29 Iunie

Este a 180-a zi a anului. 
Au mai rămas 185 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 34 m și apune la 21 h 04 m.  

Citatul zilei

"Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina." (Antoine de Saint-Exupéry)

Ziua Internațională a Dunării

Happy Danube Day 2018!

În fiecare an, pe 29 iunie, la propunerea ţărilor dunărene şi sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), serbăm Ziua Internațională a Dunării. Această zi marchează semnarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia (Bulgaria).

Manifestările dedicate acestei zile se desfășoară în toate cele 14 state dunărene, pentru a marca dorința acestor țări de a adopta măsuri și strategii comune pentru protejarea fluviului european în fața unor amenințări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inundații) sau poluări accidentale. În zonele din apropierea malurilor fluviului sunt organizate festivaluri, întâlniri publice, evenimente educative și de divertisment. Ziua Dunării înseamnă solidaritate între popoarele care împart acest bun comun, în ciuda diferențelor de culturi și istorii, având în schimb o dorință comună - responsabilitatea de a proteja această resursă prețioasă. 

Ziua Internaţională a Dunării a fost sărbătorită pentru prima dată în 2004 pentru a marca zece ani de la semnarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea.

În 2018, tema propusă de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea pentru sărbătorirea Zilei Internaţionale a Dunării este "Fii activ pentru o Dunăre mai sănătoasă!" ("Get active for a healthier Danube!").

Dunărea – al doilea mare fluviu al Europei după Volga, atât ca lungime (2.857 km) cât şi ca debit (aproximativ 5.600 m3/sec la intrarea în România) – reprezintă o adevarată axă a Europei Centrale, pe care o leagă de Marea Neagră. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră din Germania prin două izvoare (Brege şi Brigach) şi se varsă în Marea Neagră prin cele trei braţe: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe. În drumul său, străbate teritoriul a 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Moldova şi Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad).

La propunerea ţărilor dunărene şi sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), în fiecare an pe 29 iunie serbăm Ziua Internațională a Dunării. Această zi marchează semnarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia (Bulgaria).

Din regiunile Alpilor, Carpaţilor şi Balcanilor îşi colectează resursele de apă unul dintre cele mai mari fluvii ale Europei – Dunărea. Cu cei 2857 km lungime, Dunărea este al doilea fluviu al Europei, după Volga, şi al treilea ca importanţă economică, după Rin şi Volga.

Adesea denumită “marea diagonală a Europei”, Dunărea drenează depresiunile Panonică şi Pontică, ambele înconjurate de masive hercinice, alpine, carpatice, dinarice şi balcanice, traversînd în drumul său 13 ţări (Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).

Are un bazin hidrografic de 805300 km2. Suprafaţa bazinului ocupă 8% din continentul european. Are un bazin aproape simetric, cca 56% din suprafaţă se află situată pe partea stîngă a fluviului şi 44% pe dreapta.

Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), de unde culege doi afluenţi, Brege şi Brigach, care emerg de sub vîrful Kandel (1241 m) şi se unesc la Donaueschingen (678 m), în curtea castelului Fürstenberg.

Cumpăna apelor urmăreşte, în partea de sud, crestele Munţilor Alpi, Dinarici şi Balcani, care separă bazinul hidrografic al Dunării de bazinele învecinate ale Mariţei, Strumei, Vardarului şi Drinei, iar pe partea de nord, crestele Munţilor Jura, Boemiei şi Carpaţilor îl separă de bazinele Rinului, Elbei, Oderului, Vistulei şi Nistrului.

Artera principală a Dunării s-a format la sfîrşitul Pliocenului şi începutul Cuaternarului, ca urmare a drenării succesive, în timp, a unor lacuri imense din bazinele Vienei, Panonic şi Pontic, care fuseseră separate din Marea Sarmaţiană ca urmare a ridicării sistemului montan.

Importanţa Dunării, ca linie de demarcaţie şi cale de comunicaţie, este recunoscută din antichitate: de la Regensburg pînă aproape de vărsare, reprezenta limita septentrională a marelui Imperiu Roman, care a creat pe traseul său numeroase oraşe cetăţi.

Catenele muntoase, alcătuite din roci dure, reprezintă şi limitele convenţionale care împart Dunărea în trei sectoare principale: Dunărea superioară (sectorul alpin), Dunărea mijlocie (sectorul panonic), Dunărea inferioară (sectorul carpato-pontic).

Pentru multe popoare ale Europei fluviul Dunărea este leagănul existenţei, trecutul şi viitorul, 80 milioane de locuitori ai continentului folosind resursele de apă ale Dunării. Proslăvit şi cîntat în operele marilor istorici, compozitori, poeţi şi pictori, în ultimele decenii el a devenit pentru majoritatea europenilor nu numai un simbol al unirii, dar şi un criteriu de înţelegere a responsabilităţii şi securităţii ecologice pentru fiecare din noi şi a generaţiilor viitoare.

Dunărea şi afluenţii ei constituie un sistem ecologic unic, un complex preţios de teritorii naturale. Fluviul serveşte ca sursă de apă potabilă, în agricultură, industrie, pentru producerea energiei electrice, şi în scopuri recreative.

În ultimul deceniu al secolului trecut a fost constatată degradarea calitativă a apei în fluviul Dunăre. Pe măsura creşterii aportului de poluanţi, starea ecologică a fluviului s-a înrăutăţit treptat în cursul lui mijlociu şi inferior.

Astfel, în scopul protecţiei mediului ambiant în bazinul Dunării, pe 29 iunie 1994, la Sofia, Bulgaria, a fost adoptată Convenţia privind cooperarea pentru  protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 323-XIV din 17 martie 1999. Rolul de organ internaţional constituit în scopul asigurării activităţii efective a Convenţiei îi revine Comisiei Internaţionale pentru ocrotirea Dunării (ICPDR), care ulterior a declarat data de 29 iunie Ziua Dunării.

Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România

În baza protocolului încheiat la 20 octombrie 1993 între Ministerul Justiției și Patriarhia Română, s-a decis reluarea activității religioase în penitenciarele din România, sub patronajul spiritual al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii sistemului.

Ziua de 29 iunie, la care se sărbătoresc Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a devenit și Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România. În cadrul acestor unități, se organizează ''Ziua porților deschise'', precum și manifestări menite să omagieze foștii și actualii lucrători din acest sistem. Această zi constituie un bun prilej pentru promovarea tradițiilor organizaționale ale instituțiilor penitenciare, precum și pentru îmbunătățirea percepției opiniei publice cu privire la rolul lucrătorilor de penitenciar în societate.

Ziua camerei de fotografiat – 29 iunie

Astăzi când faci o fotografie cu o simplă apăsare pe buton este greu să te gândeşti că, în trecut, oamenii nici nu bănuiau că va exista aşa ceva în lume.

Cine a inventat aparatul de fotografiat

Fotografia nu a fost inventată de o singură persoană, la fel ca multe altele. Doar ideea de a îmbunătăţi un lucru cum este el astăzi, că a trecut prin multe etape, te ţine cu acest gând.

Alhazen este denumit astăzi ca cel care a descoperit elementele de bază ale camerei obscure şi tatăl opticii moderne. Alţii spun că Roger Bacon ar fi, de fapt, cel care a construit prima cameră obscură prin care putea fi privit soarele.

Mai sunt menţiuni care arată faptul că încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei.

În 1568, Daniello Barbaro a montat pe camera obscură lentile şi a făcut posibil ca acea gaură prin care pătrundea lumina să fie schimbătoare pentru a accentua imaginea şi a-i oferi claritate.

În 1816, Joseph Niepce a realizat un aparat foto dintr-o cutie de bijuterii la care a ataşat o lentilă de microscop. El a reuşit astfel să facă un negativ. El a folosit hârtie îmbibată în clorură de argint, care se închidea la culoare când era expusă la lumină. Cum al doilea tratament chimic nu era cunoscut, pentru a deveni poza clasică, fotografia lui Niepce a rămas doar un negativ. Se spune că ar fi făcut fotografia în Franţa. A avut nevoie de 8 ore de expunere.

În 1835, William Talbot a fost primul care a transformat negativul în pozitiv. Aparatul său de fotografiat avea 6 cm lăţime, iar când apăsa declanşatorul se dechidea un obturator, lumina pătrundea prin obiectiv, traversa diafragma şi impresiona filmul. În camera obscură el introducea o hârtie în soluţie de nitrat de argint, pe post de suport negativ, iar după ce aceasta se usca era trecută prin iodură de potasiu, apoi spălată cu apă, şi uscată la întuneric. Hârtia pentru pozitiv era tratată cu o soluţie de sare de bucătărie şi nitrat de argint. Cele două hârtii se suprapuneau şi erau ţinute, sub presiune, într-un cadru, apoi scoase la lumină cu negativul deasupra până când imaginea apărea pe pozitiv. Ca fixator se folosea bromura de potasiu, care a fost înlocuită cu hiposulfitul de sodiu.

Au urmat apoi numeroşi participant la îmbunătăţirea aparatului de filmat, iar în 1888 a fost pusă la vânzare primul aparat de fotografiat, opera lui Eastman Dry Plate şi a Companiei de Film şi era folosit un sistem Kodak.

Camera de fotografiat a devenit un obiect foarte obișnuit în ziua de astăzi, iar răspândirea rețelelor sociale ne ajută să răspândim pozele reușite pe care le-am făcut de-a lungul timpului.

La început aparatele de fotografiat erau deosebit de scumpe și scoteau numai poze alb-negre, iar ca și bliț era folosit un amestec format din praf de pușcă și alte substanțe.

De la tehnica inventată de francezul de Joseph Niépce și instrumentul său numită heliograf care a realizat prima fotografie în anul 1825, a trecut destul de mult timp, iar acum tehnologia a devenit accesibilă pentru oricine astfel că fiecare persoană își poate permite un astfel de instrument.

Au mai urmat mulți alți inventatori și pionieri în domeniul fotografiei precum Louis Jacques Daguerre, Hamilton Smith sau George Eastman, fondatorul companiei Kodak și cel care în anul 1888 a vândut primul aparat de fotografiat al acestei firme devenite celebre între timp.

Leica I a fost unul dintre cele mai populare camere foto în anul 1925, ceea ce a dus la apariția mai multor competitori, printre care și Kodak cu al său Retina I în 1934. Japonezii au pus bazele firmei Canon în 1936, care a început să producă astfel de dispozitive care au devenit și ele extrem de apreciate, mai ales în SUA.

Prima cameră digitală a apărut în Japonia, la sfârșitul anului 1989 și a fost produsă de compania Fuji și costa și ea câteva mii de dolari.

Fotografiile au acum rezoluții foarte mari, sunt digitale, obiectivele camerelor de fotografiat sunt uimitoare și surprind și cele mai mici detalii, unele au chiar touchscreen și câteva milioane de culori.

Ziua camerei de fotografiat este dedicată acestui progres tehnologic deosebit de important și care ne-a ajutat încă de la apariția sa, să surprindem momentele plăcute și imaginile minunate pe care ni le dăruiește viața. Totodată, multe evenimente  pot fi păstrate mult mai ușor în acest fel, pentru a ne aduce aminte cu plăcere lucrurile cu adevărat frumoase din viața noastră.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in aceeasi zi deoarece amandoi s-au savarsit la Roma, din porunca imparatului Nero, Petru fiind rastignit cu capul in jos, iar lui Pavel taindu-i-se capul. Moastele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, potrivit Sinaxarului, au fost puse impreuna. Traditia a consemnat ziua de 29 iunie ca data a martirajului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Cercetarile mai noi au stabilit cu o anume precizie ca Petru a fost rastignit in anul 64, iar Pavel a fost decapitat in anul 67. Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt autori de epistole incluse de Biserica intre textele canonice ale Noului Testament (Pavel – 14; Petru – 2).

Pe 29 iunie, Biserica ii praznuieste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Sunt cinstiti in aceeasi zi, pentru ca au murit pe 29 iunie, anul 67. Sfantul Petru a primit moartea prin rastignire, cu capul in jos, iar Sfantul Pavel prin taierea capului, deoarece era cetatean roman si nu trebuia omorat asemeni sclavilor.

Sunt praznuiti impreuna si pentru ca au marturist in comun dumnezeirea lui Hristos. Petru, la intrebarea Mantuitorului: "Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?" in numele tuturor apostolilor a raspuns: "Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui Viu" (Matei 16, 16). Iar Sfantul Apostol Pavel spune in Epistola catre Coloseni, capitolul 2, versetul 9: "Caci intru El, in Hristos, locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii".

Potrivit Traditiei, Petru si Pavel au fost intemnitati o vreme in aceeasi celula, in inchisoarea mamertina din Roma, unde si-au convertit temnicerii si s-au rugat pana cand in mijlocul celulei a aparut un izvor care se poate vedea si in prezent.

O alta virtute comuna a celor doi Sfinti Apostoli este dragostea jertfelnica fata de Hristos si fata de Biserica: L-au iubit pe Hristos pana la moarte. S-au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru adevarul ei, indurand o multime de suferinte, persecutii, inchisoare, foamete, primejdii de multe feluri.

Petru s-a numit la inceput Simon. Hristos i-a schimbat numele in Chefa - Petru, care inseamna "piatra", si arata taria, statornicia si neclintirea. Iar Sfantul Apostol Pavel s-a numit Saul. Pavel inseamna "mic" si arata parerea de sine lipsita de ingamfare, defaimarea de sine si smerenia.

Sfantul Petru a devenit ucenicul Mantuitorului dupa ce a fost martorul unei minuni: intr-o dimineata, Hristos a vorbit multimii la tarmul lacului Ghenizaret. Pentru a fi mai bine auzit, s-a urcat in corabia lui Simon Petru, pe care l-a rugat sa o departeze putin de la tarm. Dupa ce a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon sa pescuiasca. Acesta, neincrezator, intrucat se ostenise in zadar toata noaptea, asculta de Invatator si arunca mrejele. Multimea pestilor prinsi il va infricosa: "Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos", va spune el. Hristos i-a raspuns insa: „Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni". Petru va lasa totul si va urma Mantuitorului.

Sfantul Apostol Pavel, prigonitor al crestinilor, primeste misiunea sa mearga la Damasc sa-i aresteze pe cei care cred in Hristos si sa ii aduca in lanturi pentru a fi judecati. Inainte de a intra in Damasc o lumina puternica l-a invaluit si orbit si i-a spus: Saule, Saule de ce ma prigonesti? Dar cine esti Tu? Eu sunt Iisus pe care Tu Il prigonesti. Si ce trebuie sa fac? Du-te in Damasc in casa lui Anania si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci. A fost condus in cetatea Damascului la Anania, care l-a primit in casa lui, l-a hranit si i-a talcuit Evanghelia. Acolo, in casa lui Anania si prin mainile aceluia, Saul s-a botezat primind numele Pavel.

Calendarul creștin îi celebrează la 29 iunie pe Sființii Petru și Pavel, căpeteniile Apostolilor. În calendarul popular, aleasa sărbătoare poartă numele de Sânpetru de Vară sau Sărbătoarea Lupilor, moment ce marchează mijlocul verii agrare. În unele zone, la această dată începe secerișul

Tradiţii strămoșești pentru noroc şi sănătate

Sfântul Petru este sfetnicul lui Dumnezeu

Prin tradiţie, Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu și la marile praznice bisericești , ca și la marile sărbători creștine, când se deschid cerurile, la miezul nopții, credincioșii au ocazia să-l vadă de Sfântul Petru  așezat alături de Dumnezeu la masa împărătească. Și această imagine este reală, spun legendele, deoarece Dumnezeu îl consultă pe Sfântul Petru  de câte ori ia decizii importante. De asemenea, Sfântul Petru îl însoțea pe Dumnezeu în drumețiile lui pe pământ.

Sfântul Petru a primit misiunea să vegheze la porțile Raiului

Datorită încrederii în Sfântul Petru, Dumnezeu i-a încredinţat acestuia cheile Raiului şi misiunea de a veghea la porţile sale. Pentru că este stăpânul cămărilor cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii. În atribuţiile Sfântului Petre intră şi topirea în bucăţele mici şi fierberea grindinei, pentru ca acesta să nu distrugă recoltele.

Sfântul Petru este patronul agricultorilor

Fiind și patronul agricultorilor, Sfântul Petru răspunde de reușita recoltelor, guvernează căldura  și  ploile. Atunci când praznicul său nu este  respectat de oameni, Sânpetru trimite pe pământ grindină și tunete.  Această zi îi protejează și pe agricultori.

Sfântul Petru împlinește o dorință celor care țin post negru

Prin tradiție, se spune că , persoanele care țin post negru în ajunul sărbătorii, Sfântul Petru le împlineşte cea mai importantă dorință.

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă

În această zi , oamenii din mediul rural ştiu că după Amuţitul cucului nu mai este mult până la seceriş. Din ziua de Sâmpetru de Vară încetează să mai cânte şi privighetoarea.

Merii nu se scutură până în ziua praznicului

În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Sânpetru îi octotește pe călătorii rătăciţi

Tot în această zi, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care devin călăuze  bune pentru călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

La Moşii de Sânpetru se dau de pomană vase cu băutură și mâncare

În ziua praznicului există obiceiul  să se împartă  și pomeni. În popor se spune că Moșii de Sânpetru  au fost niște bătrâni, care împărțeau pomeni săracilor întâlniți în drumul lor și  făceau numeroase minuni. În memoria acestor Moși, gospodinele împart săracilor vase pline cu vin, cu apă, cu  lapte și mâncare gătită, pâine, flori și lumânări aprinse, pomeni care să le astâmpere setea și foamea pe lumea cealaltă.

Un ritual care aduce sporul în gospodărie

În ziua praznicului, pentru sporul casei şi pentru sănătate, se  respectă tradiţia Moşilor de  Sânpetru: credincioșii sfinţesc la biserică  pachete cu colaci, lumânări, mere dulci, mere acrişoare, zarzăre şi cu  colivă; apoi, aceste ofrande se împart săracilor: copii și bătrâni.      
  

Când  este dezlegare la consumul de mere

Prin tradiţie, tinerele nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere ; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la  mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.  

Cum s-a inaugurat postul Sfântului Petru

O legendă spune că Sfântul Petru ajuta deseori o pescăriță din satul natal,  de câte ori aceasta avea necazuri. Într-o noapte, aceasta a prins o mulţime de peşti. A doua zi însă, ea n-a reuşit să vândă în târg decât o mică parte din cantitatea pescuită. Supărată, pescăriţa s-a plâns  Sfântului Petru, iar acesta a poruncit ca sătenii să țină post, astfel încât, să se vândă la târg tot peştele prietenei sale. Cu acest prilej, se spune, că s-a inaugurat postul Sfântului Petru.

Un ritual pentru frumuseţe contra pistruilor

Un vechi ritual respectat până în zilele noastre este de mare ajutor oamenii pistruiaţi. Ei trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Ce prevestește prognoza meteo în ziua praznicului

Tradiția spune că dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase sau seci de miez.

În ziua praznicului se respectă și sărbătoarea lupilor

În această zi, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane în păduri,  în gospodării sau în zone isolate.  Totodată, lupii nu se alungă cu focuri de armă,  pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Ritualul cu mere dulci pentru împlinirea unei dorinţe

În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, după masa de prânz, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, apoi ne punem o dorinţă fierbinte ... 

Talismanul cu usturoi și frunze de pelin pentru noroc

Din vremuri îndepărtate, în ziua praznicului, mamele pregătesc un talisman pentru fiicele lor: o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin.Talismanul este purtat timp de trei zile de fetele lor pentru ca acestea să fie apărate de farmece şi de iele, care ar putea să le fure norocul. . 

Apostolii Petru şi Pavel sunt protectorii penitenciarelor

Sfinții  Apostoli Petru și Pavel sunt considerați protectorii  spirituali  ai deținuților  și personalului care lucrează în  administraţia penitenciarelor. Și cei doi Apostoli au fost închişi, dar nu pentru fapte rele sau pentru că ar fi greşit faţă de semeni, ci pentru că ei l-au recunoscut pe Iisus ca fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor. 

Sa-i rugam pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel sa mijloceasca pentru noi, ca Dumnezeu sa ne daruiasca dragoste pentru Hristos si sa ne faca si pe noi marturisitori ai dreptei credinte.

Să-i felicităm pe sărbătoriți !

În ziua praznicului să-i felicităm pe toţi sărbătoriți, pe cei care poartă  slăvitele lor nume:  Petre, Petru, Petrişor, Petruţ, Petruş, Petrică, Pătru, Petruţa, Petronela, Pavel, Pavelică, Paveluţă, Păvălaş, Paul, Paulică, Paulin, Petrache, Paula,  Petruţa,  Paulina și  Paula și să le urăm ca Sfinții Apostoli Petru și Pavel să le împlinească  dorințele! La mulți ani!

Evenimente de-a lungul timpului...

• 120:  Două diplome militare descoperite la Porolissum și Cășeiu vorbesc de Dacia Superior. 

In diploma militară descoperită la Porolissum (azi, satul Moigrad din judeţul Sălaj), se menţionează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior, Cn. Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus.

Aceste diplome  datate la 29 iunie 120, sunt   primele care dovedescschimbări în organizarea administrativă a Daciei,  respectiv existenţa Daciei Superior, formată din zona nordică a fostei provincii Dacia, până la Arieș și Mureșul superior.

Având în vedere faptul că Legiunea a IV-a Flavia Felix fusese transferată la Singidunum, în Dacia Superior rămânea o singură legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce înseamnă că guvernatorul provinciei avea să fie de acum încolo de rang praetorian.

Inițial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavând nicio legiune, erau  conduse de un procurator Augusti.

• 1400: Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova (până 1 ianuarie 1432); 

Alexandru cel Bun a consolidat statul pe plan extern și intern, a aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înființat episcopiile din Roman și Rădăuți și a clădit mânăstirile Moldovița și Bistrița.

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, vine la domnia Ţării Moldovei susţinut militar de Mircea cel Bătrîn (domn al Munteniei), care îşi dorea un aliat în scaunul de la Suceava.

Predecesorul său, la domnia Moldovei, Iuga, este luat ostatic în Muntenia de Mircea cel Bătrîn, unde probabil şi va muri ulterior fără a reveni în Moldova.A fost un domn paşnic, de unde şi numele de “cel Bun“, un bun gospodar, continuînd politica de extindere dusă şi de Roman I Voievod. Ţara Moldovei s-a întins încetul cu încetul de la nucleul unde se formase, regiunea din nord-vest cu capitala la Suceava, cu marele oraş Baia din ce în ce mai mult. Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea pînă la Marea Neagră, icluzînd şi Cetatea Albă la Nistru, mare cetăţuie, veche de pe vremea bizantinilor, deţinută apoi de negustorii genovezi.

În momentul cînd Moldova devine stăpînă pe această regiune, Cetatea Albă este încă în mîna genovezilor care acceptă însă suzeranitatea voievodului moldovean. Mai tîrziu, în vremea lui Ştefan cel Mare, deasupra unei întrări pe cetate, se va afla stema Moldovei, capul de zimbru sau, mai corect, de bour, stemă ce se mai vede şi astăzi.

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmînd negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat pentru prima oară şi oraşul Iaşi.

Alexandru cel Bun cu soţia şi clerul întîmpină moaştele sfinte ale Sfîntului mucenic Ioan cel Nou venite la Suceava

Pînă la Alexandru cel Bun Voievod, numirea lui Iosif ca Mitropolit în Moldova nu era primită de Patriarhul de la Constantinopol, care vroia să impună un mitropolit grec, fapt ce a creat o mare schismă între biserica moldovenească şi Patriarhia ecumenică (Patriarhia Constantinopolului).

Meritul lui Alexandru cel Bun a fost obţinerea acordul Patriarhului de recunoaştere a lui Iosif ca mitropolit canonic asupra întregii Moldove în anul 1401. Delegatul în această privinţă a domnitorului a fost Grigore Ţamblac, originar din Tîrnova în Bulgaria, care a revenit de la Constantinopol cu un hrisov care recunoştea pe Iosif Mitropolit al Moldovei.

În 1402 (după alţi istorici în 1415) Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfîntului mucenic Ioan cel Nou. În afară de consolidarea Mitropoliei Moldovei, Alexandru cel Bun a întemeiat două mănăstiri: Moldoviţa şi Bistriţa, în cea din urmă fiind ulterior înmormîntat

In calitate de vasal al lui Vladislav Jagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, și la Marienburg, în 1422, ambele fiind câștigate de către polonezi. De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman.

Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le apere.Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în timpul luptelor dintre Polonia si Ungaria.

În urma lui au ramas mai multi fii, care s-au luptat ani de zile intre ei pentru a ocupa tronul tarii.

• 1521: Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului

Scrisoarea , datată 29 iunie 1521, reprezintă primul text redactat în limba română, cu caractere slavone care s-a păstrat.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) este cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner) a fost redactată probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În scrisoare nu este menționată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise și a persoanelor implicate. Din acea vreme mai există și alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman I.

Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relațiilor foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Brașovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română : ...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelese în limbâ striinâ....

• 1819: S-a născut Nicolae Bălcescu istoric, scriitor, revoluţionar şi animator al Revoluţiei Paşoptiste din Ţara Românească. 

Născut într-o familie de mici boieri, a preferat sa ia numele de familie al mamei, întrucât tatăl său a murit de timpuriu.

Alături de fratele său mai mic, Barbu Bălcescu, a participat la Revoluția din 1848.

Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu.

Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824.

Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala.

Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.

A studiat la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu.

La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui voda Bibesc.

Nicolae Balcescu  ”sufletul revolutiei de la 1848″  .

După ce este eliberat, înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită „Frăția”, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită „Magazin istoric pentru Dacia”, apărută începând cu 1844.

În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848 si inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari.

Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.

Arestat la 13 septembrie 1848 de otomani care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice.

În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol.

Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român.

La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri.

Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.

Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 – 1863.

  Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze o miscare a forțelor revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l’Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă.

Medicii îl sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta si Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”.

Moare la Palermo de tuberculoză, la vârsta de 33 de ani,la 29 noiembrie 1852.

Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește (audio)

• 1866: Parlamentul României adoptă prima constituție a țării, una dintre cele mai avansate a acelor timpuri.

Inspirată din Constituţia Belgiei din 1831, a fost adoptată în timpul regelui Carol I (1 iul. 1866). A fost în vigoare, cu unele mici schimbări, până în anul 1923.

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat. prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

    este prima constituție internă românească

    a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri

    a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831

    este un act de factură liberală

    proclama suveranitatea națională

    guvernarea era reprezentativă și responsabilă

    se instituia principiul separării puterilor în stat

    monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară

    stabilea libertăți și drepturi cetățenești

    includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar

    este prima realizare a lui Carol I

    a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa

    cuprinde 8 titluri și mai multe articole

    instituțiile centrale ale statului erau:

        Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă

Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de Parlament

        Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"

• 1873: S-a născut Petre Antonescu, renumit arhitect şi profesor universitar roman ; (m. 23 aprilie 1965)

S-a aflat printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, dominând activitatea arhitecturală din prima jumatate a sec.al 20-lea prin promovarea unui stiul arhitectural neoromanesc. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Romane.

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primariei Municipiului București, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiovași cea a Bancii de Investitii din București.

• 1891:  S-a născut  Petre Andrei, savant sociolog,  filosof, profesor universitar şi politician român; (29 iun. 1891-1940).  

A fost ales  membru post-mortem (1991) al Academiei Române, profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică.

  Schimbarea regimului politic din România, prin renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro-antonescian , a avut unele urmări pentru Petre Andrei: a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat.

În urma unei percheziții domiciliare, când urma să fie arestat de legionari,   pe 4 octombrie 1940 a ales să își pună capăt zilelor.

• 1900: S-a născut Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry, romancier, eseist şi reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist.

 S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "Le Petit Prince" ("Micul Prinţ", 1943), una din cele mai răspândite cărţi din lume, tradusă în circa 110 limbi.

"Micul Prinţ", o alegorie despre condiţia umană şi, totodată, cel mai bine vândut roman pentru copii pe plan mondial.

La începutul celui de al doilea război mondial se înrolează în aviaţia militară franceză şi, după armistiţiul din 1940, părăseşte Franţa şi se stabileşte la New York.

După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia şi Corsica. În timpul unui zbor de recunoaştere deasupra Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborît şi Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

In 1998 s-a găsit în Marea Mediterană o brăţară cu gravura numelui său şi bucăţi din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării în faţa Marsiliei au fost scoase la suprafaţă fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără îndoială ca aparţinând avionului cu care zburase Saint-Exupéry.

"Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."

Micul Print, scrisa de Antoine de Saint-Exupery, este una dintre cele mai frumoase carti existente in literatura universala, ce se adreseaza atat celor mici, cat si celor mari. Pentru noi, atunci cand am recitit-o la o varsta matura, a fost cartea care ne-a invatat sa visam mai mult, sa iubim, sa ne ascultam inima si sa punem suflet in tot ceea ce facem.
Anul acesta, povestea Micului Print a implinit 70 de ani, iar de cand a fost prima data publicata la New York, in 1943, au fost vandute peste 145 milioane de exemplare in intreaga lume, traduse in 270 de limbi si dialecte.

Daca nu ati citit-o pana acum, va invitam cu draga inima sa o faceti - cartea are puterea de a va face viata mai frumoasa si de a va reda optimismul.
Noi am ales pentru voi cateva citate celebre din poveste, in speranta ca, dupa ce le veti citi, veti reusi sa iesiti din monotonia si rutina zilnica si va veti bucura mai mult de viata. Fiecare fraza de mai jos poate fi interpretata dupa bunul plac, asa ca va rugam sa le cititi cu atentie si sa va tineti mintea si inima deschise, astfel incat sa va puteti bucura de fiecare cuvintel intelept in parte.

1. Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.
2. Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii.
3. Orice viata este un miracol.
4. Sunt singur, sunt singur, sunt singur – raspunse ecoul.
5. Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

6. Daca muncim numai pentru bunurile materiale, ne cladim singuri temnita.
7. Pentru a fi fericit trebuie doar sa te gandesti ca undeva, printre milioane de stele, este fiinta iubita.
8. A te judeca pe tine insuti este mult mai greu decat a-i judeca pe altii. Daca ajungi sa te judeci cum trebuie, inseamna ca esti intr-adevar un om intelept.
9. Viata nu are sens decat daca o schimbi cat de cat.
10. Esecurile ii intaresc pe cei puternici.

Bonus: 11. Accepti sa mori doar pentru ceea ce te face sa traiesti.

Citate Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ

 (Articol preluat integral de pe metropotam.ro)

Citate

•        Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.

•        Prietenia este în primul rând pacea reciprocă şi zborul spiritelor pe deasupra amănuntelor vulgare.

•        Şi tu, dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale: ele conduc spre eternitate. E singurul drum care există. Şi pentru asta suferinţa te înalţă, atunci când o accepţi.

•        A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.

•        A fi om înseamnă a fi responsabil. Înseamnă a cunoaşte ruşinea în faţa unei nefericiri care nu părea să depindă de tine. Înseamnă a fi mândru de o victorie pe care au obţinut-o tovarăşii tăi. Înseamnă a simţi, aşezându-ţi piatra, că şi tu contribui la construirea lumii.

•        Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.

•        Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii.

•        Nu ai dreptul să eviţi un efort decât în numele altui efort mai mare, pentru că trebuie să creşti neîncetat.

•        Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.

•        Dacă refuzi să fii răspunzător de înfrângeri, nu vei fi răspunzător nici de victorii.

•        Dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale; ele conduc spre eternitate. E singurul drum care există, şi asta pentru că suferinţa te înalţă atunci când o accepţi.

•        Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.

•        Nu pui temelia libertăţii când împuşti pe cei ce gândesc altfel decât tine.

• 1932: Audiwerke, DKW, Wanderer şi Hoch fuzionează luând naştere Auto Union şi celebrul logo cu patru cercuri înlănţuite.

Din cauza pierderilor pe care companiile Audiwerke/DKW, Horch şi Wanderer le înregistrau în acea perioadă cele patru hotărăsc să se unească sub denumirea Auto Union. Simbolul ales pentru a simboliza fuziunea a fost unul cât se poate de evocator, cele patru cercuri, şi peste ani a devenit unul dintre logo-urile inconfundabile. Iniţial acest logo a fost plasat doar pe modelele de curse Auto Union, care concurau cu cele Mercedes de la egal la egal, în timp ce mărcile din alianţă foloseau logo-urile proprii.

Alianţa a fost însă dizolvată în 1965, atunci când Volkswagen a cumpărat Auto Union şi singura marcă păstrată a fost Audi. Logo-ul cu patru cercuri a fost însă salvat şi folosit pentru a evidenţia noua marcă din portofoliul VW.

• 1969: Jimi Hendrix a susţinut ultimul său concert în festivalul de la Denver in statul american Colorado.

 Jimi Hendrix a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale hard rock-ului, un chitarist cu o tehnică de neîntrecut, numit de revista Rolling Stone, în anul 2003, „cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor“.

Johny Allen Marshall Hendrix, pe numele lui complet, s-a născut în Seattle, pe 27 noiembrie 1942, şi a învăţat să cânte la chitară de unul singur. În 1966, s-a stabilit în Londra, unde a pus bazele formaţiei Jimi Hendrix Experience, alături de basistul Noel Redding şi de bateristul Mitch Mitchell. Primul single a fost „Hey Joe“, care a propulsat trupa în topurile britanice.

Un an mai târziu, Hendrix a susţinut primul concert adevărat în ţara natală, la festivalul de la Monterey, la finalul căruia i-a uimit pe toţi cei prezenţi când şi-a dat foc la chitară. Ulterior, incendierea instrumentului a devenit un fel de marcă a artistului, care a fost preluată de numeroşi artişti rock.

Trupa lui Hendrix a lansat piesele „Purple Haze“, „Foxy Lady“ şi „The Wind Cries Mary“, devenite piese de rezistenţă. Albumele, printre acestea numărându-se „Are You Experienced?“, „Bold as Love“ şi „Electric Ladyland“, au făcut istorie. Ulterior, Hendrix a format o nouă trupă, Band of Gypsies.

Artistul a susţinut ultimul concert în august 1970, la un festival rock britanic. Un an mai târziu, a fost lansat un album solo al lui Hendrix, „The Cry of Love“, pe care acesta l-a înregistrat înainte de a muri.

*** 

Să aveți o zi frumoasă!