15 Mai

Este a 135-a zi a anului. 

Au mai rămas 230 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 49 m și apune la 20 h 36 m. 

Citatul zilei

„Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni”. (Mihail Bulgakov)

 Ziua Internațională a Familiei (International Day of Families) 

Sărbătorită pe întreaga planetă, începând cu anul 1995, cu scopul de a sensibiliza opinia publică şi de a sublinia importanţa familiei, în condiţiile în care oamenii au început să se îndepărteze de instituţia numită „familie”. 

In fiecare an, in data de 15 Mai este sarbatorita Ziua internationala a Familiei. 

Desi nu este la fel de populara ca zi Ziua Femeii sau Ziua Copilului, Ziua Internationala a Familiei se sarbatoreste incepand cu anul 1992.

In data de 26 iunie 2014, la Geneva, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezolutie (in ciuda opozitiei din partea SUA, al tarilor Uniunii Europene si a altor tari) pentru „Protectia familiei” iar  Romania s-a alaturat tarilor opozante. Acesta rezolutia, in care se vorbeste despre importanta familiei pentru o societate si necesitatea ca statul sa o protejeze, a trecut cu 26 de voturi pentru, 14 impotriva si 6 abtineri. Printre cei care au initiat acesta rezolutiei s-au aflat Rusia, Nigeria si Indonezia.

Familia nu reprezinta doar tata, mama, sotia, sotul sau copilul. Cand vorbim despre familie vorbim despre toate gradele de rudeniei indiferent ca este vorba despre verisorul de gradul 1 sau de gradul 3.

Familia este nucleul de baza al unei societati. Fiecare din noi se naste si moare in familie. Primii si cei mai importanti ani in dezvoltarea noastra sunt cei petrecuti în casele familiei noastre. In ziua de astazi avem o viata atat de agitata si de stresanta incat aceasta Ziua Internationala a Familiei este un bun prilej pentru a mai incetini acest ritm alert si de a ne petrece timpul impreuna, in familie.

Sunt de asemenea multi membrii ai familiei care sunt din lumea celor care nu cuvanta: catelul, pisica, iepurasul sau papagalul familiei. Multi din acesti membrii a comunitatii familiei sunt mai de incredere si mai devotati chiar decat unele persoane din familie.

In Romania, exista peste 75.000 de copii care nu au o familie si traiesc prin case de copii.

Duminica in data de 15 Mai incearca sa iesi cu familia ta la o plimbare, la un sport, la un film sau oriunde vrei dar, incearca sa te bucuri de momentele petrecute impreuna si sa mai aduci macar un zambet pe fetele celor dragi tie.

Ziua Latinității

Cetățenii din cele 37 de state membre ale Uniunii Latine marchează, la 15 mai, Ziua internațională a latinității (Journée internationale de la latinité).

Al XIX-lea congres al Uniunii Latine, întrunit la Paris în zilele de 13 şi 14 decembrie 2000, a decis să aniverseze convenţia constitutivă a Uniunii Latine, semnată la Madrid la 15 mai 1954.

Astfel, statele membre ale organizaţiei au ales să declare data de 15 mai ca Zi a Latinităţii, dată care „marchează începutul unei perioade în care statele latine au creat mecanisme care să permită protejarea bogăţiei culturale a lumii latine, ale cărei moştenitoare sunt, pentru a o proiecta mai eficient în viitor”.

De atunci, statele organizează în jurul acestei date diferite manifestări pentru „a promova conştiinţa identităţii culturale comune popoarelor de origine latin㔺i a medita asupra valorilor culturale şi lingvistice proprii întregii comunităţi latine.

Guvernele, organismele internaţionale, organizaţiile neguvernamentale care împărtăşesc valorile latinităţii se asociază la această festivitate.

Una din limbile oficiale ale organizaţiei, alături de franceză, italiană, portugheză, spaniolă şi catalană, este româna.

Pe 15 mai 1954 a fost semnata la Madrid Conventia Constitutiva a Uniunii Latine. Aceasta data a fost aleasa pentru a sarbatori toti latinii din lume. Scopul Uniunii Latine este de a promova si de a pastra valorile culturale latine, cuprinzand la momentul actual 37 de tari membre. Limbile oficiale ale acestei organizatii sunt franceza, italiana, portugheza, romana si spaniola.

Decizia de a avea o zi a latinitatii a fost luata mult mai tarziu, in anul 2000 in cadrul celui de-al XIX-lea Congres al Uniuniii Latine.

Tara noastra a aderat la Conventia pentru crearea Uniunii Latine in 1979. Pe langa faptul ca limba romana este una dintre cele 5 limbi oficiale ale Uniunii, in 1986 s-a decis deschiderea unei reprezentante si la Bucuresti, sediul central fiind in Franta.

Scopul Uniunii Latine este de a promova și de a păstra valorile culturale latine, cuprinzând la momentul actual 37 de țări membre. Limbile oficiale ale acestei organizații sunt franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola. Limba latină, deşi este considerată o limbă moartă, este încă în uz în cel mai mic stat din lume, Vatican! Latina era limba vorbită în antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium. A câștigat o importanță majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman.

Toate limbile romanice provin din latina-mamă, iar multe cuvinte la baza cărora stă limba latină sunt răspândite în alte limbi moderne, precum engleza. Mai mult, în lumea vestică medievală, pentru mai mult de o mie de ani, latina fost o lingua franca, fiind limba învățată și vorbită pentru conducerea afacerilor Bisericii Romano-Catolice și soluționarea problemelor de ordin științific, cultural și politico-juridic. Mai târziu a fost înlocuită de franceză, în secolul al XVIII-lea, și de engleză la sfârșitul secolului al XIX-lea. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului.

 În fiecare an la 15 mai, membrii Uniunii Latine organizează diferite activităţi. Guvernele şi organismele internaţionale dar şi organizaţiile neguvenamentale care împărtăşesc valorile latinităţii se asociază deasemeni la această festivitate.

Pe 15 mai in fiecare tara latina, printre care si Romania, au loc diverse activitati avand ca tema latinitatea.

Un miliard de locuitori vorbesc intr-o limba neolatina, cinci limbi oficiale sunt neolatine, printre care si romana.

Spiritul latin inseamna o cultura, o traditie spirituala, un numar mare de culturi cu radacini in latinitate.

Romanii sunt latini orientali, noi fiind singurul popor latin si crestin ortodox, mostenitor al traditiei bizantine.

 Ziua Națională a Medicului Veterinar

„Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea". (Louis Pasteur)

La Congresul Național de Medicină Veterinară, ținut în anul 1994, ziua de 15 mai a fost aleasă ca Zi Națională a Medicului Veterinar. Această dată are mai multe semnificații pentru medicina veterinară românească.

Pe 15 mai 1861, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a dat un decret semnat prin care a inceput sa functioneze “Scoala de Medicina Veterinara”, in cadrul “Scolii de Medicina si Farmacie”, infiintata de Carol Davila.

Tot pe 15 mai, dar zece ani mai tarziu, 14 medici veterinari au semnat  o “Declaratiune” care a stat la baza infiintarii “Asociatiei Medicilor Veterinari din Romania”. Aceasta a fost desfiintata in 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 sa se reinfiinteze, iar ulterior sa fie denumita ”Asociatia Medicilor Veterinari din Romania”. La al VI–lea Congres National de Medicina Veterinara din 1994, a fost aleasa 15 mai ca fiind „Ziua Nationala a Medicului Veterinar”.

Prima scoala veterinara din lume a luat fiinta la Lyon, in 1762, iar in tara noastra, primele cursuri de medicina veterinara au inceput in cadrul a doua institutii medicale umane din Cluj si Sibiu, aparand mai tarziu si in alte zone ale tarii.

Ziua Poliției Militare

În fiecare an, la 15 mai, se sărbătoreşte Ziua Poliţiei Militare, marcând astfel ziua în care, în 1990, a fost emis Ordinul ministrului Apărării Naţionale, prin care s-au înfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din Armata României.

Fiind o structură specializată a Statului Major General, Serviciul Poliţie Militară coordonează activităţile poliţiei militare din Armata României, pentru îndeplinirea misiunilor specifice pe timp de pace, în situaţii de criză sau de război, potrivit ''Calendarului Tradiţiilor Militare'' (2010).
La 15 mai 1990  s-au reînfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din Armata României. Istoricul Poliţiei Militare se află însă în strânsă legătură cu istoricul jandarmeriei române, de unde îşi are originile. Trebuie făcută însă menţiunea că Gendarmeria – denumirea din acea epocă – a fost înfiinţată şi subordonată Ministerului de Resbelu. Primele atestări ale activităţii de „poliţie a trupei” se regăsesc în documentele de „fiinţare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza. Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale”. Astfel, în Monitorul Oastei nr. 53 din 5 noiembrie 1893, găsim în legea mai sus menţionată, la TITLUL IV - Atribuţiunile gendarmeriei, Capitolul I – Serviciul ordinar şi extraordinar, articolul 52 - serviciul ordinar coprinde: ........, pct. e) Poliţia Militară.

Conform Ordinului ministrului Apărării Naționale din 15 mai 1990, s-au înființat unitățile și subunitățile de poliție militară din Armata României.

Serviciul Poliție Militară este structura specializată a Statului Major General, care coordonează operativ, pe linie ierarhică, activitățile poliției militare din Armata României pentru îndeplinirea misiunilor specifice în timp de pace, în situații de criză sau la război.

Efectivele de poliție militară au fost angajate în acțiuni pentru menținerea ordinii publice (anii 1990-1991), precum și alte activități importante ale M.Ap.N: vizite oficiale, aplicații, escortări și căutări ale dezertorilor, acțiuni de menținere a păcii alături de state membre NATO în Angola, Albania și Somalia, precum și misiuni în teatrele de operații din Kosovo, Bosnia și Afganistan. Aici, militarilor români le-au revenit sarcini dificile de menținere a ordinii publice, de escortă a unor personalități, paza și protecția populației civile, îndrumare și control trafic rutier. Acțiunile unităților și subunităților de poliție militară se încadrează în operațiile întrunite multinaționale ca forță efectiv participantă.

Serviciul Poliție Militară are responsabilități privind disciplina militară, controlul traficului rutier, serviciul interior, protecția VIP-urilor, precum și cele privind elaborarea actelor normative specifice poliției militare.

Ziua chimiștilor militari (Ziua trupelor de apărare NBC)

La 15 mai se sărbătorește Ziua chimiștilor militari (Ziua trupelor de apărare NBC - nucleară, biologică și chimică).

Prin Decizia Ministerială nr. 297 din 15 mai 1923, publicată în “Monitorul Oastei”, a luat fiinţă, în cadrul Ministerului de Război, un Comitet Consultativ pentru chestiunile tactice privitoare la războiul chimic. De atunci se sărbătoreşte Ziua chimiştilor militari. Cu această ocazie, este aniversată şi arma militarilor Batalionului 202  Apărare CBRN (Intervenţie la dezastre) “General Gheorghe Teleman” din Huşi, care are o istorie de 65 de ani.

În fiecare an, la 15 mai, se sărbătoreşte Ziua chimiştilor militari (Ziua trupelor de apărare NBC – nucleară, biologică şi chimică). Cu această ocazie, este aniversată şi arma militarilor Batalionului 202 Apărare CBRN (Intervenţie la dezastre) “General Gheorghe Teleman” din Huşi. Pentru a marca această zi, astăzi, în cursul dimineţii, militarilor huşeni li se va citi mesajul de felicitare din partea ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc.

Istoria chimiei militare

Prin Decizia Ministerială nr. 297 din 15 mai 1923, publicată în “Monitorul Oastei” nr. 28/1923, a luat fiinţă, în cadrul Ministerului de Război, un Comitet Consultativ pentru chestiunile tactice privitoare la războiul chimic. Atunci s-a stabilit ca toate problemele privind pregătirea armatei pe această linie să fie rezolvate de Direcţia a XI-a Tehnică, împreună cu Marele Stat Major.

În septembrie 1923, la propunerea Comitetului Consultativ, în cadrul Direcţiei a XI-a Tehnică, s-a înfiinţat Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă, care marchează începutul serviciului de apărare contra gazelor în Armata Română. La 1 ianuarie 1925, prin Înalt Decret Regal, a fost creat Serviciul Apărării contra Gazelor (SACG), care va centraliza şi se va ocupa de toate chestiunile având legătură cu gazele de luptă pentru trupele de uscat, marina şi aviaţia militară. La 24 iunie 1931, SACG s-a transformat în Direcţia Serviciului Chimic Militar, denumire care în perioada interbelică s-a transformat în Direcţia Chimică Militară, respectiv Direcţia Apărării Antichimice.

La 22 ianuarie 1945, Direcţia Chimică şi unele dintre structurile subordonate au fost desfiinţate, rămânând un singur birou în cadrul Inspectoratului Tehnic al MApN, cu denumirea de Serviciul Chimic. La 15 septembrie 1948, a luat fiinţă Direcţia Apărării Antichimice, care a inclus şi celelalte structuri desfiinţate în 1945. La 4 iulie 1951, aceasta se va numi Comandamentul Trupelor Chimice, organ de conducere care, începând cu data de 1 august 1990, s-a transformat în Inspectoratul Protecţiei Antichimice (subordonat Comandamentului Trupelor de Uscat). Şi-a încetat funcţionarea la 1 decembrie 1993.

Încă din momentul înfiinţării primului nucleu al Chimiei Militare – Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă, arma Apărare NBC a cunoscut o evoluţie continuă, atât din punctul de vedere al structurilor organizatorice, al înzestrării, cât şi al principiilor de întrebuinţare în operaţie, mai ales după apariţia noilor agenţi toxici, cu agresivitate sporită, şi a altor arme de distrugere în masă (nucleară şi biologică). În prezent, structurile de apărare NBC sunt integrate operaţional în toate formele acţiunilor militare, în operaţiile de stabilitate, precum şi în anumite acţiuni de urgenţă civile specifice.

Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă

In fiecare an, în data de 15 mai, se aniversează Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă. Aceasta zi a luat naștere datorită schimbărilor climatice considerate una dintre cele mai mari provocări ale secolului nostru care ne afectează la nivel global. Schimbările climatice din ultimii ani au un impact semnificativ atît asupra ecosistemelor naturale, biodiversităţii, resurselor naturale, cît şi asupra sănătații umane.

Schimbarile climatice din ultimii ani au un impact semnificativ atat asupra ecosistemelor naturale, biodiversitatii, resurselor naturale, cat si asupra sanatatii umane.

Cresterea nivelului oceanului cu 18 pana la 58 cm pana la sfarsitul secolului, a temperaturilor medii, care vor creste cu pana la 5,8 grade Celsius pana in 2100 reprezinta doar cateva dintre efectele incalzirii globale.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1567: S-a născut Claudio Zuan Antonio Monteverdi, compozitor, violonist şi cântăreţ italian

(botezat pe 15 mai 1567,  în Cremona - 29 noiemb. 1643 în Veneţia).

Este considerat primul reprezentat important al operei moderne. El a ajuns la un grad de popularitate neobişnuit de mare faţă de contemporanii săi. Operele sale apar pe toate scenele importante din lume, madrigalurile sunt de mult clasice şi unele piese sacre sunt de asemenea foarte cunoscute.

Mai este cunoscut sub numele de părintele operei.

• 1648: Se semnează Pacea Westfalică prin care s-a pus capăt Războiului de Treizeci de Ani.

Pacea Westfalică este un tratat de pace încheiat în anul 1648 prin care a fost pus capăt Războiului de Treizeci de Ani.

Tratatul de pace este alcătuit din două documente: „Tratatul din Münster” (încheiat între Sfântul Imperiu Roman și Franța) și „Tratatul din Osnabrück” (încheiat între Sfântul Imperiu Roman și Suedia). Cele două tratate alcătuiesc împreună Pacea Westfalică.

Primele negocieri de pace au avut loc în Köln, urmate de negocierile din Lübeck și Hamburg.

    Trimisul imperial, contele (ulterior Prinț) Johann Ludwig von Nassau Hadamar, conduce negocierile de pace cu succes, până la capăt.

Trimișii spanioli și olandezi semnează Pacea din Münster în Rathaussaal (Primăria orașului), la 15 mai 1648. Pentru tratatele din 24 Octombrie 1648 nu a avut loc o asemenea ceremonie festivă.

    În Pacea Westfalică au fost reafirmate prevederile Păcii Religioase de la Augsburg (1555), prin care religia catolică și cea protestantă (luterană) erau privite ca religii egal îndreptățite, și, totodată, aceste prevederi au fost extinse, cuprinzând și confesiunea calvină din imperiu.

Urmări

    Suedia obține, în anul 1648: orașul Stettin cu regiunea înconjurătoare; orașul Wismar; de asemenea, episcopatul Bremen și Werden.

    Danemarca nu obține teritoriile pretinse.

    Austria cedează Franței Sundgau.

    Nu s-a reușit o hegemonie catolică în imperiu.

    Franța, prin uneltirile cardinalului Richelieu, care a fost împotriva încheierii păcii, devine cea mai influentă și puternică țară din vestul Europei.

    Părți mari din Sfântul Imperiu Roman sunt pustiite de război, pierderea de vieți omenești fiind estimată între 3 și 4 milioane, la aceasta au contribuit, în principal, foametea și epidemiile.

    Statele germane nu aveau ieșire la mare, fiind excluse din comerțul maritim, ceea ce a cauzat, în viitor, lipsa coloniilor germane, și constituia un dezavantaj dezastruos pentru o perioadă de 150 de ani în piața de desfacere, sursă de materii prime, frânând dezvoltarea economică a acestor state, în comparație cu puterile maritime ale acelei epoci (Olanda, Anglia și Franța).

• 1718: A fost patentată prima mitralieră din lume de către James Puckle, un avocat din Londra. 
  
  

Avocatul londonez James Puckle a patentat noua sa invenție, “Puckle Gun,” care era un pistol pus pe un trepied și echipat cu un tambur. Rata de tragere comparativ cu o armă convențională era de două ori mai mare, dar arma era și este foarte dificil de utilizat, deoarece necesită mai mulți oameni care s-o opereze. Necesita o lungă perioadă de reîncărcare și nu a fost luată în calcul pentru folosirea sa într-un război.

James Puckle a fost un inventator englez, avocat şi scriitor londonez, rămas în istorie pentru invenţia sa cunoscută ca arma Puckle.

Puckle a prezentat două versiuni ale armei sale: una, destinată utilizării împotriva duşmanilor creştini, cu gloanţe rotunde, în timp ce a doua variantă utilizată era destinată să fie folosită împotriva turcilor musulmani, fiind dotată cu gloanţe pătrate, pe  care le considera a fi mai dăunătoare şi care ar convinge turcii de binefacerile civilizaţiei creştine.

• 1773: S-a născut  omul politic austriac  Metternich;  

Klemens Wenzel Nepomuk Lothar von Metternich-Winneberg zu Beilstein (n. in orasul  Koblenz— d. 11 iunie 1859, la  Viena) a fost un om de stat austriac și unul dintre cei mai importanți diplomați ai timpului său.

Din 1809 a fost   ministru de externe al Imperiului Austriac, iar  in ultimii ani de domnie ai împăratului Francisc I și în perioada domniei împăratului Ferdinand I, a fost de facto conducătorul Imperiului austriac.

La Congresul de la Viena, a fost principalul negociator și eminența cenușie a istoricului eveniment.

A  fost un apărător al drepturilor monarhice  inalienabile, într-o Europă  în care începea să se afirme democrația, fiind considerat deseori un conservator inflexibil și reacționar.

Perioada dintre înfrângerea lui Napoleon la Waterloo în 1815 și Revoluția din 1848  este vazuta de numerosi istorici  ca Epoca lui Metternich.

• 1838: S-a născut pictorul şi desenatorul Nicolae Grigorescu, 

considerat unul dintre întemeietorii picturii române moderne şi unul dintre cei mai importanţi impresionişti români; peisagist şi portretist; a realizat şi picturile murale pentru mânăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861); membru de onoare al Academiei Române (1899).

Împreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea, a participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români.

Nicolae Grigorescu – printre primii fondatorii ai picturii române moderne

• 1848: Marea adunare naţională de la Blaj

La 15 mai 1848, stil nou (3 mai 1848, stil vechi) începe Marea adunare naţională de la Blaj, Transilvania, cu participarea a 40.000 de oameni, preponderent ţărani.

A avut loc pe Câmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni şi Andrei Şaguna. Adunarea a ales un Comitet Naţional, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10.000 de moţi), Andrei Mureşanu (1816-1863, autorul poeziei Deşteaptă-te române!, devenită după 1989 Imnul de Stat al României), Simion Bărnuţiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc. Marea adunare naţională de la Blaj fixează programul social-politic al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică şi următoarele:

● dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;

● dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;

● libertatea cuvântului şi a tiparului;

● asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;

● înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;

● învăţământ de toate gradele în limba română.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare...”.

• 1861: S-a înființat, la București, prima școală românească de medicină veterinară.

 În anul 1861, la iniţiativa doctorului Carol Davila, se înfiinţează Şcoala de Medicină Veterinară Bucureşti, prin Decretul semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a fost prima instituţie de profit din Balcani şi printre primele din Europa. Tot în anul 1861, în cadrul Direcţiei Serviciului Sanitar - din Ministerul de Interne -, s-a înfiinţat o Secţie Veterinară sub conducerea unui medic.

În 1864 a apărut prima serie de medici veterinari, pregătiţi în ţară.

• 1863: La inițiativa împăratului Napoleon al III-lea se deschide Salon des Refusés 

S-au putut vedea Dejunul pe iarba de pictorul Édouard Manet și Fata în alb de James McNeill Whistler, care sunt percepute de public ca fiind scandaloase.

Atunci când, în 1863, Salonul oficial a respins 3.000 de piese din cele 5.000 trimise de artişti, privind retrospectiv, putem spune fără să greşim că a fost picătura care a umplut paharul. Într-un gest pe jumătate batjocoritor, pe jumătate împăciuitor faţă de artiştii respinşi, Napoleon al III-lea a autorizat un Salon de Refusés într-un spaţiu distinct de prestigiosul Salon sponsorizat de Academie.

Ca şi Napoleon I, Împăratul s-a folosit de artă pentru a exprima gloria Imperiului francez. Standardele salonului oficial au fost stabilite de tradiţionalul Conte Nieuwerkerke, intendentul Artelor Frumoase. Acesta locuia într-un apartament cu şaptesprezece camere la Luvru şi reglementa tot ce însemna viaţă artistică la Curte. Însă pe la 1860, artiştii şi intelectualii – în special în ziarele mai liberale – au început să se opună standardelor rigide ale Academiei şi ale Salonului. Mulţi dintre ei au cerut includerea în Salon pentru o gamă mai largă de artişti talentaţi.

Napoleon al III-lea a vizitat Salonul şi i-a spus lui Nieuwerkerke – poate ca să-şi asigure spatele – că multe dintre lucrările respinse erau la fel de bune ca cele acceptate. El a ordonat apoi ca toate lucrările respinse de Salon să fie expuse în Palais de L’Industrie în cadrul unei expoziţii proprii numite, respectuos, Salon de Refusés. Acest lucru a creat posibilitatea pentru noi artişti, cum ar fi Manet, Pissaro şi Whistler – generaţia care a avut o influenţă profundă asupra artei moderne şi în secial asupra mişcării Impresioniste – să devină mai vizibili pentru public.

Însă Manet s-a dovedit a fi şi un factor cheie in dizolvarea Salonului refuzaţilor. Odată ce împăratul a văzut Déjeuner sur l’herbe (Dejun pe iarbă), a fost şocat de sexualitatea arătată şi a fost de acord cu Academia că primul Salon de Refusés trebuie să fie şi ultimul. Cu toate acestea, controversa a stârnit o dezbatere aprinsă în ceea ce priveşte natura artei moderne şi, în cele din urmă, a deschis calea pentru Salon des Indépendants (Salonul Independenţilor), galerii şi alte instituţii care în curând au ajuns să rivalizeze şi apoi să depăşească influenţa Salonului oficial asupra artei. De fapt, într-o inversare de valori estetice, la mai puţin de douăzeci de ani de la Salon de Refusés, artiştii asociaţi cu această expoziţie controversată, în special Manet, au fost consacraţi ca fondatorii artei moderne. În schimb, arta Salonului oficial a pierdut din reputaţie, fiind socotită ca mecanică, neinventivă, formalistă: pe scurt, l’art pompier, un termen peiorativ folosit pentru a descrie bonetele lui David Roman, care semănau cu căştile pompierilor (pompiers). Aşa cum se întâmplă adesea, artiştii şi mişcările artistice cele mai subversive, împotriva celor stabilite, devin adesea – prin propriul impact cultural şi vizibilitate – noua organizare în artă.

• 1868: Pronunciamentul de la Blaj, 

prin care s-a cerut autonomia Transilvaniei și repunerea în vigoare a legii prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Transilvania, alături de maghiară și germană.

Pronunciamentul de la Blaj a fost declarația politică a adoptată în data de 3/15 mai 1868, la împlinirea a 20 de ani de la Adunarea de la Blaj. Pronunciamentul, inițiat de Ioan Rațiu și George Bariț, a fost prezentat la Blaj în timpul unei adunări populare, la care au participat în jur de 60.000 de țărani din Transilvania.

Pronunciamentul s-a pronunțat pentru autonomia Transilvaniei și pentru repunerea în vigoare a legilor adoptate de Dieta de la Sibiu în 1863, anume legea privind egalitatea politică și confesională a națiunii române, precum și legea prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Marele Principat al Transilvaniei, alături de limba maghiară și germană. Pronunciamentul a solicitat redeschiderea Dietei Transilvaniei.

Continuatori ai liniei Pasivismului, autorii Pronunciamentului au arătat că nu recunosc unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar în consecință nu recunosc nici dreptul Parlamentului de la Budapesta de a adopta legi pentru Transilvania. Documentul a reafirmat boicotul vieții politice a țării, precum și refuzul recunoașterii instituțiilor maghiare.

Pronunciamentul a fost publicat în ziarele de limba română din Transilvania, în România și în țările vestice. Drept răspuns, Ministrul Justiției din Ungaria a inițiat proceduri publice împotriva semnatarilor (Vasile Rațiu, președintele capitulului mitropolitan, profesorul Ioan Micu Moldovan etc.).

• 1877: Apare, la București, cotidianul „România liberă”, ziar politic și literar, aflat sub conducerea lui Dimitrie August Laurian (până la 14 iunie 1889).

România Liberă este un ziar din România fondat în anul 1877. În epoca comunistǎ, cotidianul era cel mai important dupǎ “spark”. În perioada revoluției din decembrie 1989, cotidianul se relansează ca ziar liber, sub conducerea lui Petre-Mihai Băcanu ca director general si Anton Uncu Redactor Sef, tocmai eliberati din închisoare, respectiv domiciliu fortat. Petre-Mihai Băcanu a continuat să fie director executiv la România liberă pînă la 23 decembrie 2004.

În martie 2010 cotidianul a fost relansat, pe 15 martie ziarul tipărit apărînd cu o nouă așezare în pagină, o nouă organizare a articolelor și un nou logo alături de cel vechi. Varianta online a fost îmbunătățită și modernizată. Pe plan redacțional, în noua variantă se crește importanța acordată investigațiilor sub acoperire și evenimentelor ne-politice, ziarul fiind format din două părți. Prima parte acoperă evenimentele de actualitate, viața politică și conține editoriale și opinii. Ce-a de-a doua parte, denumită „Viața RL” acoperă subiecte din domeniile educație, cultură, sănătate și sport.

Până la începutul lui august 2010 grupul Medien Holding ce editează cotidianul Romania Liberă era deținut in proporție de 50% de grupul german din Essen WAZ (Westdeutsche Allgemeine Zeitung). Grupul WAZ s-a retras în vara lui 2010 din toate țările est-europene.

• 189: S-a născut Mihail Bulgakov, romancier şi dramaturg sovietic de origine ucraineană; cunoscut pentru persecuţiile şi interdicţiile regimului stalinist.

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale.

În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă. În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.

În 1933, s-a dat citire, pentru prima dată, în public, romanului care l-a făcut celebru, Maestrul și Margareta, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967.

Piesa Batum, despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, fost inclusă în repertoriul Teatrului Academic, pentru ca, mai apoi, să fie respinsă de însuși Stalin.

Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.

Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator al cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu primește un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă tot nepublicate.

În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate. În 1932 se căsătorește pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui.

În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul și Margareta. În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, Maestrul și Margareta, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat.

Piesa Batum, despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă de însuși Stalin.

La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul și Margareta.

A rămas în istoria literaturii pentru lucrari ca: romanul Maestrul și Margareta; Inimă de câine, culegere de nuvele; Garda Albă, roman.

• 1928: Mickey Mouse și Minnie Mouse apar pentru prima dată în filmului Plane Crazy de Walt Disney.

Pe 15 mai 1928, in Statele Unite se lansa desenul animat “Plane Crazy”, al lui Walt Disney. In filmul animat de 6 minute, celebrul personaj Mickey Mouse si prietena acestuia, Minnie, apareau pentru prima data in public.

Mickey Mouse este un personaj creat de către regizorul și desenatorul american Walt Disney. Debutând în anul 1928 cu filmul de animație Plane Crazy, acest șoricel îmbrăcat în pantaloni roșii a devenit unul dintre simbolurile cinematografiei și culturii americane. Este de asemenea și protagonistul în primul desen animat cu sunet sincronizat cu animația "Steamboat Willie", care a avut premiera în noiembrie 1928. Deși lui Walt Disney îi era frica de șoareci, Mikey Mouse este personajul principal al Walt Disney Word. Inițial Walt Disney intenționa să-l numească Mortimer Mouse , schimbând numele in Mickey Mouse la sugestiile soției.

Minnie Mouse este un personaj de desene animate creat de Ub Iwerks și Walt Disney. Este prietena lui Mickey Mouse.

• 1930: Ellen Church devenea prima stewardesa din lume. 

Meseria de insotitor de bord era destinata, pana atunci, exclusiv barbatilor. Primii stewarzi au fost angajati in anul 1926, in Statele Unite. Rolul lor nu era clar stabilit: trebuiau sa incarce bagaje, sa verifice bilete, iar in timpul zborului serveau gustari si bauturi. Abia dupa cativa ani li s-a cerut stewarzilor sa detina cunostinte de prim-ajutor si notiuni marinaresti. Ellen Church, o asistenta medicala din San Francisco care detinea licenta de zbor, neputandu-se angaja ca pilot din cauza politicii discriminatorii a companiilor aeriene, i-a convins pe sefii unei companii sa apeleze la serviciile infirmierelor pentru a-i ajuta pe clienti sa uite de frica de zbor. Ea le propusese managerilor celei mai mari companii aviatice americane sa mareasca echipajul aeronavelor, introducand, pentru fiecare cursa, o insotitoare de zbor care sa serveasca si sa indrume pasagerii, sa stie sa ofere primul ajutor si sa intervina in caz de incendiu. Ideea ei a fost imediat acceptata, calatorii s-au dovedit incantati de atentia noilor stewardese, iar departementele de marketing au inceput sa exploateze acest aspect. Pentru inceput, insa, Ellen si alte 7 colege de-ale ei, infirmiere, au urcat la bordul avioanelor care faceau curse regulate intre Chicago si San Francisco, in 1930.

• 1940: Ciorapii din nylon au fost pentru prima dată vânduţi în Statele Unite.

Nylonul a fost o revelaţie şi primii ciorapi de nylon au apărut în magazinele din New York, pe 15 mai 1940. Doar în prima zi au fost vândute peste 72000 de perechi, iar piaţa japoneză de mătase s-a prăbuşit aproape peste noapte. În primul an s-au vândut 64 milioane de perechi de ciorapi, iar producătorii nu puteau ţine pasul cu cererea.

În 1939, în această perioadă, chimistul Julian W. Hill descoperea accidental un component chimic care urma să revoluţioneze viaţa de zi cu zi a femeilor din toată lumea. În căutarea unui substitut al materialului natural din care erau realizate dresurile, mătasea, angajatul companiei chimicale DuPont descoperea prima fibră sintetică, cunoscută drept nylon. Revoluţia dresurilor Dresurile de nylon şi-au făcut imediat apariţia pe piaţă, fiind urmate de periuţe de dinţi, suturi chirurgicale şi instrumente pentru pescuit realizate din acelaşi material. Costau dublu faţă de ciorapii din mătase, dar femeile erau fericite să cheltuiască atât pentru ciorapi strălucitori şi puternici. Primii ciorapi de nylon au apărut în magazinele din New York, doar în prima zi fiind vândute peste 72.000 de perechi. Piaţa japoneză de mătase s-a prăbuşit aproape peste noapte. Patru milioane de perechi de dresuri erau vândute zilnic numai în Statele Unite ale Americii. Nylonul a devenit esenţial în acea perioadă tulbure a istoriei, aşa că folosirea lui a fost restricţionată, din cauza constrângerilor celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1942. A început să fie folosit pentru fabricarea corturilor, paraşutelor şi a frânghiilor, de către armata americană.

Mai elastici, practici şi rezistenţi, delicaţi pe piele şi mai ieftini decât ciorapii de mătase, ciorapii de nylon s-au născut la 28 februarie 1935 în fabrica DuPont din Nemours, Franţa. Au fost un succes şi în 1937 au fost exportaţi masiv în SUA. În primul an, s-au vândut 64.000.000 de perechi. În 1940, după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, producerea de ciorapi de nylon a fost întreruptă. După război, producerea acestora s-a reluat şi s-au format lungi cozi în faţa magazinelor pentru cumpărarea lor. De atunci, succesul lor nu a încetat, o dată cu dezvoltatea a numeroase variante tot mai ispititoare.

Ştiaţi că... La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, când a fost reluată producţia de dresuri din nylon, oferta n-a putut susţine cererea, motiv pentru care au avut loc „protestele nylon”, când femeile se băteau pe ciorapi. Actriţa Betty Grable şi-a oferit la licitaţie dresurile, în 1943, pentru suma de 40.000 de dolari. 53% din femei încă poartă dresuri fine, în ciuda ofertelor existente pe piaţă 44% din femei cumpără dresuri pentru a le purta în dormitor, în timp ce 69% din bărbaţi preferă varianta cu bandă elastică.

• 1955: Prima ascensiune a vârfului Makalu, al cincilea vârf ca înălțime din lume.

Makalu, vârf în partea centrală a munților Himalaya, la granița dintre China și Nepal, este al cincilea vârf din lume ca înălțime și este situat la o distanță de 22 de kilometri de Everest. El are două vârfuri auxiliare : Kangchungtse, cu o înălțime de 7.678 metri, și Chomo Lonzo, care măsoară 7.818 de metri. Cele două vârfuri auxiliare comunică printr-o șa îngustă și sunt situate la nord-vest și respectiv la nord-est de vârful principal. Ascensiunea pe Makalu este considerată una din cele mai periculoase din lume.În ianuarie 2006, cunoscutul alpinist francez Jean-Christophe Lafaille a dispărut pe Makalu în timp ce încerca o ascensiune solitară fără oxigen suplimentar, pe timp de iarnă.

Se presupune că denumirea de “Makalu” provine de la cuvântul tibetan “mahakala”, care înseamnă “marele negru”, un alt nume dat zeiței Shiva. Cine se apropie măcar o dată de acest vârf înțelege de ce localnicii l-au botezat în acest fel.

Expediția franceză condusă de Jean Franco a ajuns pe șaua de sub vârful Makalu încă din anul 1954. Francezii au reușit să cucerească vârful un an mai târziu. Membrii expediției, care în 1954 au ajuns până la altitudinea de 7.410 de metri, au explorat părți ale vârfului Makalu pe care niciun om nu pusese încă piciorul. Această ascensiune a reprezentat o etapă pregătitoare pentru cucerirea de mai târziu a vârfului. Ea a permis francezilor să își testeze cu minuțiozitate echipamentul, astfel încât următoarea escaladă i-a găsit excelent pregătiți. În primăvara anului 1955, francezii “au trecut la atac”. De această dată, încercarea lor a fost încununată de succes: la 15 mai, grupul a ajuns pe vârful Makalu. Aparatele de oxigen de ultimă generație s-au dovedit foarte utile. În plus, condițiile atmosferice au fost deosebit de îngăduitoare cu alpiniștii. Jean Franco a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată “Makalu”, în care numește maiestosul vârf “muntele norocului”. După cucerirea vârfului Makalu în 1955, expediția franceză și-a mai înscris în palmares și cucerirea vârfului Baruntse, cu altitudinea de 7.220 metri.

Numeroși alți cutezători, care și-au încercat puterile pe Makalu în anii care au urmat, ar ezita să califice vârful drept “norocos”. Acest colos este atât de înalt, încât niciun alt vârf din imediata apropiere nu îi poate ține tovărășie, ceea ce face ca pe crestele sale să sufle permanent vânturi puternice. Acestea au fost aproape fatale expediției din Noua Zeelandă, care, în 1961, a încercat să excaladeze vârful fără ajutorul aparatelor de oxigen. La altitudinea de 8.250 de metri, unul dintre participanți a suferit degerături foarte periculoase. Colegii săi au reușt îl salveze, dar medicii au fost nevoiți să-i amputeze picioarele, mai jos de genunchi. Următoarele încercări reușite de cucerire a vârfului Makalu au avut loc de abia în anul 1970.

Prima ascensiune românească a vârfului Makalu a fost facută pe 12 mai 2008 de catre Alex Găvan, trecându-și astfel în palmares al treilea vârf de peste opt mii de metri.

• 1970: The Beatles lansează albumul Let It Be, în Statele Unite ale Americii.

LetItBe Let It Be este al 12-lea și totodată ultimul album de studio lansat de trupa rock The Beatles pe data de 8 mai 1970. Cele mai multe dintre melodiile de pe albumul Let It Be au fost înregistrate în ianuarie 1969, înainte de înregistrarea și lansarea albumului Abbey Road. Din acest motiv, unii critici și fani, cum ar fi Mark Lewisohn, susțin că Abbey Road ar trebui să fie considerat albumul final al grupului.

Odată cu lansarea albumului apare și un film documentar, intitulat de asemenea Let It Be și realizat tot pe baza sesiunilor din ianuarie 1969. Repetițiile și sesiunile de înregistrare pentru album nu s-au desfășurat însă fără probleme. Pe toată durata producției albumului au avut loc discuții în contradictoriu și certuri, tensiunea din cadrul grupului fiind în continuă creștere.

• 1981: În această zi în uzina Puebla din Mexic a fost fabricat modelul Volkswagen Beetle cu numărul 20.000.000,

simpaticul automobil devenind, la acea vreme primul automobil care trece peste graniţa celor 20.000.000 de milioane de unităţi fabricate. Beetle era în producţie din 1938 şi a fost produs până în 2003.

Pentru a marca acest record Volkswagen a lansat în acea perioadă o ediţie comemorativă a fost lansată, având vopsea metalizată şi dungi laterale, această ediţie devenind una foarte rară, de colecţie. Volkswagen Beetle a fost cu adevărat maşina poporului, Ferdinand Porsche creând-o special pentru a fi pe buzunarul unei game cât mai largi de clienţi, dar fără a sacrifica farmecul.

Ulterior recordul său a fost doborât, până în prezent fiind produse 21,529,464 exemplare. Într-un top, din toate timpurile, Beetle se plasează pe locul trei în spatele VW Golf (24 milioane), Ford F Series (25 milioane) şi Toyota Corolla (35 milioane).

• 2004: Josh Findley a calculat cel mai mare număr prim cunoscut până la această dată, 224036583 − 1.

Numărul conţine şapte milioane de cifre.

Adesea cercetarile cu rezultate socante, chiar daca nu au o aplicatie imediata, starnesc curiozitatea publicului si interesul specialistilor. Asa a fost cazul numerelor prime, pe care matematicienii le considerau relativ limitate, pana la aparitia calculatoarelor.

In ultimele doua decenii insa specialistii s-au intrecut in a gasi numere prime cu valori din ce in ce mai mari. In 1996, cel mai mare numar prim cunoscut avea 420.921 cifre. In 1998, noul numar descoperit avea deja 909.526, iar in 2001 un numar nou avea 4.053.946 cifre. Progresul este galopant, potrivit Factroom.

La 25 ianuarie 2013, saltul a devenit si mai spectaculos: matematicianul Curtis Cooper, de la Universitatea din Missouri, a identificat cu ajutorul unor softuri speciale un numar prim format din 17.425.170 cifre.

Valoarea exacta a acestui numar este: doi la puterea 57.885.161, minus unu. Un calcul simplu arata ca, pentru a scrie acest numar in Word, cu litere de marimea 12, pe coale format A4, sunt necesare 8.713 coli, respectiv peste 87 topuri hartie de xerox.

Pentru a imprima numarul pe respectivele coli este necesara o imprimanta performanta laser, care sa lucreze neintrerupt 15 ore. Daca tinem seama si de timpul necesar alimentarii cu hartie, ajungem la circa 20 de ore.

Desi performanta a fost confimata de oficialii Universitatii din Missouri, se pare ca ea nu va fi inregistrata in Cartea Recodurilor, intrucat nu constituie un record omenesc, ci numai identificare unei cifre, determinata de matematica.

Pentru cercetarea sa, matematicianul Curtis Cooper a primit un premiu de 3.000 USD din partea Universitatii.

Suma este mica, in raport cu zecile de mii de dolari incasati de catre organizatorul cercetarilor, "Great Internet Mersenne Prime Search", din partea organizatiei "Electronic Frontier Foundation", sponsorul intregii actiuni.

 ***

“Sufletul îşi alege propriul Anturaj/Apoi – închide uşa.”  - Emily Dickinson, poetă americană, n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886)

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti?

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?

Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?

Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!

Pe dată ar afla o întreagă lume -

Ce jalnic este - Cineva - să fii!

Ce public - ca un Brotac - în zarvă multă

Orăcăindu-şi numele - pe când

În admirare - o Mlaştină îl ascultă!

Să aveți o zi frumoasă!