Semnificatia numelor Petru si Pavel

Popular si deopotriva apreciat, avand o traditie indelungata in onomastica noastra, prenumele de baiat Petru este considerat o formatie romaneasca, mai cu seama un nume de persoana care s-a format in cadrul onomasticii noastre, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Petru este clara. Aflam, astfel, ca acest prenume masculin semnifica „piatra, roca, stanca”. Aceasta interpretare se bazeaza pe cuvintele lui Iisus adresat apostolului cu acelasi nume: „Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Kefa”, unde „kefa” corespunde substantivului comun „kepha”, ce inseamna „piatra, roca, stanca”.

Pe de alta parte, alti cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest cuvant ar fi de origine arameana, sensul sau fiind diferit. Nu putem, chiar si asa, ignora nici numele de origine latina Petrus sau cel din onomastica greceasca, Petros. Primul nume de persoana mentionat a dus la aparitia unor astfel de forme. Cat despre fenomenul de raspandire, trebuie mentionat ca la acesta au contribuit mai multi factori.

In primul rand, cultul Sfantului Petru devenise tot mai popular, atat in aceasta parte a Europei, cat si in Occident. In acelasi timp, in spatiul romanesc, numele Petru era popularizat atat de acest cult, cat si de diferitele ritualuri practicate de romani, pana la inlocuirea lor definitiva. O dovada a popularitatii de care s-a bucurat este aparitia unor forme derivate, cum ar fi, de pilda, Petruca, Petrusca, Petrus, Petruta, Petrascu, Petrache, Petre, Petrea, Petric, Petricel, Petrasco etc.

Aproximativ 500.000 de români îşi sărbătoresc astăzi onomastica. În calendarul creştin-ortodox, sunt sărbătoriţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Sfinţii Petru şi Pavel sunt consideraţi principalii propovăduitori ai religiei creştine în lume. Dacă povestea apostolilor este destul de bine cunoscută şi disponibilă pe mai toate site-urile, noi vă propunem câteva detalii de originea numelor Petru şi Pavel şi lista sărbătoriţilor de astăzi.

Pe cine felicităm astăzi

Nume de bărbaţi: Petre, Petru (şi Petrişor, Petruţ, Petruş, Petrică), Pătru, Pavel (şi Pavelică, Paveluţă, Păvălaş), Paul (şi Paulică), Paulin, Petrache, Pavăl. Interesant este că există - şi este sărbătorit astăzi - numele de Patronel. El este purtat însă de doar doi români.

Nume de femei: Paula, Petra, Petruţa, Paulina, Polina, Petronela. Un nume rar pentru fetele sărbătorite astăzi este Petriţa. 342 de românce îl poartă.

Circa 208.000 de români poartă numele Petre sau Pavel. Circa 76.000 poartă numele Paul. La femei, cele mai folosite nume derivate din cele ale Sfinţilor Petru şi Pavel sunt Paula (circa 46.000) şi Petronela (circa 34.000).

Originea numelor:

Paul - din latinescul paulus - mic, umil

Pavel este varianta slavă a lui Paul

Petru şi Petronela - din grecescul petros- piatră Credinţe populare

Sfinţii Petru şi Pavel au parte şi de legende populare.

Despre Sfântul Petru, se spune că are cheile de la poarta Raiului şi este mâna dreapta a lui Dumnezeu. El este socotit ca stăpânul pietrei (vezi originea numelui) şi al grindinei. Mai mult, Sfântul Petru este ocrotitorul plugarilor.

O asociere interesantă se face între Sfinţii Petru şi Pavel şi apariţia licuricilor. Se spune că, la 29 iunie, sfântul Petru pocneşte din bici, iar scânteile ajung pe Pământ sub formă de licurici.

Petru (nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de "piatra, stanca") se lamureste prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 - loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal", scaunul de la Roma fiind, prin traditie, "scaunul Sfantului Petru"). Fruntas al apostolilor (fiind cel mai in varsta dintre ei), Simon-Petru a fost martirizat sub imparatul Nero, pe colina Vaticanului, chiar in locul unde astazi se inalta marea bazilica San Pietro. La romani, Sf. Petru este prezent deopotriva in traditia folclorica (Sampetru) si in cea bisericeasca. Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").

Pavel este forma romaneasca a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, "mic"), incetatenita sub influenta greco-slava. Paul/Pavel, supranumit "Apostolul neamurilor", s-a adaugat mai tarziu cetei apostolice, dupa vestita convertire de pe drumul Damascului, cand a avut vedenia luminoasa si a auzit glasul Domnului: "Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? Iar el [Saul, viitorul Paul/Pavel] a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa lovesti cu piciorul in tepusa..." (Fapte 9, 4-5). Din prigonitor al crestinilor, Saul devine, sub noul sau nume (interpretat ca expresie a smereniei primenitoare), cel mai asiduu propovaduitor al cuvantului evanghelic, sfarsind martirizat la marginea Romei (dupa unii, cam deodata cu Sf. Petru). La noi, formele cele mai raspandite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei iesite azi din uz), cu diminutive ca Pavelica, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelita, Pavaluta, Paveluta etc.). Paul (pronuntat uneori Pol si diminutivat mai ales Paulica) si Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenta occidentala, mai ales catolica. La fel si Paulin (care apare insa mult mai rar) si chiar Paulina (desi acesta din urma are si unele precedente locale). Ca si numele Petru, Pavel/Paul sta la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).

Personalitati cu numele de "Petre":

• Ion Petre Stoican, violonist roman
• Marian Petre Milut, politician, inginer, om de afaceri roman
• Petre Dulfu, poet roman
• Petre Gruzinsky, poet georgian
• Petre Ispirescu, prozator si publicist roman
• Petre Marin, fotbalist roman
• Petre Mais, scriitor si crainic englez
• Petre Nicolae, actor roman
• Petre P. Carp, politician si critic literar roman
• Petre Roman, politician roman
• Florentin Petre, fotbalist roman
• Dorotheea Petre, actrita romana
• Marian Petre, om de stiinta in computere britanic
• Mihai Petre, dansator, coregraf, personalitate TV din Romania
• Peter Capaldi, actor scotian
• Peter Falk, actor american
• Peter Sellers, actor britanic
• Fritz Peter, matematician german

Personalitati cu numele de "Petru":

• Petru Musat, conducator al Moldovei intre anii 1367 si 1368
• Petru Aron, conducator al Moldovei intre 1451-1452, 1454-1455 (februarie) si 1455 (mai)-1457
• Petru Rares, conducator al Moldovei intre 1527-1538 si 1541-1546
• Petru Cercel, voievod al Valahiei intre anii 1583 si 1585
• Petru Fudduni (cunoscut si ca Pietro Fullone), poet sicilian
• Petru Groza, politician roman
• Petru Maior, scriitor roman
• Petru Poni, chimist roman
• Petru Stoianov, compozitor roman

Variante ale numelor "Petre / Petru" la alte popoare: "Peter" (daneza, norvegiana, suedeza, engleza, germana, slovaca, slovena), "Botros", "Boutros", "Butrus" (araba, coptica), "Bedros", "Petros" (armeniana), "Peru", "Petri", "Peio" (basca), "Petar" (bulgara, croata, macedoniana, sarba), "Penko" (bulgara), "Pere" (catalana), "Pejo", "Perica", "Pero" (croata, sarba), "Pece" (macedoniana), "Petr" (ceha), "Peder", "Peer", "Per" (daneza, suedeza, norvegiana), "Petter" (norvegiana, suedeza), "Pehr", "Pelle" (suedeza), "Pierre" (franceza, suedeza), "Pierrick" (franceza), "Peers", "Pete", "Piers" (engleza), "Petro" (esperanto, ucrainiana), "Peeter" (estoniana), "Petri", "Petteri", "Pietari", "Pekka" (finlandeza), "Peadar" (irlandeza, scotiana), "Petrus" (germana), "Petros" (greaca), "Pika" (hawaiana), "Péter", "Peti" (maghiara), "Piotr" (poloneza), "Pedro" (spaniola, portugheza), "Pedrinho" (portugheza), "Pyotr", "Petia", "Petya" (rusa), "Petr" (galeza).

Obiceiuri de Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sanpetru de vara

Conform tradiţiei româneşti, Sînpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sînpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În popor se spune că Sînpetru ia forma fie a unui personaj pămîntean, fie se arată ca divinitate celestă. Se mai spune că, în trecut, cînd oamenii erau foarte credincioşi, Sînpetru de Vară umbla pe Pămînt, singur sau însoţit de Dumnezeu. În povestirile şi snoavele populare, Sînpetru este un om obişnuit, care se îmbracă în straie ţăraneşti; se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Se mai povesteşte că intră slugă la Diavol, sau că este iscoada lui Dumnezeu pe Pămînt şi altele. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sînpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Sînpetru este cel mai cunoscut „sfînt“ al Calendarului popular. Importanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede, dar şi de ritualurile specifice. Cu o zi înainte se dă de pomană, în amintirea celor morţi, în special mere, dar şi brînzeturi (caş lapte, brînză). Tot atunci sătenii merg în cimitire, îngrijesc mormintele şi plantează flori. 
 

Superstiţii şi tradiţii de Sfîntul Petru
 Sfîntul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie se ţine „sărbătoarea lupilor“, un obicei prin care este preîntîmpinat pericolul ca lupii să dea iama în vite. În unele zone folclorice, Sînpetru de vară este separat de o jumătate de an de fratele său, Sînpetru de iarnă, acesta din urmă fiind de fapt patronul lupilor. * Pentru a nu li se înmulţi petele, oamenii pistruiaţi se spală cu apă pe faţă la miezul nopţii * Nu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu să dea peste ogoare cu piatră la fel de mare ca aceste fructe. *Cică nu e îngăduit nici unei femei să mănînce mere pînă în această zi, fiindcă altfel îi supără pe morţi. După sărbătoare însă, femeile tinere pot mînca mere, cele vîrstnice fiind nevoite să mai aştepte pînă la Sfîntul Ilie. În această zi se duc la biserică mere, zarzăre, colivă, colaci, iar cine are - şi puţină miere în faguri. 
 

Talisman purtat de fete pentru protecţia norocului
În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roţie în care se păstrează cîte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul

 In ceea ce priveste Sanpetru, nu transformarea celor doi sfinti crestini (Pavel si Petru) intr-unul pagan este esentiala, ci atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topIre si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut "sfant" al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui,Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.

 Targul de fete

Targul Gainii este o sarbatoare preistorica "tinuta pe Muntele Gaina din Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gaea, protectoare a femeilor maritate, sinonima cu Targul de Fete. Cultul preistoric al zeitei, identificata de etnologi cu Sanziana, Maica Precesta, Dochia, Dragaica, este intretinut de romani, fara sa-si dea seama, prin numeroase sarbatori si obiceiuri, unele desfasurate pe munti (TarguI Gainii, pelerinajul de Santamarie de pe Muntele Ceahlau), altele coborate in zonele de deal si campie (Targul Dragaicei de pe Muntele Penteleu coborat la Buzau). Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gaea, devenita ulterior TarguI de Fete de, pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente astronomice (Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta pe firmament in perioada solstitiului de vara, cand se tine Targul Gainii), etnologice (Gaina, pasare fantastica, cu aripi si oua de aur, care apare in unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gaina din Masivul Apuseni) si altele. Intalnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se inaltau rugi divinitati lor celebrate in luna iunie au asimilat de-a lungul timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe.

Un joc ritual care se desfasura la solstitiul de vara, mai precis la Sanpetru, a fost atestat si la macedo-romani. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai de tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la solstitiul de vara. Este interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza elemente din jocul Sclavilor (Pamfile, 1910, p. 156-160). (Ion Ghinoiu)

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

In fiecare an, pe data de 29 iunie, facem pomenirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Cei doi apostoli sunt sarbatoriti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67, in timpul prigoanei crestine declansata de imparatul roman Nero.

Sfantul Petru, fratele apostolului Andrei, a fost de origine din Bethsaida, localitate in apropierea Lacului Tiberiadei. Cand si-a inceput activitatea publica, Petru era deja casatorit si se mutase la Capernaum, unde traia impreuna cu soacra sa. Nicaieri nu se face mentiune in legatura cu sotia sa, desi din Epistola intai catre Corinteni 9, 5, se poate deduce ca el si-a luat sotia in calatoriile sale misionare. Textele canonice nu ne spun daca Petru a avut sau nu copii, doar Faptele apocrife ale lui Petru vorbesc despre fiica sa. Adeseori, Petru devine purtatorul de cuvant al celorlalti apostoli. Desi privilegiul prioritar de a fi descoperit ca Iisus este Mesia ii revine Sf. Apostol Andrei(Ioan 1,41), Petru este cel care afirma cu mai multa tarie acest lucru, fapt pentru care Mantuitorul il evidentiaza (Matei 16, 13-20). Cu toate acestea, el este cel care fluctueaza in credinta sa in Hristos, de la afirmare si pana la negare sau lepadare de El. Petru este intre primii ucenici care au sosit la mormantul Mantuitorului, dupa ce femeile anunta invierea Sa, iar dupa inaltarea la Cer, se erijeaza, fara a fi ales de cineva, in conducator al apostolilor, isi exercita rolul de conducator in numirea celui care il inlocuia pe Iuda (Fapte l, 15-22); vorbeste la Pogorarea Duhului Sfant (Fapte 2, 14-41); este unul din cei dintai apostoli care savarseste o minune in numele lui Iisus(Fapte 3, 1-10); ii condamna pe Anania si Safira; savarseste multe minuni; il primeste pe Cornetius in Biserica (Fapte 10, 1-11, 18), ceea ce a fost intepretat ca un prim gest de deschidere a invataturii crestine catre neamuri, desi in disputa cu Sf. Apostol Pavel este cel care sustine cererile iudeo-crestinilor privind observarea practicilor impuse de Lege (Galateni 2, 11-21); iese in evidenta cu ocazia sinodului apostolilor de la Ierusalim (Fapte 15, 7-11). S-a savarsit la Roma, prin moarte martirica, alaturi de Sf. Pavel, in timpul persecutiei neroniene.

Sfantul Apostol Pavel, "Apostolul neamurilor", s-a nascut intr-o familie de evrei descendenta din tribul lui Beniamin, in Tarsul Ciliciei, probabil in primii ani ai erei crestine, primind numele de Saul. A fost crescut si educat in traditia fariseica, se pare, la Ierusalim, desavarsindu-si educatia sub indrumarea vestitului rabin Gamaliei. In zelul sau fata de religia parintilor sai, Saul devine persecutor al crestinilor, vazand incredinta crestina un dusman de moarte al traditiei legaliste iudaice. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Saul traieste momentul de rascruce care ii va schimba definitiv viata. Mantuitorul Iisus Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi, in aceasta identificare a lui Hristos cu cei care cred in El rezida temeiul invataturii pauline despre Biserica, inteleasa ca Trup mistic al lui Hristos. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel. Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare - in Cipru, Asia Mica, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia si Ahaia (Grecia) - dupa care urmeaza captivitatea sa din Cezareea si Roma din anii 61-63. A fost martirizat in timpul imparatului Nero prin decapitare, ca cetatean roman, in acelasi timp cu Petru.

Alte superstitii si traditii romanesti de Sf Petru şi Pavel

- Sfantul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie iunie se tine "sarbatoarea lupilor" , un obicei prin care se previne ca lupii sa dea iama in vite.Potrivit unor zone folclorice , Sanpetru de vara este separat de o jumatate de an de fratele sau , Sanpetru de iarna , acesta din urma fiind de fapt patronul lupilor.

- Pentru a nu li se inmulti petele de pe fata si a nu fi socotiti astfel jidovi, oamenii pistruiati se spala cu apa pe fata la miezul noptii, atunci cand canta cocosii.

- Nu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu sa dea peste ogoare cu piatra la fel de mare ca si aceste fructe.

- Este pacat sa mananci mere inainte de ziua Sfantului Petru.

- Pe 29 iunie se tin "Mosii de Sfantul Petru", ocazie cu care se dau de pomana merinde , fructe (zarzare, mere) si , in unele regiuni, chiar si imbracaminte.

- Cu ocazia Craciunului , Anului , Nou Bobotezei, Macinicilor, Sanzienelor , cerul se deschide o clipita si oamenii il pot zari pe Sfantul Petru la masa cereasca , in dreapta lui Dumnezeu.

 

Să aveți o zi frumoasă!