6 Iunie

Este a 157-a zi a anului.
Au mai rămas 208 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 32 m și apune la 20 h 57 m.

Citatul zilei

” Păzeşte-ţi timpul! Păzeşte orice oră, orice minut! Nesupravegheat, timpul va fugi ca o şopârlă. Umple cu lumină orice clipă printr-o faptă cinstită, vrednică! Dă-i greutate, valoare, lumină!” (Thomas Mann)

 Ziua limbii ruse

În fiecare an, la 6 iunie, este marcată Ziua limbii ruse, la recomandarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Limba rusă este una dintre cele şase limbi oficiale ale ONU, celelalte fiind engleză, arabă, spaniolă, chineză şi franceză.
Scopul zilelor lingvistice ale ONU este atât de a sărbători multilingvismul şi diversitatea culturală, cât şi de a aminti publicului istoria şi cultura fiecărei dintre cele şase limbi amintite.

 
Limba rusă aparţine grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene. Este limbă oficială în Rusia, Belarus, Kazahstan, Republica Kârgâză etc. Geografic, este cea mai răspândită limbă din Eurasia. Totodată, limba rusă este limba nativă cea mai vorbită în Europa, cu 144 de milioane de vorbitori nativi în Rusia, Ucraina şi Belarus.
Data de 6 iunie nu a fost aleasă întâmplător pentru a celebra limba rusă, aceasta fiind ziua de naştere a poetului Aleksandr Sergheevici Puşkin, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.

Puşkin s-a născut în anul 1799, la Moscova, într-o familie de nobili. Este unul dintre marii maeştri ai poemului epic-liric şi totodată unul dintre cei mai consacraţi lirici ai literaturii universale. Ca poet liric, a cultivat elegia, oda, epistola, romanţa, valorificând bogăţia şi frumuseţea tradiţiilor folclorice ale poporului rus. Dintre poemele sale amintim: "Ruslan şi Ludmila" (1820), "Fântâna din Bahcisarai", "Rursalka", "Fraţii haiduci", "Ţiganii" (1824), poemele istorice-eroice "Poltava" (1828) şi "Călăreţul de aramă" (1833).
Proza lui Puşkin cuprinde nuvele, cum ar fi "Căpitanul de poştă" (1830), şi romane istorice, precum "Fata căpitanului" (1836), ce evocă momente din răscoala condusă de Pugaciov. De asemenea, opera lui Puşkin mai cuprinde romane în versuri - "Evgheni Oneghin" (1831), precum şi tragedii realiste - "Boris Godunov" (1825).
Textele unor poeme ale lui Puşkin au constituit baze pentru scrierea operelor unor compozitori celebri, precum: Musorgski, Ceaikovski, Glinka, Rimski-Korsakov, Rahmaninov.
Puşkin a fost ucis la 10 februarie 1837, într-un duel provocat, se pare, prin intrigile de la curtea ţarului Nicolae I.

Ziua Naţională a Suediei

La 6.VI.1523, Gustav Vasa a fost ales rege al Suediei, eveniment care a pus bazele statului naţional suedez.

La 6.VI.1809 a fost adoptată prima Constituţie a ţării, iar din 6.VI.1916 este sărbătorită şi Ziua drapelului suedez.

Regatul Suediei sărbătorește, începând din 1983, la 6 iunie, Ziua națională, potrivit https://sweden.se. Suedezii marchează în această zi două evenimente istorice importante. La această dată, în 1523, regele Gustav Vasa a fost încoronat rege, fiind, astfel, puse bazele unui stat independent, iar în 1809 a fost adoptată Constituția Suediei.

Având o suprafață de 449.964 kmp, ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Scandinavia, precum și numeroase insule ce însoțesc țărmul Mării Baltice. Situată în Nordul Europei, Suedia este localizată la Vest de Marea Baltică și Golful Bothinia. Se învecinează cu Norvegia (Vest și Nord-Vest), Finlanda (Nord-Est). Are granițe maritime cu Danemarca, Germania, Polonia, Rusia, Lituania, Letonia și Estonia și este legată de Danemarca, la Sud-Vest, prin Podul Oresund.

Suedia este împărțită în 25 de provincii, care nu au rol politic sau administrativ, ci s-au delimitat pe baza evoluției culturale și istorice. Capitala este Stockholm, iar principalele orașe sunt: Göteborg, Malmo, Uppsala, Linkoping, Norrkoping, Jonkoping, Helsingborg, Östersund.

Stockholm, Sweden. Aerial view.

Capitala Suediei reprezintă unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa de Nord, orașul având un aer mult mai continental și cosmopolit decât alte orașe nordice, cu foarte multe atracții istorice. De asemenea, este un oraș civilizat, în care predomină curățenia și ordinea, fiind adesea descris drept Veneția Nordului.

Stockholm are străduțe și piețe vechi de secole răspândite într-un arhipelag de 14 insule. Orașul se află la confluența Lacului Malaren cu Marea Baltică, iar clădirile, palatele, muzeele și aproape toate locurile din Stockholm par să povestească cei 700 de ani de istorie a orașului. Peste 30% din suprafața orașului este formată din căi navigabile și alte 30% din parcuri și spații verzi.

Cele mai importante locuri de vizitat în Stockholm: Muzeul Vasa, Muzeul Skansen, Palatul Regal, Gamla Stan — Centrul Vechi din Stockholm, Primăria, Globe Arena, Drottningholm Palace, Catedrala din Stockholm (Storkyrkan), Palatul Drottningholm (reședința oficială a Familiei Regale Suedeze), Muzeul formației ABBA, Stadionul Ericsson Globe, Muzeul de Arheologie Orientală, Muzeul de Istorie Naturală (situat în apropiere de centrul orașului), Biserica Germană (Tyska Kyrka), Biserica Sfânta Clara.

Muzeul Vasa a fost deschis, în 1990, cu prezentarea unei impresionante nave de război. În 1625, regele Gustav al II-lea Adolf, membru al dinastiei Vasa, a alocat fonduri pentru construcția a patru nave de război, Vasa fiind prima dintre acestea. La acea vreme reprezenta cea mai mare navă ce fusese vreodată construită în Suedia, potrivit www.tvl.ro. Aproximativ 300 de oameni au construit nava în mai puțin de trei ani. Pe 10 august 1628, după ce a navigat doar 1.300 de metri, nava s-a scufundat, iar 30 de oameni din cei 150 aflați la bord au murit. Nava, deși realizată după tehnici folosite de constructorii de nave olandezi, nu era bine proporționată fiind mult prea grea și prea înaltă pentru carena sa. Abia în secolul al XVII-lea, tunurile au fost recuperate, iar în 1956, arheologul amator Anders Franzen a recuperat o bucată de lemn aparținând navei. Adusă la suprafață la începutul anului 1960, a fost nevoie de multă muncă de restaurare deoarece mii de piese recuperate au trebuit identificate. Reconstituirea navei, care este în proporție de 95% autentică, a continuat până în 1990 când lucrările au fost finalizate. În prezent, reprezintă una dintre cele mai populare atracții din Stockholm. În afara muzeului se regăsesc două nave din secolul 20, respectiv spărgătorul de gheață SS Sankt Erik și nava Finngrundet.

Palatul Regal din Stockholm are o istorie interesantă și găzduiește patru muzee ce dețin exponate de o mare valoare artistică. Schimbarea gărzii regale are loc în fiecare zi și reprezintă un motiv, în plus, pentru turiști de a admira spectacolul acestei ceremonii tradiționale. Palatul Regal din Stockholm reprezintă unul dintre cele mai frumoase și încântătoare palate din Nordul Europei, datând din 1754, potrivit www.travelwiz.ro. Cu toate că, Palatul Drottningholm este reședința oficială a Familiei Regale, Palatul Regal din Stockholm este folosit pentru întâlniri oficiale cu demnitari străini și banchete. Multe dintre cele 608 saloane sunt deschise publicului tot timpul anului. Vizitatorii pot admira Clădirea Statului, Trezoreria Regală, Apartamentul Ordinul Cavaleriei, Muzeul de Antichități Regele Gustav al III-lea și Capela Regală. În cadrul Palatului Regal regăsim mai multe muzee. Muzeul Tre Kronor, care prezintă istoria medievală a palatului, expune o serie de obiecte care au fost recuperate din ruinele castelului. O serie de statui din Roma aduse de regele Gustav al III-lea sunt expuse în Muzeul de Antichități Gustav al III-lea, care ocupă un etaj al aripii de nord-est. Livrustkammaren (Arsenalul Regal) de la Slottsbacken are o impresionantă colecție de arme, armuri, trăsuri și costume istorice, iar Trezoreria (Skattkammaren) din partea de sud a palatului, expune bijuteriile coroanei și alte comori, precum sabia regelui Gustav Vasa.

Complexul Skansen este format din cel mai vechi muzeu în aer liber și din Stockholm Zoo, fiind situat pe insula Djurgarden. Acesta oferă vizitatorilor priveliști încântătoare asupra întregii capitale, fiind locația perfectă pentru a petrece timpul într-un mod plăcut alături de prieteni sau familie.

Peste 100 de ferme și locuințe au fost transportate în această locație fiind refăcute pentru a reda cât mai bine specificul fiecărei zone din care au fost aduse. Meșteșugurile tradiționale sunt reprezentate de ateliere de tinichigerie, de sticlărie, de olărit, dar mai există și o brutărie, un conac auriu, conacul Skogaholm și o biserică din lemn din secolul al XVIII-lea. De asemenea, la Stockholm Zoo se regăsesc toate animalele specifice Scandinaviei: elani, urși, râși, lupi, vulpi, dar și animale din alte zone ale lumii.

Lucruri pe care nu le știați despre această țară:
 

1. Skype, Electrolux, Volvo, Ikea, Spotify, H&M și Husqvarna sunt doar câteva din firmele MARI suedeze.

2. Suedia este pe locul 1 când vine vorba de egalitate între femei și bărbați. Se discută egalitatea încă de la grădiniță și bărbații sunt și ei liberi atunci când se naște un copil. 480 de zile se împart la 2: mami și tati. Și mami merge la muncă, dar și tati stă acasă cu copilul.

3. Stockholm este considerat unul dintre cele mai verzi orașe din lume. Verdeața înseamnă foarte mult pentru un suedez. Iar orașele mari trebuie să fie cât mai verzi.

4. Cel mai bogat om din Suedia este șeful H&M-ului, Stefan Persson. Averea lui este de peste 237 de MILIARDE de coroane suedeze. Acesta donează o grămadă de bani pentru oamenii dependeți de alcool, droguri și jocuri.

5. În Suedia este ilegal să faci alcool în casă. Și dacă vrei o sticlă de vin sau o bere cu mai mult de 3,5% alcool trebuie să mergi la Systembolaget, un magazin care vinde doar alcool și în care ai voie să cumperi ceva doar dacă ai peste 20 de ani și arăți id-ul.

6. Mulți suedezi merg la muncă în Norvegia pentru că acolo sunt salariile duble fața de salariile de aici. În același timp… mulți danezi locuiesc în sudul Suediei pentru că e mai ieftină viața și chiria aici. Plus că fac doar 30 de minute din Malmö până în Copenhaga.

7. Suedezii iubesc “fika”. O pauză în care bei cafea și mănânci prajitură. Atenție: Cafeaua se bea cu cana, nu cu ceșcuța.

8. Mâncarea preferată a suedezilor este: Piure de cartofi cu chifteluțe. Da, da… alea de la Ikea sunt perfecte. Dacă puneți și o linguriță de dulceață pe farfurie este totul perfect.

9. În Suedia este ilegal să dai o palmă la fund copilului. Ceea ce este destul de normal în alte țări. Eh, aici… dacă veniți trebuie să lăsați obiceiurile comuniste acasă! Suedezii au făcut un studiu care spune că dacă îți lovești copilul, acesta nu mai are încredere în tine. Pentru suedezi, încrederea este cel mai important lucru.

10. Abba, The Cardigans, Robyn, Avicii, The Hives, Lykke Li, Mando Diao, Roxette, Ace of Base, Eagle Eye Cherry și mulți, mulți alți artiști mari sunt… suedezi.

11. Acum 100 de ani, Suedia era o țară foarte săracă. S-a dezvoltat repede pentru că a investit foarte mult în educație și export. Suedia are al 11lea cel mai mare venit pe cap de locuitor. De asemenea, se poziționează foarte bine în numeroase alte clasamente, precum calitatea vieții, sănătate, educație, protecția libertăților civile, competitivitate economică, egalitate de venituri, prosperitate, ușurință în afaceri și dezvoltare umană. Ah, și nivelul foarte scăzut de corupție.

12. Ultimul război în care Suedia a fost direct implicată a fost în 1814, când Norvegia a fost forțată militar într-o uniune cu Suedia. De atunci, Suedia a fost un stat pașnic, menținând o politică oficială de neutralitate în domeniul afacerilor externe.

13. Deși este o țară foarte mare… are doar în jur de 11 milioane de locuitori. Sunt foarte multe locuri în Suedia unde nu locuiește nimeni. Sau unde vezi o casă singură într-un sat imens.

14. Școala este gratis și dacă vrei să urmezi o facultate după liceu *sau oricând dorești* ești plătit. Alocația de student este în jur de 3000 de coroane (300 de euro) pe lună, dar pe lângă alocația asta poți cere și împrumut CSN. Asta înseamnă că mai primești încă vreo 6000 de coroane (600 de euro) pe care trebuie să îi dai înapoi când termini studiile. Bineînțeles… în ritmul tău.

15. Dentistul este gratis până la vârsta de 23 de ani. Ești chemat anual la control și orice problemă ai avea, plătește statul.

16. Doctorul costă între 200 și 400 de coroane (20-40 de euro) vizita. Dar dacă într-un an ajungi la suma de 1100 de coroane (110 euro) nu mai plătești nimic. Plus că statul plătește și pentru operații și tot ce ai nevoie. Tu plătești doar vizita. Și aia repet: Până la 1100 de coroane pe an. Bineînțeles… orice rețetă de la doctor sau medicament este gratis pentru copii, NU pentru adulți. Și… nu poți cumpăra medicamente puternice fără rețetă de la doctor.

17. Toți copiii sunt obligați să facă practică de la o vârstă. Apoi, fiecare copil își găsește de muncă (sommarjobb) pe timp de vară. Este o rușine să nu ai de muncă și copiii discută la fiecare început de an cu mândrie despre locul lor de muncă. Dacă nu ai găsit de muncă și nu ai plecat în vacanță … ce ai făcut toată vara?

18. Este foarte normal ca la 18 ani să te muți de acasă. Suedezii sunt foarte independeți și nu au nevoie de părinți care să îi ajute cu pachete sau cu bani. Majoritarea studiază și lucrează. Înainte de o vizită, indiferent că e mama sau un prieten… trebuie să suni la telefon. Dacă nu răspunzi, nu vin să îți bată la ușă.

19. Când vine vorba de bătrâni, toți au asistență socială. Casele pentru bătrâni sunt case frumoase unde fiecare primește camera lui și unde sunt îngrijiți cum trebuie. De altfel, dacă rămân acasă la ei există sub-asistente care le fac curat, le spală, îi îmbracă, le pregătește mâncarea, le spală vasele, îi ajută să meargă la toaletă, îi ajută să se spele, îi plimbă și multe, multe altele. Asta costă în jur de 2000 (200 de euro) de coroane pe lună. Dar sunt bătrâni care nu au nevoie să plătească dacă pensia lor este considerată prea mică.

20. Oamenii cu handicap sunt foarte respectați și statul a făcut în așa fel ca fiecare om, indiferent că este în scaun cu rotile sau nu să poată face orice, oriunde. Pentru oamenii cu handicap mai mare există asistenți personali. Majoritatea asistenților personali sunt studenți.

21. Religia este o materie la școală unde se învață despre fiecare religie în parte, despre cultură și istorie. Despre islam, creștinism, hinduism și alte religii ale lumii.

22. Majoritatea suedezilor sunt atei. Totuși, biserica este plătită din taxele fiecăruia. Bineînțeles, fiecare are dreptul să nu vrea să dea bani pentru biserici. Eu sunt atee, dar am ales sa plătesc. Și asta pentru că biserica de aici ajută săraci, ia cerșetori și îi lasă să doarmă în biserică, face de mâncare săracilor o dată sau de două ori pe săptămână și toate evenimentele din biserică sunt gratis. (nuntă, botez, înmormântare)

23. La telefon se răspunde cu numele, foarte rar cu “Alo?” De exemplu…. “Maria… ”

Grattis, Sverige înseamnă “La Mulți Ani, Suedia!”

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1436: S-a nascut astronomul,matematicianul şi astrologul  german  Regiomontanus; (d. 1476).

Numele  sau real era  Johannes Müller von Königsberg, (d. 6 iul. 1476).

A fost astronom la curtea lui Regelui Matei Corvin, în Ungaria. A construit la Nürnberg, primul observator din Germania şi primul din Europa.

 A publicat mai multe efemeride (poziţie a astrelor) pentru perioada  1475 – 1504, care i-au slujit lui Cristofor Columb şi Americo Vespuci să întreprindă călătoriile lor.

• 1599: S-a născut  pictorul spaniol Diego Velázquez; (d. 1660).

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea   (d.6 aug. 1660).

Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez.

 Velazquez – Viaţa şi opera

• 1606: S-a născut Pierre Corneille, dramaturg francez (d. 1684)

Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, d. 1 octombrie 1684) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei fanceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 in Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeti”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.

• 1799: S-a născut Alexandr Pușkin, poet rus (d. 1837)

Aleksandr Sergheevici Pușkin  a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță veche.[3] Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă.

În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila. Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.

După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai.

În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri, Evgheni Oneghin care va aduce triumful realismului în literatura rusă.

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să călătorească sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.

În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.

Pușkin a avut patru copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut în 1835) și Natalia (născută în 1836), cea din urmă s-a căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Countesă de Merenberg.

• 1868: S-a născut Robert Falcon Scott, renumit explorator englez.

Scott (m. 29 martie 1912) a  fost un explorator la Antarcticii, cunoscut si datorită faptului ca a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen  pentru a ajunge primul la Polul Sud. Si-a pierdut viata la intoarcerea din expeditie  impreuna cu cei patru membri  ai   expediției sale.

Robert Falcon Scott (n. 6 iunie 1868 — d. 29 martie 1912) a fost un ofițer englez, explorator al Antarcticii, cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției.

Jurnalul cu Mesajul către public al lui Robert Falcon Scott, cǎpitan englez care plecase într-o expediție științifică în Antarctica la sfârșitul anului 1911, a fost găsit lângă cadavrul său de către o echipă de căutare britanică, la 12 noiembrie 1912 (la vreo 8 luni după moartea lui Scott). Știrea despre sfârșitul tragic al exploratorului și a echipei sale a ajuns în Europa peste alte câteva luni, în februarie 1913, când se știa deja de ceva timp că Polul Sud fusese cucerit de norvegianul Roald Engelbert Amundsen, la 15 noiembrie 1911.

Pentru Scott, provocarea continentului înghețat data de mult, din 1900, când fusese ales pentru a conduce expediția științifică la Cercul Polar. În momentul plecării, în iulie 1901, nu era pregătit să înfrunte un mediu ostil cum era cel de pe banchiza polară. Până atunci fusese căpitan de marină, priceput încă din tinerețe să conducă navele, dar fără experiență în ceea ce privește dotările și metodele cele mai bune pentru înfruntarea Polului. În ciuda acestor impedimente, călătoria s-a dovedit un succes incredibil. Scott ajunsese destul de vestit, însă simțea că mai avea un cont de reglat cu Anctarctida, așa că, la sfârșitul anului 1909, după ce obținuse fondurile necesare, a organizat o a doua expediție. De data asta nu dorea să se limiteze numai la cercetarea științifică (la care nu a renunțat nici măcar atunci când știa deja că nu avea să se mai întoarcă niciodată în tabăra de bază), ci să și ajungă la Polul Sud.

Drumul lung și extenuant pe jos, care s-a dovedit până la urmă fatal, a început în noiembrie 1911. La jumătatea drumului a descoperit că Amundsen i-o luase înainte. În timpul călătoriei de întoarcere spre tabăra de bază, cu toate că era profund dezamăgit, s-a angajat activ împreună cu însoțitorii săi în ceea ce era de fapt sarcina principală a misiunii: recoltarea de material biologic și geologic. La 17 kilometri de depozitul de provizii, unde ar fi putut găsi combustibil și alimente de primă necesitate pentru a se salva, a fost oprit de o furtună cumplită. Moartea s-a produs în câteva zile din cauza înghețului în luna martie 1912.

Experiența pe tărâmurile de gheață

La începutul sec. XX, a fost inaugurată un fel de "cursă de aur" pentru cucerirea celor doi poli. Subvenționată de guverne și asociații științifice, această cursă a reunit personalități foarte diverse: exploratori interesați de studiile științifice, conducători în căutare de glorie și sportivi care doreau să-și depășească propriile limite. Din scrisorile lor, amintim: Robert F. Scott, Călătoria navei Discovery (1905); Robert F. Scott, Ultima expediție (1913/1927); Roald E. Amundsen, Polul Sud (1912)

Amundsen: învingătorul învins

Roald Engelbert Amundsen (1872-1928), care s-a născut și a crescut în Norvegia friguroasă, nu avea de ce să se prea teamă de gheața de la Polul Nord. Om cu un fizic impunător, obișnuit de mic să se deplaseze cu săniile trase de câini și să suporte temperaturile extrem de scăzute, era candidatul ideal pentru expedițiile polare. La 15 decembrie 1911 a fost primul care a ajuns la Polul Sud. Ca și pe Scott, îl aștepta un sfârșit tragic: a murit încercând să-l salveze pe exploratorul italian Umberto Nobile, care se prăbușise pe banchiza Cercului Polar Arctic.

Îndrăgostit de o artistă

Soția lui Scott, Kathleen Bruce, era o femeie excentrică și, pentru epoca ei, incredibil de emancipată. La Paris i-a cunoscut pe pictorul Pablo Picasso și pe sculptorul Auguste Rodin și le-a devenit elevă. Înainte de a-și cunoaște viitorul soț, a călătorit prin toată Europa în compania prietenei sale Isadora Duncan, celebra balerină care a avut o moarte tragică în timp ce călătorea cu mașina sa decapotabilă de-a lungul Coastei de Azur: eșarfa lungă pe care o purta în jurul gâtului s-a prins în roată și a strangulat-o instantaneu.

• 1871: S-a născut Nicolae Iorga

Nicolae Iorga s-a nascut in Botosani, iar data nasterii este considerata a fi 17 ianuarie 1871 (desi pe certificatul de nastere este trecut 6 iunie).

Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

Nicolae Iorga a efectuat, timp de peste 50 de ani, cercetări istorice care s-au concretizat în peste 1.000 de volume, 12.755 articole și studii, 4.963 recenzii, acoperind toate domeniile istoriei românilor și ale istoriei universale.

Puţine personalităţi româneşti au o biografie marcată de atâtea "recorduri" ale cunoaşterii şi creaţiei cultu­ra­le. După ce a devenit, la doar 23 de ani, membru corespondent al Aca­de­miei Române, în 1894, Nicolae Ior­ga a primit post la catedra de istorie a Universităţii din Bucureşti. Aca­demi­cian "plin" a fost din 1911. S-a im­pus şi ca iniţiator al unor şcoli şi re­viste prestigioase. A fondat şi condus, prin­tre altele, cursurile de vară de la Vă­le­nii de Munte (din 1908), Şcoa­la Ro­mână din Paris (1920), Şcoa­la de mi­sionare naţionale şi mo­ra­le. Neamul românesc, Să­mă­nă­to­rul, Revista is­­torică, Revue Historique du Sud-Est-Européen, Floarea da­ru­rilor au fost câteva dintre ziarele şi revistele patronate de marele is-to­ric. 

Cunoştea şi vorbea, fără egal, limbi clasice şi moderne.

A intrat in viata parlamentara in 1907, iar peste 12 ani a devenit Presedintele Parlamentului. A propovaduit idealul national, propunand de multe ori solutii nerealiste pentru tara. "A fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie", spune istoricul George G. Potra, caci Iorga "se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici dreapta, nici stanga. El cere dreptate pentru taranul roman". Vezi ce au declarat mai multi istorici saptamana aceasta, cu ocazia lansarii volumului "Discursuri parlamentare 1907-1917" de Nicolae Iorga.

A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural.

În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.

A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român.

S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Cei care i-au luat viaţa, arată rapoartele vremii, au fost simpatizanţi şi membrii ai Mişcării Legionare. Motivele, modul dar şi făptaşii asasinatului lui Iorga sunt şi astăzi controversate. Iată însă ce spun rapoartele din aceea perioadă şi specialiştii.
 

Ucis cu nouă focuri de armă şi batjocorit crunt

Ucis cu nouă focuri de armă şi batjocorit crunt   În anul 1940, după 4 septembrie, odată cu chemarea la putere a generalului Ion Antonescu, mai apoi devenit mareşal, se realizează guvernul legionar şi se pun bazele Statului Naţional Legionar. Pe data de 28 noiembrie 1940, fostul minsitru, consilier regal în perioada domniei lui Carol şi academicianul Nicolae Iorga, în vârstă de 69 de ani, era găsit mort la marginea pădurii Strejnic, judeţul Prahova. Iată ce precizează raportul numărul 2024 din 29 noiembrie 1940, al locotenentului colonel Alexandru Ionescu, adresat Prefecturii din Prahova.

„Dimineaţa, la orele 07.15, s-a găsit cadavrul profesorului Nicolae Iorga, pe moşia domnului Radovici din marginea de est a comunei Strejnic, judeţul Prahova. Maiorul Bratu Aurel, la ordinul subsemnatului, s-a transportat la faţa locului şi a ridicat cadavrul cu o camionetă a Prefecturii judeţului Prahova, fiind transportat la Bucureşti şi predat familiei. Şeful de post a încheiat acte şi predat procurorului Sichitiu, când a ieşit la faţa locului unde s-a petrecut faptul. Autorii, până în prezent, nu au putut fi descoperiţi şi nici prinşi”, încheie locotenentul colonel. Odată ce se vorbea de autori era de la sine înţeles că a avut loc o crimă.  

Şi într-adevăr profesorul Iorga a fost asasinat la marginea pădurii, pe o vreme geroasă, cel mai probabil în noaptea de 27 spre 28 noiembrie. A fost împuşcat de nouă ori. Două gloanţe l-au desfigurat, unul intrând direct prin creier, iar celălalt prin obraz. Iată ce se arată în raportul medico-legal numărul 5940 despre moartea istoricului: ,,Moartea lui Nicolae Iorga, profesor universitar, în vârstă de 69 ani, a fost violentă. Ea se datoreşte unei plăgi ale capului cauzată prin armă de foc şi hemoragie internă. La examenul medical corporal nu s-a constatat nici un alt semn de violenţă”, semna medicul legist Stănescu.   

De ce a fost omorât Iorga?  

Ca politician, Iorga dezamăgise generaţia tânără naţionalistă. Sprijinea dictatura lui Carol al II lea, fiind şi consilier regal, a avut un mandat de prim-ministru mai mult decât modest. S-a opus mişcării legionare şi a fost acuzat de membriia acesteia că liderul lor, ”căpitanul” Corneliu Zelea Codreanu, ar fi fost ucis din cauza istoricului şi poate, spuneau alţi legionari, la ordinul expres al acestuia, fiind cunoscută influenţa pe care Iorga o avea în 1939 asupra lui Carol al II lea. Practic, totul a început în 1938, când Iorga a început să publice o serie de articole critice la adresa Mişcării Legionare. Scria în ziarul său ”Neamul Românesc”.  

Ataca ideea de comerţ legionar pusă la punct de Corneliu Zelea Codreanu şi închide cantinele legionare de la Obor şi Liceul ”Sântul Lazăr”. Iorga spunea că Mişcarea Legionară pregătea în cantinele legionare ”printre blide” şi ”pistoale” o revoluţie împotriva ordinii de drept, reprezentată în acel caz de monarhia în fruntea căreia era Carol al II lea. Apogeul este atins când Corneliu Zelea Codreanu îi trimite lui Iorga o scrisoare de mustrare, în care îl numeşte necinstit. În replică, Iorga îl acuză de ultraj şi deschide o acţiune în instanţă.   

Codreanu este condamnat la şase luni de închisoare

În puşcărie, lui Codreanu i se mai adaugă zece ani de muncă silnică pentru încercarea de răsturnare a ordinii de stat. În 1938, în noaptea de pe 29 pe 30 noiembrie, în timp ce Codreanu şi alţi legionari sunt duşi la Jilava, aceştia sunt sugrumaţi de gardieni la marginea unei păduri. Din acel moment, facţiuni legionare promit răzbunare. Îl consideră pe Iorga principalul vinovat şi sunt trimise istoricului numeroase ameninţări cu moartea. Legionarii îl numesc ”sinistra vedenie cu barbă şi umbrelă”.

Zvonurile despre un posibil asasinat cresc. În 1940, Antonescu îl rugase pe Iorga să plece din ţară. Îi oferise chiar oportunitatea de a se retrage în Italia, dar Iorga a refuzat. În cele din urmă ameninţările au fost puse în practică. Horia Sima, liderul Gărzii de Fier în aceea perioadă, a precizat în diverse lucrări apărute în diaspora că nu a ştiut de uciderea lui Iorga şi nici nu a ordonat-o. În orice caz, despre moartea lui Iorga lipsesc rapoarte iniţiale, chiar şi raportul medico-legal este lacunar. Filmul asasinării istoricului Iorga rămâne şi astăzi o controversă. 

Nicolae Iorga și patima scrisului 

Citate Nicolae Iorga - istoric român

    "Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti."

    "Modestia este pentru proști."

    "Încrederea nu se pierde decât o dată."

    "Sunt iertări care biciuiesc în față."

    "Dacă poți merge, de ce să te târăști?"

    "Pierzi în viață ani și la moarte cerșești o clipă."

    "Nu te conving cu adevărat decât ideile tale."

    "Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem"."

    "Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului."

    "Temnița cea mai de temut e aceea în care te simți mai bine."

    "A contraface bine e chiar mai greu decât a face."

    "E o mare primejdie să ajungi a fi mulțumit de tine însuți."

    "Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine și propășire."

    "Viteazul privește pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

    "Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinților stricați."

    "Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârși răul în împrejurul lui."

    "Până acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr decât greșeala."

    "Vorba bună și zâmbetul și fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului."

    "Niciodată un om mare nu e mai mare decât în zdrențe.

    "Sunt succese care te înjosesc și înfrangeri care te înalță."

    " Un fapt e numai atunci istorie cind nici una din radacinile lui nu mai atinge prezentul"

    "De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat."

    "Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaște decât cel care-l căută."

    "Lenea nu-i odihnă și de aceea-i lipsește mulțămirea."

    "Un om bun nu e acel care face bine, ci acel care se bucură de bine."

    "Gândul morții să-ți slujească în orice clipă pentru a înțelege prețul vieții."

    "A părăsi o luptă din cauza ticăloșiei mediului e tot una ca și cum ți-ai tăia gâtul fiindcă e noroi afară."

    "E un mișel acela care-și dorește dușmanii îngenunchiați în nenorocire."

    "Mulți te prețuiesc pentru câte o faptă a ta; te prețuieste in adevăr numai acela pentru care exiști intreg, pentru tine insuți."

    "Istorie se cheamă ceea ce s-a intâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi intâmplat."

    "A te crede mai mare e intotdeauna mai bine decât a te crede mai mic: mărești in același timp datoria și idealul tău."

    "Un om in adevăr bun e numai acela care ar fi putut fi rău și n-a fost."

    "Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta inverșunare ca mincinosul care a fost prins."

    "Nu supăra pe cine nu știe să se supere."

• 1875: S-a născut Paul Thomas Mann, romancier german, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, pe anul 1929

Motivația juriului: „…în principal pentru marele roman Casa Buddenbrook, care, de-a lungul anilor, a fost întâmpinat cu o constantă sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane.

A lucrat la o societate de asigurări și a colaborat la periodicul satiric Simplicissimus. Între anii 1895 – 1897, acesta a călătorit împreună cu fratele mai mare, Heinrich, în Italia.

A debutat în 1898, cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann, pentru ca, în 1901, publicând romanul Buddenbroocks să obțină un imens succes public și în critică.

În 1919, a fost ales Doctor Honoris Causa al Universității din Bonn, iar în 1926, a devenit membru al Academiei prusace de literatură.

După instaurarea hitlerismului, în primăvara lui 1933, naziștii aflați la putere au declanșat o campanie violentă împotriva lui, i s-au retras titlurile și i s-au confiscat bunurile.

Între anii 1934 și 1938, Mann a locuit în Elveția, la Küsnacht, unde a publicat revista Măsură și valoare, în care milita pentru cultura germană liberă.

În 1938, a emigrat cu toată familia în SUA, primind, în 1944, cetățenia americană. A revenit în Germania, în 1949, pentru o conferință despre Goethe la Frankfurt am Main și la Weimar, dar s-a stabilit, în 1952, în Elveția, lângă Zürich.

Umanismul social, democratic și militant este caracteristic marelui prozator care a fost, totodată, și o mare conștiință a epocii sale ce a intuit timpuriu sensul antiumanist al doctrinei politice naziste și l-a denunțat în conferințe și în scris, afirmându-se ca un radical apărător al valorilor spirituale ale umanității disprețuite și desconsiderate de fascism.

A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri; un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera.

Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, Casa Buddenbrook, Muntele vrăjit, tetralogia Iosif și frații săi, Doctor Faustus – împreună cu patru romane mai puțin cunoscute, Alteța regală, Lotte la Weimar, Alesul, Mărturisirile escrocului Felix Krull.

Dintre povestiri, celebre sunt Tonio Kröger, Moarte la Veneția, Mario și vrăjitorul, Capetele schimbate și Legea.

Majoritatea eseurilor a consacrat-o unor scriitori, cu precădere germani, dar și ruși, precum și câtorva filosofi, psihologi și compozitori germani.

• 1882: Primul brevet  pentru un  fier de calcat electric  a fost primit de  inventatorul  Henry Seely din  New-York.

Henry White Seely, din New York, era  matematician de profesie, dar a fost  preocupat si de inventica.

  Paradoxul este ca, desi parea a fi o solutie minunata, fierul electric nu putea fi utilizat in mod curent, deoarece cele mai multe locuinte nu erau racordate la reteaua de electricitate. In acelasi an, o varianta a fierului de calcat electric, cu arc de carbon, a fost prezentata in Franta, dar s-a considerat ca este prea periculos si s-a abandonat.

• 1906: S-a deschis, in Bucuresti, “Expozitia generala romana”, la aniversarea  implinirii a 40 de ani de la venirea regelui  Carol I pe tronul  tarii.

Proiectul, coordonat de arhitectul I.D. Berindei, a fost inspirat de Expoziţia Universalã de la Paris din anul 1900 şi a cuprins pavilioane dedicate industriei, comerţului, agriculturii, silviculturii, minelor, culturii şi artelor. Arhitecţii expoziţiei au fost Victor Ştefanescu şi Ştefan Burcuş, carora li s-au alaturat ingineri de renume.

La inaugurare au participat întregul guvern, familia regala, membri ai administraţiei, oaspeţi straini, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, cu excepţia legaţiei Imperiului Otoman.

Bateriei de la Calafat numitã “Carol I“ i-a revenit onoarea sã traga salvele de tun ce marcau deschiderea oficialã a expoziţiei.

Familia regalã a fost întâmpinatã la intrarea în parc, prin poarta în formã de arc de cerc, de cãtre organizatori, guvern şi un grup de 300 de notari, primari şi sãteni de frunte din toate judeţele ţãrii.

Arenele Romane, operã a inginerului Elie Radu, cu o capacitate maximã de 5000 de locuri, a fost locul de desfãşurare pentru festivitãţile de deschidere şi de închidere ale expoziţiei şi al altor manifestãri cu caracter cultural şi artistic, ce au oferit ocazia afirmãrii unitãţii de neam, şi limbã a tuturor românilor.

La Arenele Romane au ţinut discursuri I. Lahovari, C. I. Istrati şi Regele Carol I.

• 1925: A fost fondată compania americană producătoare de automobile „Chrysler".

Chrysler a cerut intrarea sub protectia legii falimentului, dar a si batut palma cu Fiat, care va detine 20%. Uzinele vor fi oprite, dar oamenii isi vor primi salariile si nu vor fi concedieri. Dar cine este Chrysler? Are 54.000 de angajati, 30 de uzine, iar istoria ei a inceput acum 84 de ani. Fondatorul, Walter Chrysler a fost mecanic de tren, dar a ajuns sa puna bazele companiei care a devenit numarul trei in industria auto americana.

Câteva cifre

Chrysler avea 54.000 de angajati la sfarsitul lui 2008 si producea in 30 de uzine in America de Nord, dintre care 12 de asamblare masini si 18 pentru diverse componente. Compania a avut pierderi de 8 miliarde dolari anul trecut, iar in acest an a supravietuit datorita ajutorului de patru miliarde dolari primit de la guvern.

In 2007 compania a produs peste 2,5 milioane de automobile, dintre care aproape toate au fost produse in America de Nord, cu exceptia a 69.000 de masini Chrysler si Jeep produse in Austria, de Magna.

Puțină istorie

Chrysler Corporation exista din 1925, cand a fost infiintata de Walter Chrysler, fost mecanic de tren care apoi s-a reprofilat pe industria auto. Compania sa a fost numarul doi in SUA intre 1936 si 1949. moment din care General Motors si Ford au depasit-o.

E interesant ca guvernul american a mai interevenit pentru a salva Chrysler de la faliment si in anii 70', cand a ajutat-o cu 1,5 miliarde dolari.

In 1998, Daimler - Benz a cumparat Chrysler, formand DaimlerChrysler AG. In prezent, actionarul principal este fondul de investitii Cerberus Capital Management care acum doi ani a cumparat 80% din companie, de la Daimler, contra 7,4 miliarde euro.

Falimentul era singura salvare

Chrysler a cerut intrarea sub protectia legii falimentului, iar estimarea extrem de optimista este ca in maxim doua luni procesul se va incheia. Practic, Chrysler va fi vanduta unei companii noi, creata de Guvernul american conform legii falimentului.

In plus, i s-au promis ajutoare totale de 10,5 miliarde dolari, de la guvernul SUA, dar si din Canada, in timp ce vestea cea mai buna este incheierea parteneriatului cu Fiat, care acum detine 20% din Chrysler si va ajunge la 35%. In 2013 este foarte posibil ca Fiat sa devina actionar majoritar, cu conditia ca toate ajutoarele primite sa fie rambursate pana atunci.

Seful Chrysler, Bob Nardelli va pleca, dar si restul conducerii va fi schimbata. Fiat nu va pompa bani in Chrysler dar va face transfer de tehnologie si va duce gama sa economica in SUA.

Chrysler Group in Romania

In Romania vanzarile Chrysler Group nu sunt foarte mari: La marca Chrysler au scazut anul trecut cu 43%, de la aproape 250 de masini, la 133, cel mai vandut model fiind 300C. Acest model a fost de cativa ani cel mai popular al marcii, iar in Romania, versiunea cu motor pe benzina 3 litri , 218 CP costa de la 37.700 euro, TVA inclus.

La marca Dodge, vanzarile au crescut anul trecut cu 23%, la putin peste 300 de masini, jumatate dintre ele fiind modelul Caliber, care costa de la 20.600 euro la versiunea cu motor de 2 litri, 140 CP.

Vanzarile marcii Jeep au scazut cu 16%, spre 376 de masini, cel mai vandut model fiind Grand Cherokee, care costa de la 44.000 euro, in versiunea cu motor de 3 litri, 218 CP.

• 1930: Restaurația carlistă. 

Carol al II-lea s-a reîntors în țară, intrând ilegal, cu pașaport fals.

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost Rege al României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său. 

După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand, în 1927. În contextul politic creat de morțile Regelui Ferdinand și a lui Ionel Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a Regenței regale conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu. 

De asemenea, a permis formarea unei camarilei corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor ’30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor Regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală (prin înlăturarea constituției din 1923 și desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege). Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a cochetat cu ideea de a se întoarce la cârma țării și a-și detrona din nou fiul, însă a evitat capcana întinsă de comuniști. S-a căsătorit în cele din urmă Elena Lupescu, murind în exil.

Dotat cu o inteligență extraordinară, autor de asasinate politice, cu o reputație pătată de escapandele sale amoroase, Carol rămâne o personalitate controversată și este probabil cel mai impopular dintre cei patru Regi ai României, chiar și istorici simpatizanți ai monarhiei contabilizând doar influența sa pozitivă asupra culturii printre realizările sale majore. De altfel, nici Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el, neluând parte nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol la Mănăstirea Curtea de Argeș, în 2003.

Carol poartă negocieri cu Iuliu Maniu, căruia îi promite să renunțe la relația cu Elena Lupescu, (cunoscută ca „Magda Lupescu”, 1895-1977), fiică a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creștin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu.

Elena Lupescu a fost inițial soția ofițerului de armată Ion Tâmpeanu.

Carol al II-lea este proclamat rege după două zile de la intrarea in tara, pe 8 iunie 1930, inlocuindu-l la tron pe fiul sau minor, Mihai I.

El o aduce însă pe amanta sa, Elena Lupescu, la București și în cele din urmă o exilează pe fosta lui soție, regina Elena a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca), mama viitorului rege Mihai I, de care a divorțat.

Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate și uzurparea tronului fiului său Mihai I (la 8 iunie 1930), domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, un grup de influență implicat în acte de corupție, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda.

Carol a încercat să influențeze cursul vieții politice românești, în primul rând prin manipularea partidelor Național Liberal și Național Țărănesc și a unor grupări antisemite și din (ianuarie 1938) prin impunerea  dictaturii regale.

• 1932: Alexandru Vaida-Voievod a fost ales președinte al Consiliului de Miniștri (6 iun.-10 aug. 1932).

Alexandru Vaida Voevod (n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc. Unul dintre iluștrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm susținător pentru drepturile naționale a românilor din Ardeal. După Marea Unire și fuziunea naționalilor cu țărăniștii, s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național Țărănesc. În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de președinte al Consiliului de miniștri, remarcându-se și la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli monarhiei.

• 1944: Debarcarea din Normandia

6 iunie 1944 a rămas cunoscută drept „Ziua Z" sau „cea mai lungă zi". Debarcarea aliaților în Normandia a însemnat începutul sfârșitului dictaturii lui Hitler și eliberarea țărilor occidentale de sub ocupația Germaniei. Numele de cod al invaziei aliate a fost „Operaţiunea Overlord” şi s-a desfăşurat între 6 iunie şi 25 august, când a fost eliberat Parisul, după ce aliații au trecut Sena. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operaţiune amfibie din istorie.

Debarcarea aliatilor in Normandia a insemnat inceputul sfarsitului dictaturii lui Hitler. Pretul a fost insa imens.

Potrivit ultimelor cercetari, in seara zilei de 6 iunie, peste 4000 din cei 150 000 de soldati americani nu mai erau in viata.

Prăbuşirea militară a Germaniei naziste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a început la 6 iunie 1944, rămasă în istorie drept „Ziua Z”, când forţele aliate au traversat Canalul Mânecii.

Invazia trupelor Aliate a început la ora 06:25, pe o porțiune de 65 kilometri de plajă, în nord-estul Franței. Înaintea debarcării pe mare a existat și o parașutare a 24.000 de soldați în Franța, în noaptea de 5 spre 6 iunie.

Debarcarea din Normandia a fost o dispunere de forțe militare spectaculos coordonate, implicând trupele Aliaților pe uscat, pe mare și în aer.

În total, aproximativ 160.000 de soldaţi aliaţi aflaţi la bordul a peste 7.000 de nave şi 3.000 de avioane au debarcat în Normandia, unde au întâlnit puternica defensivă germană. Britanicii şi canadienii au întâmpinat o rezistenţă mai slabă pe plajele cu numele de cod Gold, Juno şi Sword, în timp ce americanii au avut de înfruntat o rezistenţă germană crâncenă pe plaja Omaha, spre deosebire de plaja Utah, pe care au cucerit-o mult mai uşor. Până seara, armata americană a pierdut 2.400 de soldaţi în luptele de pe plaja Omaha, cea mai mare pierdere din întreaga operațiune.

În total, 4.000 de occidentali au murit și alți 8.000 au fost răniți. Într-o singură zi.

După câteva zile de confruntări sângeroase, trupele aliate au cucerit câteva puncte strategice importante. Până la sfârşitul lunii iunie 1944, Aliaţii vor reuşi să ocupe portul Cherbourg, reuşind să debarce aproximativ 850.000 de soldaţi şi 150.000 de vehicule în Normandia.

Stan Hodge, veteran britanic, a rememorat la BBC acele zile: „Se foloseau aceste trupe de diversiune. Într-o zi ne aflam la Hartley Pole, iar a doua zi eram la Black Pole. Spuneai că germanii aveau mai multe trupe. Ne așteptam să fie așa. Noi eram ca o armată a nimănui”.

Spre sfârşitul lunii august 1944, Aliaţii au ajuns la râul Sena şi au reuşit eliberarea Parisului pe 25 august, forțând retragerea trupelor germane din nord-vestul Franţei. Invazia din Normandia a reprezentat o lovitură psihologică majoră pentru Hitler, împiedicându-l să mai trimită trupe pentru a stopa contraatacul sovietic.

Multi americani nu mai stiu cu exactitate ce anume s-a intamplat atunci, dar infatisarea destinului unui soldat individual face ca intregul eveniment sa devina din nou palpabil, explica profesorul universitar Ronald H. Spector de la universitatea George Washington:

"Fascinatia oamenilor pentru acest eveniment se datoreaza pe de-o parte faptelor eroice ale soldatilor, iar pe de alta decurge din suferintele imense indurate de soldati, din care multi si-au dat viata. Au avut loc si inainte si dupa Ziua-Z numeroase fapte eroice si disperate, dar ele nu ne inspira fantezia in egala masura".

Putina istorie

In dimineata zilei de 6 iunie 1944, trupele Aliatilor au lansat, incepand de la ora 06:25, invazia al carei obiectiv era eliberarea Europei de fortele naziste. Invazia a inceput pe o portiune de 65 kilometri de plaja, in nord-estul Frantei, si s-a incheiat in luna mai a anului urmator, cand Germania a semnat la Berlin capitularea neconditionata.

Debarcarea din Normandia a fost o dispunere de forte militare spectaculos coordonate, implicand trupele Aliatilor pe uscat, pe mare si in aer. Sub numele de cod "Operatiunea Overlord", (la inceput denumita operatiunea Round-up) aceasta a fost una dintre bataliile cruciale purtate in cel de-al doilea razboi mondial.

Marina a realizat un baraj de suport pentru asaltul vehiculelor-amfibie ale armatei, iar trupe speciale ale Aliatilor au fost parasutate mult in interiorul teritoriului inamic, pentru a ataca din spate fortele Axei. Aproape 6.500 de vase au debarcat la tarm peste 130.000 de soldati ai Aliatilor, pe cinci portiuni diferite de plaja, stabilind astfel o pozitie de forta in Normandia.

Pe data de 25 august 1944 - dupa 11 saptamani de lupta si 600.000 de victime - trupele Aliatilor au eliberat Parisul. Germanii au fost siliti sa se retraga - o retragere care nu avea sa se opreasca pana cand trupele naziste nu au ajuns la Berlin. (M.M.)

Debarcarea în Normandia: Ziua cea mai lungă

10 lucruri interesante despre Debarcarea din Normandia (6 iunie 1944)

1. Locotenentul James Doohan din divizia Winnipeg Rifles a fost impuscat in mana si piept, in timpul debarcarii din Normandia. O tabachera de argint a oprit glontul din piept, dar Doohan si-a pierdut degetul de la o mana. Ulterior, Doohan a devenit cunoscut ca "Scottie" din "Star Trek". Doohan incerca intotdeauna sa isi ascunda mana ranita, in timpul filmarilor.

2. Faimosul fotograf de razboi Robert Capa a fost in al doilea val de trupe care au ajuns pe Omaha Beach. Fotografiile sale sunt cunoscute drept colectia "The Magnificent Eleven". Desi Capa a realizat 106 fotografii, doar 11 au supravietuit, dupa ce Dennis Banks, un asistent in varsta de 16 ani, a uscat hartia la o temperatura prea ridicata.

3. Juan Pujol a fost un agent dublu, care a lucrat pentru MI5 si i-a convins pe germani ca D-Day nu se va intampla in iunie. Primul sau nume de cod a fost Bovril - ulterior si l-a schimbat in Garbo, deoarece era un actor desavarsit. Garbo i-a pacalit pe germani atat de bine, incat Hitler i-a acordat cea mai importanta distinctie militara, Crucea de Fier! Spionul locuia in Hendon si germanii i-au livrat insigna prin posta.

4. In dimineata zilei de 6 iunie 1944, JD Salinger a ajuns pe Omaha Beach cu sase capitole ale cartii sale nefinalizate, "De veghe in lanul de secara". In acea dupa-amiaza, Evelyn Waugh era in Devon si se recupera dupa un accident la picior, suferit in urma unui exercitiu de parasutare; Waugh a finalizat atunci ultimul capitol din romanul "Brideshead Revisited". 

5. Harta uriasa folosita de generalul Eisenhower si generalul Montgomery la sediul din Southwick House a fost realizata de producatorul de jucarii Chad Valley.

6. Lordul Lovat a condus Brigada Britanica de Servicii Speciale I. Liderul a aterizat in mijlocul conflictului purtand bocanci de vanatoare si o undita. In perioada in care a lucrat ca expert pentru filmul "The Longest Day", Lovat s-a trezit intr-un taxi inconjurat de trupele germane si a "sarit" din masina, descoperind apoi ca era vorba despre cativa actori figuranti...

7. In dimineata zilei Debarcarii din Normandia, Camera Comunelor a dezbatut o problema urgenta: menajerele care curata birourile vor mai fi sau nu catalogate drept "servitoare"?

8. Stirile privind Ziua Debarcarii au ajuns pana in lagarul pentru prizonieri de razboi de la Colditz, prin intermediul unui radio, ascuns intr-un pod. Pentru a evita sa fie prinsi, soldatii prizonieri au folosit pantofi fara talpa, care nu lasau urme in praful din mansarda. La auzul vestilor, soldatul prizonier Cenek Chaloupka a spus ca daca razboiul nu se va incheia pana in decembrie, va alerga gol prin curtea lagarului. In Ajunul Craciunului anului 1944, Chaloupka si-a onorat pariul pierdut si a facut doua ture ale lagarului, in costumul lui Adam. Afara erau minus 7 grade.

9. Ca multi alti soldati, locotenentul Herbert Jalland din Infanteria Usoara (Durham) a ajuns in mijlocul evenimentelor Zilei Z imbracat in pijamale si uniforma. 

10. Generalul Montgomery a orchestrat Ziua Debarcarii din Normandia, cea mai mare invazie militara din istorie. In raportul sau pentru 6 iunie 1944 scria: "Am invadat Normandia; am parasit Portsmouth la ora 10.30". 

• 2002: A avut loc „Evenimentul din estul Mediteranei”, o explozie aeriană  enorma , în zona situata la  34°N – 21°E (între Libia si insula greceasca Creta).

Această explozie, asemănătoare cu cea a unei bombe nucleare de mici dimensiuni, a fost provocată de un asteroid   care s-a dezintegrat in atmosfera Pamantului și nici o parte a sa nu a fost recuperată.

Pentru că nu a atins suprafața Pamantului  și a explodat deasupra mării, nu s-a format nici un crater.

Evenimentul s-a produs in timpul unor confruntari indo-pakistaneze  si  au existat pareri ca s-ar fi putut ca explozia sa se produca deasupra uneia dintre aceste tari, putand sa declanseze un razboi nuclear care ar fi cauzat mai mult de 10 milioane de morti si ar fi devastat regiunea.

• 2011: La Anvers, în Belgia, a fost inaugurat primul tunel de cale ferată alimentat cu energie solară din Europa.

Tunelul are o lungime de 3,3 kilometri şi face parte din traseul feroviar de mare viteză care va lega Parisul de Amsterdam.

Graţie alimentării cu energie solară, se estimează că se va evita poluarea atmosferei cu 47.300 de tone de dioxid de carbon în următoarele două decenii, potrivit The Telegraph.

Electricitatea generată de cele 50.000 de panouri fotovoltaice va furniza energia necesară pentru funcţionarea trenurilor care vor circula prin tunel cu o viteză de aproximativ 300 de kilometri la oră, dar şi pentru oraşul Anvers. Astfel, panourile vor genera o cantitate de electricitate de 3.300 MWh pe an, suficientă pentru a acoperi consumul de curent electric al unui număr de 950 de familii. Costul total al panourilor solare, produse de compania belgiană Enfinity, se ridică la circa 12,6 milioane de lire sterline.

• 2012: Lansarea Mondială IPv6

Lansarea Mondială IPv6 este o campanie de educare şi conştientizare a nevoii tranziţiei la IPv6 desfăşurată de mai mulţi ani de către Internet Society. Pe 6 iunie 2012, cei mai importanţi furnizori de servicii de Internet, fabricanţi de echipamente de reţea şi companii de web îşi vor concentra eforturile pentru a activa în mod permanent protocolul IPv6 pentru produsele şi serviciile lor.

IPv6 este o tehnologie obligatorie pentru dezvoltarea continuă şi stabilitatea Internetului în folosul oamenilor din întreaga lume.

Să aveți o zi frumoasă!