautatirea brusca a vremii si evitarea ciocnirii cu un alt aparat. Cenusa lui Gagarin se afla in zidul Kremlinului.

• 1981: Primul zbor al navetei spaţiale americane Columbia

Prima misiune a navetei Columbia, STS-1, a durat de pe 12 aprilie până pe 14 aprilie, 1981.

Pe 1 februarie 2003, în timpul celei de-a 28-a misiuni, STS-107, Columbia s-a dezintegrat în timpul reintrării în atmosfera terestră deasupra Texasului. Toţi cei 7 membri ai echipajului au pierit.

După ce naveta Columbia a fost distrusă la reintrarea în atmosferă, directorul de zbor Leroy Cain a dat ordin ca uşile centrului de comandă de la NASA să fie încuiate, iar toate datele de pe computere să fie salvate. Cain avea lacrimi în ochi, căci echipajul navetei Columbia nu avea să mai revină acasă. Naveta se dezintegrase deasupra statului Texas, luând viaţa celor şapte astronauţi şi împrăştiind resturi pe o suprafaţă ce se întindea pe sute de kilometri.

(Leroy Cain, cu mâna pe faţă, în timp ce colegii din echipa de Control al Misiunii aşteptau un semnal din partea echipajului aflat la bordul navetei Columbia, cu câteva minute înainte de aterizarea programată pe 1 februarie 2003).

Deşi nimeni nu ştia cu exactitate care era cauza accidentului, câţiva ingineri de la Centrul Spaţial Johnson erau convinşi că ştiu ce s-a petrecut, pentru că aceştia încercaseră să tragă un semnal de alarmă, însă fuseseră ignoraţi de conducere.

Ancheta oficială, desfăşurată anul următor, a ajuns la concluzia că spuma a fost cauza fizică a accidentului. O bucată din spumă de dimensiunile unei valize, ce cântărea 0,75 kilograme, a lovit aripa stângă a navetei Columbia la lansare, formând o gaură în plăcile de protecţie şi lăsând naveta vulnerabilă la temperaturile foarte mari ce se înregistrează la revenirea în atmosfera Pământului. Anchetatorii au descoperit că spuma nu era singurul vinovat. De ani buni, spuma se desprindea de rezervorul exterior şi lovea naveta, iar oficialii NASA ajunseseră să accepte acest lucru ca pe ceva normal.

Wayne Hale este singura persoană de la NASA care a acceptat în faţa publicului responsabilitatea pentru "normalizarea anormalului". Ulterior, acesta a coordonat efortul prin care NASA a revenit în spaţiu. Hale a promis că agenţia spaţială nu va mai lăsa niciodată pe nimeni în urmă. Aceasta este lecţia învăţată în urma tragediei navetei Columbia. (vezi şi A fost dezvăluită povestea neştiută a celui mai dramatic moment din istoria recentă a NASA )

          

Să aveți o zi frumoasă!