31 Mai

Este a 151-a zi a anului. 
Au mai rămas 214 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 35 m și apune la 20 h 52 m.

Citatul zilei

”Poţi alege fie să defineşti clipa sau s-o laşi să te definească.” (Walter Whitman)

 Ziua Mondială fără Tutun

Organizația Mondială a Sănătății a declarat această zi, "Ziua Mondială fără Tutun" în anul 1987 într-o inițiativă de a atrage atenția asupra pericolul utilizării tutunului pentru societate, nu numai pentru fumători.

Astfel Campania de luptă antifumat din acest an se va desfășura sub sloganul “Atenţie la tutunul netimbrat: vă pândeşte complicitatea la contrabandă!”

Se apreciaza ca in secolul 20 tutunul a omorat circa 100 de milioane de oameni. Daca se continua in acest ritm, in secolul 21 numarul deceselor va ajunge la un miliard!

Anual, în lume, sunt fumate aproape 5,5 triliarde de ţigări, obiceiul nociv fiind, în pofida avertismentelor de pe pachetele de ţigări, în creştere semnificativă.

OMS apreciază că numărul actual de fumători, care este de aproximativ 1,4 miliarde, va creşte, urmând să ajungă în 2020 până la 1,8 miliarde.

Statisticile legate de efectele nocive ale fuamtului sunt cutremuratoare:

    La fiecare 8 secunde cineva moare din cauza a cel putin unei boli cauzate de fumat.

    * 5 din 10 fumatori mor in urma uneia dintre bolile cauzate de tutun (cancerul este pe primul loc, dar nu uitati ateroscleroza, infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale…)

    * 2 din 10 fumatori se imbolnavesc de cancer (cancerul la plamani este pe primul loc, dar nu uitati cancerele cu localizare bucala, cancerele esofagiene, cancerele uterine…)

    * 2 din 10 fumatori sufera de afectiuni ale inimii, cauzate de fumat

    * 9 din 10 fumatori care au fost diagnosticati cu cancer pulmonar vor muri din aceasta cauza

    * 1 din 10 fumatori sufera de emfizem pulmonar

    * 1 din 5 decese sunt provocate de boli cauzate de fumat

Controlul asupra consumului de tutun este o prioritate pentru Organizația Mondială a Sănătății (OMS). A fost inclus în Agenda OMS pentru Dezvoltare Sustenabilă pentru 2030, fiind considerat unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru a atinge obiectivul acesteia, respectiv acela de a reduce, până în anul 2030, mortalitatea prematură cauzată de bolile non-transmisibile, printre care afecțiunile cardiovasculare, cancerul sau bolile pulmonare obstructive cronice. În acest sens, Organizația Mondială a Sănătății solicită tuturor țărilor să prioritizeze și să accelereze eforturile de control al consumului de tutun, ca răspuns la Agenda mai sus menționată.
Pe lângă efectele benefice asupra sănătății, controlul asupra consumului de tutun ajută și la îndeplinirea altor obiective, cum ar fi reducerea sărăciei, a foametei, promovarea agriculturii sustenabile și a creșterii economice sau combaterea schimbărilor climatice. Pe de altă parte, taxele impuse pentru aceste produse pe bază de tutun pot fi folosite pentru programele de sănătate sau pentru alte programe de dezvoltare.
OMS recomandă implicarea în această acțiune nu doar a guvernelor sau a instituțiilor, ci și a fiecărui cetățean în parte, care poate contribui semnificativ la reducerea consumului de tutun. Astfel, cei care sunt consumatori ai acestui tip de produse sunt încurajați să ceară ajutor specializat pentru a putea renunța la fumat, ceea ce i-ar ajuta să-și protejeze atât propria sănătate, cât și pe cea a celor din jurul lor, care, în caz contrar, sunt expuși la riscurile asociate consumului pasiv de tutun. Pe de altă parte, banii cheltuiți pe tutun ar putea fi folosiți pentru satisfacerea altor nevoi, cum ar fi mâncarea sănătoasă, serviciile medicale sau educație. 
Potrivit site-ului http://canceratlas.cancer.org/, fumatul crește riscul pentru 16 tipuri de cancer, printre acestea numărându-se cel de plămâni, de esofag, cancer oral, de faringe și laringe, fiind responsabil de 1/5 din decesele cauzate de cancer la nivel global. De asemenea, fumatul poate cauza și alte tipuri de boli.
În prezent, consumul de tutun este în scădere în țările cu venituri mai ridicate, dar este în creștere în multe state cu venituri medii sau mai scăzute. Astfel, între 1990 și 2009, consumul de tutun a fost în scădere cu 26% în Europa Occidentală, dar a fost în creștere cu 57% în Orientul Mijlociu și în Africa. Dacă în prezent, consumul de tutun duce la peste 7.000.000 de decese anual, se estimează că, în lipsa unor măsuri sporite, va duce la peste 8.000.000 de decese anual până în 2030. 

 
Ziua mondială fără tutun a fost instituită printr-o rezoluție adoptată de Organizația Mondială a Sănătății în 1987, urmând a fi marcată la 7 aprilie 1988, dată la care se împlineau 40 de ani de la fondarea OMS. În 1988, însă, OMS a adoptat o nouă rezoluție, prin care marcarea acestei zile avea să aibă loc la 31 mai. 

Începând de atunci, an de an, la 31 mai, este marcată Ziua mondială fără tutun, printr-o serie de activități, susținute de guvernele locale, de organizații non-guvernamentale, dar și de simpli cetățeni, cu scopul de a crește gradul de conștientizare asupra riscurilor la care se expun consumatorii de tutun. Astfel, au loc manifestări și demonstrații publice, campanii și programe educaționale, conferințe și ședințe de consiliere, dar și acțiuni de promovare a unei legislații care să ajute la reducerea consumului de tutun.

Mai multe state din Uniunea Europeană au impus legi ample privind interzicerea fumatului în locurile publice. În anul 2016, România s-a alăturat acestor state, prin adoptarea legii 15/2016 privind modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, care a intrat în vigoare la 17 martie 2016. Legea interzice fumatul în spațiile publice închise, în spațiile închise de la locul de muncă, în mijloacele de transport în comun, la locurile de joacă pentru copii, în unitățile sanitare, de învățământ, precum și în cele destinate protecției și asistenței copilului. 

În anul 2018, Ziua mondială fără tutun se desfăşoară pe tema "Tutunul şi afecţiunile cardiace", evidenţiind legătura dintre consumul de tutun şi bolile cardiace şi cardiovasculare, care, combinate, reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel global. Prin urmare, campaniile derulate în 2018 propun o serie de măsuri ce pot fi adoptate atât la nivel administrativ cât şi de către publicul larg, pentru a reduce riscurile cardiace provocate de tutun.

Cu toate că efectele negative ale consumului de tutun asupra sistemului cardiac sunt cunoscute şi cu toate că sunt disponibile o serie de măsuri pentru a reduce aceste efecte, rămâne însă destul de puţin cunoscut, pentru categorii importante de populaţie, faptul că tutunul reprezintă una dintre principalele cauze ale bolii cardiovasculare.

Astfel, potrivit datelor prezentate pe site-ul menţionat anterior, bolile cardiovasculare omoară mai mulţi oameni decât orice altă cauză, la nivel mondial, iar consumul de tutun activ cât şi pasiv (în cazul nefumătorilor expuşi fumului de tutun) contribuie la aproximativ 12% din mortalitatea cauzată de afecţiunile cardiace. Consumul de tutun reprezintă a doua cauză în apariţia bolilor cardiovasculare, după hipertensiunea arterială.

La nivel global, consumul de tutun duce, anual, la decesul a peste 7 milioane de oameni, dintre care aproape 900.000 sunt nefumători care inhalează fum de tutun. Din cei peste un miliard de fumători din întreaga lume, aproape 80% trăiesc în ţări cu venituri mici sau medii.

Printre măsurile propuse pentru reducerea consumului de tutun şi protejarea populaţiei, se numără: monitorizarea consumului de tutun şi adoptarea unor măsuri de prevenţie; protejarea populaţiei de expunerea la tutun prin interzicerea fumatului în spaţii închise, la locul de muncă şi în mijloacele de transport în comun; oferirea sprijinului pentru a renunţa la fumat; informarea publicului larg cu privire la pericolele pe care le prezintă consumul de tutun; creşterea taxelor pentru aceste produse.

Ziua Mondială a Sclerozei Multiple

An de an, în ultima miercuri din luna mai, se sărbătoreste Ziua Mondială a Sclerozei Multiple, în acest an aceasta fiind pe data de 31 mai, campanie lansată de Federatia Internatională de Scleroză Multiplă.

Scleroza multiplă este o afectiune neurologică cronică, care afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării si nervii optici,

De obicei, o persoană este diagnosticată cu scleroză multiplă între 20 si 40 de ani, dar scleroza multiplă a fost diagnosticată si la copii, adolescenti si vârstnici. Riscul de aparitie a acestei afectiuni este de două ori mai mare la femei decât la bărbati.

Este o boală ale cărei cauze sunt încă necunoscute, diagnosticarea fiind dificilă, putându-se pune în timp. Prognosticul este imposibil de prevăzut, vindecări totale ale bolii neexistând până în prezent.

Scleroza multiplă afectează în România în jur de 6 000 – 8 000 de persoane, numărul exact nu se cunoaşte deoarece nu există un registru naţional pentru aceasta afecţiune.
 

Ziua Mondială a Blondelor

Ziua Mondială a Blondelor este considerată drept una dintre cele mai ciudate sărbători din lume. Această zi a fost celebrată pentru prima dată în 2006.

Desi sarbatoarea inca nu a fost recunoscuta la nivel international, in zeci de tari au loc manifestatii si parade dedicate acestei zile.

Cele mai active blonde sunt cele din Letonia care anual organizeaza un mars. In 2009 de exemplu, frumoasele blonde din aceasta tara au cerut UNESCO sa declare ziua de 31 mai drept ziua internationala a blondelor. Deocamdata nu au primit un raspuns.

Potrivit oamenilor de știință, către anul 2020 blondele naturale vor fi doar o legendă. Potrivit statisticilor, în ultimii 50 de ani, numărul blonzilor de pe Glob a scăzut de la 49% la 14% și asta pentru că tot mai puține cupluri de pe Glob decid să aducă pe lume mai mult de un copil. În plus, copii blonzi vin pe lume doar în cuplurile în care ambii parteneri sunt blonzi.

Printre purtătorii genelor blonde se numără germanii, suedezi, finlandezii, rușii, bielorușii. La moment, cei mai mulți blonzi și blondine naturale de pe glob locuiesc în Finlanda.

                                Ziua Mondială a Provocării 

  
(World Challenge Day – pentru manifestări sportive şi culturale) 

Se sărbătorețte în ultima zi de miercuri din luna mai.

Ideea unei Zile a provocării, a întrecerii, s-a născut în anul 1983, în oraşul Saskatoon din Canada

şi s-a răspândit cu succes în întreaga lume, dobândind recunoaştere internaţională şi devenind cel mai important eveniment anual mondial în domeniul  “sportului pentru toţi”.

  

                                  Ziua Geniștilor Militari

Sărbătorită în fiecare an la 31 mai, Ziua Geniştilor Militari aminteşte de data la care, în anul 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a "încuviinţat" Raportul nr. 1902, înaintat de Guvernul Moldovei, prin care se cerea aprobarea constituirii şi întreţinerii unui batalion de geniu, necesar pentru "înaintarea lucrărilor publice". Este, de fapt, data înființării primei unități de geniu din armata română — Batalionul 1Geniu.

Un an mai târziu, corpul de geniu instituit la 31 mai 1859 a sporit prin înființarea unui al doilea batalion în Țara Românească, care, împreună cu cel din Moldova, a constituit primul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale oștirii române aveau un efectiv de 1 000 de oameni fiecare, împărțiți în patru companii. Comandant al acestor subunități a fost numit căpitanul, ulterior maiorul, Panait Donici. Dificultățile financiare au impus, în 1871, contopirea trupelor într-un singur batalion. În ajunul Războiului de Independență, organizarea batalionului de geniu cuprindea un stat major, un pluton independent, o școală a trupei geniului și cinci companii (patru de săpători minari și una de pontonieri).

În timpul Războiului de Independență (1877-1878), trupele de geniu au contribuit, atât prin lucrările executate, cât și prin jertfe de sânge, la obținerea victoriei de la Plevna împotriva Imperiului Otoman, îndeplinind misiuni specifice, precum lucrările de fortificații executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz și altele, întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliștioara-Măgura, între 14-31 august 1877, organizarea și executarea lucrărilor de fortificații în zona Plevnei și asigurarea comunicațiilor pentru nevoile trupelor românești și rusești din zonă.

De-a lungul timpului, arma geniului a trecut prin diferite schimbări, au fost luate măsuri pentru perfecționarea ei organizatorică, pentru înzestrarea trupelor.

La începutul Primului Război Mondial, trupele de geniu erau formate din: un regiment de pontonieri, un regiment de căi ferate, cinci batalioane de pionieri și un batalion de specialități cu o companie aerostații. Printre misiunile îndeplinite s-au numărat: construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda (18-22 septembrie 1916), minarea regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați, precum și a podului de la Cernavodă, pentru a nu fi folosite de inamic, și lucrările de bază din zonele bătăliilor de la Mărăști și Oituz, în vara anului 1917. Jertfele geniștilor în Primul Război Mondial sunt estimate la aproape 1 000 de morți și mult mai mulți răniți.

În memoria eroilor armei geniului din Războiul de Întregire a Neamului, în București a fost ridicat un impresionant monument — "Leul", pe soclu aflându-se inscripția: "Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului" — "Eroilor din arma geniului 1916-1919".

Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detașează sistemul de fortificații de la granița de vest a țării, acțiune demarată în anul 1936.

De la înființarea lor, trupele de geniu — în paralel cu desfășurarea pregătirii militare — au participat efectiv la executarea unor obiective economice: platforme industriale, modernizări portuare, irigații, Transfăgărășanul și Canalul Dunăre-Marea Neagră, dezvoltarea sau întreținerea rețelei de drumuri și de căi ferate în toată țara etc.

În conformitate cu Hotărârile Parlamentului, nr. 23 şi 43/1995 şi Hotărârea de Guvern nr. 63 din 7 februarie 1996, începând cu 8 martie 1996, România a participat la misiunea IFOR/NATO din Bosnia şi Herţegovina, cu 1 batalion de geniu (Batalionul 96 Geniu), cu un efectiv de 200 de militari, misiunea de bază a acestuia constând în asigurarea libertăţii de mişcare a forţei militare internaţionale în teatrul de operaţii, se arată pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe, www.mae.ro. Geniştii români au îndeplinit 124 de misiuni diverse, de amploare, complexitate şi durată diferite, pe întreg teritoriul Bosniei-Herţegovina, într-o arie deosebit de mare (peste 350 km de la Nord la Sud şi peste 300 Km de la Est la Vest), atât în Republica Srpska, cât şi în Federaţia Croato-Musulmană.

După anul 2000, având în vedere stabilizarea păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu a fost reorganizat, luând fiinţă Detaşamentul Naţional ''Bosnia'', staţionat la Butmir, şi Detaşamentul Naţional ''Olanda'', care a acţionat în cadrul contingentului olandez.

Potrivit site-ului www.revista.forter.ro, din august 2003 până în 2007, a fost dislocat un detaşament de geniu în teatrul de operaţii din Irak, iar un număr important de ofiţeri şi subofiţeri de geniu au îndeplinit funcţii în diferite comandamente ale NATO, fie în cadrul unora permanente, fie în cadrul celor dislocate în teatrele de operaţii din Afganistan. Având în vedere creşterea ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii, a fost înfiinţată o nouă specialitate a armei geniu, EOD "Explosive Ordonance Disposal", care a cunoscut, în ultimii ani, o dezvoltare impresionantă. Structurile de geniu sunt modernizate şi înzestrate cu tehnică şi materiale, pentru a putea asigura interoperabilitatea cu forţele din structurile NATO şi sprijinul genistic pentru acţiunile desfăşurate. 

Ziua Rezervistului militar

În data de 31 mai 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost adoptată „Legea asupra poziţiei ofiţerilor”, primul act normativ care dă identitate, valoare şi sens corpului cadrelor militare în rezervă. În memoria acestui eveniment şi în semn de respect pentru cei care au făcut din militărie profesia  lor de o viaţă, Guvernul României, prin H.G. nr.464/2010, a instituit „ Ziua Rezervistului militar”, care se aniversează, în fiecare an, în ultima zi din luna  mai.

Prin această hotărâre se dă, însă, o semnificaţie mult mai largă noţiunii de rezervist militar. Astfel, potrivit art. 3 al hotărârii, „ prin rezervist militar se înţelege orice persoană care deţine grad militar în rezervă sau în retragere”. De aceea, multe  persoane cu studii superioare din viaţa civilă, care au grad militar ca urmare a absolvirii unor forme de pregătire specifică, precum şi toate cadrele militare în rezervă au îndreptăţirea să aniverseze această zi importantă. Sărbătoarea este înscrisă în Calendarul Tradiţiilor Militare, periodic de istorie şi cultură, editat de Statul Major General al Armatei Române.

A doua semnificaţie a zilei de 31 mai este dată de faptul că, printr-o coincidenţă fericită, la 31 mai 1990, după o întrerupere abuzivă de 42 de ani din timpul regimului totalitar, a fost reluată tradiţia asocierii cadrelor militare şi s-a înfiinţat structura care astăzi se numeşte „Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere” (A.N.C.M.R.R.).  De aceea,  prin decizia  conducerii acestei asociaţii s-a stabilit ca, în data de 31 mai, să fie marcată şi „Ziua A.N.C.M.R.R.”

 Ziua maritimă europeană (EMD)

Marcarea Zilei maritime europene (EMD) oferă anual oportunitatea pentru comunitatea maritimă a Europei de a se reuni, a discuta şi a iniţia acţiuni comune, potrivit https://ec.europa.eu.

Ediţia din 2018 a manifestărilor organizate cu acest prilej va fi găzduită în perioada 31 mai - 1 iunie de oraşul Burgas din Bulgaria.

Vor avea loc cu această ocazie 18 ateliere de lucru ale părţilor interesate, întâlniri cu miniştrii de resort din state riverane Mării Negre, o dezbatere la nivel înalt privind "Big Bang-ul de la Marea Neagră" - cum să fie stimulată creşterea albastră durabilă, să se genereze investiţii şi să se intensifice cooperarea pentru un boom economic al regiunii Mării Negre, o sesiune privind modalităţile de facilitare a accesului la fondurile UE pentru proiectele de creştere albastră şi de cooperare în bazinul maritim.

Ziua maritimă europeană (DEM) a fost instituită oficial la 20 mai 2008. În cadrul ceremoniei oficiale de inaugurare preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, preşedintele Consiliului European, Janez Janša, şi preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, au semnat o declaraţie tripartită comună privind marcarea acestei zile.

Este sărbătorită anual în toată Europa, iar marcarea sa are în vedere creşterea vizibilităţii sectoarelor maritime şi sprijinirea unei abordări integrate a afacerilor maritime, arată site-ul oficial al UE.

Evenimentul principal al manifestărilor prilejuite de Ziua maritimă europeană este Conferinţa Zilei maritime europene, care, în fiecare an, are loc într-o regiune diferită, pe teme diferite.

Conferinţa Zilei maritime europene este o platformă deschisă comunităţii maritime aflată în creştere în Europa. Participanţii la reuniuni sunt lucrători în porturi, reprezentanţi din industria de transport maritim, clustere, asociaţii de mediu, sindicate, instituţii ştiinţifice şi de cercetare, educaţie şi autorităţi locale, regionale, naţionale şi europene, potrivit sursei citate.

Conferinţa aduce o contribuţie puternică în vederea modelării politicilor viitoare, precum şi măsuri practice necesare pentru a conduce la schimbări în economia albastră şi integrarea mai amplă a agendei politice maritime. Ea se concentrează pe soluţii inteligente şi durabile pentru creşterea albastră, guvernanţa oceanelor, dezvoltarea energiei curate şi are competenţele şi instrumentele necesare pentru a facilita acţiunile comune.

Conferinţa şi expoziţia Zilei maritime europene 2017 a avut loc la Poole, Marea Britanie, în zilele de 18 şi 19 mai.

Ziua Florarilor

Gheorghe Niculescu, proprietarul Florăriei "La doi trandafiri" din Bucureşti a devenit în 31 Mai 1934 preşedintele Asociaţiei "Uniunea Generală a Romilor din România", ce a funcţionat până în anul 1941, oficial fiind desfiinţată în anul 1948. La iniţiativa Asociaţiei Florarilor din Bucureşti, s-a serbat pentru prima dată în România, în 2006, Ziua Florarilor din România, în Parcul Plumbuita din Bucureşti.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1359: Era întemeiată Mitropolia Țării Românețti, cu sediul la Curtea de Argeș, recunoscută de patriarhul de Constantinopol, Calist I și de sinodul său.

Mitropolia Ungrovlahiei a fost o structură canonică a ortodoxiei, înființată în anul 1359 de Patriarhia de Constantinopol. În acel an patriarhul ecumenic Calistus I l-a numit pe călugărul grec Iachint de Vicina ca prim titular al Mitropoliei Ungrovlahiei.

Denumirea mitropoliei provine din necesitatea distingerii în vremea respectivă a valahiilor din Balcani (teritorii locuite de valahi) de cea aflată sub autoritatea Regatului Ungariei, numită din acest motiv Ungrovlahia.

Inițial sediul mitropoliei a fost la Câmpulung, apoi la Curtea de Argeș. În anul 1517 scaunul mitropolitan a fost mutat la Târgoviște, iar în 1668 la București. Până în 1990 mitropolit al Ungrovlahiei a fost arhiepiscopul de București, care din 1925 a îndeplinit și funcția de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În anul 1990 titulatura patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, aceea de arhiepiscop al Bucureștilor și mitropolit al Ungrovlahiei, a fost schimbată, implicit înlocuindu-se denumirea multiseculară a Mitropoliei Ungrovlahiei cu aceea de Mitropolia Munteniei și Dobrogei.

• 1578:  Regele Henric al III-lea al Franţei a pus piatra de temelie a Podului Nou (Pont Neuf ), cel mai vechi pod din Paris.

La jumatatea secolului al 16-lea, numai doua poduri traversau Sena. Din cauza ca erau intr-o stare foarte proasta si in mod frecvent foarte aglomerate, Regele Henric al III-lea a hotarat in 1578 sa ridice un nou pod si abia in 1607 podul a fost inaugurat oficial de catre Henric al IV-lea care a si botezat podul, Pont Neuf. Dupa moartea sa, o statuie ecvestra al Regelui Henric al IV-lea a fost ridicata in mijlocul podului, in piata Vert-Galant. Aceasta statuie a fost daramata si topita in timpul Revolutiei Franceze dar a fost inlocuita de o copie fidela in anul 1818.

In vremea cand a fost construit, Pont Neuf, un pod lung de 232 de metri si cu o latime de 22 de metri era un pod modern cu o multime de inovatii. Pont Neuf a fost primul pod din Paris cu case pe el. A fost de asemenea primul pod pavat, ceea ce l-a transformat imediat intr-un loc preferat al multor parizieni care au inceput sa foloseasca podul ca loc de intalnire.

In prezent Pont Neuf este format din doua sectoare, cate unul pe fiecare parte a Île de la Cité, unde piata Vert-Galant uneste cele doua sectoare. Podul are un total de 12 arcade, 7 din ele fiind pe unul din sectoare care uneste Île de la Cité de malul drept al Senei si celelalte 5 pe sectorul care uneste Île de la Cité de malul stang.

La Muzeul Carnavalet, o pictura numita “Spectacolul Bufonilor” prezinta podul, asa cum arata el intre anii 1665 si 1669. Se purtau numeroase dueluri pe el, trasurile nobilimii treceau pe el, negustorii isi vindeau marfa pe el si animatori precum Tabarin veneau aici in cautarea catorva monede. Din lipsa facilitatilor publice, podul a servit si ca o toaleta de facto.

• 1819: S-a născut Walter Whitman, poet, eseist, jurnalist și umanist american, considerat „cel mai mare poet american”, văzut ca primul poet urban.

Mama sa Loisia Van Velsor, care avea origini olandeze, nu stia sa citeasca prea bine si nici nu punea mare pret pe scoala, considerand mai importanta deprinderea unei meserii. De altfel, scriitorul s-a nascut intr-o familie numeroasa, el mai avand 8 frati, dintre care patru sufereau de diferite dizabilitati.

La varsta de 12 ani, si-a descoperit talentul la literatura cand a inceput sa lucreze in biblioteca scolii ca legator.

La varsta de 17 ani, a inceput sa predea lectii intr-o scoala marginasa, iar cinci ani mai tarziu s-a angajat la un ziar din New York.

A inceput sa scrie, perfectionandu-si tot ami mult stilul. Este autorul a peste 400 de poeme.A incetat din viata in anul 1892. pe 26 martie.

Considerat de contemporanii săi „cel mai mare poet american”, a fost unul dintre cei mai influenţi şi controversaţi scriitori ai epocii sale.

Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci şi cinci de limbi străine.

 Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...”

El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine.

Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane).

• 1859: Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară.

Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra,. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas.

Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859.

La Westminster s-a construit un turn cu ceas în 1288. Turnul actual a fost înălțat ca parte din proiectul lui Charles Barry de construcție a unui nou palat, după ce vechiul Palat Westminster a fost distrus de incendiu în noaptea de 16 octombrie 1834.

Noul Parlament a fost construit în stil neogotic. Deși Barry era arhitect-șef al Palatului, el a apelat la Augustus Pugin pentru a proiecta turnul cu ceas, turn ce se aseamănă cu alte turnuri proiectate de Pugin, printre care se numără cel de la Scarisbrick Hall. Proiectul turnului cu ceas a fost ultimul realizat de Pugin înainte de a înnebuni și a muri, el însuși scriind, la momentul când Barry a venit la el să ia schițele: „Nu am muncit niciodată atât de mult în viața mea [ca] pentru dl. Barry căci mâine îi dau toate schițele pentru terminarea turnului său cu ceas și este frumos.” Turnul are 96,3 m înălțime.

Primii 61 m de la bază sunt construiți din căramidă învelită în calcar de Anston colorat cu nisip. Restul turnului este din fier. Turnul își are baza pe o placă de beton pătrată cu latura de 15 m și cu o grosime de 3 m, aflată la o adâncime de 4 m sub pământ. Cele patru fețe ale ceasului se află la o înălțime de 55 m. Volumul interior al turnului este de 4.650 m³.

Deși este una dintre cele mai importante atracții turistice din lume, interiorul turnului nu este deschis vizitatorilor străini, doar cetățenii Regatului Unit putând să aranjeze vizite (cu multe zile în avans) prin intermediul parlamentarului lor. Turnul nu are lift, astfel că vizitatorii trebuie să urce toate cele 334 de trepte până la vârf.

Din cauza schimbării stării solului de la construcție (în primul rând prin construcția liniei de metrou Jubilee), turnul este ușor înclinat spre nord-vest, cu aproximativ 220 milimetri la fața ceasului, aproximativ 1/250.

Ceasul

Fețele

Big Ben a fost cel mai mare ceas cu patru fețe din lume, fiind depășit între timp de Turnul cu ceas Allen-Bradley din Milwaukee, Wisconsin. Acest ceas însă nu are clopot, deci ceasul din Westminster încă este cel mai mare ceas cu patru fețe și clopot din lume.

Față a Marelui Ceas de la Westminster. Orarul este de 2,7 metri lungime, iar minutarul are 4,3 metri lungime.

Ceasul și fețele sale au fost proiectate de Augustus Pugin. Fețele sunt fixate într-un cadru de fier cu diametrul de 7 m, care susține 312 bucăți de sticlă de opal. Unele din bucățile de sticlă pot fi înlăturate pentru inspectarea brațelor. Cadrul fiecărei fețe este aurit. La baza fiecărei fețe este gravată inscripția în latină:

„DOMINE SALVAM FAC REGINAM NOSTRAM VICTORIAM PRIMAM ”

care se traduce Doamne, apără pe a noastră regină Victoria Întâia.

Mecanismul

Turnul cu ceas la amurg, cu The London Eye în spate

Ceasul este celebru pentru acuratețea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul și ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, și de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcție au fost încredințate ceasornicarului Edward John Dent; după moartea sa în 1853, fiul său vitreg Frederick Dent i-a dus munca la bun sfârșit, în 1854. Întrucât turnul a fost terminat abia în 1859, Denison a avut timp să facă experimente: în loc să folosească un regulator și un remontoar, așa cum fusese inițial proiectat ceasul, Denison a inventat regulatorul gravitațional dublu cu trei picioare. Acest regulator dă cea mai bună separare între pendul și mecanismul ceasului. Pendulul este instalat într-o cutie închisă ermetic aflată sub camera ceasului. Ea are 3,9 m lungime, cântărește 300 kg și bate la fiecare 2 secunde. Mecanismul ceasului dintr-o cameră de sub ea cântărește 5 tone.

Deasupra pendulului este o mică stivă de monezi vechi britanice de un penny; ele sunt puse acolo pentru ajustarea orei ceasului. Adăugarea unei monede are ca efect o mică înălțare a poziției centrului de masă al pendulului, reducând lungimea efectivă a brațului pendulului și astfel mărind viteza cu care el se deplasează. Adăugarea sau înlăturarea unei monezi modifică viteza ceasului cu 0,4 secunde pe zi.

La 10 mai 1941, un bombardament german a deteriorat două dintre fețele ceasului și unele părți din acoperiș, precum și sala Camerei Comunelor. Arhitectul Sir Giles Gilbert Scott a proiectat un nou corp de clădire cu cinci etaje. Două etaje sunt ocupate de sala Camerei, inaugurată la 26 octombrie 1950. În ciuda bombardamentelor, ceasul a funcționat cu exactitate și clopotele au bătut în permanență de-a lungul Blitz-ului.

Clopotele

Clopotul cel mare

Al doilea „Big Ben” (centru) și clopotele de sfert de oră în The Illustrated News of the World din 4 decembrie 1858

Clopotul principal, denumit oficial Great Bell (în traducere, Marele Clopot), este cel mai mare clopot din turn. El a fost primul care a primit porecla Big Ben.

Clopotul instalat inițial cântărea 16.3 tone și a fost turnat la 6 august 1856 la Stockton-on-Tees de către John Warner & Sons. Clopotul a fost denumit în cinstea lui Sir Benjamin Hall, numele acestuia fiind gravat pe clopot. 

  
  Clopotele din turnul cu ceas Westminster

Cele patru clopote de sfert de oră bat de 16 ori (sunetele 5-20 din Westminster Quarter), urmate de Marele Clopot o singură dată.

Cum turnul nu era încă terminat, clopotul a fost instalat în curtea Palatului Westminster. Turnat în 1856, primul clopot a fost transportat la turn pe un tren tras de șaisprezece cai, avansul său lent fiind observat și aclamat de mulțime. Din păcate, în timpul probelor, clopotul a crăpat, nu a mai putut fi reparat și s-a făcut un altul nou. Clopotul a fost turnat din nou la Whitechapel Bell Foundry (turnătoria de clopote Whitechapel) cu o masă de doar 13,76 t. Acesta a fost ridicat 60 m până în clopotnița turnului cu ceas, efort ce a necesitat 18 ore. El are 2,2 metri înălțime și 2,9 metri lățime. Acest nou clopot a bătut pentru prima oară în luna iulie 1859. În septembrie și el a crăpat sub ciocan, la doar două luni după intrarea în uz. Directorul turnătoriei, George Mears, l-a acuzat pe Denison că a utilizat un ciocan de peste două ori mai mare decât masa maximă specificată. Timp de trei ani, Big Ben a fost oprit și ora fixă a fost bătută de clopotul mic cel mai de jos până la reinstalarea clopotului. Pentru reparații, s-a extras o bucată de metal din jurul crăpăturii, iar clopotul a fost rotit cu 45° pentru ca noul ciocan să lovească în alt loc. Sunetul clopotului Big Ben a sunat de atunci într-un fel neobișnuit și este încă utilizat astăzi cu tot cu crăpătură. La turnare, Big Ben era cel mai mare clopot din insulele Marii Britanii până la turnarea lui „Great Paul”, un clopot de 17 tone aflat în catedrala Saint Paul din Londra, în 1881.

Clopotele mici

Împreună cu Marele Clopot, turnul cu ceas găzduiește patru clopote mai mici care bat la fiecare sfert de oră. Cele patru clopote de sfert de oră bat pe tonalitățile: sol♯, fa♯, mi și si. Ele au fost turnate de John Warner & Sons la turnătoria Crescent în 1857 (sol♯, fa♯ și si) și 1858 (mi). Turnătoria se afla în Jewin Crescent, ceea ce astăzi este centrul artistic Barbican din Londra.

Clopotele de sfert de oră bat într-o secvență de 20 de bătăi, 1–4 la și un sfert, 5–12 la și jumătate, 13–20 și 1–4 la fără un sfert și 5–20 la oră fixă (cu 25 de secunde înainte ca clopotul cel mare să bată ora fixă). Întrucât clopotul cel mic (mi) bate de două ori la rând foarte repede, nu este suficient timp pentru a trage ciocanul înapoi și a repeta bătaia, și astfel el este dotat cu două ciocane aflate pe două părți opuse. Melodia este cea a clopotelor de la biserica Sf. Maria cea Mare din Cambridge, împreună cu ceea ce pare a fi o variație, atribuită lui William Crotch, după o bucată din Mesia de Händel. Versurile imaginare sunt tot cele de la Sf. Maria cea Mare și fac aluzie la psalmul 37: „All through this hour/Lord be my guide/And by Thy power/No foot shall slide".

Ele sunt scrise pe o placă de pe zidul sălii ceasului.

 

Porecla

Porecla Big Ben este centrul unor controverse. Inițial, această poreclă a fost dată clopotului mare; numele provine, probabil, de la Benjamin Hall, care a supervizat instalarea clopotului sau de la campionul englez la box de categorie grea Benjamin Caunt. Astăzi, termenul Big Ben se referă și la ceas, și la turnul său și la clopot, deși încă nu este acceptat universal pentru turn și pentru ceas.Unii autori de lucrări despre turn, ceas și clopot folosesc termenul Big Ben în titlu, după care clarifică faptul că subiectul cărții lor nu este doar clopotul, ci și ceasul și turnul.

• 1883: S-a născut Onisifor Ghibu, profesor şi politician român, unul dintre participanţii importanţi la Mara Unire din 1918, membru corespondent al Academiei Române.

Onisifor Ghibu s-a născut la 31 mai 1883, în Sălişte, judeţul Sibiu, unde a făcut şi şcoala primară. Studiile universitare le-a făcut la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi şi le-a desăvârşit la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest din urmă oraş universitar trecându-şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie şi în istorie universală.

Numele lui Onisifor Ghibu este evocat îndeobşte în asociere cu preocupările sale de pedagog, de istoric şi, mai ales, de militant pentru realizarea unităţii nationale, pentru păstrarea integrităţii statale, pentru educarea poporului prin intermediul şcolii, întru a cărei apărare şi creştere şi-a consumat viaţa. A fost unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918.

A mărturisit cu fermitate, prin discurs şi prin scris, credinţa neamului din care se trăgea. A luptat permanent pentru unitatea poporului său, atât din Ardeal, cât şi de peste Prut, iar atunci cînd drepturile sale erau lezate, nu a precupeţit niciun efort pentru a le apăra cu argumente istorice.

Neslăbita credinţă într-un ideal, ca şi disciplina muncii au fost cele care l-au ajutat să redacteze zeci de volume de pedagogie, studii politice, memorii, jurnale, să susţină o corespondenţă bogată cu personalităţi ale epocii sale, să scrie mii de articole.

Cunoştea la perfecţie germana, engleza, franceza, maghiara, latina şi se exprima în cea mai corectă şi mai rafinată limbă română literară.

Refugiindu-se în Moldova, a trecut Prutul şi s-a stabilit cu familia la Chişinău. Aici s-a angajat în lupta pentru reorganizarea învăţământului în limba română. A întemeiat şi condus revista Şcoala moldoveană şi ziarul Ardealul, devenit, în ianuarie 1918, România Mare.

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia l-a ales secretar general la Resortul de Instrucţie Publică din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu îndatorirea de a reorganiza învăţământul.

În această calitate, din decembrie 1918 până în aprilie 1920, cât a funcţionat acest Consiliu, a organizat învăţământul primar şi secundar, a înfiinţat Universitatea Românească din Cluj, Politehnica din Timişoara, Conservatorul din Cluj.

În vara lui 1945, a fost ridicat şi închis în lagărul de la Caracal, unde a rămas până la desfiinţarea acestuia, la sfârşitul anului. Nemulţumit de ceea ce se întâmpla, a scris memorii şi scrisori, a adresat petiţii conducătorilor ţării la acea vreme. De la una dintre aceste scrisori i s-au tras încă doi ani de închisoare.

• 1884: In SUA, sunt patentati fulgi de pormb Cornflakes, de catre John Harvey Kellogg

Primele cereale comerciale au fost produse de doctorul John Harvey Kellogg, care a copt la un loc grâu, ovăz și mălai, numindu-le „granola”. Marca Kellogg’s este și în ziua de azi una dintre cele mai bine vândute mărci de cereale din lume.

În 1894, Will Keith Kellogg lucra la un spital, fiind responsabil cu elaborarea unor noi reţete de mâncare pentru pacienţi.

Din greşeală, Kellog a lăsat prea mult timp la înmuiat nişte grâu. În loc să îl arunce, Kellog l-a copt şi l-a servit pacienţilor. A fost un adevărat succes, astfel că viitorul bogătaş a încercat şi alte cereale, între care şi porumbul. Aşa s-a născut brandul Kellog Corn Flakes, care a devenit rapid foarte popular în întreaga lume şi l-a făcut pe inventatorul său multi-milionar.

• 1891: A inceput constructia marelui drum siberian, calea ferata ce strabate toata Siberia pana la Vladivostok.

Calea ferată transsiberiană este o rețea de cale ferată care leagă Moscova și partea europeană a Rusiei cu Orientul Îndepărtat Rus, Mongolia, China și Marea Japoniei.

Proiectul și finanțarea construcției transsiberianului au fost aprobate de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Fiul său, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei a supravegheat construcția, numindu-l pe Serghei Witte director al Căilor ferate, în 1889.

Bugetul imperial de stat alocat giganticei lucrari a fost de 1 miliard 455 milioane ruble, între 1891 și 1913, un record depășit numai de cheltuielile militare din primul război mondial.

 Marele drum către Est: cum s-a construit calea ferată transsiberiană

• 1954: S-a născut Nicu Alifantis, muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet.

Unul dintre cei mai apreciați cantautori folk, Nicu Alifantis, s-a născut la 31 mai 1954, la Brăila.
 A debutat la TVR, în 1973, iar în 1976 i-a apărut primul disc, ''Cântec de noapte'', care includea cunoscuta piesă ''Decembre''.

După stagiul militar, a devenit membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, melodiile sale figurând pe compilațiile Folk 1 și 2 apărute la Electrecord în 1977, respectiv în 1978. În 1983, a apărut cu mai multe piese la casa de discuri, care marca 10 ani de activitate a cenaclului, conform www.cinemagia.ro.

A compus prima operă folk — ''După melci'' — pe versurile lui Ion Barbu, la albumul acesta, care cuprinde 9 piese, colaborând cu Costin Petrescu (tobe, instrumente de percuție), Evandro Rossetti (cobză, chitări), Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) și Niky Oagan (chitară solo, bass), potrivit site-ului www.foreverfolk.com.

În 1980 a colaborat la un single cu Florian Pittiș, dar și cu grupul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. În 1984 apare albumul ''Nicu Alifantis'', care include piesele ''Umbra'', ''Cântec de toamnă (''Emoție de toamnă''), pe versuri de Nichita Stănescu, Lucian Blaga sau Adrian Păunescu.

''Mitică Popescu'' (1984) este prima piesă de teatru pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonoră, dramatizare după Camil Petrescu, conform site-ului amintit.

Albumul ''Piața Romană nr. 9'' a fost orchestrat de Doru Căplescu, fiind urmat de albumul ''Risipitorul de iubire'', apărut în 1990.

Tot în 1990 a înființat propria casă de producție — Toji Productions — unde, în 1992, a editat single-ul ''Decembre'' (conținând piesele ''Rar'' și ''Decembre''), la care a colaborat cu Ioan Luchian Mihalea și Song. Albumul ''Ia Toji Baladist'' apare în 1993, toate cele 12 piese de pe album conținând cuvântul ''baladă'' în titlu.

Din 1995 a fondat un "grup de proiecte" intitulat Nicu Alifantis & ZAN, împreună cu Virgil Popescu — bass, voce, Sorin Voinea — keyboards, voce, Răzvan Mirică — chitară acustică, sitar, mandolină, voce, Relu Bițulescu — tobe, percuții și Nicolae Trăistaru — tehnic. Împreună înregistrează albumul ''Voiaj'', apoi albumul ''Nichita'' (1996), care este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind incluse scurte fragmente recitative cu Nichita Stănescu, precizează site-ul www.foreverfolk.ro.

În 1997 a publicat la Editura Nemira volumul de poezie ''Scrisori nedesfăcute". Doi ani mai târziu, a lansat un Best of — ''Nicu Alifantis 25'' — care încununa 25 de ani de carieră muzicală. Tot, în 1999, a înființat Fundația Nicu Alifantis, cu scopul de a promova "proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale", arată site-ul www.cinemagia.ro.

Albumul ''Neuitatele femei'' (2002) conține 11 piese, iar piesa care deschide albumul, ''Luni e ziua'', a fost compusă în 1996, pentru Festivalul de artă medievală de la Sighișoara. Piesa ''Cântic di sârmâniță'' este în limba aromână, pentru că Nicu Alifantis și invitatul său pe acest album Marius Bațu au rădăcini macedonene.

În 2004 apare albumul ''Șah-Mat''. La aniversarea a 50 de ani, pe 31 mai 2004, a susținut un concert la Teatrul Național din București, a cărui înregistrare apare, în 2006, sub numele de ''Simphonicu''.

Nicu Alifantis a susținut aproximativ 5.000 de concerte, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Alexandru Andrieș — ''Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei'', la Circul Globus din București, în 2003.

Nicu Alifantis a compus muzică de teatru pentru peste 100 de piese și a lucrat cu regizori ca Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcărete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Cătălina Buzoianu. A jucat roluri legate de muzică (acordeonistul din ''Furtuna'' lui Ostrovski, trubadurul din ''Swanewit'' de Strindberg etc.), de-a lungul anilor fiind angajat la Teatrul ''Maria Filotti'', Brăila (1975); Teatrul Mic, București (1979 — 1990); Teatrul ''Excelsior'', București (1990 — 2002); Teatrul ''Toma Caragiu'', Ploiești (din 2002).

A realizat coloana sonoră pentru 17 filme, a cântat tema filmului ''Ringul'' (regia: Sergiu Nicolaescu) și a jucat rolul Radu Cantacuzino în ''Bietul Ioanide'' în regia lui Dan Pița.

De-a lungul anilor, a fost recompensat pentru activitatea muzicală cu numeroase distincții.

Nicu Alifantis - Ploaie in luna lui Marte  

• 1957: Scriitorul american Arthur Miller este gasit vinovat de sfidarea Congresului, dupa ce a refuzat să dezvăluie nume de scriitori presupus a fi comunisti.

Găsit vinovat de sfidarea Congresului Miller a fost condamnat la o amendă 500 dolari sau treizeci de zile în închisoare, a fost inscris pe lista neagră, și i s-a anulat pasaportul american. La 8 mai 1958, condamnarea sa a fost anulată de către Curtea de Apel a SUA.

Arthur Miller a avut legături strânse cu Partidul Comunist american.

A fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască, laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

• 1988: S-a adoptat ”ziua fără fumat”, 

la propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a dorit in acest fel sa atraga atentia asupra pericolul pe care il reprezinta tutunul pentru societate,

OMS a adoptat o rezolutie in acest sens in 1987 prin care s-a stabilit ca „ziua fara fumat” sa fie marcata in data de 7 aprilie, un an mai tarziu, printr-un alt act, s-a decis ca Ziua mondiala fara fumat sa fie stabiliita anual pe data de 31 mai.

Scopul declararii acestei zile a fost acela de a atentiona opinia publice asupra efectelor negative pe care le implica fumatul. Anual, la nivel mondial, se inregistreaza cinci milioane de decese, din cauza acestui viciu. O zi internationala fara fumat se mai marcheaza in a treia zi de joi a lunii noiembrie, la initiativa si sub auspiciile “Uniunii internationale contra cancerului”.

In 1976, Divizia California a “American Cancer Society” a reusit sa convinga un milion de fumatori sa renunte pentru o zi la acest obicei, iar un an mai tarziu, a treia zi de joi din noiembrie a fost celebrata in SUA la nivel national ca zi fara tutun.

***

Să aveți o zi frumoasă!