24 Iulie

Este a 205-a zi a anului. 

Au mai rămas 160 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 05 h 54 m și apune la 20 h 50 m. 

Citatul zilei

” Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase şi realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câţiva încăpăţânaţi, eroi, sfinţi şi artişti care, în vieţile şi operele lor, ating bucăţi din Absolut, care ne ajută să suportăm realităţile dezgustătoare.” 

 ( Ernesto Sabato)

Ziua internațională a Înghețatei

In 1984, presedintele Ronald Reagan a proclamat luna Iulie ca luna nationala a inghetatei.

In America,  inghetata a fost introdusa in 1744 de catre un oaspete al guvernatorului din Maryland, William Bladen. Primul anunt publicitar pentru inghetata a aparut in 1777, cand producatorul Philip Lenzi a anuntat ca „inghetata este disponibila aproape in fiecare zi”.

Chitantele pastrate de un comerciant din New York au dezvaluit ca presedintele George Washington a cheltuit 200 de dolari in vara anului 1790 pe inghetata.  Totusi, pana in 1800, inghetata a ramas un desert rar si exotic de care se puteau bucura doar elitele.

O data cu inventarea aparatelor frigorifice, producerea inghetatei a devenit foarte rapid o industrie infloritoare in America, iar noile inventii au inlesnit creativitatea comerciantilor in dezvoltarea numeroaselor variante de inghetata. 

Astazi am ajuns sa vorbim de inghetata la un nivel “industrial” ce a fost creata pentru a acoperi cererea in continua crestere pentru inghetata. Inghetata produsa la nivel industrial respecta standardele de calitate si siguranta mentinand in acelasi timp traditia si imbunatatind gustul unic ce s-a dezvoltat de-a lungul ultimulelor secole.

Originile inghetatei sunt datate din secolul 4 i.Hr, cand imparatul roman Nero a comandat sa fie adusa gheata din munti si combinata cu topping-uri de fructe.

Cele mai neobisnuite arome: avocado, usturoi, jalapeno si dovleac. In Arizona se face si inghetata cu aroma de hot-dog

Majoritatea Americanilor prefera inghetata de vanilie, apoi ciocolata.

Cea mai multa inghetata produce din SUA o produce California, iar SUA produce cea mai multa inghetata din lume.

Ziua Poliţiei de Frontieră Române

Anul acesta se sărbătoresc 154 de ani de când domnitorul A.I. Cuza a unificat prin Decretul nr. 893 din 24 iulie 1864 instituţiile grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească, punând bazele unui sistem modern de pază a hotarelor ţării.

Data de 24 iulie a fost desemnată Ziua Poliţiei de Frontieră Române, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.104 din 27 iunie 2001, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră. Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, din data de 24 iulie 1864. Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893 din 24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul celor din Ţara Românească şi unirea celor două corpuri grănicereşti. Începând din mai 2008, Dreptcredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt a fost consfinţit ca protector spiritual al Poliţiei de Frontieră Române.

Sfânta Muceniță Hristina 

Era originară din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211). Era fiica unui mare dregător, Urban, care dorind să își protejeze fiica de ispitele din lume și să slujească tot timpul în templul zeilor păgâni, i-a dăruit ca locuință cel mai înalt turn al palatului său, unde erau așezate statuile zeilor din aur și argint. Dar Hristina, care credea în Dumnezeul cel adevărat al creștinilor, a dărâmat idolii din aur ai tatălui său și i-a împărțit la săraci. Pentru această faptă, din porunca tatălui său, Hristina a fost supusă la multe chinuri și lăsată în acel turn alți câțiva ani. Când a scos-o de acolo, Hristina nu renunțase la credința creștină și de aceea Urban a aruncat-o în mare, însă a venit la mal nevătămată. Închizând-o în temniță, tatăl ei se gândea la ce fel de chinuri să o supună că să o omoare. Peste noapte el a murit, iar urmașul său, Dion, a continuat șirul supliciilor la care a fost supusă creștina Hristina. În cele din urma, ea a primit cununa muceniciei, pentru curajul cu care și-a păstrat credința în Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Moastele Sfintei Cristina martira persana din poza se afla în Biserica “San Francesco della Vigna” – Venetia - Italia.

Semnificatiile numelui Cristina - a unge    

Despre numele Cristina

Numele de fata Cristina este de origine romaneasca si inseamna "a unge".

Numele provine de la numele personale latine "Christianus", "Christiana", adjective derivate de la "Christus", prin care erau desemnati adeptii religiei crestine.

Forma "Christus", preluata de romani, va fi baza de derivare a lui "christianus". Christianus apare cu valoare de nume personal distinctiv cand crestinismul a devenit religie oficiala.

Cristina este un nume de influenta crestineasca foarte popular in Romania. Provine de la latinescul Christian(a), care se traduce prin "urmasul lui Hristos" sau "cel ce crede in Hristos".

In cultura romaneasca, numele Cristina inseamna "a unge". Prenumele a cunoscut o raspandire larga inca de la inceputurile crestinismului, iar in timp, a devenit unul dintre cele mai indragite si apreciate din lume.

Alinturile pentru acest nume includ: Cris, Cristinica, Crinu, Crisa etc.

Persoanele care poarta numele Cristina sunt puternice, rafinate si foarte elegante. Se impun rapid in grupuri si comunitati, datorita personalitatii debordante. Au o predispozitie artistica si sunt greu de tolerat de cei din jur, din cauza exigentei, care poate fi greu de "digerat".

Nume asemanatoare

Christina Cristi Cristian Cristiana

Cristina este un prenume feminin de origine latină care provine de la Christ (Cristos). A fost foarte popular în cursul anilor 1960.

Variante

    Cehă : Kristýna

    Engleză: Christine

    Finlandeză : Kristina

    Franceză : Christine

    Germană : Christine

    Italiană : Cristina

    Maghiară : Krisztina

    Norvegiană : Kristine, Kristin

    Poloneză : Krystyna

    Rusă : Кристина (transl. Kristina)

    Slovacă : Kristína

    Spaniolă : Cristina

    Suedeză : Kristina

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1534: Exploratorul francez Jacques Cartier plasează o cruce pe Peninsula Gaspé și ia în posesie teritoriul, în numele regelui Francisc I al Franței.

Jacques Cartier(n. 31 decembrie 1491 – d. 1 septembrie 1557) a fost primul explorator al Golfului Sf. Laurențiu și cel ce a descoperit râul Sf. Laurențiu. El a întreprins trei voiaje în regiune, primele două în 1534 și 1535 – 1536, la ordinele exprese ale regelui Francisc I, iar a treia expediție în 1541 – 1542. 

În al treilea voiaj, Jacques Cartier a fost secundul lui Sir Roberval, care a fost încredințat de rege să aducă resurse naturale din Canada. Dar, deoarece Sir Roberval a întârziat cu pregătirile pentru expediție, Jacques Cartier a plecat în lunga expediție fără acesta. El a ajuns in Canada la Hochelaga (Montreal) din regiunea Stadacona (Quebec). Odata ajuns în Canada, Cartier a pornit în căutarea aurului și a diamantelor. A gasit o mulțime de bijuteri înaintea lui Sir Roberval. Cei doi s-au întâlnit în Terra Nova (Newfoundland). Dar Jacques Cartier nu a ascultat ordinele lui Sir Roberval și a plecat in Franța unde a vrut sa vândă bogățiile aduse. Însă, odata revenit în țară, a descoperit că, din păcate pentru el, nu a adus decat pyrite și quartz fără valoare. Pornind de la această întâmplare, a apărut expresia: fals ca diamantele Canadei.După aceea, Jacques Cartier s-a retras din această activitate pentru totdeauna și a murit în anul 1557 la Paris.

• 1567: Mary, regina Scoţiei, este forţata să abdice şi este înlocuita cu fiul ei, James al VI- lea.

Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587) a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână, iar la vârsta de 16 ani, a devenit prin casatoria cu regele Frantei, Francisc I, regină consort a Franței. Pretenția ei asupra tronului englez a generat un conflict de durata între ea și regina Elisabeta I a Angliei. Mary fost decapitata în Anglia la data de 8 februarie 1587, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale, Regina Elisabeta a I -a a Angliei.

• 1783: S-a născut Simón Bolivar, conducătorul unor mişcări de independenţă în America de Sud, numite şi „Războiul lui Bolivar”.

Pentru Bolivar toţi locuitorii Venezuelei erau egali, fie ei indieni, mulatri, metişi, creoli, negri, sclavi sau liberi. Nu accepta ideea de sclavie şi chiar i-a eliberat pe ai lui când împrejurările i-au permis. A fost un conducător care şi-a dorit independenţă şi emancipare pentru Statele Sud Americane, pe care le vedea prospere într-o federaţie, sub conducerea unui singur om, dar nu voia să fie el acela. Nu accepta ideea aducerii unui „rege al Americii”, în schimb admira geniul lui Napoleon şi ideile lui militare.

• 1802: S-a născut Alexandre Dumas (tatăl), scriitor francez (d. 1870)

Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts, Aisne - d. 5 decembrie 1870, Puys, Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.

Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate.

Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia.

Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi.

Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.

În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans.

După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri.

Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.

A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.

În 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, rămășițele sale au fost transferate în Panteonul din Paris, nerespectându-se ultima sa dorință de „a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”, „în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să calci cadavre” (1870).

Fiul său, numit tot Alexandre Dumas, a fost și el scriitor, autor al cunoscutului roman Dama cu camelii.

• 1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a unificat pe grănicerii munteni și moldoveni, punând bazele instituției moderne de pază a frontierelor țării.

Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893 din 24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul celor din Ţara Românească şi unirea celor două corpuri grănicereşti.

Grănicerii făceau serviciul pe rând la frontieră, o treime din timpul lor erau în serviciu şi 2/3 la casele lor.

Ei nu erau aleşi prin tragere la sorţi ci după vârstă şi numai dintr-o zonă de 30 de kilometri de la frontiera spre interior.

Structura de grăniceri trece de-a lungul timpului prin mai multe serii de reorganizări, una din cele mai importante a fost organizarea pazei frontierei Romaniei Mari.

În perioada 1919-1940, Corpul de Graniceri s-a reorganizat de mai multe ori pe brigazi, regimente şi companii şi tot în această perioadă s-a înfiinţat Grupul Navelor de Graniceri, cu şalupe şi ambarcaţiuni auxiliare.

In 1948 a fost înfiintat Serviciul de Paşapoarte şi Poliţie de Frontieră din subordinea Ministerului de Interne.

• 1876: Se formează un nou guvern liberal "pur", în frunte cu Ion C. Brătianu (supranumit "Vizirul", pentru guvernarea sa autoritară), 

care va conduce ţara până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881), cea mai lungă guvernare de partid din istoria vechii Românii; 

în timpul guvernării liberale România îşi cucereşte independenţa (9/21 mai 1877), pe care şi-o consolidează, participând la războiul ruso-româno-turc (1877-1878); este proclamat Regatul (14/26.III.1881); se adoptă o serie de măsuri legislative menite să modernizeze ţara şi să întărească poziţia ei pe plan internaţional.

• 1897: S-a născut Amelia Earhart, pioner al aviaţie şi militantă angajată pentru drepturile femeii (dispărută la 2 iulie 1937 în Pacific).

Amelia Earhart a fost fiica juristului Samuel Stanton Earhart (1868–1930) și a lui Amy Otis (1869–1962). A petrecut cea mai mare parte a copilăriei în casa bunicilor deoarece tatăl ei era alcoolic.

Încă de când era copil, Amelia se comporta într-un mod neobișnuit în comparație cu celelalte fete de aceeași vârstă, se cățăra pe copaci, vâna șobolani cu arma. În 1915 a absolvit liceul cu rezultate excelente, iar din 1917 a lucrat în Boston ca soră medicală în cadrul armatei, fiind angajată și pentru societate. În anul 1919 a început studiul medicinei la universitatea „Columbia University” din New York. După circa un an și-a întrerupt studiile și s-a reîntors acasă la părinți, pentru ca în anul 1920 să zboare pentru prima oară cu avionul, fiind hotărâtă să devină pilot. Deoarece costul orelor pentru zbor era de 1000 de dolari, părinții au refuzat finanțarea cursului de pilot. A practicat circa 28 de profesii până ce, în anul 1921, a putut lua primele ore de zbor de la Neta Snook. După numai șase luni, cu ultimii bani economisiți și-a cumpărat un avion „Kinner Airster”, cu care a stabilit recordul de înălțime de zbor, pentru femei, cu o altitudine de 4300 m.

În anul 1920 părinții ei au divorțat, iar Amelia s-a mutat împreună cu mama ei pe coasta de est a SUA. La insistențele mamei sale a vândut avionul dar a cumpărat un automobil de tip sport. A lucrat în Boston ca învățătoare, fiind și angajată social.

Amelia Earhart a atras asupra ei atenția presei internaționale la data de 17 / 18 iunie 1928 ca prima femeie pasageră care traversează cu avionul Oceanul Atlantic, fiind sărbătorită și declarată „femeia anului” devenind un idol feminin.

La toate interviurile date, subliniază faptul că femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații. În 1929 a contribuit la înființarea clubului piloților feminini „Ninety Nines”, cu scopul sprijinirii femeilor care vor să zboare cu avionul.

În anul 1931 s-a căsătorit cu scriitorul George P. Putnam (1887 - 1958), mentorul și admiratorul ei. Amelia s-a căsătorit cu oarecare rezerve, temându-se că familia îi va limita posibilitatea de a pilota. În anul 1932 a căutat să urmeze exemplul lui Charles Lindbergh, care a traversat singur la 20/21 mai 1927 Oceanul Atlantic, însă din cauza timpului nefavorabil și a unor probleme tehnice a trebuit să întrerupă zborul în Irlanda de Nord, neajungând la Paris.

Amelia, femeia care a traversat de două ori Atlanticul, a primit de la președintele american Herbert C. Hoover medalia de aur „National Geographic Society”. La primirea distincției ea a făcut următoarea remarcă laconică: „Unele detalii ale zborului sunt exagerate”. Ea s-a angajat mai departe pentru drepturile femeii și recunoașterea poziției acesteia în societatea americană. Au urmat o serie de zboruri peste Pacific, între Honolulu (Hawaii) și Oakland (California), sau solo de la Mexico City la Newark (New Jersey).

Înainte de a împlini vârsta de 40 de ani, a dorit să facă înconjurul pământului la ecuator. După ce parcursese deja trei pătrimi din zborul planificat, a decolat la data de 2 iulie 1937 de la Lae (Noua Guinee) zburând spre insula Howland din Pacific, unde nu a mai sosit niciodată.

• 1911: A avut loc redescoperirea ruinelor oraşului Machu Picchu, de către arheologul Hiram Bingham, fiind considerate unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.

Machu Picchu înseamnă „vechiul pisc” în limba Quechua.

Machu Picchu este un sit incaș din secolul al XV-lea, situat în regiunea Cusco. Ruinele au fost redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locuri străvechi din lume. În timp ce incașii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălțime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele și miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând „vechiul pisc” în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (cu o suprafață de 5 mile pătrate), dar extraordinar oraș.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale din SUA, Hiram Bingham III, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume. În timp ce incaşii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşii l-au transformat într-un mic, dar extraordinar oraş.Invizibil de dedesubt şi complet limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret, cu palate, băi, temple, hambare şi în jur de 150 de case, toate aflate astăzi într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele.

Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori. Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

• 1911: S-a nascut Ernesto Sábato, scriitor argentinian

Ernesto Sábato s-a nascut pe 24 iulie 1911 si a decedat pe 30 aprilie 2011. A fost unul dintre cei mai importanti prozatori latino americani si un important romancier contemporan. S-a nascut in Rojas, un oras din provincia Buenos Aires, Argentina, in 1911. Parintii lui erau doi imigranti italo-albanezi, Juana María Ferrari si Francisco Sábato. La virsta de 16 ani, s-a alaturat unor grupuri de anarhisti, apoi de comunisti, dar a inteles repede ca "materialismul dialectic" e o contradictie in termeni, iar atunci cand, in 1935, a fost trimis la Moscova sa studieze doctrina marxist-leninista, a reusit sa "evadeze", "tradand" cauza comunista si evitand astfel soarta atator intelectuali de stanga din afara URSS ce au fost inghititi de Gulag. 

A sustinut doctoratul in fizica, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie si s-a apropiat de grupul artistilor suprarealisti. In 1945 a abandonat cercetarea stiintifica pentru a se dedica in exclusivitate literaturii. Doctor in fizica, a tinut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.

A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare - Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri.

Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar și-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise.

• 1917:  A avut loc Bătălia de la Mărăşeşti. Victoria armatei române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen.

Victoria Armatei Române face parte din seria marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, în urma cărora trupele româno-ruse au reuşit să oprească ofensiva germano-austro-ungară, ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Bătălia de la Mărăşeşti s-a desfăşurat în trei etape, din 24 iulie/6 august până în 21 august/3 septembrie 1917, pe o lungime a frontului de aproximativ 35 km şi a fost cea mai importantă confruntare miliară de pe frontul român din vara anului 1917. Forţele care s-au opus în timpul luptelor au fost semnificative: pe de o parte, Armata IV rusă – compusă 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 de baterii – şi Armata I română – alcătuită din şase divizii, printre care una de cavalerie, trei brigăzi, Grupul de artilerie grea, Grupul II aeronautic, iar de partea Puterilor Centrale, Armata IX germană(general de infanterie Johannes von Eben) – formată din 174 de batalioane, 16 de escadroane, 150 de baterii, trei escadrile, o companie de ciclişti ş.a.

Prima etapă. Puterile Centrale câştigă teren

Luptele au început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august, când, la ora 7.30, Corpul I german, condus de gen. Kurt von Morgen, a atacat Divizia 34 infanterie rusă, reuşind să rupă frontul pe o adâncime de 3 km şi o lungime de 10 km. La cererea ruşilor, gen. Constantin Christescu, comandant al Armatei I, a ordonat intervenţia Diviziei 5 infanterie la vest de Siret, reuşindu-se oprirea germanilor de a ocupa trecerile peste râu. În dimineaţa următoare, feldmareşalul August von Mackensen redirecţionează atacul spre nord, forţând trupele româno-ruse să se retragă 2 km şi să abandoneze satul Doaga. Diviziile 71 infanterie rusă, 9 şi 14 infanterie române  au intrat pe câmpul de luptă pentru a acoperi vidul lăsat de Divizia 34 rusă, decimată aproape în întregime de nemţi.

Următoarele două zile au fost marcate de atacuri violente ale germanilor şi de pierderi în rândul armatei româno-ruse. La 28 iulie/10 august, a avut loc o contraofensivă a trupelor Antantei pentru recuperarea intrândului realizat de inamic între comunicaţia Focşani-Mărăşeşti şi Siret, la care au participat Diviziile 5 şi 9 infanterie române şi 13 şi 71 infanterie ruse. Totuşi, confruntarea a fost violentă, iar trupele româno-ruse nu au putut recupera satul Doaga. Din cauza acestui eşec apar neînţelegeri între gen C. Christescu şi gen. Aleksandr Ragoza privind desfăşurarea operaţiunilor din ziua următoare. Comandantul român, susţinător al opţiunii unei acţiuni ofensive, este înlocuit cu gen. Eremia Grigorescu, şi este creat un comandament unic româno-rus sub comanda generalului rus.

• 1969: Întoarcerea lui Apollo 11 

Apollo 11 este numele primei misiuni în care omul a păşit pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, Luna. Este în acelaşi timp şi cea de-a cincea misiune cu echipaj uman din Programul Apollo, gestionat de NASA, şi a treia care plasează oameni pe orbita lunară. Lansată pe data de16 iulie 1969, misiunea era constituită din Neil Aiden Armstrong, comandantul misiunii, Michael Collins, pilotul modulului de comandă şi Edwin Eugene „Buzz” Aldrin Jr., comandantul modulului lunar. Pe data de 20 iulie, Armstrong şi Aldrin au devenit primii oameni care au păşit vreodată pe Lună, în timp ce Collins orbita deasupra lor.

Astronauţii au lăsat pe Lună instrumente ştiinţifice precum retroreflectorul utilizat pentru experimentul de măsurare a distanţei Lună – Pământ cu ajutorul laserului, dar şi un seismograf pasiv pentru a măsura cutremurele de pe Lună. Au lăsat de asemenea un steag american, o insignă a misiunii Apollo 1 şi o placă, montată pe o porţiune a modulului lunar care a rămas pe Lună, şi pe care erau două desene ale Pământului (reprezentând emisfera vestică şi cea estică) precum şi o înscripţie, dar şi semnăturile astronauţilor şi a preşedintelui Richard Nixon. Inscripţia era „Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came in Peace For All Mankind.” (aici omul de pe planeta Pământ a pus pentru prima dată piciorul pe Lună, Iulie, 1969, d.Hr. Venim cu gânduri paşnice în numele omenirii.). Au mai lăsat şi un săculeţ conţinând o replică din aur a unei ramuri de măslin ca şi simbol tradiţional al păcii, dar şi un disc de silicon conţinând mai multe mesaje. Acesta conţinea mesaje de bunăvoinţă din partea preşedinţilor americani Eisenhower, Kennedy, Johnson şi Nixon alături cele ale altor 73 de lideri de stat, inclusiv România prin vocea mai marelui R.P. România, Nicolae Ceauşescu.Acel disc mai conţinea şi liste cu liderii Congresului american, o listă cu membrii Congresului american care au dat legi şi norme privind activitatea NASA, dar şi o listă cu managerii NASA. În cartea sa din 1989, Aldrin menţionează că printre obiectele trimise au fost şi medalii sovietice care comemorau cosmonauţii Vladimir Komarov şi Iuri Gagarin.

• 1974: Curtea Supremă de Justiţie din SUA i-a cerut preşedintelui american Richard Nixon, să predea toate documentele ţinute la Casa Albă, procurorului însărcinat cu rezolvarea cazului Watergate.

Preşedintele Nixon părăsind Casa Albă cu puţin timp înainte ca demisia sa să devină efectivă pe 9 august 1974

Afacerea Watergate este denumirea atribuită unui scandal politic și unui succes mediatic din anii 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră, culminând cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată. Denumirea Watergate provine de la numele hotelului în care s-a comis o spargere, a cărei investigare a fost punctul de pornire al scandalului.

• 1998: KIA Motors a fost scoasă la vânzare de către statul din Coreea de Sud, urmând să formeze cel mai puternic grup auto coreean.

În această zi Guvernul din Coreea de Sud anunţă procesul de privatizare a Kia Motors Corporation, al treilea mare producător coreean la acea vreme, care fusese însă declarat falimentar din cauza crizei economice din Asia înregistrată la mijlocul anilor '90. Compania coreeană înfiinţată în 1944 adunase până în 1997 datorii de 10 miliarde de dolari.

Printre companiile interesate de KIA la acea vreme au fost Hyundai, Daewoo, Samsung Motors şi chiar Ford. Licitaţia a fost adjudecată de Hyundai în luna Octombrie a aceluiaşi an. Sub conducerea Hyundai, KIA a realizat un salt calitativ mare. Ulterior, compania s-a concentrat foarte mult pe piaţa europeană şi în 2008 şi-a deschis un centru de design foarte modern la Franfurt. Hyundai a mai cedat din acţiunile KIA şi, în prezent, Hyundai deţine mai puţin de 40% din capitalul KIA.

Să aveți o zi frumoasă!