26 Iulie

 Este a 207-a zi a anului. 

Au mai rămas 158 de zile până la sfârșitul anului. 

Soarele răsare la 05 h 56 m și apune la 20 h 48 m.  

Citatul zilei

"Există o singură părticică a universului de care poţi fi sigur că o poţi îmbunătăţi şi aceea este propria ta persoană." - Aldous Huxley

Ziua Arhivelor Militare

Se sărbătoresc 97 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Militare Române, ghid care reprezintă o iniţiativă notabilă a Serviciului Istoric al Armatei, instituţie care administrează patrimoniul arhivistic militar şi facilitează valorificarea ştiinţifică a acestuia.

La 26 iulie 1920 a fost înfiinţat Centrul de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din România „General Radu Rosetti” şi a luat naştere Depozitul de Arhivă al Secţiei 6 Istorie din Marele Stat Major.

Festivalul usturoiului în California, SUA

În fiecare an se organizează un festival dedicat în întregime usturoiului: mâncare gătită proaspăt, deserturi, ornamente, sosuri. Un meniu inedit ar fi îngheţata de vanilie şi ciocolată, cu aromă de usturoi sau un porumb fiert presărat din abundenţă cu usturoi şi sare cu aromă de usturoi.

Sărbătoare naţională: Cuba

Republica Cuba este o ţară insulară în nordul Americii centrale, situată pe cea mai mare insulă din Antile, la confluenţa Mării Caraibelor, al Golfului Mexic şi Oceanului Atlantic.

Lupta pentru independenţă a început în 1868 şi a continuat de-a lungul secolului al XIX-lea, până la Războiul spaniolo-american. SUA au ocupat insula până când i s-a recunoscut independenţa în 1902, însă SUA au continuat să aibă o influenţă majoră în politica cubaneză.

Sărbătoarea naţională a Liberiei

Liberia este o ţară de pe coasta de Vest a Africii, care se învecinează cu Sierra Leone, Republica Guineea şi Coasta de Fildeş.

Istoria Liberiei, ca o entitate politică de sine stătătoare, începe cu sosirea negrilor americani.

La 26 iulie 1847, americano-liberienii şi-au declarat independenţa într-un stat numit Republica Liberia. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutaţi cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinţei”. Americano-liberienii s-au considerat americani şi au fost trataţi ca atare de către indigeni. Simbolurile statului liberian (deviza, stema şi drapelul) reflectă identitatea americană, precum şi experienţa de imigranţi a liberienilor.

Înfiinţarea statului liberian s-a desfăşurat cu multe ajutoare filantropice din SUA. Guvernul şi sistemul politic liberian au fost modelate după acelea ale Statelor Unite ale Americii. Sistemul politic liberian a fost întotdeauna democratic în structură.

Sărbatoarea naţională a Insulei Maldive

Maldive este o ţară insulară formată dintr-un grup de atoli din Oceanul Indian, situată la sud-vest de India.

Republica Maldive  este  o tara formata dintr-un grup de atoli  din Oceanul Indian, situata la sud-vest de India în  Oceanul Indian, un teritoriu ce conține 1 192 de insule din care 250 sunt locuite.

 Populatia este de 329000 locuitori, iar suprafata locuibila este de  298 km2 (1105 loc/km2).

Din secolul al III-lea, budismul a fost religia principală a locuitorilor, până în 1153, când în arhipelag a fost introdus islamul. În 1558 intră sub influenţa Imperiului Portughez şi apoi al celui Olandez în 1654. În 1887 devine un protectorat britanic. În 1965, arhipelagul a devenit independent, iar din 1968 forma de organizare statală este republica.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1721: S-a născut Samuel von Brukenthal, jurist saş, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu. 

  
A fost iniţiat în francmasonerie în Loja Zu den Drei Adler din Viena, apoi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.

Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich - d. 9 aprilie 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.

În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris.

Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.

• 1741: A fost descoperită Peninsula Alaska de către exploratorii ruşi, iar în 1867 a fost cumpărată de SUA.

Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediţie a marinei ruse la bordul navei Sf.Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune din lume, mici asociaţii de blănari au pornit spre Alaska. În anii următori, Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea.

Alaska este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea nord vestică a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959, după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, între 1912 și 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând "țară mare", sau "continent", sau "pământ mare".

• 1788:  A fost fondat oraşul Sydney (Australia) de către coloniştii britanici.

Sydney a fost numit „Noua Galie de Sud” de către coloniştii britanici, care au găsit prima dată o regiune roditoare, aparent nelocuită.

Sydney deţine recordul superlativelor în Australia: este cel mai mare oraş, cel mai mare centru industrial, cultural și financiar, cel mai mare port, cel mai important nod de comunicaţie. Cu o populaţie de 4,5 milioane de locuitori, aflat pe un tărâm unde uscatul se uneşte cu apa în Golful Jackson, oraşul este un port natural pe coasta de sud-est a continentului australian. Sydney îşi întâmpină vizitatorii cu istoria sa, veche pentru un oraş din Australia, natura exotică, cultura, moda, bucătăria şi plajele nisipoase.

Colonie britanică la început

Sydney este capitala statului Noua Galie de Sud, Australia. De asemenea, oraşul este situat pe malul unuia dintre cele mai frumoase golfuri din lume, cu un port natural minunat, pe care navigatorul britanic James Cook l-a botezat, în 1770, Port Jackson. Este cea mai veche aşezare colonizată de europeni în Australia, oraşul fiind fondat ca o colonie britanică în 1788 de Arthur Phillip, primul guvernator. 

Acesta avea planuri măreţe de dezvoltare, pieţe spaţioase, străzi largi şi clădiri impozante, însă succesorii lui nu au dus la îndeplinire aceste planuri, iar Sydney a rămas un oraş cu străzi înguste şi clădiri adaptate conturului. Ca rezultat, străzile erau prea înguste chiar şi pentru vremea când se circula cu trăsurile. În secolul al XIX-lea, metropola a cunoscut o perioadă de avânt, tot mai mulţi imigranţi din Marea Britanie şi Irlanda s-au stabilit aici, iar industria a prins pojghiţă. La începutul secolului al XX-lea, populaţia oraşului atingea 1.000.000 locuitori. Criza economică din perioada interbelică a lovit puternic oraşul, dar notabil e că în respectiva perioadă s-a construit un important reper al oraşului, Podul Portului Sydney. După cel de-al Doilea Război Mondial, Sydney s-a extins în continuare. În prezent, oraşul este una dintre cele mai importante şi vizitate metropole din lume, fapt recunoscut prin găzduirea Jocurilor Olimpice în 2000.

Opera din Sydney este una dintre cele mai apreciate şi mai faimoase construcţii din secolul al XX-lea, fiind inclusă în anul 2007 pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Situată la Bennelong Point în Portul Sydney, unii o compară cu un mănunchi de scoici, alţii cu nişte pânze de corabie. Clădirea a fost ridicată pe un promontoriu care înaintează mult în mare, conform proiectului arhitectului danez Jorn Utzon, care ulterior s-a retras. Construcţia a fost terminată în 14 ani, termenul iniţial de 5 ani dovedindu-se a fi o utopie pentru un aşa proiect îndrăzneţ. Turiştii, majoritatea neinteresaţi de operă, se îmbulzesc cu miile lunar doar pentru a admira impresionanta clădire.

Portul Sydney a fost desemnat locul de celebrare a Anului Nou; aici se organizează un grandios foc de artificii pentru a sărbători trecerea dintre ani. A fost simbolul oraşului, fiind ulterior detronat de clădirea Operei. Pe o lungime de 19 km, Portul Sidney este considerat a fi „portul care comprimă toate apele printr-o linie imaginară, unind astfel Capul Nordic de cel Sudic”. În interiorul său sălăşluiesc mai multe insule remarcabile prin frumuseţe, printre care Shark Island, Clark Island, Fort Denison, Goat Island, Snapper Island sau Rodd Island. Înconjurat de universităţi, muzee şi parcuri, Portul Sydney este străbătut de tramvaie speciale tip monorail, cele care alunecă rapid şi fără zgomot pe o cale de rulare cu o singură şină suspendată. Un simbol reprezentativ al Portului Sidney este Podul Portului, cel care face legătura între zona de nord şi cea de sud. Localnicii numesc acest pod „Bătrânul Umeraş”, graţie formei sale, fiind construit în 1932. Traficul se desfăşoară cu precădere pe apă; zilnic trec catamarane rapide sau feriboturi mai greoaie care fac şi curse între centru şi suburbii. Multe dintre aceste ambarcaţiuni ancorează în Cheiul Circular, unde trecătorii au parte şi de spectacole stradale. În apropiere se află o copie a celebrului vas Bounty, cunoscut pentru revolta care a avut loc la bordul lui. Vasul poate fi vizitat, iar, la cerere, se fac şi scurte plimbări în golf. Tot în zona portului se găsesc numeroase forturi din vechea linie de apărare a oraşului printre care: Middle Head Fortifications, Georges Head Battery, Lower Georges Heights Commanding Position şi micul fort situat pe Bradleys Head. Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra frumuseţilor oferite de Portul Sydney, cea mai bună alegere ar fi o croazieră pornind din portul Darling.

În Sydney nu trebuie ratat nici The Rocks din centrul oraşului Sydney. Este zona oraşului vechi, care include clădirile primilor colonişti. Cadman’s Cottage este prima clădire din zonă, fiind construită în 1816.

Pe locul unde a debarcat James Cook a fost amenajat Parcul Naţional care îi poartă numele. De altfel, James Cook este onorat în Australia, locuitorii oraşului Sydney sunt mândri de faptul că aici a pus prima oară piciorul marele navigator.

Tot în centrul oraşului se află Turnul din Sydney, un impresionant turn de televiziune de unde se poate admira panorama oraşului. Muzeul Naţional Maritim al Australiei şi Sydney Aquarium sunt, de asemenea, importante atracţii turistice.

• 1856: S-a născut George Bernard Shaw scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. 

Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

Motivația Juriului Nobel:

"pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică ."

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu prea avea ce să învețe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra și își încearcă forțele în gazetărie și literatură. Primul său roman "Lipsă de maturitate" (Immaturity) i-a fost respins de editura "Chapman and Hall". Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii "Societății fabienilor" (Fabian Society), din care s-a format mai târziu partidul laburist englez. Scrie un mare număr de articole și pamflete pe teme sociale și politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic și combativ. Continuă și activitatea literară și reușește să publice primele romane: "Un socialist individualist" (An Unsocial Socialist, 1884), "Profesiunea lui Cashel Byron" (Cashel Byron's Profession, 1885), "Dragoste printre artiști" (Love Among Artists, 1887). Shaw este atras de teatrul realist al scriitorului norvegian Henrik Ibsen și scrie eseul "Chintesența Ibsenismului" (The Quintessence of Ibsenism, 1891), devine admirator al muzicii lui Richard Wagner, pe care îl apără împotriva publicului englez refractar în cartea "Wagnerianul perfect" (The Perfect Wagnerite, 1898).

Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" (Widowers' Houses), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția lui era ambiguă, salută revoluția socialistă din Rusia și se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în același timp condamnă regimurile totalitare și este adept al democrației. A murit în 1950 la vârsta de 94 de ani în reședința sa din Ayot Saint Lawrence.

Opera

În opoziție cu dramaturgia superficială a epocii, Bernard Shaw l-a luat ca model pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste. Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz.

Citate G.B.Shaw

"Ai grijă să obţii ce îţi doreşti în viaţă sau vei fi obligat să te mulţumeşti cu ce primeşti."

"Nu pune realitatii intrebarea "De ce?" Intreaba-ti visele "De ce nu?"

„Oamenii exagerează întotdeauna valoarea lucrului pe care nu îl au.”

„Ceea ce este cu adevărat valoros la un om este exact partea pe care n-am înțeles-o.”

„Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.”

„Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a disprețului.”

„Doar cei ce s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții.”

„Prima condiţie pentru a fi fericit este să n-ai timp să te gândeşti la nefericire.”

„Cei ce reușesc în viaţă sunt cei care caută ocaziile pe care le vor şi dacă nu le găsesc, le creează.”

„Și optimistul, și pesimistul contribuie la societate. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta.”

„O viață în care faci greșeli nu este mai onorabilă, ci mai folositoare decât una în care nu faci nimic.”

„Posibilităţile sunt numeroase atunci când ne decidem să acţionăm, şi nu să reacţionăm.”

„Ce este viața decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea e să le alegi pe cele demne de a fi făcute.”

„Este foarte periculos să fii sincer, în condițiile în care nu ești prost.”

• 1875: S-a născut  Carl Gustav Jung, psihanalist elvețian (d. 1961)

Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.

Între 1907 și 1912 a colaborat intens cu Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui fiind  atras in special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise.

Ruptura cu Freud a fost  marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung a încercat o lărgire a orizontului de interpretare freudian și o implicită critică a acestuia.

Această ruptură îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.

Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona și India.

În 1935 este ales președinte al „Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“.

În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zūrich, se înființează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internațională de psihologie analitică“, având drept temă teoriile jungiene. Își petrece ultimii ani de viață la Bollingen, lângă Zūrich, unde își redactează memoriile. La câteva luni după moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) consemnate și editate de Aniela Jaffe.

Citate

„Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul lor suflet.”

„Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să-l considerăm prost.”

„Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.”

” Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă.”

„Viaţa chiar începe la 40 de ani. Până atunci faci doar cercetare.”

„Eu nu sunt ceea ce mi se întâmplă, eu sunt ceea ce aleg să devin.”

„Cine priveşte în afară, doarme. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”

• 1885: S-a născut André Maurois,scriitor, eseist și istoric francez. 

A devenit cunoscut și datorită biografiilor făcute unor personalitați ca: Honoré de Balzac, Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, sau Benjamin Franklin.

Primul său roman, Tăcerile colonelului Bramble, a fost o operă literară caracterizată printr-un acut realism social și o critică a societății contemporane lui. Acest roman a avut un succes imediat în Franța și a fost tradus rapid in Regatul Unit.

La începutul celui de-al doilea război mondial a fost numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele sale de pe front, în „Tragedie în Franța”.

În 1947, pseudonimul „André Maurois” devine numele său legal.

În 1967, dupa o lungă carieră de scriitor, moare la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, unde este și înmormântat.

A trait 112 ani.

Citate

„Neînţelegerea dintre oameni provine din faptul că unii trăiesc mai mult în trecut, iar alţii în prezent.”

„Îmbătrânirea este un obicei prost pentru care un om ocupat nu are timp.”

„Cel mai important lucru e să vrei ceea ce poți.”

„A avea voinţă nu înseamnă să spui că vrei, înseamnă să te ţii de treabă.”

„Prima reţetă pentru fericire este: evită să meditezi prea mult asupra trecutului.”

• 1894: S-a născut Aldous Leonard Huxley scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite.

Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filozofia mistică.

Aldous Huxley s-a remarcat datorita romanelor sale, povestirilor, insa si pentru scenariile de film. A inceput prin a fi un umanist, dupa care a inceput sa fie interesat, in ultima parte a vietii sale, de teme spiritualiste, incluzand aici parapsihologia sau misticismul.

Desi si-a scris primul roman la doar 17 ani, scriitor profesionist a devenit dupa trei ani. A inceput prin a scrie "Minunata lume noua", care a devenit un bestseller si romanul amintit anterior, "Orb in Gaza", ambele fiind publicate abia dupa 1930.

De asemenea, Aldous Huxley a fost si publicist, aceasta a scris multe cronici literare in diverse reviste, precum "Atheneum"/ Totodata, in 1916 a publicat un volum de proza "Roata in flacari". Scriitorul a debutat in proza in anul 1920 cu un volum de nuvele, "Limbo", iar apoi a fost publicat romanul "Galben Crom".

O mare parte din scrierile lui Aldous Huxley au devenit foarte cautate in perioada hippie. Prin anii 50, scriitorul a devenit tot mai interesat de psihismul uman. Ideile scriitorului au stat si la baza fondarii miscarii Potentialului Uman (concept din campul teoriilor New Age).

A început ședințe de meditație și a devenit vegetarian. Poate și din acest motiv operele lui au fost puternic influențate de misticism și a început să experimenteze un drog halucinogen, mescalina, care i-a fost prezentat pentru prima oară de psihiatrul Humphry Osmond în 1953. Experiențele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul The Doors of Perception (Ușile percepției) (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) și romanul Heaven and Hell (Rai și Iad). Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formației de rock The Doors. Scrierile lui Huxley au fost foarte populare în perioada hippie.

Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vagă, misterioasă și subiectivă, ci un misticism înalt pe care îl exprima prin termenul "filozofie perenă". În anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetările din câmpul psihismului uman crește.

Ideile lui au stat la baza formării mișcării Potențialului Uman. A fost invitat să țină numeroase conferințe de către mai multe universități americane prestigioase. Într-un asemenea discurs ținut în 1961 la California Medical School în San Francisco, Huxley atrăgea atenția: Va exista poate, pentru generația următoare, o metodă farmaceutică de a-i determina pe oameni să-și iubească respectivele servituți și de a produce dictaturi fără lacrimi, ca să spunem așa, o metodă de a produce un fel de lagăr de concentrare pentru societăți întregi, astfel încât oamenii, deși le vor fi luate libertățile, chiar îi va bucura această stare de fapt.

Părerile lui Aldous Huxley asupra rolului științei si tehnologiei (cum apar acestea exprimate, să spunem, în romanul utopic Insula) sunt similare celor ale unor prieteni ai săi americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller și E.F. Schumacher.

Printre umaniști, Huxley a fost considerat un intelectual de vârf. Deși circumstanțele financiare l-au obligat să scrie foarte mult, gândirea si ideile sale încă se bucură de un înalt prestigiu. Cărțile sale figurează pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii și filozofiei engleze sau filozofiei moderne în multe dintre colegiile sau universitățile americane sau britanice.

Influența operei sale asupra scriitorilor români

Aldous Huxley a avut o influență puțin cercetată asupra prozatorilor români interbelici. Criticul Iulian Băicuș în Dublul Narcis a pus în evidență faptul că textele lui Huxley l-au influențat mai ales în perioada tinereții pe Mircea Eliade, influență recunoscută de acesta și în Jurnalul său. Eliade l-a întâlnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, după moartea acestuia și și-a notat în Jurnal bucuria acestei intâlniri. Personajul Dania din romanul Jocurile Daniei scris de Anton Holban a fost modelat după Grace, unul din personajele unei povestiri a lui Aldous Huxley, iar romanul Punct. Contrapunct i-a furnizat prozatorului român interbelic ideea romanului muzical, construit prin tehnica contrapunctului, teoretizat pentru prima oară de Huxley.

In anul 1960, scriitorul a fost diagnosticat cu cancer de laringe. Acesta, desi se afla intr-o stare tot mai grava, a sustinut in continuare conferinte si a scris utopia "Insula". Se spune ca pe patul de moarte, desi nu mai putea vorbi, scriitorul i-a cerut sotiei sale sa-i puna 100 µg de LSD intr-o injectie intramusculara, fapt ce l-a ajutat sa moara mai usor. In aceeasi zi si in acelasi an au murit si presedintele John F. Kennedy si scriitorul britanic C.S. Lewis.

Aldous Huxley a publicat peste 40 de volume. Cartile lui Aldous Huxley se numara astazi printre lecturile obligatorii ale literaturii si folosofiei engleze din unele colegii si universitati britanice si americane.

• 1924: A fost adoptată  Legea pentru învăţământul primar al statului român, care prevedea, între altele, obligativitatea şi gratuitatea acestuia, precum şi a învăţământului normal primar.

• 1956: Egiptul naţionalizează  Canalul Suez.

Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser, din 26 iulie 1956, de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan.

La 29 octombrie 1955 au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului, iar Zahal-ul (armata israeliană) a spulberat în 5 zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului.

Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat pe englezi, francezi și israelieni să se retragă.

Tratatele semnate vor marca, practic, sfârșitul stăpânirii de peste un secol a celor două state vest-europene beligerante în Orientul Mijlociu. Israelului i s-a garantat libera trecere a vaselor prin canal – garantare care a fost încălcată la prima încercare – și încetarea acțiunilor fedain-ilor – care a fost respectată.

  Egiptul a intrat,pentru o perioada în sfera influenței sovietice, devenind unul dintre liderii grupului de state „neangajate”.

• 1976: Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oară la Thompson Travel, în Burlington, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacţionată a fost de 178 USD, folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.

Astăzi, în întreaga lume există mai mult de un miliard de carduri VISA, generând un volum de vânzări de aproximativ 2000 miliarde dolari. Cardurile VISA sunt acceptate global în peste 22 milioane de locaţii, dintre care 653000 sunt bancomate

 Să aveți o zi frumoasă!