29 august

Este a 241-a zi a anului. 
Au mai rămas 124 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 35 m și apune la 19 h 58 m. 

Citatul zilei

“Marea întrebare, ce a tulburat omenirea în toate epocile şi a abătut asupra lor cele mai multe dintre nenorocirile ce au depopulat ţări şi au stricat pacea lumii, a fost nu dacă să existe putere în lume, nici de unde vine ea, ci cine să o deţină.” ( John Locke)

Ziua internațională împotriva testelor nucleare

La 29 august se marchează Ziua internațională împotriva testelor nucleare. Adunarea ONU invită statele membre, sistemul ONU, societatea civilă, mediul academic, mass-media și persoanele fizice la marcarea acestei zile.

ONU a declarat Ziua internațională împotriva testelor nucleare în 2009, la împlinirea a 20 de ani de la închiderea sitului de testare nucleară de la Semipalatinsk din Kazakhstan, la inițiativa președintelui Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev.

La 29 august 1949, Uniunea Sovietică a produs prima dintre cele 456 de explozii nucleare în poligonul de testare de la Semipalatinsk, din estul Kazahstanului. Toţi locuitorii din oraş au fost expuşi radiaţiilor, iar efectele devastatoare s-au văzut şi 40 de ani mai târziu. La 29 august 1991, Kazahstanul a reuşit să închidă poligonul de testare, iar în 2010 Adunarea Generală ONU a declarat această zi drept Ziua Internaţională Împotriva Testelor Nucleare. La nivel mondial, pe lângă Kazahstan, au mai renunţat la armamentul nuclear şi la programele în domeniu Ucraina, Belarus şi Africa de Sud.

Principalul instrument internaţional de luptă împotriva tuturor formelor de teste nucleare a fost negociat la Geneva, între 1994 şi 1996, respectiv Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare ("Comprehensive Nuclear Test-Ban Treaty" - CTBT). Acesta a fost adoptat de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1996, dar nu a intrat în vigoare din cauza nesemnării sau neratificării de către SUA, China, Egipt, India, Iran, Israel, Coreea de Nord şi Pakistan, ţări cu programe nucleare de a căror ratificare depinde intrarea în vigoare a tratatului CTBT.
 
România face parte dintre cele 44 de state cu programe nucleare de a căror ratificare depinde intrarea în vigoare a tratatului şi a semnat CTBT la 24 septembrie 1996 şi l-a ratificat la 5 octombrie 1999. În prezent, 183 de state membre ale ONU au semnat Tratatul, iar dintre acestea, doar 166 l-au şi ratificat.

Anul 2010 a marcat celebrarea pentru prima dată a Zilei internaţionale împotriva testelor nucleare.

La 29 august 2011, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut ţărilor membre să ratifice rezoluţia care prevede interzicerea testării de arme nucleare. Referindu-se la Ziua internaţională împotriva testelor nucleare, secretarul general din acel moment al ONU declara: "O lume fără arme nucleare ar fi un bun public global de cel mai înalt ordin". Tratatul prevede că fiecare ţară se angajează să nu testeze arme nucleare indiferent de mediu, scopuri militare sau civile.
Înaltul reprezentant ONU pentru dezarmare, Izumi Nakamitsu, a remarcat la Conferinţa anuală a NATO privind controlul armamentelor, dezarmării şi neproliferării armelor de distrugere în masă, din 29 mai 2017, că "nu există o cale de eliminare a armelor nucleare". "Trebuie să continuăm să depunem toate eforturile pentru a realiza alte măsuri pentru a realiza şi a menţine o lume fără arme nucleare", a mai spus Izumi Nakamitsu.

În această zi sunt organizate diverse activităţi la nivel mondial, care includ organizarea de seminarii, conferinţe, expoziţii, concursuri, apariţia de publicaţii, cursuri în instituţiile academice, programe în mass-media. Numeroase evenimente sunt programate să se desfăşoare şi la sediul ONU. Totodată, această zi are ca scop educarea publicului şi sensibilizarea cu privire la efectele pe care le are efectuarea acestor teste cu arme nucleare şi conştientizarea necesităţii de a le pune capăt, pentru atingerea obiectivului de a avea o lume fără arme nucleare. Adunarea ONU invită statele membre, sistemul ONU, societatea civilă, mediul academic, mass-media şi persoanele fizice la marcarea acestei zile. Activităţi similare sunt preconizate pentru ediţia din 2018. 

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, zi de post 

In fiecare an, pe data 29 august, praznuim Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini. Fiu al Elisabetei si al preotului Zaharia, este cunoscut sub denumirea de "Inaintemergatorul", pentru ca a anuntat venirea lui Hristos.

 Zaharia, tatal sau,  era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar mama lui era din neamul lui Aaron si erau rude cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. In timp ce Zaharia slujea la templu in Ierusalim, Arhanghelul Gavriil i-a vestit ca Elisabeta va naste un fiu la batranete si se va chema Ioan. Pentru ca Zaharia s-a indoit de aceasta veste, a ramas mut pana ce Elisabeta a nascut.

Prorocul Maleahi il vesteste ca fiind "Ingerul Domnului" care avea sa-I pregateasca calea. El este ultimul din prorocii Vechiului Testament, care face legatura cu Noul Testament. Si-a inceput activitatea in anul 26 d.Hr. (primul an al guvernarii lui Pilat din Pont). Il descopera lumii pe Hristos ca fiind Mesia - Fiul lui Dumnezeu.

Primele cuvinte ale Sfântului Ioan Botezătorul

Primele cuvinte de invatatura ale Sfantului Ioan Botezatorul au fost: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor" (Matei 3, 2). Tot asa a inceput si Hristos Evanghelia Sa. Primele cuvinte pe care le-a rostit la Capernaum cand a iesit sa propovaduiasca sunt acestea: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor" (Matei 4, 17).

Pocainta poate fi definita ca intoarcere de la starea "impotriva firii" la cea "dupa fire" sau conforma cu firea, si ca intoarcere de la diavol la Dumnezeu.

Unii traduc grecescul metanoia - echivalentul romanesc al pocaintei - prin: schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor. Alti autori, precum Anselm Grun, aprofundeaza semnificatia notiunii: "Metanoia, termenul grec pentru convertire, inseamna a "intoarce" capul (gandirea, mentalitatea), "a gandi in mod diferit". A te converti inseamna a te intoarce catre/la Dumnezeu: intorcandu-ma catre Dumnezeu si indreptandu-ma catre El, imi regasesc fiinta autentica si eul meu adevarat. A te converti este o invitatie la a trai. Meta poate insemna si "in spate" (sau "dincolo de", s.n.): atunci convertire poate insemna "a vedea indaratul (in adancul) lucrurilor", "a-L vedea pe Dumnezeu in toate persoanele si in creatie", "a-l recunoaste pe Dumnezeu, care ne vorbeste in evenimentele din fiecare zi". Convertire inseamna, deci: a recunoaste esenta prezenta in persoane si in lucruri".

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea  care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.   

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.   

In vremea luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.   

In timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, in anul 1204, o parte din capul Sfantului Ioan Boteazatorul si l-au dus in Franta, asezandu-l intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi.

In amintirea taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul, Biserica Ortodoxa a randuit ca ziua de 29 august sa fie zi de post aspru.

Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc care se incheie pe data de 31 august. Pe 1 septembrie incepe un nou an bisericesc.

Traditii si obiceiuri in ziua  de 29 august

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este numită Crucea Mică, scrie crestinortodox.ro.

În trecut, oamenii care făceau păcate grele, furau, ucideau, tâlhăreau, ca să fie iertaţi, ţineau un post foarte aspru, netrecut în calendarul ortodox, numit de la Cruce pan’ la Cruce, adică de pe 29 august până pe 14 septembrie, când se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci.

În această zi, nu se taie nimic cu cuțitul, totul se rupe cu mâna. Se mai spune că din această zi începe şi frigul toamnei.
Traditia spune că, în ziua de 29 august, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru în care sunt permişi doar struguri şi apă. Nu se bea vin roşu, deoarece în credinţă acesta reprezintă sângele Botezătorului.

Nu se manâncă fructe sau legume roşii şi nici varză pentru că pe varză ar fi fost tăiat capul profetului. De asemenea, nu se mănâncă fructe rotunde, nuci, mere, pepene care au forma capului.

În această zi, nu se taie nimic cu cuţitul, totul se rupe cu mâna şi nu se mănâncă fructe şi legume în cruce, pepene şi usturoi. Se mai spune că din această zi începe şi frigul toamnei aşa cum fiecare om este cuprins de friguri, de fapt, frisoane, când află felul în care a fost să moară Sfântul Ioan Botezătorul.

Ziua de 29 august este una de post, in care, potrivit traditiei, este bine sa nu se manance pepeni, pentru ca forma lor aminteste de cea a capului

In satul traditional, in aceasta zi nu se foloseste cutitul, totul se rupe cu mana. In popor se vorbeste si de un post care tine "de la cruce pana la cruce", un post de doua saptamani, neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave. Postitorii mancau in aceasta zi numai o turta de grau sau de malai.

Tradiții la sfârșit de gustar 

Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi mare, care se ține cu ”post aspru”. În unele zone ale țării, se mănâncă doar turte de grâu sau mălai, coapte în casă. Unii mănâncă astăzi doar struguri, în timp ce persoanele mai credincioase țin post negru.

Nu se face nicio dezlegare la mâncarea de dulce în această zi.

Postul din Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul se ține pentru sănătate, pentru alungarea diferitelor boli și pentru binele casei. Se spune că este bine a fi ținut, deoarece are darul de a mai ușura sufletul de păcatele cele mai grele.

Taierea capului Sf Ioan Botezatorul În tradiția populară, această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul era cunoscută ca ”Sfântul Ioan cap tăiat”, ”Sântion de toamnă”, ”Crucea mică” sau ”Brumăriul”.

De asemenea, tot acum se începea un post special, aproape negru, ce dura aproximativ două săptămâni, până la Ziua Crucii (14 septembrie).

În această zi, potrivit tradiției, era interzis a se mânca pepeni sau alte fructe și legume rotunde, deoarece forma acestora amintește de capul Sfântului Ioan. Prin urmare, în ziua Prăznuirii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sunt evitate alimentele precum roșii, pepeni, mere, pere, varză, căpățâni de usturoi sau nuci. Miezul acestora amintește de forma unei cruci. De asemenea, în tradiția populară se recomandă să nu se bea băuturi de culoare roșie.

Unii mâncau în această zi doar struguri, în timp ce alții țineau post negru toată ziua. În lumea tradițională a satului de altădată, nu se tăia nimic cu cuțitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna. O altă interdicție era cea a folosirii măturii, despre care se spunea că ar deranja liniștea morților.
În unele zone, Sf. Ioan se serbează de către femei. După ce se înserează, se adună mai multe la un loc, unde fac chefuri şi jocuri, însă fără bărbaţi, zicându-se că aceasta e ziua când femeia e tot așa de mare ca și bărbatul.

 Postul ”de la cruce pana la cruce”

O datină foarte răspândită pe vremuri presupunea începerea unui post mai special, aproape negru, post ce dura aproximativ două săptămâni, adică până la Ziua Crucii, menționată în calendarul religios pe 14 septembrie. Aceasta este și explicația pentru vorba din popor care spunea despre acest post că ține ”de la cruce până la cruce”.

Acest post era atât de special pentru că, potrivit tradițiilor de altădată, sufletul se putea mântui de cele mai grele păcate făcute în viață, precum furturi sau ucideri, omoruri, aprinderi sau, ceea ce des se întâmpla la femei, omorârea pruncilor micuți noaptea, în somn, fără știre și voie, lepădarea pruncilor fără vreme.

Un alt aspect al lumii satelor de altădată este că acest post se putea ține și pentru alții, de regulă rude apropiate.

În alte zone din țară, tradiția amintește că aceste două săptămâni de post, neconsemnate în calendarul creștin, îi puteau ajuta mai ales pe părinți de blestemățiile și vorbele urâte și grele vorbite împotriva copiilor, în ceasuri necurate, la mânie și furie.

Cei care doreau să țină postul ”de la cruce până la cruce” se conformau unor reguli din bătrâni. Astfel, ei aveau voie să mănânce în fiecare zi numai o turtă de grâu sau de mălai, pe care trebuia să o coacă postitorul, iar celor care nu săvârșiseră păcatefoarte grele li se permitea să mănânce și poame. Se dormea direct pe pământ și, dacă se putea, fără așternut. Postul se termina printr-o pomană dusă la biserică.

* Tradiții la sfârșit de august – Coborâtul oilor

Coboratul oilor În Calendarul Pastoral, sfârșitul lunii august înseamnă părăsirea sălașurilor de la munte și coborârea turmelor la vale. Se stingea focul ritual de la stână, se lăsa în urmă viața sihastră a înălțimilor, austeritatea unui trai deloc ușor, poveștile aflate întotdeauna la granița dintre mit și realitate.

Transhumanța a făcut ca civilizația pastorală să fie privită drept una nomadă, însă, în cazul ciobanilor români, este vorba despre o deplasare ciclică și circulară. Păstoritul transhumant de la noi a pus în mișcare imense turme de oi, pe distanțe de sute de kilometri, a rânduit drumuri ale oilor și ale sării, ne-a dat ”Miorița”. Ciobănia, în mod tradițional, era considerată o profesie exclusiv masculină: austeră, cu norme stricte, perioade de adevărată sihăstrie, elemente culturale proprii, ritualuri specifice de inițiere și fortificare.

Ciobanii spun că țin sărbătorile, pentru că și ele îi țin pe ei. Și, chiar dacă rareori ajung să coboare la vreo biserică ori mănăstire, când turmele sunt la munte, își fac rugăciunile la brad.

Șase sărbători în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica ortodoxa, serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, adica data tre­cerii lor spre cele ceresti, ca ziua lor de nastere.  Numai  Maica Domnului si  Sfantul  Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula. Astfel,  Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui - 23 septembrie; nasterea - 24 iunie; soborul lui - 7 ianuarie; taierea capului - 29 august; prima si a doua aflare a capului - 24 februarie; a treia aflare a capului sau - 25 mai.

Semnificația numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: "Iohanan" prescurtare din Iehohanan" si inseamna "Dumnezeu s-a milostivit". Foarte multi romani poarta numele de Ion (forma neaosa), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie in diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionut, Onut, Ionela, Nela, Ionica, Oana s. m. a.), alcatuind cea mai bogata familie onomastica de la noi.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1526: Victoria sultanului Suleiman Magnificul în bătălia de la Mohacs.

La data de 29 august 1526 a avut loc Bătălia de la Mohacs, bătălie în care sultanul Suleiman Magnificul a zdrobit armata ungară condusă de regele Ludovic al II-lea al Ungariei, rege care și-a pierdut viața în această bătălie. Victoria otomanilor în această luptă a avut vaste repercusiuni în plan politic și militar deoarece a dus la împărțirea Ungariei, timp de aproape două secole între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic. Astfel, regatul maghiar, străjer al Europei contra turcilor până în acel moment, slăbit fiind de luptele dinastice declanșate  la moartea lui Matei Corvin, nu a putut face față asaltului turcesc, astfel că peste 15.000 de soldați (majoritatea mercenari germani, polonezi și cehi), și-au găsit moartea pe câmpurile de la Mohacs. După cum am mai spus, bătălia a avut consecințe catastrofale deoarece Ungaria independentă a dispărut pentru aproape 175 de ani de pe harta Europei, Buda fiind transformată în pașalâc turcesc, iar drumul spre Viena fiind astfel deschis pentru sultanii Imperiului Otoman ce vor încerca în repetate rânduri să ajungă cu armatele lor până în ,,inima Europei’’.

• 1632: S-a născut John Locke, filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie.

Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne. În câmpul cunoașterii, el este întemeietorul empirismului. Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său pe domeniul filozofiei limbajului. Ideea de bază este că fiecare limbă sau sistem conceptual nu este altceva decât un mod particular de a structura și percepe o realitate, care, așa cum ea în sine însăși, rămâne inaccesibilă

Este considerat precursorul major al numeroase principii politice care alcătuiesc fundamentul vieții occidentale moderne.

Probabil cea mai importantă idee este aceea a subordonării statului (guvernământului) față de societatea civilă, față de cei conduși. Realizând că întreaga putere legislativă este delegată conducerii de către indivizii ce se supun ei, și asupra principiul că, deși legislativul constituie puterea supremă în stat, oamenii au dreptul de a înlătura sau schimba legislativul. John Locke inaugurează ideea modernă a supremației societății civile față de stat. Acesta denunță autoritarismul politic și subordonarea exesiva față de puterea politică.

Acesta a inspirat și mișcarea liberalismului modern, ideea că statul este mandat de cetățeni cu sarcini bine precizate preconizează principiul statului minimal. Se conturează acea mentalitate că statul trebuie să fie în slujbă cetățeanului și nu invers. Locke a insistat asupra mandatului politic limitat; asupra principiului subordonării acțiunii politice față de interesele civice.

A mai adus contribuții și în cadrul problemei controlului și dispersării puterii (problema nici azi rezolvată complet), respectiv principiul democratic al majorității (decizia aparține majorității). De asemenea, implicarea sa în constituirea teoriei statului de drept și a supremației legii, insistând de mai multe ori că o comunitate trebuie să se conducă după legi stabile, cunoscute, toată lumea fiind supusă ei. Locke a inspirat toleranța modernă (ideea tăcerii legii: acolo unde legea tace totul este permis, căci ceea ce nu este interzis trebuie să rămână permis) și ideea separării sferei publice de sfera privată, în care statul să nu se amestece. A promovat și egalitatea politică și juridică între cetățeni.

"Educatia este aceea care da stralucire tuturor celorlalte insusiri si le face folositoare celui ce le poseda, pentru ca atrage asupra lui stima si bunavointa tuturor celor cu care vine in contact. Daca are cineva toate celelalte calitati, afara de o buna educatie, ele nu pot decat sa-l faca sa treaca drept un om plin de sine, increzut, superficial sau ridicol."

• 1751: În pivnița Castelului Heidelberg se finalizează construcția celui mai mare butoi de vin din lume.

Acesta poate stoca 221.726 de litri de vin.

A fost fabricat din 130 de trunchiuri de stejar, cu o lungime de peste opt metri, o lăţime de şapte metri şi o capacitate de 221.726 litri. Principele elector Karl Theodor, l-a numit într-un timp ca paznic al butoiului pe piticul de curte Perkeo din Italia, al cărui nume se zice că ar fi derivat de la plăcerea lui de a bea: întotdeauna când era întrebat, dacă mai vrea să bea un pahar de vin răspundea: „Perché no?“ – De ce nu?

• 1780: S-a nascut marele pictor si gravor francez, Jean Auguste Dominique Ingres; (d.14.01.1867).

Jean Auguste Dominique Ingres (n. 29 august 1780 – d. 14 ianuarie 1867) a fost un pictor francez neoclasic. Deși Ingres se încadra el însuși în tradiția pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin și Jacques-Louis David, spre sfârșitul vieții sale, recunoașterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilele sale portrete, atât desenate cât și pictate.

În 1852, în timpul lui Napoleon III, este recunoscut în mod oficial ca pictor al Curții. În 1855 primește crucea de mare ofițer al Legiunii de Onoare. În 1862 artistul devine senator. Copleșit de onoruri, Jean Auguste Dominique Ingres moare la 14 ianuarie 1867, secerat de o pneumonie.

• 1831: În cadrul unei prime demonstrații experimentale, Michael Faraday a descoperit inducția electromagnetică.

Michael Faraday (n. 22 septembrie 1791, Newington Butts, Regatul Marii Britanii – d. 25 august 1867, Hampton Court Palace, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.

În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice.

Inductia electromagnetica este producerea unei forte electromotoare de-a lungul unui conductor atunci cand este expus la un camp magnetic variabil in timp.

Principiile inductiei electromagnetice sunt aplicate in mai multe dispozitive si sisteme, printre care se numara generatoarele electrice, pick-up-urile, transformatoarele sau transmiterea de energie electrica fara fir.

Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forță (sau linii de câmp) și arată că acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate astfel concepția mecanicistă conform căreia aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forțelor de gravitație.

Faraday arată că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existență a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuațiile lui Maxwell.

Desi omul de stiinta si-a facut descoperirea publica in 1831, Joseph Henry a descoperit inductia electromagnetica in mod independent in 1832.

• 1832: S-a născut Neculai Culianu, matematician şi astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române; (d.28.11.1915, Iaşi).

Neculai Culianu (n. 29 august 1832, Iași — d. 28 noiembrie 1915, Iași) a fost un matematician și astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române.

A militat pentru Unirea Principatelor Române, motiv pentru care o perioadă a fost arestat.

Unul din cei 17 fii ai săi a fost Petru Culianu, care de asemenea a avut o bogată activitate matematică.

Antrenat în ampla mișcare junimistă de dezvoltare a învățămîntului românesc, Neculai Culianu a fost cofondator al Institutelor Unite (alături de Titu Maiorescu, Petru Poni, dr. Ioan Ciurea), școală particulară de prestigiu (1866-1907) din Iași, pe care a și condus-o și pentru funcționarea căreia a donat un corp de clădiri. Același grup de profesori, constituit în „Asociația Institutului Academic”, a întemeiat în 1871 un Pensionat de Domnișoare, cedat un an mai tîrziu Emiliei Maiorescu-Humpel, pensionat cunoscut ca Institutul Humpel (1871 - 1901).

Profesor reputat al Universității ieșene, a fost decan al Facultății de Științe din 1874; rector al Universității din 1880 pînă în 1898, s-a retras de la rectorat, redevenind decan al Facultății de Științe, după ce a reușit să definitiveze construcția noului sediu din Copou („Palatul Universității”), inaugurat, cu participarea Regelui Carol I și a Regina Elisabeta, în toamna anului 1897. În timpul rectoratului său a fost construit și Institutul de Anatomie al Facultații de Medicină din Iași.

A ajutat la întemeierea Observatorului Astronomic din Iași.

Membru corespondent al Academiei Române din 1889, președinte al Ligii Culturale din Iași și al Congreselor Corpului Didactic, conservator și junimist convins, a fost membru activ al Junimii încă din 1864 și a condus clubul conservator din Iași. Prieten cu Titu Maiorescu, dirijează publicația Vocea Națională a grupării și este senator și vicepreședinte al Senatului în timpul guvernării conservatoare conduse de Lascăr Catargiu (1892-1896). Începînd din 1898, a făcut parte din Consiliul general al învățămîntului din România. A fost decorat cu ordinele: Marea Cruce a României și Steaua României (cu grad de mare ofițer).

A publicat cu începere din 1870 numeroase cărți de matematică: Aplicațiuni geometrice, Studiul geometric al curbelor uzuale, Curs de trigonometrie plană, Trigonometria sferică, Lecțiuni de calcul diferențial și integral (primul curs de analiză matematică în limba română), Curs elementar de algebră (cinci ediții), Curs de cosmografie, Elemente de geodezie. A publicat primul Anuar al Universității din Iași, „precedat de o ochire retrospectivă asupra învățămîntului superior din Iași” (1896).

În 1883 a fost unul dintre fondatorii revistei Recreații științifice, prima revistă cu profil matematic din România (publicație continuată de Gazeta Matematică). Contribuțiile sale în paginile revistei sunt semnate „C.”.

• 1835: În Australia a fost fondat oraşul Melbourne.

Melbourne este capitala statului federal Victoria din Australia și este situat pe Râul Yarra în apropiere de vărsarea sa în golful Portului Phillip. Aglomerarea urbană se întinde pe 70 de km de la nord la sud și pe 50 de km de la est la vest. Numărul de locuitori pe această suprafață de 3 366 542. Melbourne a fost fondat în 1835 de către John Batman și John Pascoe Fawkner din Tasmania, și denumit după primul ministru britanic de la acea vreme, Lordul Melbourne.

Melbourne este o arhiepiscopie catolică și anglicană, în care se dezvoltă industria petrolieră și cea producătoare de mașini.

Istoria orasului Melbourne este strans legata de cea a altui oras – Sidney. Fiecare dintre acestea a luptat pentru onoarea de a deveni capitala tarii, ambele pierzand batalia in favoarea Canberei. Dupa 15 ani de la venirea primilor colonisti in Sidney, in anul 1802, un grup de fermieri englezi au plecat de aici si s-au stabilit la 700 kilometri in sud, in golful Phillips. Pentru primii locuitori cultivarea pamantului s-a dovedit deosebit de grea, cu atat mai mult cu cat aborigenii nu erau deloc entuziasmati de acest gen de munca. De aceea multi fermieri au plecat in interiorul tarii in cautarea unor surse de hrana mai usor de procurat si a unor pamanturi mai bune.

Orasul a fost fondat in 1835 de catre John Battman si John Fawkner care au gasit aici o regiune fertila, exemplul lor fiind urmat si de alti crescatori de vite. In jurul anului 1850, in zona a fost descoperit aur si s-a pornit o goana teribila a cautatorilor de metal pretios. Acest lucru a dus la o dezvoltare neintrerupta a orasului care, intre 1901-1927, a fost chiar capitala tarii. El a ramas centrul administrativ al statului Victoria, port important si nod feroviar laudandu-se nu doar cu aeroportul modern ci si cu cele trei univesitati, cu conservatorul, cu muzeele si Gradina Botanica.

Acest oraș a fost fondat dupa 47 de ani de la venirea europenilor ȋn Australia, adicǎ ȋn anul 1835, pe așezǎrile deja existente ale aborigenilor. S-a dezvoltat rapid dupǎ anul 1851 cȃnd, ȋn Victoria, au fost descoperite cantitǎţi mari de aur.

Fosta asezare a cautatorilor de aur are acum peste trei milioane de locuitori, dar poarta amprenta arhitecturii victoriene si eduardiene de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea chiar daca in peisaj apar si multe constructii moderne. Cei mai multi dintre oamenii locului au tinut insa la traditiile tarii din care au plecat. Mai mult au dorit sa creeze ei insisi lucruri demne de a fi lasate urmasilor. De aceea in 1840 resedinta guvernatorului statului Victoria a fost transportata din Anglia si reconstruita in Melbourne piatra cu piatra. Acum a devenit un loc frecventat de turisti si cunoscut sub numele de „La Trobes Cottage”. O situatie similara se petrecuse cu cativa ani inainte, in 1934, cand fusese adusa din Yorkshire casa parinteasca a navigatorului James Cook, descoperitorul Australiei. Casa, careia i se spune „Captain’s Cook Cottage” este decorul unei parcari.

Orasul Melbourne a devenit o gazda primitoare pentru oameni veniti din toate colturile lumii. Exista un cartier chinezesc, in care, inca din 1856, s-a construit templul „See Yup Joss House”, un alt cartier italian, „Mica Italie”, renumit pentru micile sale localuri de tip mediteranean, un cartier grecesc si altul vietnamez. Toate pastreaza influentele etnice ale locurilor de bastina, acestea fiind usor de recunoscut dupa magazinele de tot felul. Orasul este prietenos si plin de viata. Centrul, inchis masinilor, etaleaza magazine elegante, piete largi si o multime de spatii verzi, oferind totodata locuri placute de promenada. Piata centrala, impodobita cu fantani arteziene, este locul in care au loc spectacole de strada, concerte rock si alte distractii gratuite, apreciate mai ales de tineri.

Un farmec deosebit il da orasului vechiul tramvai, a carui infatisare a ramas aceeasi ca acum 100 de ani. Este de obicei verde si are scaune de lemn. Exista desigur si tramvaie noi, dar acestea sunt mult mai putin apreciate de turisti. Unui dintre marii admiratori ai tramvaiului de odinioara a fost Elton John, care chiar a cumparat un asemenea vehicul si l-a expus in gradina casei sale din San Francisco.

In Victorian Art Center sunt expuse lucrari ale pictorilor australieni, printre care si cele ale unor aborigeni. Tot aici pot fi admirate avioane vechi si corabia Polly Woodside, construita la Belfast in 1885. Orasul se umple de si mai multa veselie in luna martie, cand are loc Festivalul Moomba. In limba aborigenilor cuvantul „moomba” inseamna „vino si distreaza-te”. Din nefericire putini nativi mai pot participa la procesiunile de strada sau spectacole. Vechii stapani ai locurilor au fost ucisi de boli, de bautura si de felul inuman, in care au fost tratati de albii veniti aici.

• 1885: Inginerul german Gottlieb Daimler primea brevetul de inventie pentru motocicleta.

Primele cercetari in domeniul motocicletelor sunt fascinante si dominate de o singura intrebare: “Cum sa ne miscam mai repede?” Prima motocicleta, creata de Michaux-Perreaux, in Franta, avea un motor cu abur atasat unei biciclete, care exista inca din 1840.

Gottlieb Daimler (n. 17 martie 1834, Schorndorf, Wurtemberg la circa 30 km de Stuttgart; d. 6 martie 1900, Cannstatt) a fost un inventator german. A construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare.

Gottlieb Daimler, care este considerat “parintele motocicletei”, a folosit o structura de lemn inventata de el in 1885 (wooden "boneshaker"), careia i-a atasat un motor pe benzina, conceput pentru o trasura cu 4 roti. Gottlieb Daimler a construit prima motocicleta si a imbunatatit numeroase motoare. In anul 1865, se imprietenea cu Wilhelm Maybach. Obtinea un post de desenator tehnic, iar in 1872 devenea director tehnic la firma constructoare de motoare cu gaz de iluminat (gazogen) Deutz, condusa de Nikolaus Otto. Il va angaja pe Maybach, si impreuna cu el, Daimler va pleca de la firma Deutz, petru ca in 1882 sa deschida un atelier la Cannstatt, unde perfectiona motorul in patru timpi proiectat de Beau de Rochas, montand pe volant niste palete pentru racirea motorului. In 1885 ei construiau prima motocicleta din lemn, iar in 1889 un triciclu cu motor, pe care au montat cu primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzina, si, in acelasi an, primul motor cu doi cilindri in V, pe care l-au prezentat la Expozitia Universala de la Paris.

• 1893: Americanul Whitcomb Judson din Chicago inventa prototipul fermoarului - un "sistem de inchidere cu scoabe", dupa cum l-a denumit el insusi.

Acest prototip, desi era greoi si se bloca frecvent, functiona, iar Judson l-a cusut pe o pereche de cizme pentru a-i demonstra utilitatea.

La sfarsitul secolului XIX, Judson era deja un inventator de succes, avand la activ o duzina de inventii legate de motoare si de sistemele de franare de la locomotive. Plictisit de aceste domenii, el a inceput sa caute un inlocuitor pentru sireturile foarte lungi care erau atunci folosite la mai toate tipurile de incaltaminte. Astfel, la 29 august 1893, el vine cu prototipul fermoarului – un “sistem de inchidere cu scoabe”, dupa cum l-a denumit el insusi. Acest prototip, desi era greoi si se bloca frecvent, functiona, iar Judson l-a cusut pe o pereche de cizme pentru a-i demonstra utilitatea. Dupa cateva luni, inventatorul si-a prezentat produsul la Targul International din Chicago, dar publicul nu s-a aratat interesat. Mai mult chiar, in ciuda unor sume serioase bagate in actiuni de promovare, Whitcomb Judson nu a reusit sa impuna noul articol pe piata.

De-abia in 1913, cand un inginer suedezo-american, Gideon Sundbach, a remodelat fermoarul, facandu-l mai suplu si mai functional, s-a putut vorbi de un succes. Armata americana l-a folosit pentru hainele si incaltamintea soldatilor din primul razboi mondial, iar cativa ani mai tarziu produsul era prezent si la genti sau valize usoare, pentru ca la mijlocul anilor ’30 fermoarul sa patrunda si in lumea modei.

Din pacate, Whitcomb Judson a murit in 1909 si nu a apucat sa vada nimic din acest succes.

• 1897: Reprezentanții evreilor la Primul Congres Sionist de la Basel, în Elveția, adoptă Steaua lui David ca simbol oficial al sionismului.

Steaua lui David - Scutul lui David

Steaua lui David, numita in limba ebraica "Maghen David", adica "Scutul lui David", este unul dintre cele mai cunoscute simboluri iudaice. Nu se stie exact cum s-a trecut de la numirea de "scut", la aceea de "stea". Aceasta "stea" este alcatuita din doua triunghiuri echilaterale suprapuse, unul avand baza in jos, iar altul fiind rasturnat, cu varful in jos.

Cu toate ca acest semn este intalnit inca din secolul al VII-lea i.Hr, ca si inscriptie, el nu este amintit in nici una dintre cartile canonice antice iudaice. Intr-o perioada de timp bine izolata, anume intre secolele VII-IV i.Hr, acest semn a fost folosit de evrei, dar nu numai, ca simbol magic.

In antichitate si in Evul Mediu, evreii nu au avut alt simbol national sau religios, in afara de menora (sfestnicul cu sapte brate) si de leu (animal simbolic). Dupa cum vom vedea mai jos, pana in anul 1648, evreii nu au folosit semnul numit astazi "Steaua lui David".

Cea dintai folosire oficiala a semnului numit astazi "Steaua lui David" a avut loc in anul 1648, in localitatea Praga. Spre sfarsitul "razboiului de 30 de ani", localitatea Praga a fost asediata de armata suedeza, apararea acesteia fiind ajutata si de o unitate de evrei. In cele din urma, suedezii nu au reusit sa ocupe orasul. Drept multumire, imparatul german Ferdinand al III-lea a hotarat sa atribuie steaguri de onoare si alte decoratiuni tuturor unitatilor militare care au ajutat la apararea localitatii.

Evreii de la curtea din Viena nu au stiut ce semn sa aleaga pentru a fi asezat pe steag. In urma cercetarilor facute de iezuitii din Viena, a fost gasit un simbol evreiesc adecvat. Astfel, ei au pornit de la premisa ca regele evreu David trebuie sa fi avut imprimate pe scutul de lupta prima si ultima litera din numele sau, anume litera "D".

Potrivit arheologiei biblice iudaice, se stie ca in jurul anului 400 i.Hr, alfabetul evreiesc a suferit mai multe modificari, din antica limba aramaica. Astfel, in urma descoperirilor arheologice, s-a constatat ca in vechiul alfabet ebraic, litera "D" era reprezentata sub forma unui triunghi echilateral, precum este scrisa astazi litera "D" (delta), in alfabetul grecesc.

In urma acestor concluzii, cele doua litere "D", adica cele doua triunghiuri echilaterale, au fost suprapuse, dand astfel nastere semnului numit "Scutul lui David". Cu ocazia mai sus amintita, ei au pus pe steag simbolul "Scutul lui David".

Datorita mentionarii in Talmud a schimbarii alfabetului ebraic, rabinii au acceptat si ei interpretarea si istoria semnului davidic. Rapid, noul semn iudaic s-a raspandit in comunitatile evreiesti din orasele de langa Praga, iar mai apoi, in toate sinagogile. In anul 1656, simbolul "davidic" a fost gravat pe o piatra,

Odata cu raspandirea semnului "Scutul lui David", in constiinta evreilor, el a capatat si unele potente magice, astfel incat se zice ca un stramos al familiei Rothschild ar fi reusit sa exorcizeze diavolul din fiica imparatului.

Incepand cu anul 1897, "Steaua lui David" este adoptat ca simbol al Sionismului. Miscarea sionista nu a utilizat insa "Scutul lui David" pana la moartea fondatorului ei, Teodor Herzl. Pe steagul lui Herzl era infatisat un leu furios, inconjurat de sapte stele, cu cate cinci colturi. David Wolfsohn insa, succesorul lui Herzl, a primit insa acest simbol fara nici o retinere.

La ordinul lui Wilhelm Frick, in perioada nazista, toti evreii din Germania au fost obligati sa poarte in piept o stea galbena cu sase colturi, cu inscrisul "iudeu".

In data de 3 septembrie 1941, un asemenea ordin s-a emis si in Romania, evreii fiind obligati sa poarte aceeasi stea galbena, in partea stanga a pieptului. Ordinul nu a fost pus in practica, in urma intalnirii presedintelui Uniunii Comunitatilor Evreiesti cu maresalul Ion Antonescu, in data de 10 septembrie 1941, el fiind anulat. Cu toate acestea, in Moldova, Cernauti si Transnistria, evreii au fost siliti sa poarte insemnul.

Fundalul actualului steag national al Israelului este alb, iar benzile marginale sunt albastre, ca si "Steaua lui David", asezata in centru. Exista oarecare asemanari intre steagul national si esarfa de rugaciune evreiasca.

De-a lungul vremii, acest simbol iudaic a dat nastere la mai multe interpretari.

Initial, se stie ca acest model geometric (doua triunghiuri simetrice suprapuse) era folosit pentru a intari scuturile de lupta ale evreilor; o asemenea structura de rezistenta permitea scutului sa nu poata fi indoit ori deformat de loviturile primite. Scuturile construite astfel, avand sase puncte de rezistenta, erau deosebit de puternice.

O a doua interpretare istorica a semnului este cea amintita mai sus, cu regele David si schimbarea alfabetului ebraic. Regele David ar fi avut imprimate pe scutul de lupta prima si ultima litera din numele sau, adica doua litere "D". In vechiul alfabet ebraic, litera "D" era reprezentata sub forma unui triunghi echilateral. Cele doua litere "D", in forma lor ebraica veche, au fost suprapuse, dand astfel nastere semnului numit "Scutul lui David".

Pentru o interpretare simbolistica a acestui semn, s-a apelat la puterea si stapanirea lui Dumnezeu, care se intinde in sase directii din univers: spre rasarit si spre apus, spre miza-zi si spre miaza-noapte, in sus si in jus.

Cabala, carte mistica iudaica, foloseste acest semn, interpetandu-l dihotomic: lupta dintre bine si rau, dintre material si spiritual, etc. Uneori, semnul a fost vazut si ca semn al relatiei dintre Dumnezeu si poporul evreu, poporul inaltandu-se spre Dumnezeu, iar Dumnezeu coborand spre popor.

• 1898: Este fondată compania producatoare de cauciuc Goodyear.

Goodyear Tire and Rubber este o companie americană producătoare de pneuri auto și produse adiacente din cauciuc, cum ar fi tuburi elastice, tălpi de pantofi și diferite piese pentru aparate și instrumente electrice.

Aceasta a fost fondată în anul 1898 de către Frank Seiberling, iar astăzi este cel de-al treilea producător de pneuri din lume după Michelin și Bridgestone. Deși compania nu este conectată într-un fel sau altul de Charles Goodyear, inventatorul cauciucului vulcanizat în 1839, aceasta a fost numită în onoarea sa.

Istoria cauciucului asa cum il stim incepe in Europa secolului XIX, mai precis in anul 1818. Douazeci si unul de ani mai tarziu inventatorul american Charles Goodyear descopera un procedeu de vulcanizare a cauciucului, procedeu pe care il perfectioneaza si patenteaza in data de 15 iulie a anului 1844. Desi compania Goodyear Tires nu este conectata intr-un fel sau altul cu Charles Goodyear, e bine de stiut ca numele acesteia este dat in onoarea inventatorului american.

• 1904: S-a născut Werner Forssmann, chirurg german, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1956.

Werner Theodor Otto Forßmann (n. 29 august 1904 la Berlin – d. 1 iunie 1979 la Schopfheim) a fost un medic german, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul cateterismului cardiac.

În 1929, Werner Forssmann avea doar 25 de ani şi era chirurg asistent într-un orăşel din Germania, Eberswald, pe vremea marii crize economice. Chirurgia cardiacă era abia la început, iar tânărul Werner era convins că o metodă mai sigură este folosirea unui cateter care să ajungă până la inimă prin vene.

Toţi colegii săi l-au avertizat să tehnica ar fi cu siguranţă fatală, prin urmare Werner a decis să experimenteze pe el însuşi. O singură asistentă a fost de acord să-l ajute, rugându-l însă să facă acest experiment pe ea.

Werner Forssmann a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru inventarea cateterizării cardiac.   

Ambiţiosul medic a fost de acord, a anesteziat-o pe femeie şi, când a fost sigur că aceasta doarme, şi-a introdus singur un cateter în venă, până la inimă, realizând astfel procedura pe care o dorea. Ca să arate că este cu adevărat posibil, le-a prezentat colegilor, ulterior, o radiografie care arăta cum a ajuns cu acel cateter la inimă.

Ulterior, tot el a demonstrat că inima poate fi obserrvată radiologic prin injectarea unei substanţe de contrast cu iod prin intermediul cateterului. Din nou, a realizat procedura revoluţionară pe el însuşi.

În 1956, Werner,  împreună cu Andre Cournand și Dickinson Richards, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru inventarea acestei tehnici, care este acum numită cateterizare cardiacă, metodă care este folosită pentru diagnostic, dar şi pentru tratarea unor afecţiuni ale inimii.

• 1929: Dirijabilul “Contele Zeppelin” încheie prima călătorie în jurul lumii

LZ-127 Graf Zeppelin a deschis în 1928 seria zborurilor transatlantice, parcurgând distanţa dintre Friedrichshafen din Germania şi Lakehurst în SUA în aproape 112 ore.

În 1929 cu acelaşi dirijabil, condus chiar de Dr. Hugo Eckner, managerul companiei care le producea, şi un experimentat pilot, pentru prima dată în istorie un grup 60 de persoane a înconjurat lumea cu o aeronavă. În acestă calatorie în jurul lumii s-au parcurs peste 21 de mii de mile în cinci etape.

Grace Drummond Hay, singura femeie de la bord, era ziaristă angajată a unui ziar deţinut de William Hearst, care sponsorizase călătoria în schimbul obţinerii exclusivităţii dreptului de a publica articole, iar relatările ei publicate pe tot parcursul voiajului au avut un enorm succes la public. Povestea călătoriei în jurul lumii a mai fost spusă încă odată de filmul Farewell, prezentat în 2009 la Festivalul de Film de la Amsterdam, prin imagini de arhivă filmate şi mărturii consemnate chiar de ziaristă de la bordul zeppelinului.

Zeppelin airship visits Japan in 1929

Graf Zeppelin in peril in 1929

Graf Zeppelin returns to New York after world tour 1929

Zeppelin, un nume care a scris istorie în aviaţie, muzică şi tehnologie

• 1940: 76 de ani de la Dictatul de la Viena, când Transilvania a fost cedată Ungariei

Se împlinesc 76 de ani de la Dictatul de la Viena, când România a fost silită să cedeze Ungariei horthyste aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei. Actul a fost impus de Germania nazistă şi Italia fascistă, sub titlul de „arbitraj”, în schimbul garantării noilor graniţe. În 29 august 1940, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop impune României şi Ungariei Dictatul de la Viena, în schimbul garantării de către Germania şi Italia a noilor graniţe. Frontiera trecea prin Salonta, Oradea, Cluj, Secuime, Sf.Gheorghe.

Dictatul punea în vedere guvernului român să evacueze teritoriul cedat în 15 zile şi prevedea asimilarea populaţiei româneşti în 6 luni, prin primirea naţionalităţii ungare.

Dar pe teritoriul cedat s-au produs masacre în mai multe localităţi. România a cedat Ungariei 42.360 de km pătraţi din Transilvania, cu o populaţie de peste 2,6 milioane de locuitori, din care peste jumătate români.

Carol al II-lea a convocat mai multe consilii de coroană, în care a ridicat problema opunerii rezistenţei armate, dar exista riscul unei agresiuni militare a Axei căreia România nu i-ar fi făcut faţă.

În ţară, vestea cedării unei mari părţi a Transilvaniei a produs un adevărat şoc. Carol al II-lea a fost învinovăţit şi pentru pierderea celorlate teritorii, în aceeaşi vară: Cadrilaterul, Bucovina de Nord, Basarabia şi Ţinutul Herţei.

Legionarii au organizat demonstraţii sângeroase, la care au făcut uz de arme. Carol l-a investit pe generalul Ion Antonescu cu puteri depline, fără să-şi dea seama că decizia se întoarce împotriva sa.

În 6 Septembrie, la şase dimineaţa, Regele Carol al II-lea semnează actul de trecere a coroanei către fiul său, Mihai. Nu este propriu-zis un act de abdicare. Carol, însoţit de Elena Lupescu şi de mareşalul curţii, Ernest Urdăreanu, au părăsit definitiv România.

Armatei Române i-au trebuit patru ani ca să recâştige Transilvania.

• 1953: A fost creat personajul de desene animate Speedy Gonzales, celebrul şoricel poznaş, cu un accent catalan.

Speedy Gonzales (sau Gonzalez), „Cel mai rapid șoricel din întregul Mexic”, este un șoricel din serialul, cu același nume, de desene animate creat de Warner Brothers, Looney Tunes și Merrie Melodies. Principalele caracteristici ale lui Speedy sunt abilitatea sa de a fugi foarte repede și accentul său mexican haios. De obicei el poartă un sombrero galben foarte mare, tricou și pantaloni albi și o eșarfă roșie. A apărut pentru prima dată în anul 1953.

Speedy Gonzales este un soricel controversat. In Colectia de Aur Looney Tunes, personajul a primit urmatorul disclaimer: “Personajele pe care le vedeti au fost produsele timpurilor lor. Ele pot descire unele prejudecati etnice si rasiale din societatea Americana. Aceste prejudecati au fost false atunci si sunt false si acum. Din moment ce personajele nu reprezinta viziunea Warner Bross asupra societatii, aceste personaje sunt prezentate asa cum au fost ele create initial, altfel ar insemna sa se dea curs acelorasi prejudecati care nu au existat niciodata.”

• 1958: S-a născut Michael Jackson, supranumit „Regele muzicii pop”, renumit cântăreţ american, care a adus contribuţii importante muzicii, dansului şi modei; recunoscut ca fiind cel mai de succes artist din toate timpurile; fondator al „Fundaţiei Heal the World”, prin care a donat peste 300 milioane de dolari.

Michael Jackson a fost unul dintre puţinii artişti care au intrat de două ori în „Rock and Roll Hall of Fame”; printre alte realizări se numără şi 13 recorduri Guinness, incluzând recordul pentru „cel mai de succes entertainer din toate timpurile”, 14 premii Grammy, 26 premii American Music Awards, 12 premii World Music Award, 17 single-uri numărul unu în SUA, precum şi vânzări de peste 800 de milioane de discuri.

Stilul muzical și vocea

Influențe

Genul adoptat de Jackson își are rădăcinile în R&B, muzica interpreților de la Motown Records, pop și soul. A fost influențat de unii dintre contemporanii săi, cum ar fi Little Richard, James Brown, Jackie Wilson, Diana Ross, Fred Astaire și de Bee Gees.

Little Richard a avut cea mai mare influență asupra compozițiilor lui Jackson, iar James Brown a reprezentat cea mai mare inspirație pentru acesta încă din copilărie, considerându-l un „maestru” sau „geniu”, în special în timpul când era membru al formației Famous Flames: „Încă de la o vârstă fragedă, când nu aveam nici șase ani, mama mă chema oricând, chiar dacă dormeam, chiar dacă făceam altceva, să mă uit la televizor pentru a-l vedea pe maestrul meu la treabă. Iar când l-am văzut mișcările, am rămas uimit. Nu am mai văzut niciodată un cântăreț să interpreteze în același mod și din acel moment am știu că acest lucru voi face pentru tot restul vieții mele și asta datorită lui James Brown.

La început, Diana Ross l-a ajutat pe tânărul Jackson să-și perfecționeze tehnica vocală. În octombrie 1969, s-a luat hotărârea ca Jackson să locuiască cu aceasta, care s-a dovedit a fi nu doar o figură maternă ci și un model, urmărind-o adesea în timpul repetițiilor. El a declarat ulterior: „Am ajuns să o cunosc foarte bine. M-a învățat atât de multe. Obișnuiam să stau într-un colț și să urmăresc cum se mișca. Era arta în mișcare. Am studiat cum dansa, cum cânta - exact așa cum era.” Jackson i-a spus: „Vreau să fiu ca tine, Diana.”, iar ea i-a răspuns: „Fii tu însuți”. Jackson a utilizat însă sunetul oooh în același mod ca Diana Ross. La început, acesta presăra versurile destul de des cu oooh. Nu era interpretat prelung, ci mai degrabă ca o exclamație neașteptată. Diana Ross a utilizat acest efect în timpul înregistrărilor cu cei de la The Supremes, iar tânărul Jackson a fost încântat să-l preia.

Teme și genuri abordate

Steve Huey de la Allmusic a afirmat că de-a lungul carierei sale de interpret solo, caracterul multilateral al lui Jackson i-a permis să experimenteze multe genuri și teme. Ca muzician, a trecut de la balade și piese dance caracteristice interpreților de la Morown Records la techno și house, inclusiv new jack swing, compozițiile sale având atât ritmuri din muzica funk, cât și chitare utilizate în hard rock.

Spre deosebire de alți cântăreți, Jackson nu scria creațiile sale pe hârtie. El le dicta într-un aparat de înregistrare; când era în studio, le interpreta din memorie.Câțiva critici de specialitate au observat că „Off the Wall” era o combinație de funk, disco-pop, soul, soft rock, jazz și baladă pop. Alte exemple notabile ar fi „She's out of My Life”, „Workin' Day and Night” și „Get on the Floor”.

Conform lui Huey, Thriller a rafinat sentimentul de putere existent pe Off the Wall; piesele dance și cele rock erau mai agresive, în timp ce baladele și cântecele pop erau mai lente și mai pătrunzătoare. Mai notabile sunt baladele „The Lady in My Life”, „Human Nature”, „The Girl Is Mine”; cele în stilul funk: „Billie Jean”, „Wanna Be Startin' Somethin'”; compozițiile disco: „Baby Be Mine” și „P.Y.T. (Pretty Young Thing)”. Christopher Connelly de la Rolling Stone a afirmat că odată cu Thriller, Jackson și-a dezvoltat asocierea îndelungată cu teme subliminale cum ar fi paranoia sau imagistica întunecată. Stephen Thomas de la Allmusic evidențiează faptul că acestea se întâlnesc în piese ca „Billie Jean” sau „Wanna Be Startin' Somethin'”. Versurile cântecului „Billie Jean” sunt despre o admiratoare care pretinde că interpretul este tatăl copilului ei. În „Wanna Be Startin' Somethin'”, el critică bârfele și mass-media. „Beat It”, piesa rock despre anti-violența găștilor, a devenit un omagiu adus pentru West Side Story, fiind prima compoziție de cross-over spre rock ce a beneficiat de un succes important, conform lui Huey. Acesta a observat și faptul că odată cu numele piesei Thriller a început interesul lui Jackson pentru supranatural. În 1985, Jackson a participat la compunerea piesei de caritate „We Are the World”; temele umanitare au devenit unele frecvent abordate în versurile cântecelor din anii ulteriori.

Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009, într-un spital din Los Angeles, în urma unui stop cardiac suferit la locuința sa. Moartea lui a atras atenția întregii lumi, ceremonia de comemorare fiind urmărită de aproximativ un miliard de oameni.

Cand Michael facea 52 de ani, a devenit muzicianul cel mai descarcat din istoria muzicii.

• 2012:  50% din populaţia Pământului are un IQ înregistrat între 90 şi 110, 2,5% dintre oameni au IQ sub 70, 0,5% au peste 140, pentru ca procentul de 2.5% să rămână celor cu un IQ de peste 130.

Conform acestui criteriu, un top al celor mai inteligenţi oameni din lume îl clasează pe Stephen Hawking, celebrul om de ştiinţă, ajuns, în prezent, la vârsta de 70 de ani, pe primele locuri, cu un IQ de 160.

Alături de acesta mai sunt în top şi Kin Ung-Yong, un fost angajat NASA în adolescenţă, acum la 50 de ani, cu un IQ de 210. Paul Allen, co-fondatorul Microsoft are un IQ de 170, celebrul campion la şah Garry Kasparov are un IQ de 190, iar matematicianul Sir Andrew Wiles a prins topul cu un IQ de 170.

• 2012: O nouă pastilă pentru tratarea infecției cu HIV – combinarea a două medicamente aprobate anterior, plus două noi – a fost aprobată pentru adulţii care traiesc cu virusul ce provoaca SIDA.

US Food and Drug Administration a spus într-o declarație că doza zilnică unică de Stribild prevede un regim de tratament complet pentru infecția cu HIV şi este destinată pentru persoanele care nu au primit deja tratament cu alte medicamente HIV.

Pilula nouă, denumit anterior Quad, se produce de către Gilead Sciences din California și „ar trebui să fie pusă la dispoziţia pacienţilor de la sfârșitul săptămânii”, au declarat reprezentanţii companiei.

Compania a anunţat că a testat pilula în două studii clinice pe mai mult de 1.400 de pacienţi.

Rezultatele au arătat că Stribild are efecte la fel de bune sau chiar mai bune decât alte două combinații de tratament.

Să aveți o zi frumoasă!