Este a 220-a zi a anului.
Au mai rămas 145 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 11 m și apune la 20 h 31 m.
Citatul zilei
“Dintre toate
creaturile lui Dumnezeu, existã una care nu poate fi înrobitã. Aceea este
pisica. Dacã ar putea exista încrucişare între om şi pisicã, procesul ar
îmbunãtãţi omul, dar ar deteriora pisica” (Mark Twain, 1894).
Ziua internaţională a pisicii, dedicată unuia dintre cele mai populare animale de companie din lume, este celebrată în fiecare an în ziua de 8 august.
Ziua mondială a pisicii a fost inițiată de către Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor (IFAW) și alte grupuri pentru drepturile animalelor, în 2002, ziua dedicată celui mai popular animal de companie din lume se bucură de notorietate în fiecare an.
Fondul Internaţional pentru Bunăstarea Animalelor este o organizaţie globală non-profit pentru protecţia animalelor. Înfiinţată în 1969, IFAW are în prezent birouri în 15 ţări şi derulează proiecte în peste 40 de ţări, potrivit https://www.ifaw.org. Viziunea acestei organizaţii este o lume în care animalele sunt respectate şi protejate.
''Considerată ''fiinţă misterioasă'', cu o serie de caracteristici, să le spunem ''psihologice'', pisica a fost domesticită cu mult mai târziu în raport cu alte specii animale. Datorită aerului realmente particular acest animal a constituit de-a lungul istoriei subiectul a numeroase legende'', se arată în prefaţa lucrării ''Ghid felin'' (autori dr. Filea Ioan Ivana şi dr. Simona Filea Ivana, Editura Ceres, Bucureşti, 1993).
În 8 august, pisicile
sunt onorate pentru inteligenţa, utilitatea sau afecţiunea pe care ne-o arată.
Asociate de milenii cu viaţa omului, altadată venerate ca idoli, astăzi
pisicile sunt cele mai populare animale de companie. Micile feline ne stăpânesc
nu doar viaţa şi casa, ci fac legea şi pe internet, şi iată câteva celebrităţi.
În această zi, multe
adăposturi pentru animale ţin cursuri despre felul cum trebuie îngrijite micile
feline şi încurajează oamenii să adopte o pisicuţă, căci interacţiunea cu
aceste minunate animale de companie reduce stresul, alungă singurătatea şi
îmbunătăţeşte starea generală de sănătate.
Cercetările au scos la
iveală faptul că micile animale nu sunt doar buni companioni, ci şi ajută la tratarea
şi vindecarea diferitelor boli, chiar şi acolo unde medicina dă greş.
Prezenţa unei pisici în
cadrul terapiilor îl ajută pe pacient să fie mai puţin anxios, îi transmite o
stare de calm şi linişte interioară. Totodată, este bine cunoscut că ele simt
când un om este bolnav şi sunt factori ai determinării energiei negative.
Studiile au demonstrat
şi faptul că animalele sunt capabile să înţeleagă sentimentele copiilor şi se
pot adapta perfect acestora. În cazul problemelor emotionale, cei mici găsesc în
animalul lor de companie un prieten bun, pe care îl iubesc şi de al cărui
suport au nevoie.
Pisicile trăiesc
alături de oameni de cel puțin 9500 ani. Datorită legăturii strânse cu oamenii,
pisicile trăiesc aproape peste tot în lume. Se estimează că în prezent numărul
lor la nivel mondial depășește cifra de 500 de milioane.
În 1998 erau în jur de
43 de milioane de pisici în Europa de Vest, 33 de milioane de pisici în Europa
de Est, 7 milioane de pisici în Japonia și 3 milioane de pisici în Australia.
Potrivit unui raport din 2007, aproximativ 37 de milioane de gospodării din SUA
dețineau pisici, cu o medie de 2,2 pisici pe gospodărie, însumând un total de
aproximativ 82 de milioane de exemplare, potrivit www.cute-calendar.com.
O data pe an, pe 8 august, este Ziua Internaţională a Pisicilor. Specialiştii spun că jucăuşul şi energicul animal descinde cel mai probabil, din Miacis, un animal cu trãsãturi de nevãstuicã care a trãit în urmã cu 40 de milioane de ani.
Despre pisici:
• Este cel mai popular animal de casă din
lume
• Populația mondială a piscilor ajunge la
500 de milioane (din care 7 milioane în Japonia).
• pisică domestică trăiește în medie 15
ani iar cele vagaboande trăiesc în medie 3-5 ani.
• Pisicile dorm în medie 16 ore pe zi și
sunt foarte active noaptea.
• Pisicile nu simt gustul dulce.
• Ca și oamenii, pisicile pot fi dreptace
sau stângace
• Inima unei pisici bate de două ori mai
repede decât a omului
In antichitate, egiptenii îl condamnau la
moarte pe cel ce omora o pisică iar atunci când murea o pisică, familia își
râdea sprâncenele în semn de respect și doliu.
Isaac Newton, despre care știm că a
descoperit legea gravitației, a inventat și ușița pentru pisici, care îi
permitea acesteia accesul într-o încăpere fără să fie nevoie să i se deschidă
ușă.
Un studiu publicat nu demult în Science susţine că toate pisicile domesticite provin dintr-o pisicã sălbaticã din Orientul Apropiat, Felis Sylvestris. Science denumeşte procesul domesticirii pisicii drept unul dintre cele mai îndrãzneţe experimente biologice întreprinse de om. În Egiptul Antic, pisica a fost divinizată: exportul de pisici era strict interzis, iar uciderea unei feline se pedepsea cu moartea. Pisicile erau mumificate dupã moarte şi îngropate în gropi sacre, deseori cu provizii de şoareci mumificaţi.
De-a lungul timpului
s-a dovedit că interacţiunea cu pisicile poate aduce îmbunătăţiri stării de
sănătate a omului şi că reduce răspunsul psihologic la stres. Un exemplu
demonstrat ştiinţific ar fi că prezenţa pisicilor moderează presiunea crescută
a sangelui. La capitolul factori psihologici, exemple bune sunt: suportul emoţional,
alungarea depresiei, anxietăţii şi a sentimentului de singurătate, pe care omul
le datorează acestui minunat animal sărbătorit astăzi.
Numărul vieților pe care le poate avea o pisică diferă de la țara la țara, de exemplu, în Germania se pare că pisicile au doar 7 vieți, în Turcia, se pare că sunt mai puțin norocoase, mulțumindu-se cu doar 6 șanse air în multe alte țări se spune că au 9 vieți. De unde vine acest mit nu e foarte clar, legendele datează încă din antichitate. Se spune că egiptenii antici venerau o zeița pe nume Bastet, despre care se spunea că avea trup de femeie și cap de pisică și că era înzestrată cu nouă vieți. Tot de la egiptenii antici a plecat ideea că pisică ar avea mai multe vieți, prin referire la zeița soarelui, Atum-Ra, despre care se credea că luă formă unei feline atunci când coborâ și vizită pământul.
E drept, că pisicile au abilitatea de a sări de la înălțimi mari iar când ajung pe pământ cad în picioare și nu se rănesc, dar probbail acest lucru se datorează reflexelor foarte bine dezvoltate și nu neapărat celor 7 sau 9 vieți…
La
moartea pisicii se ținea doliu
În antichitate pisica a constituit adesea obiectul unui adevărat cult, după cum o dovedesc, spre exemplu, colecţiile de mumii şi statuetele provenite din Egipt. În Egipt fiecare templu adăpostea familii de pisici. Când o pisică murea, corpul acesteia, îmbălsămat cu grijă cu substanţe aromate, era depus într-un mic sicriu împodobit adesea cu încrustaţii de aur, care era îngropat într-un cimitir special, rezervat exclusiv pisicilor. În societăţile antice pisica era deţinută numai de membrii familiilor regale şi considerată protector al acestor familii.
În antichitate pisica a constituit adesea obiectul unui adevărat cult, după cum o dovedesc, spre exemplu, colecţiile de mumii şi statuetele provenite din Egipt. În Egipt fiecare templu adăpostea familii de pisici. Când o pisică murea, corpul acesteia, îmbălsămat cu grijă cu substanţe aromate, era depus într-un mic sicriu împodobit adesea cu încrustaţii de aur, care era îngropat într-un cimitir special, rezervat exclusiv pisicilor. În societăţile antice pisica era deţinută numai de membrii familiilor regale şi considerată protector al acestor familii.
În Egiptul Antic,
pisica a fost divinizată. Exportul de pisici era strict interzis, iar uciderea
unei feline se pedepsea cu moartea. Pisicile erau mumificate după moarte și
îngropate în gropi sacre, deseori cu provizii de șoareci mumificați. La moartea
pisicii se ținea doliu, toată familia își rădea sprâncenele și plângea. În
mitologia egipteană se considera că pisica avea o influență directă asupra
căsătoriei sau sănătății. În Evul Mediu pisicile au fost asociate vrăjitoarelor
și diavolului, fiind exterminate.
Vestigii ale civilizaţiei Egiptului antic ne-au oferit dovezi că pisica era venerată în mijlocul familiilor regale din acele vremuri, arată, la rândul său, Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens'' (publicată prima dată în 1988). Când oamenii de ştiinţă au pătruns în mormintele faraonilor au descoperit pisici mumificate îngropate, în camere aflate în interiorul piramidelor, împreună cu alte lucruri de mare valoare. Ei au descoperit, totodată, pe pereţi hieroglife care făceau referire la o rasă de pisică foarte respectată în Egiptul antic.
În Evul Mediu pisicile cad în dizgraţia oamenilor, fiind considerate ''slujitoare ale diavolului''. Au fost momente în istorie în care, în unele ţări, pisicilor le erau atribuite puteri magice şi, în unele cazuri, chiar malefice. Până să-şi recapete definitiv titlul de prietene ale căminelor, pisicile au fost mult timp victimele prejudecăţilor absurde ale unor epoci frământate. Cele ''nouă vieţi'' legendare ale pisicilor reprezintă o fantezie care se datorează poate faptului că aceste animale remarcabile pot îndura multe maltratări şi totuşi supravieţuiesc, se arată în lucrarea ''Ghid felin''.
Unele civilizaţii au privit pisica ca pe un simbol religios, venerând-o ca atare. În anumite ţări se consideră că pisica aduce noroc şi, ca atare, una sau două pisici sunt adesea oferite drept cadou de nuntă pentru a aduce bogăţie şi prosperitate noului cuplu căsătorit, arată Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens''.
La începutul secolului al XIX-lea a luat avânt creşterea pisicilor, mai ales a celor de rasă. Se estimează că în prezent numărul lor la nivel mondial depăşeşte cifra de 500 de milioane. În întreaga lume există aproximativ 60 de rase de pisici cunoscute, în timp ce pisica europeană cu blana scurtă este cea mai răspândită, indică portalul www.cute-calendar.com.
Plină de afecţiune şi energie, inteligentă şi dornică de joacă, având o mare capacitate de adaptare la orice tip de mediu şi devotată faţă de stăpâni, pisica a devenit un companion excelent pentru tot mai mulţi oameni. Numeroase studii au arătat că deţinerea unei pisici ca animal de companie a condus la îmbunătăţirea stării psihice, la combaterea stresului, a anxietăţii şi a depresiei stăpânului, potrivit site-ului www.daysoftheyear.com. Pisica este renumită pentru torsul ei specific. Sunt multe teorii legate de acest tors, iar unii oameni de ştiinţă au susţinut că este produs prin vibrarea corzilor vocale. Torsul pisicii este considerat relaxant şi cu un efect de calmare a durerilor. De asemenea, studiile arată că şi copiii crescuţi în case unde există pisici au rezistenţă mai mare la alergii sau astm.
Vestigii ale civilizaţiei Egiptului antic ne-au oferit dovezi că pisica era venerată în mijlocul familiilor regale din acele vremuri, arată, la rândul său, Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens'' (publicată prima dată în 1988). Când oamenii de ştiinţă au pătruns în mormintele faraonilor au descoperit pisici mumificate îngropate, în camere aflate în interiorul piramidelor, împreună cu alte lucruri de mare valoare. Ei au descoperit, totodată, pe pereţi hieroglife care făceau referire la o rasă de pisică foarte respectată în Egiptul antic.
În Evul Mediu pisicile cad în dizgraţia oamenilor, fiind considerate ''slujitoare ale diavolului''. Au fost momente în istorie în care, în unele ţări, pisicilor le erau atribuite puteri magice şi, în unele cazuri, chiar malefice. Până să-şi recapete definitiv titlul de prietene ale căminelor, pisicile au fost mult timp victimele prejudecăţilor absurde ale unor epoci frământate. Cele ''nouă vieţi'' legendare ale pisicilor reprezintă o fantezie care se datorează poate faptului că aceste animale remarcabile pot îndura multe maltratări şi totuşi supravieţuiesc, se arată în lucrarea ''Ghid felin''.
Unele civilizaţii au privit pisica ca pe un simbol religios, venerând-o ca atare. În anumite ţări se consideră că pisica aduce noroc şi, ca atare, una sau două pisici sunt adesea oferite drept cadou de nuntă pentru a aduce bogăţie şi prosperitate noului cuplu căsătorit, arată Kay Ragland în lucrarea sa ''Kittens''.
La începutul secolului al XIX-lea a luat avânt creşterea pisicilor, mai ales a celor de rasă. Se estimează că în prezent numărul lor la nivel mondial depăşeşte cifra de 500 de milioane. În întreaga lume există aproximativ 60 de rase de pisici cunoscute, în timp ce pisica europeană cu blana scurtă este cea mai răspândită, indică portalul www.cute-calendar.com.
Plină de afecţiune şi energie, inteligentă şi dornică de joacă, având o mare capacitate de adaptare la orice tip de mediu şi devotată faţă de stăpâni, pisica a devenit un companion excelent pentru tot mai mulţi oameni. Numeroase studii au arătat că deţinerea unei pisici ca animal de companie a condus la îmbunătăţirea stării psihice, la combaterea stresului, a anxietăţii şi a depresiei stăpânului, potrivit site-ului www.daysoftheyear.com. Pisica este renumită pentru torsul ei specific. Sunt multe teorii legate de acest tors, iar unii oameni de ştiinţă au susţinut că este produs prin vibrarea corzilor vocale. Torsul pisicii este considerat relaxant şi cu un efect de calmare a durerilor. De asemenea, studiile arată că şi copiii crescuţi în case unde există pisici au rezistenţă mai mare la alergii sau astm.
În prezent, pisica
reprezintă animalul de companie perfect. Nu cere o îngrijire complicată și
eforturi deosebite, doar un loc unde să locuiască, mâncare și multă afecțiune
atașându-se destul de rapid de stăpân, fie el tânăr, fie singur, fie mai în
vârstă. Este o felină foarte curată, foarte respectuoasă, silențioasă,
independentă și fidelă.
Citate despre pisici
“O pisică are propria ei opinie despre
ființele umane. Nu spune prea multe, dar îți poți da seama și singur că nu ai
vrea să auzi tot adevărul” (Jerome K. Jerome)
“Pisica: un leu pigmeu care iubește
șoarecii, urăște câinii și patronează ființele umane.” (Oliver Herford)
“După cum orice deținător de pisică știe,
nimeni nu poate deține o pisică.” (Ellen Perry)
“Pentru a face baie unei pisici este nevoie
de forță brută, perseverență, putere de convingere… și o pisică. Ultimul
ingredient este, de obicei, cel mai greu de obținut.” (Stephen Baker)
“Un pisoi este atât de flexibil încât ai
impresia că este dublu; partea din spate a corpului este echivalentă cu un alt
pisoi, cu care partea din față se joacă. Pisica nu descoperă că are o coadă
care îi aparține până când nu calci pe ea.” (Henry David Thoreau)
“Un om trebuie să muncească toată viața
pentru ca personalitatea sa să rămână în viață. Pentru pisici este mult mai
ușor, tot ce trebuie să facă este să stropească puțin, iar prezența lor va
rămâne acolo ani mulți de zile ploioase.” (Albert Einstein)
“Dintre toate creaturile Domnului, există
doar una care nu poate fi făcută sclava a biciului. Aceea este pisica. Dacă
omul ar putea fi încrucișat cu o pisică, omul ar fi îmbunătățit, dar ar
deteriora pisica.” (Mark Twain)
“Pisicile sunt mai inteligente decât
câinii. Nu poți să convingi opt pisici să tragă o sanie pe zăpadă.” (Jeff
Valdez)
Ziua
ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est)
Ziua ASEAN (Asociația
Națiunilor din Asia de Sud-Est) este sărbătorită la 8 august, data la care, în
1967, a fost înființată această organizație.
Asociația Națiunilor
din Asia de Sud-Est (Association of Southeast Asian Nations — ASEAN) a fost
creată la 8 august 1967, la Bangkok, în Thailanda, odată cu semnarea
Declarației ASEAN (Declarația de la Bangkok) de către cele cinci state
fondatoare: Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore și Thailanda, potrivit
site-ului organizației, asean.org.
ASEAN are în prezent
zece membri: Brunei Darussalam (care a aderat la 7 ianuarie 1984), Cambodgia
(30 aprilie 1999), Filipine, Indonezia, Laos (23 iulie 1997), Malaiezia,
Myanmar (23 iulie 1997), Singapore, Thailanda și Vietnam (28 iulie 1995).
Președinția ASEAN este deținută în 2017 de Filipine și coincide cu un eveniment de referință în istoria ASEAN, respectiv cea de-a 50-a aniversare a fondării organizației.
Tema aleasă — ''Parteneriat pentru
schimbare, angajare globală'' — reflectă susținerea guvernului Filipinelor
pentru promovarea unității cu și între statele membre ale ASEAN precum și cu
partenerii globali ai organizației. Încă de la înființare ASEAN a fost o
comunitate axată pe integrare economică și creștere, precum și pe consolidarea
consensului, conform site-ului organizației.
Obiectivele ASEAN
vizează: accelerarea creșterii economice și a progresului social, precum și
dezvoltarea culturii în regiune, prin eforturi comune în spiritul egalității și
parteneriatului în vederea consolidării bazelor pentru o comunitate prosperă și
pașnică a națiunilor din Asia de Sud-Est; promovarea păcii și stabilității în
regiune, prin respectarea justiției și a statului de drept în relațiile dintre
țările din regiune și aderarea la principiile Cartei Organizației Națiunilor
Unite; promovarea unei colaborări active și a asistenței reciproce pe teme de
interes comun în domeniile economic, social, cultural, tehnic, științific și
administrativ; furnizarea de asistență reciprocă sub formă de facilități de
pregătire și cercetare în domeniile educațional, profesional, tehnic,
administrativ; îmbunătățirea colaborării pentru utilizarea mai eficientă a
agriculturii, industriei, creșterea schimburilor comerciale ș.a.; menținerea
unei cooperări strânse și benefice cu organizațiile internaționale și regionale
care au scopuri și obiective asemănătoare.
De-a lungul anilor, au
fost semnate mai multe tratate, precum Tratatul de Prietenie și Cooperare în
Asia de Sud-Est (1976) sau Tratatul Zonei Libere de Arme Nucleare din Asia de
Sud-Est (1995). În relațiile dintre ele, statele membre ASEAN au adoptat câteva
principii fundamentale, care sunt menționate în Tratatul de Prietenie și
Cooperare în Asia de Sud-Est: respectul reciproc pentru independența,
suveranitatea, egalitatea, integritatea teritorială și identitatea națională a
tuturor națiunilor; neamestecul în treburile interne; soluționarea litigiilor
pe cale pașnică; renunțarea la amenințare sau la folosirea forței; o cooperare
eficientă între aceste state.
Summit-ul ASEAN este
reuniunea anuală la nivel înalt a organizației și privește cooperarea în
domeniile securității, economiei și culturii. Primul summit a fost organizat în
Bali, la 23-24 februarie 1976, iar cel mai recent, cel de-al 30-lea, a avut loc
la Manila, în Filipine, la 26-29 aprilie 2017.
La 15 decembrie 2008 a
intrat în vigoare Carta ASEAN, eveniment marcat de o adunare a miniștrilor de
externe ai ASEAN, la Secretariatul organizației din Jakarta. Potrivit
Articolului 31 din Carta ASEAN, președinția ASEAN se schimbă anual, pe baza
ordinii alfabetice a denumirilor în limba engleză ale statelor membre.
Activitatea curentă
este gestionată de Secretariatul ASEAN, cu sediul la Jakarta, condus de
secretarul general. Secretariatul a fost înființat în februarie 1976 de către
miniștrii de externe ai statelor ASEAN. Secretarul general al ASEAN este numit
în cadrul Summit-ului ASEAN pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi
reînnoit. În perioada 2013-2017 această funcție este deținută de Le Luong Minh
(Vietnam).
Între partenerii de
dialog ai ASEAN se numără: Uniunea Europeană, Canada, Statele Unite ale
Americii și Rusia. Reuniunile ministeriale UE-ASEAN se desfășoară o dată la doi
ani, alternativ în Europa și Asia.
Sfântul Ierarh Emilian
Mărturisitorul
Sfântul Ierarh Emilian
Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 8 august.
Sfântul Emilian a fost
episcop al Cizicului și a trăit în timpul domniei împăratului iconoclast
(luptător împotriva sfintelor icoane) Leon Armeanul (813-820). De multe ori
s-au făcut presiuni asupra Sfântului Emilian pentru a renunța la cinstirea
icoanelor, dar acesta nu a cedat. Pentru aceasta a suferit multe chinuri.
După mai mulți ani de
încercări, Sfântul Emilian, aflat în exil, a trecut la Domnul, mărturisind
dreapta credință. De aceea este numit până astăzi "mărturisitorul".
(sursă: vol. "Viețile Sfinților")
Evenimente de-a lungul timpului...
Thomas Alva Edison (n.
11 februarie 1847, Milan, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931, West Orange, New
Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al
sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca
"Magicianul din Menlo Park", fiind și cel mai prolific inventator al
timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A
fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în
domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de
transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului
(fonograful) și al cinematografiei - kinetoscopul.
În lumea industriei
introduce noțiunea de producție de serie.
Pentru meritele sale,
Academia Americană de Arte și Știință îi acordă în anul 1895 "Premiul
Rumford" pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915
"Medalia Franklin" pentru contribuția sa pentru binele umanității.
Edison s-a născut în
Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii și și-a petrecut copilăria în Michigan.
A fost parțial surd din adolescență, ceea ce nu l-a împiedicat să devină
operator de telegraf în anii 1860. Primele lui invenții au fost legate de
telegraf. În adolescența sa, Edison a lucrat și în alte domenii, vânzând
mâncare și bomboane călătorilor prin trenuri. Primul său brevet de invenție a
fost obținut pentru mașina electromagnetică de înregistrat voturi în 28
octombrie 1868.
Șapirograful,
mimeograful sau multiplicatorul cu șabloane este o presă pentru tipărire cu
preț redus, formată dintr-un cilindru înfășurat cu o pânză îmbibată cu cerneală
și care funcționează prin forțarea cernelii printr-un șablon pe hârtie.
Împreună cu
multiplicatoarele spirit și hectografele, șapirografele au fost pentru multe
decenii folosite pentru a tipări lucrările de necesitate momentană adiacente
muncii de birou, materialelor sălilor de clasă și buletinelor bisericești. Au
fost de asemenea de o importanță majoră dezvoltării fanzinelor timpurii
deoarece costul lor scăzut și disponibilitatea a permis publicarea scrierilor
amatorilor. Aceste tehnologii au început să fie înlocuite de fotocopiatoare și
tipare ofset ieftine la sfârșitul anilor 1960.
Deși în cantități
medii, șapirografele rămân mai economice și eficiente energetic, imprimarea
ofset și fotocopierea, mai ușoare de folosit, au înlocuit șapirografia aproape
complet în țările dezvoltate. Mașinile șapirograf continuă să fie folosite în
țările în curs de dezvoltare deoarece reprezintă o tehnologie simplă, ieftină
și robustă. Multe șapirografe pot fi acționate manual printr-o manivelă, prin
urmare nu necesită electricitate.
Thomas Edison a primit
patentul SU 180.857 pentru „imprimare autografică” pe 8 august 1876. Patentul
acoperea stiloul electric, folosit pentru realizarea șablonului, și presa
multiplicatoare plană. În 1880 Edison a obținut un alt patent, SU 224.665:
„metodă de executare a șabloanelor autografice pentru imprimare”, care acoperea
realizarea șabloanelor folosind un suport pentru coli, o placă de metal
canelată pe care era pus șablonul și prin care se perfora șablonul atunci când
se scria pe el cu un stilou bont de metal.
Cuvântul „mimeograf” a
fost folosit pentru prima dată de către Albert Blake Dick când a licențiat patentele
lui Edison în 1887.
Dick a primit numărul
de înregistrare a mărcii 0356815 pentru termenul „mimeograf” în Oficiul de
Patente al SU. Este actualmente listat ca o intrare expirată dar indică A.B.
Dick Company din Chicago ca deținător al numelui.
De-a lungul timpului,
termenul a devenit generic și este acum un exemplu al unei mărci înregistrate
generalizate. „Roneograf” sau „mașină Roneo” a fost o altă marcă înregistrată
folosită ca denumire pentru mașinile șapirograf, numele fiind o abreviere a
Rotary Neostyle.
Cupa Davis (cunoscută
și sub numele de „Salatiera de argint”) este un trofeu sportiv acordat în
tenisul de câmp. Competiția în urma căreia se acordă Cupa Davis se desfășoară
între echipe naționale. Poartă numele lui Dwight Filley Davis, fost tenisman,
visul său fiind un meci internațional, în locul unuia interamerican. „Cupa
Davis”, ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900. Ea este
asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind
inestimabilă. Una din prețioasele tradiții ale cupei este aceea de a grava,
după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare și din cea
învinsă. Ion Țiriac și Ilie Năstase se numară printre marii performeri ai
"Cupei Davis", cu peste 100 de meciuri susținute.Cupa Davis, ca
trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900, fiind asigurată de
Banca West din New York, însă astăzi valoarea ei afectivă este inestimabilă.
Una din preţioasele tradiţii ale cupei este aceea de a grava, după fiecare
finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă.
- 1941: Are loc intalnirea Roosevelt – Churchill din Newfoundland, in urma careia a fost adoptată „Charta Atlanticului”.
Carta Atlanticului (în
engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D.
Roosevelt, și de premierul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, care
stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama
dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept
și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste.
Churchill și Roosevelt s-au întâlnit la bordul
USS Augusta în Placentia Bay, Newfoundland, pentru a discuta despre război si
despre conceperea un sistem
internațional de relatii intre state după război.Carta care a fost elaborata includea opt „principii
comune” pe care Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat să le sprijine în
lumea postbelică.
Ambele țări au convenit
să nu încerce expansiuni teritoriale; să promoveze liberalizarea comerțului
internațional; sa sustina libertatea mărilor.
Carta
Atlanticului
Atât în Statele Unite
și Marea Britanie s-au angajat sa sprijinire
restaurarea guvernelor nationale in
toate țările care au fost ocupate în timpul războiului, astfel incat să se permită tuturor popoarelor sa-si aleaga
propria lor formă de guvernare
- 1963: A avut loc cel mai mare jaf din lume, în Ledburn, Anglia, într-un tren („The Great Train Robbery”); o bandă formată din 15 hoţi a furat 2, 6 milioane de lire sterline, echivalentul a în jur de 40 de milioane de lire sterline, în prezent.
Hoţii au atacat un tren poştal care efectua cursa Glasgow-Londra şi
au furat peste 2,6 milioane de lire, echivalentul a 46 de milioane de
lire de astăzi sau 53 de milioane de euro. Banii furaţi nu au fost
recuperaţi nici în ziua de azi.
Atacul a fost organizat după un plan care seamăna cu unul militar. Banda, formată din 15 oameni, a atacat trenul când acesta a ajuns la un pod. În ziua atacului, Ronnie Biggs, şeful bandei, împlinea 34 de ani. Banii au fost împărţiţi între membrii bandei, iar fiecare a încercat să se facă dispărut. Ronnie Biggs a rememorat, 30 de ani mai târziu, evenimentul din 8 august 1963.
Atacul a fost urmat de o urmărire masivă a poliţiei. Primele arestări au avut loc la doar 6 zile de la jaf. În şase luni de zile au fost prinşi 12 dintre cei 15 membri ai bandei, ei fiind condamnaţi la pedepse cu închisoarea care au însumat 300 de ani.
Condamnat la 30 de ani de închisoare, Ronnie Biggs (8 august 1929 – 18 december 2013) a reușit să evadeze, plecând mai întâi la Paris, unde a făcut o operație plastică și și-a schimbat înfățișarea. Apoi s-a ascuns temporar în Belgia, Franța, Australia și Brazilia. În 2001, a revenit în cele din urmă în Marea Britanie, bolnav și ruinat, încercând să caute un medic care l-ar fi ajutat, dar a fost prins și trimis la închisoare. A fost eliberat opt ani mai târziu, din motive de sănătate.
În august 2013, la 50 de ani de la marele jaf din tren și când el împlinea 84 de ani, Ronnie Biggs a spus: „În caz că mă întrebați dacă regret că am făcut parte din gașcă, răspunsul meu este nu”.
Trei dintre hoţi nu au fost niciodată găsiţi, doi dintre ei au reuşit să evadeze din închisoare, iar suma furată nu a mai fost recuperată deloc.
Atacul a fost organizat după un plan care seamăna cu unul militar. Banda, formată din 15 oameni, a atacat trenul când acesta a ajuns la un pod. În ziua atacului, Ronnie Biggs, şeful bandei, împlinea 34 de ani. Banii au fost împărţiţi între membrii bandei, iar fiecare a încercat să se facă dispărut. Ronnie Biggs a rememorat, 30 de ani mai târziu, evenimentul din 8 august 1963.
Atacul a fost urmat de o urmărire masivă a poliţiei. Primele arestări au avut loc la doar 6 zile de la jaf. În şase luni de zile au fost prinşi 12 dintre cei 15 membri ai bandei, ei fiind condamnaţi la pedepse cu închisoarea care au însumat 300 de ani.
Condamnat la 30 de ani de închisoare, Ronnie Biggs (8 august 1929 – 18 december 2013) a reușit să evadeze, plecând mai întâi la Paris, unde a făcut o operație plastică și și-a schimbat înfățișarea. Apoi s-a ascuns temporar în Belgia, Franța, Australia și Brazilia. În 2001, a revenit în cele din urmă în Marea Britanie, bolnav și ruinat, încercând să caute un medic care l-ar fi ajutat, dar a fost prins și trimis la închisoare. A fost eliberat opt ani mai târziu, din motive de sănătate.
În august 2013, la 50 de ani de la marele jaf din tren și când el împlinea 84 de ani, Ronnie Biggs a spus: „În caz că mă întrebați dacă regret că am făcut parte din gașcă, răspunsul meu este nu”.
Trei dintre hoţi nu au fost niciodată găsiţi, doi dintre ei au reuşit să evadeze din închisoare, iar suma furată nu a mai fost recuperată deloc.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!