5 Iunie

Este a 156-a zi a anului. 
Au mai rămas 209 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 33 m și apune la 20 h 56 m. 

 

Citatul zilei

” Arta pe care un guvern o învaţă cel mai repede este aceea de a le lua oamenilor banii din buzunar.” (Adam Smith)

Ziua Mondială a Mediului

Ziua Mondială a Mediului este sărbătorită în data de 5 iunie. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a dedicat această zi protecției mediului înconjurător în anul 1972 cu ocazia deschiderii Conferinței de la Stockholm asupra Mediului.

În fiecare an la 5 iunie, locuitori din peste 100 de țări ale planetei aniversează Ziua Mondială a Mediului Înconjurător. 

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un binevenit semnal şi un îndemn de a acţiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare. Manifestările dedicate Zilei Mondiale a Mediului se înscriu în efortul comun de transmitere către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos, cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, ecologică şi socială.

Evenimentul este unul din principalele mijloace prin care Națiunile Unite încearcă să stimuleze preocuparea oamenilor pentru protejarea mediului înconjurător și în același timp să sensibilizeze factorii de decizie politică să acționeze în acest sens.

Fiecare Zi mondială a mediului înconjurător este organizată în jurul unei teme, recomandată de UNEP, temă care pune accentul pe o preocupare deosebit de presantă în ceea ce priveşte mediul. Tema din 2018 - ''Beat Plastic Pollution'' - pune accentul pe combaterea poluării cu materiale plastice.

În timp ce plasticul are multiple utilizări valoroase, oamenii au devenit dependenţi de obiecte din plastic de unică folosinţă, iar acest fapt se soldează cu grave consecinţe asupra mediului, se arată pe site-ul http://worldenvironmentday.global. În lumea întreagă, un milion de sticle de băutură din plastic sunt achiziţionate în fiecare minut, iar până la 500 de trilioane de pungi de plastic de unică folosinţă sunt folosite în fiecare an. Totodată 13 milioane de tone de plastic ajung în fiecare an în ocean, potrivit https://www.unenvironment.org. În total, jumătate din materialul plastic fabricat este destinat pentru a fi utilizat o singură dată, fiind apoi aruncat.

În fiecare an, la 5 iunie, în peste 100 de ţări sunt organizate manifestări pentru conştientizarea populaţiei privind problemele de mediu. Începând din 1987, Ziua mondială a mediului înconjurător a fost găzduită de câte o ţară, unde au avut loc festivităţile oficiale la nivel mondial. Cele mai recente astfel de festivităţi au avut loc în Angola, Italia, Brazilia, Norvegia şi SUA, iar în 2017 - în Canada. În 2018 aceste manifestări sunt găzduite de India. Accentul care se pune pe ţara gazdă ajută la evidenţierea provocărilor de mediu cu care aceasta se confruntă şi sprijină efortul depus pentru abordarea acestora.
 

România organizează an de an o serie de manifestări pentru a marca Ziua mondială a mediului. Printre acestea se numără acțiuni de informare, conștientizare și educație ecologică, acțiuni de ecologizare, dezbateri și mese rotunde, distribuiri de fluturași și pliante etc. 

 Ziua internaţională pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat

Ziua internaţională pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat este aniversată la data de 5 iunie, iar în 2018 este pentru prima dată când este marcată această zi.
Pescuitul reprezintă o sursă vitală de hrană, de ocupare a forţei de muncă, recreere, comerţ şi bunăstare economică pentru oamenii din întreaga lume.
Într-o lume cu o populaţie în creştere şi în care sute de milioane de oameni sunt afectaţi de foamete, peştele reprezintă o marfă importantă pentru realizarea securităţii alimentare. Cu toate acestea, eforturile comunităţii internaţionale pentru a asigura durabilitatea pescuitului sunt grav compromise de activităţi de pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat.
Potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat este responsabil de pierderea a circa 11-26 milioane de tone de peşte anual, cantitate a cărei valoare economică este estimată la 10-23 miliarde dolari. Pentru a reduce acest impact, în cadrul Obiectivului 14 al Agendei pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată în 2015 de Adunarea Generală a ONU, se solicită în mod special comunităţii internaţionale să reglementeze eficient recoltarea şi să pună capăt pescuitului excesiv, ilegal, nedeclarat şi nereglementat precum şi practicilor distructive de pescuit până în anul 2020.
Atingerea acestui obiectiv ambiţios necesită eforturi de conştientizare puternică pentru a atrage atenţia publicului larg asupra impactului negativ al activităţilor de pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat, iar FAO este angajată activ în acest sens.
Pentru a promova conservarea pe termen lung şi utilizarea durabilă a resurselor piscicole, Conferinţa din 1995 a FAO a adoptat Codul de conduită pentru un pescuit responsabil, care stabileşte principiile şi normele internaţionale de comportament pentru garantarea practicilor responsabile în vederea asigurării conservării efective, gestionării şi dezvoltării resurselor acvatice vii, respectând ecosistemul şi biodiversitatea, menţionează site-ul www.un.org.
În 2009, Conferinţa FAO a adoptat Acordul privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat. Acordul este obligatoriu şi a intrat în vigoare la 5 iunie 2016.
În 2015, Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană a FAO a propus lansarea unei iniţiative privind declararea unei Zile internaţionale pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat. După consultări ample, o propunere în acest sens a fost supusă atenţiei cu prilejul celei de-a 32-a sesiuni a Comisiei pentru pescuit a FAO.
Comisia pentru pescuit a aprobat propunerea ca data de 5 iunie să fie declarată Ziua internaţională pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat. Ziua marchează data la care a intrat oficial în vigoare ca tratat internaţional Acordul privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat. Intrarea în vigoare a acestui Acord marchează un eveniment istoric, întrucât este primul instrument internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic consacrat în mod special luptei împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat.
Proiectul de rezoluţie propus a fost supus spre aprobare celei de-a 40-a sesiuni a Conferinţei FAO (iulie 2017). În decembrie 2017, în rezoluţia sa anuală privind pescuitul durabil Adunarea Generală a ONU a proclamat data de 5 iunie ca fiind ''Ziua internaţională pentru lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat''. În aceeaşi rezoluţie, ONU a mai declarat anul 2022 ca fiind Anul internaţional al pescuitului artizanal şi al acvaculturii, ceea ce va determina îndreptarea atenţiei asupra pescuitului la scară mică (în care este cuprinsă 90% din forţa de muncă în domeniul pescuitului din întreaga lume).
Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană a FAO anunţa în ianuarie 2018 că acest an este primul în care va fi marcată în lume o zi oficială de promovare a conştientizării necesităţii combaterii pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat.
Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană a susţinut timp îndelungat necesitatea unei conştientizări sporite privind pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat, având în vedere amploarea problemei. Este recunoscut faptul ca activităţile de pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat subminează grav gestionarea pescuitului în întreaga lume, inclusiv în zona de aplicare a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană, care cuprinde Marea Mediterană şi Marea Neagră. Se consideră că, la nivel global, pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat reprezintă până la 20% din totalul capturilor. Prin urmare, reducerea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat este o prioritate pentru această comisie, care a inclus-o printre cele cinci obiective ale strategiei pe termen mediu (2017-2020) pentru durabilitatea pescuitului în Marea Mediterană şi în Marea Neagră. 

Ziua Învățătorului

Ziua Învățătorului, este momentul în care putem mulțumi celor care se află în spatele catedrei.

Ziua de 5 iunie poartă semnificaţia zilei de naştere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823).

Ziua Învăţătorului este cea mai veche sărbătoare laică, fiind datată iniţial pe 30 iunie deoarece la această dată, în anul 1927, Tribunalul Ilfov a autentificat statutul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, prin care se oficializa şi finaliza atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari.

Ziua Învăţătorului a fost instituită ca manifestare festivă educaţională, cu caracter naţional, apolitic si cultural, anual, pe data de 5 iunie, conform Legii 289/2007, aprobate de Parlament.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 8498 î.Hr.: După calcul începe Calendarul mayaș

Calendarul mayaș este un sistem de calendare distincte și almanahuri utilizate de către civilizația precolumbiană Maya din Mezoamerica, precum și de către unele comunități moderne Maya din Guatemala de nord, dar și din Veracruz, Oaxaca sau Chiapas, Mexic.

Principiile de bază ale calendarului mayaș se bazează pe un sistem care a fost folosit în comun în întreaga regiune, care datează cel puțin din secolul al V-lea î.Hr.. Acesta are multe trăsături comune cu cele calendarelor utilizate de alte civilizații anterioare mesoamericane, cum ar fi cele ale zapotecilor și olmecilor și cele contemporane sau mai târzii, cum ar fi calendarele mixtece sau aztece.[necesită citare] Împreună cu cele ale aztecilor, calendarele mayașilor sunt cele mai bine documentate și mai complet înțelese.

Conform tradiției mitologice mayașe, așa cum este documentat prin relatările coloniale Yucatec și reconstruite din inscripțiile târzii clasice și postclasice, divinitatea Itzamna este frecvent menționată ca fiind cea care a adus cunoașterea sistemului calendaristic mayaș ancestral, alături de aducerea scrierii și a altor aspecte fundamentale ale culturii mayașe.

Calendarul mayaș este format din câteva cicluri sau măsurători de lungimi diferite.

Ciclul de 260 de zile este cunoscut oamenilor de știință ca Tzolkin (sau ca Tzolk'in în ortografia revizuită a Academiei de Limbi mayașe din Guatemala - Academia las Lenguas Mayas de Guatemala).

Tzolk'in a fost combinat cu un an solar de 365 de zile vag cunoscut sub numele de Haab' pentru a forma un ciclu sincronizat de 52 de Haab' numit Calendar Rotund. Cicluri mai mici de 13 zile (trecena) și de 20 de zile (veintena) erau componente importante ale ciclurilor Tzolk'in și respectiv Haab'. Calendarul rotund este încă folosit de mai multe grupuri din zonele muntoase ale Guatemalei.

Tzolk'in (în ortografia limbii mayașe moderne ; de obicei scris tzolkin) este un nume comun folosit de cercetători pentru Perioada Sacră mayașă sau pentru calendarul de 260 de zile. Cuvântul tzolk'in este un neologism din limba mayașă Yucatec, care are sensul de "numărătoarea zilelor" (Coe 1992). Diferitele nume ale acestui calendar așa cum au fost folosite de populațiile precolumbiene mayașe sunt încă în dezbaterea oamenilor de știință. Echivalentul aztec al calendarului este numit Tonalpohualli, în limbajul Nahuatl.

Un baktun (corect b'ak'tun) reprezintă 20 de cicluri katun din calendarul mayaș pe termen lung. Un Baktun conține 144000 de zile, echivalentul a 394,25 ani tropicali. Perioada clasică a civilizației Maya a avut loc în timpul baktunilor 8 și 9 ai ciclului calendaristic curent. Un katun sau K'atun este o unitate de timp din calendarul mayaș care are 20 tun sau 7.200 zile. Un tun are 18 cicluri winal sau 360 zile. Un winal are 20 zile (sau 20 de K'in sau kin).

Filosofia timpului la mayași

• 1723: S-a născut economistul scotian Adam Smith (d. 1790), unul dintre pionierii filosofiei sociale si ai economiei politice.

Este considerat parintele economiei politice moderne; (d. 17 iulie 1790).

Lucrarea sa “O cercetare asupra naţiunilor şi cauzelor avuţiei naţiunilor” (publicată în 1776), tradusă în limba română sub titlul „Avuţia naţiunilor”, a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei şi comerţului în Europa.

Acest tratat a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă şi a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale în comert şi în  capitalism.

• 1779: S-a născut Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească

În 1818, a înființat, în București, prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava.

În Țară Românească, Gheorghe Lazăr s-a manifestat ca promotor al ideii de înființare a unei școli româneșţi la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă.

Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română era prea săracă pentru a exprima adevărurile științei.

La 24 martie 1818, obțânând aprobarea pentru înființarea școlii româneșţi, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava.

La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească.

Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Theodor Pallady, Simion Marcovici etc .

Ca o recunoaștere a activității sale, în multe localități din România au fost amplasate statui ale lui Gheorghe Lazăr.

Astfel, în anul 1886, în Piața Universității din capitala României, a fost amplasată o impunătoare statuie care readuce în memoria tuturor întreaga sa operă dedicată identității româneșţi.

În Avrig, în centrul localității, a fost instalat un bust dedicat marelui înaintaș, conceput cu mare putere de expresie de sculptorul Cornel Medrea.

Și la Sibiu, în fața palatului ASTRA, se află un bust al lui Gheorghe Lazăr.

• 1851: Jurnalista Harriet Beecher Stowe începea publicarea unui foileton care se va transforma mai târziu în unul dintre cele mai citite romane ale tuturor timpurilor – “Coliba unchiului Tom”. 

Fictiunea conceputa de autoarea americana avea drept personaje sclavi de culoare din America si pe cruzii stapani ai acestora si aparea intr-o perioada in care abolitionismul sau abolirea sclaviei erau cele mai fierbinti subiecte ale zilei.

• 1859: S-a născut Constantin I. Nottara, actor român, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc, tatăl compozitorului Constantin C. Nottara.

A fost elevul lui Ștefan Vellescu. În 1877, Nottara a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly.

Nottara s-a afirmat în roluri ca Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip Rege, de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă, de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta, de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlacicu Vodă, de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi Tudose, de Delavrancea.

Contactul cu dramaturgia originală, îndrumarea lui Caragiale și colaborarea cu actori de orientare ne realistă, ca Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, l-au readus la vechea sa orientare realistă.

Jocul lui Nottara profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, și expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită și precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat.

• 1865: Apare editata de Iosif Vulcan revista “Familia”.

A fost editata la Pesta între 1865 – 1880 , apoi la Oradea, între 1880 – 1906. În paginile ei publicau personalităţi ale culturii române de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

În revista „Familia” şi-a făcut debutul in 1866 Mihai Eminescu cu poezia „De-aş avea…”, apoi cu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.

Iosif Vulcan avea să-i schimbe acestuia numele din Eminovici în Eminescu.

George Coşbuc a trimis şi el primele inspiraţii către revista „Familia”, unde au fost publicate sub pseudonimul „Boscu”.

Revista publica materiale din cele mai diverse, de la literatură, critică şi istorie literară, la artă, istorie, ştiinţe naturale, biografii de oameni iluştri, folclor românesc, articole de călătorie, articole cu caracter moral şi în general articole de cultură. Revista milita deschis pentru unitatea spirituală a tuturor românilor.

Printre colaboratori au figurat Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron Densuşianu, Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Ion Pop-Reteganul precum şi mulţi alţi oameni de cultură.

Varianta pentru sate a revistei „Familia” a fost revista „Şezătoarea”, apărută între anii 1875 – 1882.

Din 1926, Mihail Sadoveanu a publicat la Oradea a doua serie a revistei. Din 1965 şi până în prezent apa

• 1883: A început serviciul trenul Orient Express, destinat să lege Parisul de Istanbul, trecând prin Munchen, Viena, Belgrad, Bucureşti.

Acest tren a fost unul dintre cele mai luxoase din Europa, fiind echipat cu vagoane de dormit şi un restaurant cu o gastronomie de înaltă clasă.

Parcurgea distanţa de 3186 km, dintre Paris-Istanbul, în trei zile şi a inspirat scrierile a numeroşi scriitori, printre care Agatha Christie, Paul Morand sau Paul Valéry.

Orient Express este numele unei linii feroviare de distanță lungă pentru pasageri care a fost inițial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internațională de Vagoane de Dormit). Ruta ei s-a schimbat de multe ori. Deși originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internațională, numele ei a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două orașe de la capetele liniei erau Paris și Istanbul, orașe legate la început. Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris și Istanbul. As far as 2007 mai unea, într-o călătorie nocturnă, Paris cu Viena. Ultima călătorie pe această rută a avut loc pe data de 8 iunie, 2007. De atunci, ruta, deși încă se numește Orient Express, a fost scurtată, rămânând traseul de la Strasburg până la Paris.

• 1884: Facultatea de medicină din Paris i-a acordat titlul de doctor în medicină Mariei Cutzarida Crăţunescu, prima femeie medic din România.

S-a nascut  la  10 februarie 1857 in  Călăraşi  si a  decedat  la  16 noiembrie 1919.

A fost militantă feministă, a înfiinţat Societatea Maternă (1897) şi a organizat prima creşă de fabrică în 1899.

• 1898: S-a născut Federico Garcia Lorca, poet și dramaturg spaniol (d. 1936)

Este considerat cel mai popular şi influent scriitor spaniol din secolul XX şi una dintre figurile de referinţă ale teatrului spaniol.

Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada - d. 18 august 1936, între Víznar și Alfacar, ibidem) a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), datorită simpatiei sale pentru Frontul Național și condiției sale de homosexual declarat.

Universul lorchian se caracterizează printr-o sistematizare palpabilă : poezia, drama, proza sunt alimentate de obsesii și chei stilistice constante. Varietatea formelor și tonalităților nu atentează niciodată împotriva acestei unități, a cărei chestiuni fundamentale este frustrarea personajelor. 

Stilul

Simbolurile : în deplin acord cu gustul său pentru elementele tradiționale, Lorca utilizează în mod frecvent simboluri în poezia sa. Ele se referă adesea la moarte, deși, în funcție de context, nuanțele variază. Simboluri centrale în opera lui Lorca ar fi :

    Luna : este simbolul care apare cel mai frecvent în opera lui Lorca. Semnificația sa este cel mai adesea moartea, dar de asemenea poate reprezenta erotism, fecunditate, sterilitate sau frumusețe.

    Apa : apa curgătoare este simbol de vitalitate, cea stătătoare de moarte

    Sângele : reprezintă viața, și, prin urmare, vărsarea sa reprezintă moartea. Este de asemenea simbol de fertilitate și sexualitate

    Calul (și călărețul) : apare adesea în opera lui Lorca și reprezintă de cele mai multe ori moarte, deși poate reprezenta și viața și erotismul masculin

    Ierburile : de cele mai multe ori sunt simbol al morții

    Metalele : de cele mai multe ori reprezintă moartea. Metalele apar sub formă de arme albe, prevestind mereu o tragedie.

Metafora este procedeul retoric central al stilului său. Influențat de Góngora, Lorca „manevrează” metafore îndrăznețe : distanța dintre termenul real și cel imaginar este considerabilă. Uneori este folosită chiar metafora pură. Cu toate acestea, spre deosebire de Góngora, Lorca este un poet conceptist, în sensul că poezia sa se caracterizează prin condensarea expresivă și de conținut, utilizând adesea elipsa. Metaforele lorchiene relaționează elemente opuse ale realității, transmițând senzații amestecate.

O altă caracteristică a stilului său este neopopularismul. Deși Lorca asimila fără probleme noutățile literare, opera sa este presărată de elemente tradiționale, care printre altele îi demonstrează imensa cultură literară. Muzica și cânturile tradiționale se regăsesc în operele sale. Cu toate acestea, Lorca este departe de a putea fi considerat un poet tradiționalist; el caută esența spiritului tradițional al meleagurilor sale și al poporului său : disperarea în dragoste, curajul, melancolia, pasiunea...

• 1935: Corneliu Zelea Codreanu înființează Partidul „Totul pentru Țară”, expresia politică a Mișcării Legionare.

Totul pentru Țară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) și format din elementele organizației dizolvate. L-a avut ca președinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obținut 66 de mandate.

Istoria partidului a început în iunie 1927, când Corneliu Zelea Codreanu a înființat Legiunea Arhanghelul Mihail. În 1930 și-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînființat sub numele de Totul pentru Țară. În noiembrie 1938, Carol II, din dorința de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardiști” au fost arestați și, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei – inclusiv Corneliu Zelea Codreanu – , executați”.

La începutul lui 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii și s-a ajuns la o aparentă conciliere. Tot în anul 1940 partidul și-a schimbat denumirea în Mișcarea Legionară. Pe 14 septembrie 1940 România a fost proclamată de către regele Mihai I ca “stat național-legionar” (art. 1), Mișcarea Legionară (fostul partid “Totul pentru Țară”) a devenit “singura formațiune politică recunoscută de stat” (art. 2), iar Ion Antonescu a fost intitulat “conducător al statului și șef al regimului legionar” (art. 3). Totuși, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari și oameni ai partidelor istorice, iar puterea politică o deținea Antonescu. Așa-zisa guvernare legionară a fost foarte scurtă, ținând din data de 14 septembrie 1940 și până la data de 23 ianuarie 1941 când a început prigoana lui Antonescu împotriva legionarilor. Din cauza neînțelegerilor dintre Ion Antonescu și Mișcarea Legionară în privința politicii economice și externe precum și de natură executivă, tensiunea dintre cele două părți escaladează și pe 16 ianuarie 1941 Antonescu i-a destituit pe Constantin Petrovicescu și pe Alexandru Ghica, pe primul din funcția de ministru de interne, iar pe al doilea din cea de prefect al poliției. Legionarii ripostează și au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de rebeliunea legionară. Antonescu înnăbușă rebeliunea, unii legionari sunt arestați și condamnați (cca. 8 mii), alții (cca. 700) reușesc să fugă în Germania.

Mișcarea Legionară a fost desființată de mai multe ori și o dată s-a auto-dizolvat. La 11 ianuarie 1931 are loc prima dizolvare a Garzii de Fier de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; in March 1932 Garda de Fier este dizolvată pentru a doua oară de Guvernul Iorga – Argetoianu; la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizolvare a Gărzii de Fier; iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu dispune autodizolvarea partidului “Totul pentru Țară”, pentru ca mai apoi Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat și asasinat la ordinul lui Carol al II-lea, așa după cum confirmă și Rabinul Șef Alexandru Șafran.

• 1937: Lucian Blaga a rostit discursul de recepţie la Academia Română intitulat „Elogiul satului românesc"...

 Pe 5 iunie 1937 Lucian Blaga era primit în rândurile Academiei Române, iar ca discurs de recepție a pregătit un elogiu nu vreunei personalități, vreunei instituții sau unor fapte, ci unui personaj aparte.
"Vreau să vorbesc despre singura prezenţă vie încă, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre satul românesc..."

"El (satul românesc) s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi mitologiei sale, pentru vremuri când va putea să devină temelia sigură a unei autentice istorii românesti."

• 1937: Henry Ford a redus saptamana de lucru la 32 de ore

Producatorul american de automobile era un adept inflacarat al timpului de lucru mai putin, care a fost introdus doar in fabricile sale.Ford credea ca prin aceasta politica avea de castigat din punct de vedere economic dar o facea i din motive umanitare.

El credea ca muncitorii, care erau si consumatorii de baza ai produselor, aveau nevoie de un timp liber corespunzator pentru a consuma produsele, in acest fel gasind nevoia de a le achizitiona.Pe termen lung piata de consum avea sa se dezvolte.Acest punct de vedere a devenit predominant la acea vreme.

Studii recente au aratat ca o saptamana de lucru redusa(patru zile) nu doar creste economia si consumul, ci le permite muncitorilor de a-si dezvolta educatia, calificarea, avand timp suplimentar pentru scoli si cursuri, sanatatea si va duce la economisirea de bani de catre acestia, reducand costul cu transportul, care la randul sau ajuta mediul, reducandu-se emisiile poluante.

• 1947: A fost făcut public planul Marshall, de către George Marshall, senator de stat al SUA, de ajutorare a țărilor din Europa Occidentală devastate de cel de-al Doilea Război Mondial. 

Aplicarea acestuia a început de la 3 aprilie 1948, fiind în vigoare până în luna iulie 1951.

Planul Marshall (The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de Statele Unite ale Americii și destinat aliaților europeni din Al Doilea Război Mondial. Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universității Harvard, secretarul de stat amarican George Marshall anunță lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.

La 19 iunie 1947 miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit (Ernest Bevin), semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanți la Paris pentru a schița un plan de reconstrucție europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera sa de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman.

• 1967: A început războiul de şase zile: Forţele aeriene israeliene au lansat atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei şi Siriei.

În şase zile de lupte, Israelul a ocupat Fâşia Gaza şi Peninsula Sinai din Egipt, înălţimile Golan aparţinând Siriei şi Cisiordania şi sectorul arab din Ierusalimul de Est, aparţinând Iordaniei la acea dată.

În momentul în care Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut încetarea focului, care a intrat în vigoare în 11 iunie, Israelul cucerise mai mult decât dublul teritoriului pe care îl deţinea până atunci.

• 1981: Centrul American de Control si Preventie a Bolilor raporta oficial o noua maladie rara, care ulterior va fi numita SIDA, descoperita la cinci barbati din Los Angeles.

 Aceasta a fost prima mentiune a celei mai distructive epidemii din istorie. SIDA, expresia cea mai grava a infectiei cu virusul HIV, omoara, in medie, o persoana la fiecare 11 secunde si 2-3 milioane de persoane anual.

***

”Nu trebuie să arzi cărţi ca să distrugi o cultură. Ajunge să faci ca lumea să nu le mai citească.” (Ray Bradbury, scriitor american de romane SF, fantasy, horror și mister, n. 22 august 1920 - d. 5 iunie 2012)

***

                                   Să aveți o zi frumoasă!