30 Mai

Este a 150-a zi a anului 2016. 
Au mai rămas 215 de zile până la sfârșitul anului bisect.
Soarele răsare la 05 h 36 m și apune la 20 h 51 m.

Citatul zilei

„Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere.” ( Voltaire, scriitor și filozof al Iluminismului francez , n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris)

Ziua limbii şi teatrului idiş

Ziua limbii şi teatrului idiş este sărbătorită, începând cu anul 2018, la 30 mai, fiind instituită prin Legea nr. 253/2017.

Conform acesteia, Ziua limbii şi teatrului idiş poate fi organizată de către autorităţile publice centrale şi locale şi de instituţiile aflate în subordinea sau coordonarea acestora, de către societatea civilă şi de persoane fizice şi juridice, prin organizarea şi/sau participarea la programe şi manifestări culturale, educative, artistice, cu caracter social sau ştiinţific, consacrate promovării limbii şi teatrului idiş. Totodată, autorităţile administraţiei centrale şi locale şi instituţiile aflate în subordinea sau coordonarea acestora pot acorda sprijin logistic şi pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării şi derulării în bune condiţii a manifestărilor.

Ziua de 30 mai aminteşte de data naşterii, în anul 1901, a poetului şi prozatorului Iţic Mangher, "unul dintre maeştrii literaturii idiş din prima jumătate a secolului XX pe plan mondial, considerat cel mai important şi reprezentativ autor de limbă idiş din România", după cum îl prezintă Silviu Vexler, deputat din partea Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi iniţiator al acestui proiect legislativ, în expunerea de motive.

"Presa de limbă idiş şi-a făcut apariţia în Principatele Române mult mai devreme decât în alte părţi ale diasporei europene şi a avut o istorie bogată şi longevivă. În anul 1855, la Iaşi, apare 'Korot Haitim' (Cronica Timpului), primul ziar în limba idiş din lume şi cea mai veche publicaţie evreiască din România. (...) În anul 1876 are loc un eveniment important pentru cultura idiş din România, dar şi pe plan mondial: întemeierea primului teatru profesionist de limbă idiş, în grădina 'Pomul Verde' din Iaşi, de către artistul, scriitorul, dramaturgul, compozitorul, regizorul, scenograful şi directorul de teatru Avram Goldfaden (1840-1908)", se mai arată în expunerea de motive.

Potrivit iniţiatorului, instituirea Zilei limbii şi teatrului idiş va avea o contribuţie esenţială la păstrarea tradiţiei şi a valorilor specifice limbii idiş, la combaterea xenofobiei şi antisemitismului, a clişeelor şi percepţiilor eronate, la dezvoltarea identităţii şi diversităţii culturale ale ţării noastre, dar şi la promovarea aportului cultural al vieţii evreieşti din România la viaţa culturală românească şi internaţională.

"Având în vedere elementele unice din ţara noastră (primul ziar în limba idiş din lume, primul teatru în limba idiş din lume, etc.), instituirea Zilei limbii şi teatrului idiş va avea un rol deosebit de important în promovarea imaginii României în lume, dezvoltarea turismului şi punerea în valoare a tradiţiilor istorice, prin evenimentele şi manifestările care vor fi organizate pentru celebrarea acestei zile", a susţinut deputatul în expunerea de motive.

Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la 24 octombrie 2017.

La 28 noiembrie 2017, a doua zi după dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor privind proiectul de lege pentru instituirea acestei zile, a fost interpretat, de consacrata artistă Maia Morgenstern - directoare a Teatrului Evreiesc de Stat, spectacolul "O lecţie de bune maniere", fiind pentru prima dată când un astfel de eveniment are loc în clădirea Palatului Parlamentului.

Spectacolul s-a jucat la solicitarea deputatului Silviu Vexler, pentru a marca împlinirea a 141 de ani de teatru în limba idiş, la eveniment participând mai mulţi deputaţi ai Grupului minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, din Camera Deputaţilor, alături de preşedinţii Comisiilor de cultură din Camera Deputaţilor şi Senat, Gigel Ştirbu şi Radu Preda.

Proiectul de lege privind instituirea pe 30 mai a Zilei limbii şi teatrului idiş a fost adoptat de plenul Camerei Deputaţilor la 29 noiembrie 2017, iar la 13 decembrie 2018, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile. Legea nr. 253/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial la 15 decembrie 2017.

Ziua Comemorării (Memorial Day) în SUA

Memorial Day (Ziua Memorială sau Ziua Eroilor) este o sărbătoare oficială la nivel federal în Statele Unite ale Americii, fiind sărbătorită în ultima zi de luni din mai (30 mai în 2016). Denumită în trecut și Decoration Day, ea comemorează soldații americani care au murit în luptă sau în serviciul militar.[1] A fost introdusă la început pentru a cinsti soldații unioniști uciși în Războiul Civil American – dar după Primul Război Mondial a fost extinsă la o cinstire a americanilor care au murit în orice război.

Memorial Day marchează adesea începutul sezonului vacanțelor de vară, care se termină odată cu Labor Day.

Început ca ritual de amintire și reconciliere după Războiul Civil, până la începutul secolului al XX-lea, Memorial Day a devenit o ocazie pentru amintirea morților, oameni obișnuiți vizitând mormintele rudelor lor decedate, indiferent dacă au fost sau nu militari și dacă au murit sau nu în războaie. A devenit și un weekend prelungit, dedicat din ce în ce mai mult cumpărăturilor, întrunirilor de familie, spectacolelor cu artificii, mersului la plajă și evenimentelor media cum ar fi cursa automobilistică Indianapolis 500, ținută de Memorial Day începând cu 1911.

Numele preferat al sărbătorii s-a schimbat treptat din „Decoration Day” în „Memorial Day”, utilizat pentru prima oară în 1882. El a devenit mai frecvent abia după al Doilea Război Mondial, și a fost declarat nume oficial prin lege federală în 1967. La 28 iunie 1968, Congresul a adoptat Legea Uniformizării Sărbătorilor Legale, prin care trei sărbători au fost mutate din ziua lor tradițională la o anume zi de luni pentru a crea niște convenabile weekenduri de trei zile; cele trei sărbători erau ziua lui Washington, Ziua Veteranilor și Memorial Day. Schimbarea Memorial Day de la data sa tradițională de 30 mai la ultima luni din mai. Legea a intrat în vigoare la nivel federal în 1971. Asociațiile Veterans of Foreign Wars (VFW) și Sons of Union Veterans of the Civil War (SUVCW) susțin în continuare revenirea la data inițială, deși semnificația datei respective este minimă. VFW a declarat în 2002 într-un discurs de Memorial Day: ”Schimbarea datei doar pentru a face weekenduri de trei zile a subminat însăși semnificația zilei. Fără îndoială, aceasta a contribuit din plin la felul nonșalant cu care publicul sărbătorește Memorial Day.”

Începând cu 1987, senatorul de Hawaii Daniel Inouye, veteran al celui de al Doilea Război Mondial a propus în mod repetat măsuri de revenire a sărbătorii Memorial Day la ziua sa inițială.

După o oarecare confuzie și conservatorism inițial, toate cele 50 de state au adoptat schimbarea de dată în câțiva ani. Memorial Day rămâne ca sărbătoare legală și deoarece marchează neoficial începutul sezonului estival. În Canada vecină, acest rol este jucat de Victoria Day, o sărbătoare care cade fie în ziua de 24 mai, fie în ultima luni dinaintea acestei date, fiind astfel exact cu o săptămână înainte de Memorial Day.

Tradiții

Mulți oameni sărbătoresc Memorial Day vizitând cimitire și monumente. Un moment de reculegere se ține în toată țara la ora 15:00 ora locală. O altă tradiție este arborarea drapelului național în bernă din zorii zilei până la amiază. Grupuri de voluntari pun drapele americane pe fiecare mormânt din Cimitirele Naționale.

Una dintre cele mai vechi tradiții este cursa automobilistică Indianapolis 500, care se organizează în ajunul Memorial Day începând cu 1911. În aceeași zi se organizează și cursa de automobile Coca-Cola 600 începând cu 1961. Turneul Memorial de golf are și el loc în preajma sărbătorii, din 1976.

Concenrtul Național de Memorial Day are loc pe peluza de vest a Capitoliului fiind transmis în direct de PBS și de NPR.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1431 : Ioana d’Arc, eroina naţională a Franţei, a  fost acuzata de erezie si arsa pe rug in Piata Vieux-Marche, din orasul Rouen.

S-a nascut pe 6 ianuarie 1412, la Domremy.

La 13 ani, aude “voci” care ii cer sa mearga la Bourges si sa salveze regatul. I-a destainuit unchiului sau faptul ca tara este amenintata, astfel incat acesta a dus-o la castelanul de Vaucouleurs. Cu ajutorul acestuia, Ioana d’Arc ajunge la Delfinul Frantei – Carol, imbracata cu haine barbatesti, caruia ii spune ce a auzit de la „voci”.

Potrivit viziunilor, aceasta i-a transmis regelui urmatorul mesaj: „Dumnezeu mi-a spus sa-ti dau de stire cum ca Domnul nostru iti va da regatul inapoi, vei fi incoronat la Reims si iti vei invinge dusmanii. Eu sunt mesagerul Domnului.

Incredinteaza-mi o armata si voi ridica asediul orasului Orleans.” Dupa o asemenea veste, Carol s-a lasat convins nu inainte de a se convinge de realitatea spuselor fetei.

Astfel teologii au supus-o unui sir de intreabri inainte de a-i incredinta armata pe care o cerea.

Dupa mai multe victorii, e luata prizoniera de catre un cavaler burgund, Jean de Luxembourg, care o vinde regelui Angliei. Nimeni nu i-a sarit in ajutor, astfel incat tanara a fost condamnata pentru vrajitorie si intemnitata opt luni, apoi arsa pe rug.

Rămăşiţele i- au fost aruncate în Sena.

Ultimele cuvinte: în timp ce flăcările o invaluiau : “Îmi este foarte teamă că veţi suferi de pe urma morţii mele… Iisus! Isus!“

A fost beatificată în 1905, în momentul în care  Republica franceză se pregătea să voteze legea separării Bisericii de stat si a fost sanctificată (canonizată) abia în anul 1921.

• 1672: S-a născut ţarul Petru I, întemeietorul Imperiului Rus.

Cu peste trei veacuri în urmă, în penultima zi a primăverii anului 1672 (30 mai 1672), a doua soţie a ţarului Aleksei, dădea naştere la Moscova unui băiat care avea să schimbe istoria Rusiei. Micuţul a primit numele de Petru, la care urmaşii, în semn de preţuire, vor adăuga şi cel Mare.

Nu era destinat să conducă ţara, dar moartea timpurie a tatălui şi apoi a fratelui său, Fiodor, l-au adus pe tron, pe care a stat 43 de ani, din 1682 până în 1725. Avea doar zece ani şi se juca de-a soldaţii prin curtea palatului. Până la preluarea puterii depline, în 1689, Rusia a fost condusă de sora lui mai mare, Sofia, ajutată de favoritul ei, prinţul Galiţîn.

Avea doar 17 ani la preluarea puterii, dar inteligenţa deosebită, talentul înnăscut de organizator şi instinctul de diplomat au compensat lipsa de experienţă.

Dorinţa de cunoaştere l-a determinat să călătorească mult. În 1697, a plecat în Europa de vest, sub numele de Mihailov. Peste tot reuşea să uimească prin simplitatea purtărilor sale, dar şi prin ascuţimea minţii.

Petru cel Mare a iniţiat o serie de reforme care au schimbat faţa Rusiei. Printre primele măsuri a fost şi aceea de a-i moderniza pe boierii moscoviţi. Aceştia au fost obligaţi să îşi tundă bărbile şi să se îmbrace după stilul european.

În anul 1700, ţarul a hotărât reformarea calendarului, care începea tradiţional în septembrie, şi a înlocuit scrierea slavonă bisericească cu cea laică. A dat o grea lovitură Bisericii, înlocuind instituţia patriarhiei cu Sfântul Sinod, subordonat ţarului.

A pus în locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de miniştri restrâns, căruia i-a adăugat o Cameră de justiţie şi a înfiinţat un Senat care avea autoritate legislativă, judecătorească şi executivă. Senatul se supunea ţarului.

A încurajat creşterea animalelor, a introdus rase noi de bovine, a înfiinţat cele dintâi herghelii, le-a arătat ţăranilor cum să secere grâul cu secera, şi nu cu cosorul.

Datorită lui, industria rusă a cunoscut un avânt nebănuit. I-a scutit de serviciul la stat şi de impozite pe cei ce construiau fabrici şi pe rudele acestora, le-a acordat împrumuturi fără dobândă, precum şi privilegiul de a cumpăra, începând din 1721, robi de la moşieri pentru a-i folosi în întreprinderile proprii.

Prin ucazul din 23 martie 1714, Petru a schimbat statutul familiilor aristocratice, prin care a împiedicat fărâmiţarea pământului; fiul sau fiica cea mai mare moşteneau tot pământul, ceilalţi copii îşi împărţeau între ei bunurile mobile.

• 1827:  Iluministul român Petrache Poenaru inventează şi obţine în Franţa brevetul de invenţie pentru primul toc cu rezervor din lume.

Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, a inventat primul stilou modern, cu rezervor de cerneala, pe care l-a brevetat in 1827, sub numele de “condeiul portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”.

Când era un student în Paris, inventatorul român Petrache Poenaru, vâlcean de origine, a inventat primul stilou cu pompiță, iar Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniței în 1884 producând un flux mai sigur de cerneală.

• 1846 : S-a nascut  Peter Carl Fabergé, celebru giuvaergiu din Rusia; (d. 1920).

Peter Carl Fabergé, cunoscut de asemenea sub numele de "Karl Gustavovici Fabergé", (n. 30 mai 1846 - d. 24 septembrie 1920) a fost un bijutier rus, cunoscut îndeosebi pentru „Ouăle Fabergé”, bijuterii realizate din metale și pietre prețioase, la baza cărora se află tradiția pascală.

Tatăl său era un bijutier, iar Peter Carl a preluat afacerea acestuia, după moartea sa. În 1885, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei i-a cerut lui Fabergé să facă o bijuterie în formă de ou de Paște pentru soția sa, astfel apărând celebrele Ouă Fabergé.

S-a născut în Sankt Petersburg, părinții săi fiind bijutierul Gustav Faberge, căsătorit cu o daneză pe care o chema Charlotte Jungstedt. Deși inițial urmase școli în Sankt Petersburg, Rusia, în anul 1860 Gustav Fabergé împreună cu soția și copiii se retrag la Dresda, lăsând afacerea în mainile priceputului Peter Carl. Doi ani mai tărziu, s-a născut cel de-al doilea fiu al acestuia Agathon Fabergé. În anul 1864 Carl Peter pornește in Turul Europei. El a fost instruit de diverși bijutieri din Germania, Franța și Anglia și a urmat cursurile Colegiului Comercial din Paris și a avut posibilitatea de a vedea colecțiile celor mai renumite muzee din Europa.

Călătoriile și studiile lui au continuat până în anul 1872, când la vârsta de 26 de ani, se întoarce in Sankt Petersburg și se căsătorește cu Augusta Julia Jacobs. În următorii 10 ani, tatăl său, meseriaș de încredere îi este deopotrivă mentor și tutore. Compania era implicată și în catalogarea, repararea și restaurarea unora din piesele de colecție ale Hermitage în jurul anului 1870. În 1881 afacerea a fost mutată pe o stradă mai importanță, Bolșaia Morskaia la numarul 16/18.

Anii faimei mondiale

De la moartea lui Hiskias Pendin în 1882, Carl Fabergé și-a asumat răspunderea conducerii afacerii, de unul singur. Carl a obținut titlul de Maestru Aurar, care îi permitea și folosirea mărcii proprii, pe lângă cea a firmei. Reputația lui Carl Fabergé era atât de bună, incât s-a făcuta rabat de la regula examinării ce dura 3 zile. Fratele său Agathon, un designer talentat și plin de creativitate, s-a alăturat afacerii din Dresda, unde e posibil să fi urmat cursurile Școlii de Arte si Meserii.

Carl și Agathon au făcut senzație la expozoiția ce a avut loc la Moscova în 1882. Carl a primit medalia de aur și medalia Sfântul Stanisias. Una din piesele Fabergé expusă, a fost o replică a unei brățări scite, din secolul IV înainte de Hristos ce făcea parte din colecția Hermitage. Țarul a declarat că nu poate face diferența dintre piesa originală și sea realizată de frații Fabergé și a ordonat ca aceasta să facă parte din Colecția Ermitaj, ca un exemplu al măiestriei bijutierilor contemporani. Casa Fabergé cu bijuteriile lor, intreaseră în atenția casei regale a Rusiei.

Când Peter Carl a preluat afacerea, s-a produs o schimbare de la producția de bijuterii "la mod" în stil francez de secol al XVIII-lea, la producția de bijuterii ca piese de artă. Rezultatul a fost readucerea în procesul de fabricație a procedeelor de emailare și utilizarea fiecărei pietre, în așa fel incât să îi fie puse în evidență calitățile. Nu era neobișnuit pentru Agathon, să creeze până la 10 modele de ceară ale bijuteriei, inainte de a decide care este varianta cea mai potrivită. La scurt timp după veirea lui Agathon în Casă au fost introduse obiectele de lux: obiecte aurite îmgogățite cu email, de la întrerupătoarte pentru bec la cutii pentru țigarete, inclusiv obiecte fanteziste

Ouăle Fabergé sunt un simbol al luxului şi aristocraţiei şi sunt create din metale preţioase, împodobite cu pietre scumpe. În principiu, ouăle Fabergé sunt cele create între anii 1885 şi 1917 de Casa Fabergé. Acestea erau, în mare parte, miniaturi care puteau fi făcute cadou de Paşti sau puteau fi purtate ca bijuterii.

Istoria ouălor Faberge este legată de Rusia, mai precis de familia Romanovilor şi începe în anul 1885. Atunci, ţarul Alexandru al III-lea a comandat o bijuterie în formă unui ou, pe care a făcut-o cadou soţiei sale, Maria Feodorovna, pentru a sărbători 20 de ani de la logodna lor.

Cu aceasta ocazie, Peter Carl Fabergé a creat un ou din aur in interiorul caruia se afla o gainusa fabricata din acelasi material si cu ochii din rubine.

Imparateasa a fost atat de incantata de cadou incat bijutierul rus a primit indatorirea de a realiza in fiecare an un ou pentru curtea imperiala, singura conditie fiind ca bijuteriile sa aiba de fiecare data in interior un element surpriza. Traditia a fost intrerupta in 1904 si 1905 din cauza razboiului ruso-japonez. Dupa Revolutia Rusa, cand casa de bijuterii i-a fost nationalizata, Peter Carl Fabergé a fugit in Elvetia, unde a si murit in 1920.

Din acel an Peter Carl Faberge a devenit bijutierul curţii imperiale şi a creat în fiecare an câte un ou-bijuterie, pe care ţarul îl oferea soţiei sale, cu ocazia sărbătorii de Paşte.

Ouăle lui Faberge sunt făcute din aur sau argint, cu pietre preţioase sau semipreţioase. Cel mai faimos şi despre care s-a scris cel mai mult este oul realizat în 1897, care celebrează încoronarea ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Coronation Egg, oul de la încoronare, a fost făcut cadou ţarinei, pentru a sărbători încoronarea ţarului. Este de culoare citron, întrucât, la încoronare, ţarina purta o rochie de culoarea galben citron şi în onoarea ei a fost făcut.

În interiorul oului se află o copie în miniatură, a trăsurii imperiale pe care ţarul a folosit-o la încoronare. Această trăsură a fost făcută în atelierele lui Faberge, dar sub supravegherea maestrului care crea trăsurile imperiale. Şi el a stat câteva luni în atelierul lui Faberge ca să poată să reproducă exact căruţa imperială.

În afară de familia imperială, de celebrele bijuterii în formă de ou s-au putut bucură şi mari personalităţi ale vremii.

Bijuterii exclusiviste, pentru miliardarii lumii

De-a lungul timpului, Peter Carl Fabergé a creat 65 de oua, dintre care 57 au rezistat pana in prezent. Bijuteriile produse pentru tarii Rusiei au avut foarte mare succes, asa ca a primit comenzi si din partea unor clienti privati care isi doreau sa aiba in colectie un ou Fabergé.

Un miliardar rus, Viktor Vekelberg, are o colectie de noua oua Fabergé pe care le-a expus anul trecut la Vatican, de Pasti. Cel mai scump ou Faberge a fost comandat de cunoscuta familie de bancheri Rotschild care au intrat in posesia lui in 1905. Oul Rotschild a fost vandut la o licitatie organizata in Londra, in 2007, pentru suma record de 18,5 milioane de dolari. Bijuteria a fost cumparata de Muzeul National de Arta din Rusia cu scopul de a-l readuce in patrimoniul national.

Cel de-al doilea ou Fabergé ca valoare este Oul de Iarna, produs in 1913, care s-a vandut cu 9,6 milioane de dolari si este urmat de o bijuterie cumparata cu 2,5 milioane de dolari.

Un mare admirator al lui Faberge a fost industriaşul Emanuel Nobel, nepotul lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, care a comandat în 1913 un „ou de gheaţă”. Nobel era un suedez care trăia în Rusia şi care a făcut o avere enormă. A intrat în aristocraţia rusă şi avea un palat superb la Sankt Petersburg. Dădea foarte multe recepţii. Fiind un om elegant de la natură, la masă, în faţa fiecărei doamne se găsea un ou Faberge. Oul pe dinafară era în floare de gheaţă.

Peter Carl Faberge a refuzat să se limiteze la tehnica prelucrării metalelor preţioase. El a făcut din bijuterie o artă şi a reuşit să-şi pună creaţiile între cele mai mari valori ale artei universale.

• 1848: Young din Baltimore  patenta procedeul de refrigerare continua si masina de fabricat inghetata.

Înghetata nu mai era un lux rezervat ocaziilor speciale, ci devenea un desert popular, mult mai usor de obtinut, cu ajutorul lui William Young din Baltimore, care patenta procedeul de refrigerare continua si masina de fabricat inghetata.

• 1860: Domnitorul Cuza a instituit în Principatele Române unite medalia militară „Pro Virtute Militari”.

Iniţiatorul ideii de a se institui această decoraţie se pare că ar fi fost căpitanul Pavel Zăgănescu, el însuşi participant la luptele din Dealul Spirei în anul 1848.Mihail Kogalniceanu  a susţinut această idee şi a ridicat problema în parlament, astfel că legea privind instituirea medaliei „Pro Virtute Militari” este publicată în Monitorul Oastei nr. 20 din 30 mai 1860.

Distinctia ar fi trebuit decernată militarilor distinşi în lupta de la Dealul Spirii, dar  avea să fie înmânată pentru prima dată de Locotenenţa Domnească, care a condus ţara între abdicarea lui Cuza şi domnia lui Carol I.

Medaliile s-au înmânat veteranilor luptelor din 1848 de pe Dealul Spirii doar în anul  1866 la 23 aprilie,  când s-au desfăşurat festivităţi la care a participat un număr mare de persoane. În timpul festivităţilor au fost decoraţi cu medalia „Pro Virtute Militari” 17 veterani ai luptelor din Dealul Spirii din anul 1848.

Regele va relua, în 1872, ideea lui Cuza, instituind “Virtutea Militară”, iar forma primului Ordin românesc, “Steaua României”, de la 10 Mai 1877, va fi inspirată din “Ordinul Unirii”, bătut de Alexandru Ioan Cuza la Paris.

• 1889: Era inventat sutienul

În Franta, in atelierul de moda al lui Herminie Cadolle din Paris, unde aceasta lucra corsete, era inventat unul dintre cele mai importante obiecte vestimentare din garderoba unei doamne: sutienul.

Herminie Cadolle a taiat partea de sub sani a corsetului si a sustinut ceea ce ramasese din celebra piesa vestimentara cu doua bretele petrecute peste umeri. In plus, frantuzoaica a conceput doua cupe separate pentru sutien, cate una pentru fiecare san. Herminie Cadolle a dat lovitura cu aceasta inventie abia in 1907, cu ajutorul revistei “Vogue”, unde au fost pentru prima oara prezentate creatiile ei. Prin urmare, toate femeile in voga ale anilor 1900 au dorit sa incerce si sa recomande mai departe sutienul creat de Cadolle. Asa se face ca modelele cusute de mana au fost purtate de printesele dinastiei de Windsor, de stele de cinema, de dansatoare si chiar de Mata Hari, care, potrivit legendei, i-a sugerat lui Herminie sa fixeze sutienul la spate cu o banda elastica.

• 1898: Chimistul englez Morris William Travers descoperea un nou element chimic, kriptonul, un gaz nobil, incolor, fara miros si fara gust, folosit la umplerea becurilor cu incandescenţa.

Kriptonul (simbol - Kr) este un element chimic monoatomic din grupa gazelor nobile, perioada a 4-a, care ocupă poziția 36 în tabelul periodic al elementelor. Este un element nereactiv, ca și celelalte gaze nobile, formând un singur compus cunoscut, Fluorura de kripton (KrF2). Este un gaz rar, existând în atmosferă, o parte la 670 000. Se obține din distilarea fracționată a aerului lichid, și în stare pură este inodor și incolor. Este ultilizat la tuburile fluorescente și la lumina stroboscopică, în aeroporturi, precum și la lămpile aparatelor foto sau la lasere.

Kryptonul a fost descoperit în anul 1898 în Marea Britanie de Sir William Ramsay, un chimist scoțian și Morris Travers, un chimist englez, în reziduul rămas după evaporarea aproape a tuturor componentelor aerului lichid. Neonul a fost descoperit printr-o procedură similară de aceeași oameni doar peste câteva săptămâini. William Ramsay a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1904 pentru descoperirea unei serii de gaze nobile, inclusiv kriptonul.

Să aveți o zi frumoasă!