16 Iunie

Este a 167-a zi a anului. 
Au mai rămas 198 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 31 m și apune la 21 h 02 m. 

Citatul zilei

„Planul înclinat al politicii se dovedeşte a fi din ce în ce mai primejdios pentru oamenii vieţii noastre publice. Gândiţi-vă, numai, la câţi alunecară pe el în ultimele zile! E adevărat că şi împrejurările au fost tari. Dar, oricum, eu o mărturisesc, tot ar fi fost de aşteptat parcă mai mult echilibru; şi mai multă stăpânire de sine. E o veche convingere a mea că oamenii politici gândesc surprinzător de puţin. Convingerea asta s-a verificat încă o dată acum. Căci toată lăbărţătura demagogică expusă la tribuna Camerei nu e de fapt, decât lipsă de înţelegere a unor situaţii, relativ simple totuşi: oamenii noştri doresc cu orice preţ să facă "carieră", şi cred că drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele "maselor". Iată unde ei se înşeală; şi încă fundamental.” (Nae Ionescu în ziarul "Cuvântul", 23 februarie 1933)

Ziua Internaţională a Copilului African

Se marchează din anul 1991, la iniţiativa Organizaţiei Unităţii Africane şi a UNICEF; comemorează evenimentele tragice care s-au petrecut în 16.VI.1976, în localitatea Soweto, din Africa de Sud, când, mii de copii şi de elevi au protestat şi au cerut dreptul la o educaţie de calitate şi dreptul de a învăţa în limba lor maternă. Din păcate, autorităţile au deschis focul împotriva manifestanţilor, fapt ce a dus la rănirea a peste o mie de persoane, alte aproape o sută fiind ucise. 

În 16 iunie 1976, în Africa de Sud, la Soweto, în timpul apartheidului și cu susținerea mișcării Conștiința neagră, mii de copii și studenți au ieșit în stradă pentru a cere dreptul la educație și cultură. Autoritățile au deschis focul asupra mulțimi...

 “Ziua Soweto – Ziua Internaţională de Solidaritate cu Popoarele Luptătoare din Africa de Sud”

Anul acesta Africa de Sud sarbatoreste 24 de ani de democratie si comemoreaza 40 de ani de la revolta tinerilor din 16 iunie 1976 impotriva regimului rasist.

O destinatie turistica inca nu foarte populara din pacate, Africa de Sud are enorm de multe de oferit.  

Pentru ca lucrurile nu au fost mereu ca azi, anul acesta, Africa de Sud sărbătoreşte 22 de ani de libertate şi aniversează 40 de ani de la revolta tinerilor din Soweto, 1976.  Aceste două evenimente  sunt un prilej de a comemora tragedia din 16 iunie 1976, iar pe de altă parte de a evidenţia rolul pe care tinerii sud-africani l-au avut la eliberarea ţării şi contribuţia lor la reconstrucţia şi dezvoltarea Africii de Sud.

Ziua Tineretului, 16 iunie, este cunoscută ca Ziua Revoltei din Soweto. Revolta a avut un final tragic, sute de tineri fiind ucişi de guvernul de Apartheid deoarece protestau împotriva impunerii limbii Afrikaans, limba opresorilor, ca limbă de predare în şcoli. Începând cu 16 iunie 1976, tinerii sud-africani s-au aflat în fruntea luptelor anti-apartheid, mulţi fiind obligaţi să renunţe la studii pentru lupta de eliberare a ţării. Ei au rămas linia întâi a rezistenţei anti-apartheid, alături de mişcarea tot mai puternică a sindicatelor şi o intensă susţinere internaţională îndreptată împotriva regimului rasist.

Abia la 27 aprilie 1994 luptele eroice pentru libertate care au angajat mişcări de masă, proteste ale femeilor, tinerilor, sindicatelor, grupărilor religioase, susţinute de acţiuni armate din umbră şi extinse la nivel internaţional prin mişcări anti-apartheid,  s-au finalizat cu primele alegeri democratice din Africa de Sud. Nelson Mandela, liderul protestelor, a votat pentru prima dată la 76 de ani, deşi vârsta de vot acceptată internaţional era 18 ani. El a fost primul preşedinte de culoare ales democratic pentru o ţară unită, democratică, lipsită de discriminări de gen sau rasiale. Data de 27 aprilie 2016 marchează 22 de ani de libertate pentru poporul sud-african.

Ziua internaţională a remiterilor familiale

Ziua internaţională a remiterilor familiale este marcată în fiecare an la data de 16 iunie, cu scopul de a recunoaşte contribuţia financiară semnificativă a lucrătorilor migranţi, pentru bunăstarea familiilor pe care le lasă acasă şi pentru dezvoltarea durabilă a ţărilor lor de origine, notează site-ul oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, www.un.org.

Totodată, marcarea acestei zile are scopul de a încuraja atât sectorul public cât şi pe cel privat, dar şi societatea civilă, să-şi intensifice eforturile pentru a maximiza impactul acestor fonduri în ţările în curs de dezvoltare.

Ziua internaţională a remiterilor familiale a fost proclamată de Consiliul de Guvernare al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă, la cea de-a 38-a sesiune a acestui for, ce a avut loc în februarie 2015, fiind ratificată de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia asupra migraţiei internaţionale şi a dezvoltării, adoptată la 21 decembrie 2016. Proclamarea unei astfel de zile reprezintă o oportunitate nu doar de a recunoaşte eforturile lucrătorilor migranţi la nivel global, ci şi de a consolida actualele parteneriate şi de a crea noi legături între sectoare, pentru promovarea remiterilor la nivel mondial.

Prima zi internaţională a remiterilor familiale a fost marcată la 16 iunie 2015, de către peste 400 de factori de decizie, reprezentanţi ai sectorului privat şi ai societăţii civile, în deschiderea celui de-al V-lea Forum Global al remiterilor şi dezvoltării de la Milano. În anul 2016, ziua internaţională a remiterilor familiale a fost susţinută de către 80 de operatori de transfer bancar, iar în 2017, această zi a primit un sprijin fără precedent din partea sectorului privat.

La Summit-ul privind dezvoltarea din septembrie 2015, statele membre ale ONU au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program de acţiune globală pentru eradicarea sărăciei, a foametei, reducerea inegalităţilor sociale şi economice, notează site-ul www.un.org. În vederea promovării echilibrului între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile - economic, social şi de mediu, Agenda 2030 include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale, potrivit www.mae.ro.

În atingerea acestor obiective sunt implicate şi cele aproximativ 200 de milioane de familii remitente, prin viaţa de zi cu zi şi aspiraţiile lor pentru viitor. Aceste familii au propriile obiective, cum ar fi reducerea sărăciei, sănătate şi nutriţie mai bune, oportunităţi de educaţie, condiţii de locuinţă şi de igienă mai bune, antreprenoriat etc. Ele se pot însă confrunta cu nesiguranţă în ceea ce priveşte economiile pe care le pot face în vederea asigurării unui viitor stabil.

Potenţialul valorii remiterilor familiale în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă este evident: un miliard de emitenţi şi de primitori şi o sumă estimată la 6,5 trilioane de dolari americani folosiţi în remiteri către ţări cu venituri mici şi mijlocii în perioada 2015-2030, indică site-ul www.un.org. Aceste resurse reprezintă tranzacţii financiare private între membrii familiei, folosite de către acestea pentru atingerea propriilor obiective. Potenţialul în ceea ce priveşte impactul remiterilor poate fi însă atins printr-o corelare cu politici publice coerente, împreună cu societatea civilă şi cu iniţiativele sectorului privat.

Potrivit site-ului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, www.un.org, conform estimărilor actuale, 75% din remiteri sunt folosite pentru satisfacerea nevoilor imediate, celelalte 25%, respectiv peste 100 miliarde de dolari americani, fiind disponibile spre a fi folosite în alte scopuri. Având în vedere toate aceste aspecte, familiile remitente vor economisi mai mulţi bani, vor investi mai mult şi vor trăi mai bine, aşa încât, oferindu-le acestora mai multe opţiuni de a-şi folosi banii într-un mod productiv reprezintă o modalitate de a contribui la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

Ziua mondială a limbii rromani 

În anul 1971, rromii au organizat primul Congres Mondial la Londra, acesta fiind piatra de temelie, la dezvoltarea comunității moderne a acestora.

Limba Rromani este de origine indiană şi apropiată de limba Hindi, una din limbile din India. Două treimi din vocabularul şi gramatica sa de bază sunt indiene. Restul îl constituie vocabularul împrumutat, în cea mai mare parte din limbile persană, greacă şi apoi din limbile europene de contact. În pofida pretinsei sale diversități dialectale, limba Rromani este una şi aceeași limbă iar Rromii din Rusia, Albania, Grecia, etc., pot comunica foarte ușor între ei în limba.

Limba rromani cuprinde mai multe dialecte, numărul total estimat de vorbitori fiind de peste două milioane. Numărul total de persoane de etnie rroma este cel puțin de două ori mai mare (chiar de mai mult de două ori, conform unor estimări). Mulți rromi sunt vorbitori nativi ai limbii țării în care trăiesc sau ai unei limbi care combină limba romani cu limba țării lor de rezidență. Limba romani (numită și rromani sau țigănească; autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de rromi. Limba face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba și hindi.

În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de rromani, țara cu cei mai mulți vorbitori fiind România (273.500 de persoane), urmată de Slovacia (253.943). Alte țări unde numărul de vorbitori este peste 100.000 sunt Cehia, Bulgaria și Ungaria. În termeni de procente din populația țărilor, Slovacia este pe primul loc cu 4,8% populație vorbitoare de limbă rromani; România este pe locul 6, cu 1,2%.

Primele cuvinte scrise în rromani datează din anul 1547, când englezul Andrew Borde publică în The First Boke of the Introduction of Knowledge treisprezece expresii uzuale în limba rromani, folosindu-se de cunoștințele superficiale ale unui informator.

Apartenența limbii rromani la grupul indic a fost recunoscută la sfârșitul secolului al XVIII-lea în mod independent de mai mulți filologi (Carl Gotthilf Büttner, Johann Christian Christoph Rüdiger, Peter Pallas , William Marsden) când au descoperit cca. 400 de rădăcini care au paralele în alte limbi din grupul indic. Se crede că s-a separat de celelalte limbi indice din nordul părții centrale a Indiei înainte de mijlocul secolului al III-lea e.n. și a evoluat apoi printre limbile indice de nord-vest și limbile dardice, de care s-a desprins ulterior.

Unele cuvinte rromani sunt folosite ca argou în limbile cu care a venit în contact. De exemplu, în limba română: baros/barosan, a hali, mișto, a mangli, a șuti, biștari.

Ziua legumelor proaspete

Ziua legumelor proaspete este una dintre sărbătorile internaționale care se celebrează astăzi, în ziua de 16 iunie. După cum bine știți legumele joacă un rol important în alimentația fiecărei persoane și pe lângă faptul că ne aduc necesarul de vitamine sunt și ușor digerabile.

Specialiștii în nutriție consideră faptul că oamenii nu consumă îndeajuns de multe legume, același lucru fiind valabil și pentru fructe. Stabilirea acestei zile dedicată legumelor vine mai degrabă din dorința de a face o campanie la nivel global prin care oamenii să conștientizeze că ar trebui să mai lase carnea deoparte din când în când, măcar pentru detoxifierea organismului, și să consume în loc mai multe legume.

Multitudinea de vitamin și minerale pe care le conțin aceste plante nu poate fi egalată de nimic în lume. Suplimentele alimentare nu sunt o soluție pentru a ne regla deficitul de vitamine și ar trebui pe cât posibil să ne ajustăm alimentația în așa fel încât să nu avem probleme.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1313: S-a născut  poetul  și umanistul italian  Giovanni Boccaccio; (d.21 decembrie  1375).

Povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul, 1470) au  influențat nu numai  literatura italiana, dar a  creat modelul genului literar al nuvelei si a influentat  creația multor scriitori europeni, exercitand  o deosebită influență asupra operelor scriitorilor  Geoffrey Chaucer (“The Canterbury Tales”, François Rabelais, Miguel de Cervantes, Gotthold Ephraim Lessing. În 1879, compozitorul Franz von Suppé ii dedica opera “Boccaccio”.

Decameronul

Așa cum rezultă din înțelesul grec al titlului, acțiunea are loc în decursul a zece zile. După o precuvântare dedicată "grațioaselor doamne" ("vaghe donne") care cunosc arta amorului, urmează o introducere ce dă un cadru terifiant atmosferei de groază care domnea în Florența bântuită de ciumă. Șapte tinere doamne și trei tineri s-au refugiat într-o vilă din apropierea Florenței pentru a scăpa de contaminare și, pentru a face să treacă timpul în mod plăcut, între conversații, banchete și dansuri, se adună zilnic - cu excepția zilelor de vineri și sâmbătă, dedicate practicilor religioase - într-o poiană, unde fiecare spune o povestire pe o temă prestabilită, propusă de fiecare dată de "regele" sau "regina" grupului, aleși prin rotație. La sfârșitul zilei, cele zece povestiri sunt urmate de un "canzone" (un recitativ în formă poetică) și de dans. A rezultat astfel un număr de 100 nuvele care alcătuiesc Decameronul, prima și în același timp cea mai bună operă în proză a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapă care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din care nu lipsesc picanteriile spre deliciul cititorului, cu o compoziție în formă magistrală și descrierea pregnantă a caracterelor. În unele cercuri puritane ale timpului, cartea a fost curând considerată periculoasă pentru moravuri, încât nu mult a lipsit să fie arsă în public, la îndemnul călugărului fanatic Girolamo Savonarola. În timpurile moderne, Decameronul are o mare audiență la public, au fost turnate și filme inspirate din această operă literară, printre care remarcabil este cel în regia lui Pier Paolo Pasolini (1971).

În anul 1351 este numit în administrația orașului Milano iar în 1359 înființează prima catedră de limbă greacă la "Studio Fiorentino". Între timp scrie "Trattatello in laude di Dante" (1357). După călătorii întreprinse la Napoli și Veneția, se întoarce la Florența, unde în 1373 primește o funcție de docent la "Universitatea Florentină" pentru a face comentarii asupra operei lui Dante. Starea sănătății lui se înrăutățește și la 21 decembrie 1375 moare în vila lui de la Certaldo.

Influența operei lui Boccaccio

În special creația sa majoră, Decameronul, a exercitat o deosebită influență asupra operelor scriitorilor europenei. Printre aceștia sunt de menționat Geoffrey Chaucer ("The Canterbury Tales", 1385-1400), François Rabelais, Miguel de Cervantes, Gotthold Ephraim Lessing. În 1879, compozitorul Franz von Suppé creează opera "Boccaccio".

• 1723: S-a născut Adam Smith, economist și filosof scoțian; (d. 17 iulie 1790).

Cartea sa „Avutia natiunilor”, a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa.

 Această lucrare a ajutat la crearea economiei  ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comertul liber si capitalism.

A introdus în economie conceptul economic si filosofie sociala de „mana invizibila”,o metafora care ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele societatii.

În cadrul mecanismului pietei, guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

În anul 1751, la vârsta de numai 27 de ani, Adam Smith a fost profesor de logică la universitatea din Glasgow, iar în 1752 a fost profesor de filosofie morală, pentru care era și mai bine plătit. Studenții lui aveau vârste cuprinse între 14 și 16 ani. Limba de predare era latina, Smith a fost însă un pionier al predării în limba engleză.

În această perioadă s-a împrietenit și cu David Hume.

N-a mai trăit să se poată bucura de succesul prietenului său, James Watt care a inventat mașina cu aburi. A murit în anul 1790. După moartea sa au fost arse, din dorința sa lăsată în testament, numeroase schițe private.

 

• 1835: A fost inaugurată, la Iași, sub domnia lui Mihail Sturdza și prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii, “Academia Mihaileană” .

La 16 iunie 1835, a fost inaugurata, la Iasi, sub domnia lui Mihail Sturdza si ,prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii.“Academia Mihaileana” Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835 – 1847).Aici se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și arhitectură. Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național si a pregatit o intreaga pleiada de intelectuali pe care ii regasim mai tarziu in randurile pasoptistilor si ai luptatorilor pentru Unire .

La început cursurile erau de 4 clase (2 inferioare şi 2 superioare), dar cu timpul au ajuns la 7 clase. În cursul superior se predau la început filosofia şi dreptul, iar mai apoi s-au înfiinţat catedre pentru toate ramurile ştiinţifice (chimie, matematică, arhitectură, etc.). Printre profesorii care au predat aici s-au aflat personalităţi de prim-rang ale culturii româneşti: Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, Cristian Flechtenmacher, etc.

În 1847, Mihail Kogălniceanu deschidea cursul său de istorie naţională şi, cu toate că făcea multe menajamente ruşilor, datorită abordării sale naţionaliste, a fost oprit să mai continue. Protectoratul rusesc încerca să oprească dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti prin intermediul unui institut superior de învăţământ, de aceea Academia a fost transformată într-o şcoală inferioară de limba franceză. Cu toate acestea, din Academia Mihăileană s-a dezvoltat mai târziu, cu mari greutăţi, viitoarea Universitate din Iaşi.

Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835 – 1847).Aici se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și arhitectură.

Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național si a pregatit o intreaga pleiada de intelectuali pe care ii regasim mai tarziu  in randurile pasoptistilor si ai luptatorilor pentru Unire.

Academia Mihăileană a fost prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, unde profesori români (Gheorghe Asachi, Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu ş.a.) şi străini au ţinut cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie şi arhitectură; în 1847 cursurile au fost suspendate de autorităţile vremii, profesorii fiind acuzaţi de propagarea unor idei revoluţionare

• 1858:  S-a născut  Regele Gustaf  al V-lea al Suediei; (d. 29 octombrie 1950).

A fost ultimul rege al Suediei care a intervenit direct în politica țării si de asemenea ultimul rege suedez   Comandant Suprem al Forțelor Armate Suedeze (între 1907 și 1939).

Gustav al V-lea a fost de asemenea ultimul rege suedez care a fost Comandantul Suprem al Forțelor Armate Suedeze (între 1907 și 1939). S-a considerat că avea simpatii germane în timpul Primului Război Mondial.

Gustav al V-lea era un pasionat jucător de tenis de câmp, participând la meciuri sub pseudonimul de Mr G. Ca jucător și promotor al acestui sport, a fost ales în 1980 în „International Tennis Hall of Fame”. Regele a învățat tenis în timpul unei vizite în Anglia în 1876 iar la întoarcerea în țară a fondat primul club de tenis din Suedia. În timpul domniei sale, Gustav a fost văzut deseori jucând tenis pe Riviera. În timpul unei vizite la Berlin, Gustav a mers la întâlnirea cu Hitler direct după un meci de tenis cu evreul Daniel Prenn.

Regele Gustav al V-lea a murit la Stockholm în 1950.

• 1890: S-a născut  Nae Ionescu, (n. 16 iun. 1890, Brăila - d. 15 mart. 1940), filosof și publicist român.

Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila - d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

A fost redactor-șef și director al ziarului „Cuvântul”. A susținut restaurația lui Carol II, s-a alăturat mișcării legionare, devenind, din noiembrie 1933, mentorul politic al acesteia. Internat în lagărul de la Miercurea Ciuc (1938). Domiciliu forțat în București. A respins ideea de sistem filosofic, definind filosofia ca filosofare (trăirism). Cursurile sale universitare („Istoria logicii”, „Metafizica”, „Teoria cunoștinței”, „Fenomenul legionar”) au fost publicate postum.

Gandirea sa a fost reprezentata de traditia spirituala a neamului romanesc si realismul unei epoci in care problemele existentialiste se razboiau cu angoasele personale. Iata ce declara insusi filozoful cu privire la convingerile sale:  „...nu există în chip normal în istorie feluri individuale, ci numai feluri naţionale de a trăi cuvântul lui Dumnezeu. De aceea comunitatea de iubire a Bisericii se acoperă structural şi spaţial cu comunitatea de destin a naţiei. Asta e Ortodoxia”  Din pacate, intregul sau concept filozofic cu privire la ortodoxia romana  a imbracat un ton nationalist, ceea ce l-a apropiat si catalogat ulterior apropiat al miscarii legionare. Dar Nae Ionescu a avut meritul de a ancora o intreaga generatie de oameni de cultura in spiritualitatea romaneasca, in incercarea de a defini si explica religia ortodoxa romaneasca.  Cu toate astea, Nae Ionescu a fost prima data accesibil romanilor din diaspora si abia dupa decembrie 1989 a fost facut cunoscut si romanilor din tara. El este mai putin cunoscut datorita picanteriilor din viata sa amoroasa si acestea nu sunt deloc putine daca ne gandim doar la femeile celebre cu care si-a intersectat viata: Maruca Cantacuzino-Enescu , sotia muzicianului George Enescu, Elena Popovici-Lupa si renumita pianista Cella Delavrancea, fiica cea mare a  scriitorului Barbu Stefanescu Delavrancea.  Si cum "rostul" femeii este sa ia mintile barbatului, nici Nae Ionescu nu a fost scutit de astfel de drame. Pentru unele dintre ele si-a parasit caminul conjugal, pentru altele a facut compromisuri personale de neimaginat.  Si cu toate astea, de fiecare data s-a intors la singura femeie care nu l-a parasit niciodata, desi inima lui incetase sa o mai considere sotie de foarte mult timp. In materialele ramase despre Nae Ionescu am gasit citate extraordinare care au descris in cuvinte clare si precise un gen de iubire platonic: . “Am iubit, măi, şi eu o fată, mult de tot, în tinereţe. Era frumoasă, cum mi se păruse că nu mai văzusem fată pân‐atunci. Şi am dorit‐o. Şi după mai multă sau mai puţină stăruinţă din partea mea, mi s‐a dat. Nu mai avusesem femeie pân‐atunci! Îţi închipui oare, ce‐am făcut atunci cu ea? Am petrecut o noapte albă. Noapte de care‐mi aduc aminte, ca acum, ca de cea mai mare biruinţă a mea spirituală! Am petrecut toată noaptea lângă ea, privind‐o cu adoraţie, destăinuindu‐mă şi pradă entuziasmului, fără să mă ating de ea. Pricepi tu asta?” – asa descria filozoful prima sa idila sentimentala.  Dar barbatul a iubit dintotdeauna femeia, unii doar cate una, altii le-au iubit la gramada, pe rand, pe care le-au expus ca pe trofee stanse la gramada. A iubit-o efemer pe Ileana Baston, cu patima fulgeratoare pe Ştefania Zottoviceanu, cu eleganta spirituala si curtoazie cavalereasca pe Maruca Cantacuzino, cu prietenie pe  Elena Popovici‐Lupa si cu pasiune devastatoare pe  Cella Delavrancea. N-am inteles daca in toate femeile care i-au marcat viata a cautat dragostea in acceptiunea sa perfecta si intangibila sau  femeia a fost un reper stabil si etern in sirul lung de incertitudini si intrebari corora a incercat sa le dea variate forme de raspuns. Indiferent ca e reprezentat femeia in viata lui, un lucru ramane cert: experientele sale amoroase au condus catre dureri, catre infrangeri si respingeri. Pe fiecare dintre ele le-a iubit altfel si fecare a raspuns chemarii lui in felul ei personal.

Sotia sa, Elena-Margareta, avea sa ii faca o "schiţă de portret" lui Nae Ionescu acuzandu-l de misoginism, desi nu ii punea la indoiala  "calităţile morale şi intelectuale". Dupa pronuntarea  divortului, tusele au devenit mai aspre si mai concise, descriindu-i ambitia, vanitatea si nestatornicia. 

In 1938, tot sotia sa avea sa consemneze in jurnalul ei personal: “Nae e un om slab; e un om de cap, dar nu de acţiune. Străluceşte ca aurul, dar nu ca diamantul: ca aurul se poate transforma în praf. Inteligenţa lui rară poate cuceri nenumărate spirite, dar mîna lui nu poate stăpîni pe nimeni; el e cel stăpînit de toţi şi de toate. Şi în primul rînd e stăpînit de dorinţa de a stăpîni..." (Joi 24 februar 1938, Bucureşti)” Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca, desi ea a fost marele perdant in aceasta relatie, un lucru a reiesit foarte clar din notele ei: ca l-a iubit pana la moarte.  Ca si-a trait umilinta in tacere, cu discretie, desi in sufletul ei curgeau valuri de nefericire si frustrare: "Doamne, îndură-te! [...] Ce plăcere poţi găsi în a chinui un om care nu mai face două parale ? N-a mai rămas nimic bun în mine. Sînt adînc obosită, sînt şi bătrînă; [...] îndură-te odată, îndură-te şi aruncă-mă în abis ca pe o jucărie stricată, striveşte-mă ca pe o gînganie fără importanţă, dar striveşte-mă complet şi prefă-mă din nou în pămînt, ca să se isprăvească odată! [...] Mă pedepseşti zilnic, de dimineaţă pînă seara. De ce, Doamne? Eu nu mai înţeleg nimic. Şi atunci de ce continui să mă chinuiesti, dacă tot nu pricep nici cauza, nici rostul acestei pedepse? Sînt tare obosită. Fă să adorm definitiv în noaptea asta. îndură-te, îndură-te, îndură-te!". Linistea avea sa si-o gaseasca dupa 33 de ani, dupa moartea singurului barbat pe care il iubise in viata ei: "Niciodată n-o să te mai văd? Niciodată, niciodată. Tu să mori şi eu să rămîn aici? Nu, Nae, nu. Nu tu ai murit azi, ci eu. Tinereţea mea, viaţa mea toată se stinge azi. Toate iluziile mele şi toate visurile mele au murit azi, fiindcă eu nu am trăit decît pentru tine şi pentru copilaşii noştri (Vineri 15 martie 1940)".

 Cine l-a ucis pe Nae Ionescu?

 

• 1903: Henry Ford fondează la Detroit, compania „Ford Motor Company”, care va deveni unul din giganții mondiali ai construcției de automobile.

Henry Ford (n. 30 iulie 1863 – d. 7 aprilie 1947) a fost fondator al industriei americane de automobile, a întemeiat Ford Motor Company (1903), autor al unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

Ford s-a lansat într-o fabrică modificată în 1903 cu 28.000 de dolari de la doisprezece investitori, în special de la John Francis Dodge și Horace Elgin Dodge care mai târziu au fondat "Compania de automobile a fraților Dodge". În timpul anilor de pionierat, compania a produs numai cateva bucăți de Ford T Model pe zi într-o fabrică pe Bulevardul Mack din Detroit, Michigan. Grupuri de câte doi-trei oameni munceau la fiecare automobil, de la componente până la comenzile de la alte companii. Henry Ford a avut 40 de ani când a înființat compania Ford, care va avea să devină una dintre cele mai mari și mai profitabile companii din lume, de asemenea fiind și printre puținele companii care au supraviețuit Marii Depresiuni. Ford este cea mai mare companie din lume aparținând unei singure familii, fiind în managementul familiei Ford de mai bine de 100 de ani.

• 1913: Începutul celui de-al Doilea Război Balcanic.

La data de 16 iunie 1913 se declanșează cel de-al Doilea Război Balcanic între Bulgaria pe de o parte şi Grecia şi Serbia pe cealaltă, cărora li se va alătura mai târziu România şi Turcia. Încă din timpul Primul Război Balcanic din 1912  atunci când Turcia a fost învinsă, coaliția formată din Serbia, Grecia și Bulgaria au cucerit fostele teritorii otomane din Macedonia, precum și cea mai mare parte a Traciei. Însă după terminarea războiului, între aceste țări au început divergențe cu privire la împărțirea teritoriilor cucerite. Astfel, Bulgaria nemulțumită de câștigurile teritoriale, în special în Macedonia, a pornit un război de cucerire a acestor teritorii, la care Grecia și Serbia au răspuns prin încheierea unui pact militar, destinat împotriva expansiunii bulgare. Și cum arbitrajul Rusiei progresa foarte încet, deoarece rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani și anume Serbia și Bulgaria, au început confruntări militare între trupele bulgare și cele sârbe. Astfel, la 16 iunie 1913, regele Bulgariei Ferdinand de Saxa Coburg Gotha a ordonat trupelor bulgare să atace și pozițiile grecești, declarând război și acestei țări. Pentru Bulgaria, războiul oferea o excelentă ocazie de a ocupa întreaga Macedonie, în timp ce pentru Serbia și Grecia, războiul însemna șansa de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica Bulgaria să ocupe sudul Balcanilor. Numai că bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc, iar forțele bulgare au fost nevoite să se retragă pe o poziție la nord de Salonic, așteptând momentul prielnic de a neutraliza armata sârbă din Macedonia centrală, printr-un atac concentrat asupra acesteia. Însă pentru a preîntâmpina pretențiile și așa destul de pronunțate ale Bulgariei în Balcani, care dorea însăși porțiuni din Dobrogea, la începutul lunii iulie armata română a intrat în Dobrogea de sud şi a cerut guvernului de Sofia încetarea acțiunilor militare din Macedonia. Iar pentru a înrăutăţi și mai mult situaţia pentru Bulgaria, turcii au profitat de acest fapt  pentru a-şi recupera fostele posesiuni din Tracia, inclusiv Adrianopolul. În aceste condiții Bulgaria a fost nevoită să încheie pace și astfel, prin Tratatul de Pace de la București din august 1913, această țară va pierde cea mai mare parte a teritoriilor câştigate în Primul Război Balcanic, inclusiv sudul Dobrogei și cea mai mare parte a Macedoniei. Numai că această pace va fi doar una temporară, întrucât peste numai zece luni luptele vor reîncepe în zona Balcanilor, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

• 1917: Prima mașină pentru curse „ custom made”

În aceasta zi Harry Miller a construit Golden Submarine, prima dintre scumpele sale masini de curse custom made, care va schimba forma masinilor din cursele americane.Factura finala a Golden Submarine a avut o valoare inimaginabila pentru acele vremuri, adica 15.000 de dolari.Culoarea sa aurie a fost obtinuta prin combinarea lacului cu praf de bronz. Construita pentru renumitul pilot de curse, Barney Oldfield, Golden Submarine avea cockpit-ul total inchis. Cabina inchisa a fost ceruta de Oldfield, care a ajutat la designul masinii, pentru a oferi o mai buna siguranta in caza de rasturnare.El isi pierduse prietenul apropiat, Bob Burman, intr-un accident cu un an inainte.Golden Sunbarine a fost prima masina de curse amaricana care beneficia de sudura electrica a componentelor caroseriei.Motorul, componenta care mai tarziu avea sa defineasca cariera lui Miller, avea patru cilindri si un ax cu came.Dezvolta o putere de  136 de cai la 2950 rpm, avea 2 bujii pe cilindru si magneto.

• 1921: A fost constituită, la Bucureşti, Societatea „Orient Radio” (Rador), agenţie telegrafică de presă. 

Rador era la început o afacere privată (apărută la iniţiativa lui Noti Constantinde, secretar la Legaţia română din Paris, şi Sebastian Şerbescu, avocat), dar statul român a cumpărat, prin Ministerul de Externe, totalitatea acţiunilor agenţiei, în anul 1926, devenind astfel prima agenţie de presă oficială a României; prin Legea din 24.III.1926 aceasta a devenit „Societatea Rador – Agenţie de informaţii telegrafice”. După instalarea regimului comunist, prin Decretul nr. 217 din 20.V.1949 se hotăra organizarea Agenţiei Române de Presă „Agerpres” de pe lângă Consiliul de Miniştri, prin preluarea personalului şi a patrimoniului „Rador”; primul director al „Agerpres”: Ion Popescu-Puţuri. La 8.I.1990 a apărut Decretul-lege al Consiliului Frontului Salvării Naţionale prin care se înfiinţa Agenţia de presă „Rompres”, ca urmare a reorganizării „Agerpres”. Din iulie 2008 „Rompres” a revenit la numele „Agerpres”. NOTĂ: Prima agenţie de presă românească a fost înfiinţată la 15/27.III.1889, la iniţiativa ministrului de externe P.P. Carp; această agenţie („românească, naţională şi autonomă”) a funcţionat sub numele de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română şi era subordonată Ministerului Afacerilor Străine. Agenţia Română a funcţionat până spre finele anului 1916, când şi–a încetat temporar activitatea, în timpul primului război mondial

• 1925:  S-a născut la Cofa, jud Hotin, Anatol E. Baconsky, poet, prozator, eseist, traducător român; (d.4 martie 1977 în timpul marelui cutremur).

A fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista.

Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Baconschi.

A publicat sub numele A. E. Baconsky.

A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene.

A murit in cutremurul din 4 martie 1977.

• 1963, 16-19: A avut loc zborul navei cosmice sovietice „Vostok-6”, pilotată de Valentina Tereşkova, prima femeie care s-a aflat în spaţiu

 Misiunea cosmică a avut ca obiectiv efectuarea unui zbor în grup, cu nava „Vostok-5” (pilotată de Valeri Bîkovski); misiunea a durat 70 de ore şi 50 de minute, nava efectuând 48 de rotaţii în jurul Pământului; participarea la zbor a unei femei a făcut posibilă o analiză comparativă a influenţei factorilor specifici asupra organismului uman de ambele sexe.

Rusoaica Valentina Tereşkova a devenit, pe 16 iunie 1963, prima femeie care a efectuat un zbor în spaţiu, o realizare considerată atât o reuşită ştiinţifică, cât şi un atu major în epocă pentru propaganda Uniunii Sovietice.

Valentina Tereşkova, prima femeie care a ajuns în spaţiu, în urmă cu 50 de ani La doi ani după zborul istoric al lui Iuri Gagarin - autorul primului zbor uman în spaţiu -, Valentina Tereşkova a ajuns în spaţiu la bordul vehiculului Vostok-6 şi a devenit, la vârsta de 26 de ani, o eroină naţională.

Ea a rămas până în zilele noastre singura femeie din lume care a efectuat un zbor individual în spaţiu, fără coechipier.

În aprilie 1962, cinci femei sovietice au fost selecţionate în cel mai mare secret, pentru un zbor spaţial: două inginere, o învăţătoare, o stenografă şi o muncitoare care efectuase 90 de salturi într-un club de paraşutişti amatori, Valentina Teraşkova.

După şapte luni de antrenamente intense, Tereşkova este aceea care a fost aleasă, probabil datorită biografiei sale, considerată ideală pentru regimul sovietic.

Provenind dintr-o familie de ţărani, ea conducea în epocă secţia de tineri comunişti (Comsomol) dintr-o uzină de textile din Iaroslavl, o localitate aflată la o distanţă de 280 de kilometri de Moscova.

Totul se petrecea în cel mai mare secret şi familia ei a aflat despre reuşita Valentinei abia atunci când Moscova a anunţat evenimentul pentru lumea întreagă.

Când Valentina a decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, un alt vehicul spaţial sovietic, Vostok-5, lansat cu două zile înainte şi pilotat de cosmonautul Valeri Bykovski, se afla deja pe orbită.

În timpul misiunii sale de trei zile, capsula Vostok-6 în care se afla Valentina Tereşkova a efectuat 48 de rotaţii în jurul Terrei. Cei doi cosmonauţi au comunicat între ei, iar Tereşkova a putut chiar să îi cânte lui Bykovski.

Însă zborul Valentinei Tereşkova s-a derulat cu multiple dificultăţi, ale căror detalii au fost dezvăluite abia după prăbuşirea URSS.

"O problemă a apărut chiar în prima zi de zbor", a povestit Valentina Tereşkova, într-o conferinţă de presă organizată la Moscova la începutul lunii iunie.

"Din cauza unei erori tehnice, vehiculul era programat nu pentru o aterizare, ci pentru o urcare" în spaţiu şi se îndepărta tot mai mult de Terra, a dezvăluit ea.

Orbita vehiculului a fost corectată, însă constructorul Serghei Korolev, cel care a trimis-o în spaţiu, i-a cerut Valentinei să nu vorbească cu nimeni despre acel incident. "Am păstrat secretul timp de 30 de ani", a spus ea.

În raportul ei oficial, cosmonauta rusă a spus că, în timpul zborului, costumul ei - inspirat de cel de scafandru - o rănea la unul dintre picioare, iar casca, foarte grea pe umeri, îi strângea capul. Ea a dezvăluit şi faptul că a vomat în timpul zborului.

Toate aceste informaţii au fost păstrate sub tăcere în epocă, pentru a nu afecta imaginea triumfală a primului zbor în spaţiu realizat de o femeie.

Aterizarea Valentinei Tereşkova a generat multe îngrijorări la sol. Comunicaţiile cu Terra s-au întrerupt chiar înainte de debutul operaţiunii de coborâre, a povestit generalul sovietic Nicolai Kamanin, care coordona la acea vreme industria spaţială rusă.

Valentina Tereşkova s-a catapultat din capsula ei spaţială - o procedură normală pentru revenirea pe Terra a primilor astronauţi - şi a aterizat cu paraşuta în Munţii Altai din sudul Siberiei.

Cosmonauta rusă a povestit în diverse interviuri că, în timpul aterizării, s-a lovit cu nasul, brutal, de viziera căştii sale şi că a trebuit să ascundă acea vânătaie sub un strat de fard în timpul ceremoniilor oficiale.

La două ore după revenirea ei pe Terra, specialiştii de la centrul spaţial rus nu avea încă nicio informaţie despre "Pescăruş" (indicativul ei de la sol), îşi aminteşte constructorul rus Boris Certok.

Salvatorii au descoperit-o la mai multe zeci de kilometri distanţă de zona prevăzută, la cinci ore după aterizare, a relatat Valentina Tereşkova.

Cel de-al doilea zbor spaţial al unei femei, sovietica Svetlana Saviţkaia, a avut loc abia în 1982. Prima americancă, Sally Ride, a ajuns în spaţiu abia în 1983.

La fel ca Iuri Gagarin, Valentina Tereşkova a ajuns în spaţiu o singură dată.

La câteva luni după acel zbor, s-a căsătorit cu cosmonautul Adrian Nicolaiev.

Căsătoria lor era "probabil utilă politicii şi ştiinţei", a spus generalul Kamanin. În 1964, Valentina Tereşkova a născut o fetiţă, Elena, care a devenit primul copil născut dintr-un cuplu de cosmonauţi. Valentina şi Adrian s-au despărţit ulterior.

Valentina Tereşkova, în vârstă de 76 de ani, a ocupat diverse funcţii onorifice în epoca sovietică şi este încă deputat în Duma, camera inferioară a Parlamentului rus.

Ea a declarat recent că, în ciuda vârstei sale, ar fi "pregătită" pentru a merge pe Marte, chiar dacă acel zbor va avea un singur sens, fără a avea prevăzută o întoarcere pe Terra.

 

• 1999: Pentru a marca atingerea statistică, în anul 1999, a şase miliarde de locuitori pe Terra, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat acea dată drept „Ziua celor şase miliarde”.

In 1974, Organizatia Natiunilor Unite proclamase “Anul International al Populatiei” si invitase, pentru prima data in istorie, toate statele lumii la Conferinta Mondiala a Populatiei ale carei lucrari s-au desfasurat in luna august in Bucuresti. In acel an populatia mondiala atinsese pragul de 4 miliarde de locuitori, asta in timp ce populatia Terrei a ajuns la primul miliard de locuitori in jurul anului 1804, la 2 miliarde 1927, pentru ca apoi numarul locuitorilor sa se ridice la trei miliarde in 1960, 4 miliarde in anul1975. A urmat anul 1987, cand s-a atins cifra de 5 miliarde de locuitori, iar in anul 1999 se sarbatorea Ziua celor sase miliarde. Pragul de 7 miliarde de pamanteni a fost atins in Filipine, pe 30 octombrie 2011, odata cu nasterea micutei Danica Camacho. La nasterea acesteia a asistat si Lorrize Mae Guevarra, atunci in varsta de 12 ani si care, in 1999 fusese declarata simbolic pamanteanul cu numarul sase miliarde. O.N.U. estimeaza ca populatia globului va atinge 8 miliarde de locuitori in anul 2025, urmand ca pana in 2050 numarul acesteia sa creasca la 9 miliarde.

Să aveți o zi frumoasă!