16 Septembrie

Este a 259-a zi a anului.
Au mai rămas 106 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 6 h 55 m și apune la 19 h 25 m. 

Citatul zilei

„Inteligenţa este ceea ce foloseşti când nu ştii ce să faci.” (Jean Piaget, epistemolog și psihopedagog elvețian, n. 9 august 1896 – d. 16 septembrie 1980)

Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon

În fiecare an, la 16 septembrie, comunitatea internațională aniversează Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon (International Day for the Preservation of the Ozone Layer).

Ziua de 16 septembrie a fost declarata de catre Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internationala a Stratului de Ozon, in vederea sarbatoririi zilei de 16 septembrie 1987, cand a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon.

Dupa descoperirea gaurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii in 1985, guvernele a 120 de tari au inteles ca protejarea stratului de ozon este o urgenta si au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja in lupta impotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Ozonul este o forma alotropica a oxigenului, ceea ce inseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite si cu diverse proprietati. In atmosfera superioara, sub influenta radiatiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen (O2) se disociaza in oxigen atomic (O). Acesti atomi, combinati cu moleculele de oxigen formeaza molecule de ozon (O3), care absorb eficient razele ultraviolete. Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, in functie de temperatura si presiunea aerului. Se descompune rapid in oxigen la temperaturi mai mari de 350C.

Stratul de ozon este localizat in stratosfera si constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. In cantitati mici, radiatiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea ranilor superficiale) insa in cantitati mari provoaca imbatranire prematura, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataracta, boli infectioase, slabirea sistemului imunitar etc. De asemenea, actioneaza asupra structurii ADN, ducand la modificari in ecosistemele acvatice si terestre cu implicatii majore in echilibrul trofic.

Odata cu accelerarea dezvoltarii industriale, stratul de ozon a inceput sa se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafata terestra, care ajunse in atmosfera au produs dereglari consistente in stratul de ozon.

1985 a fost anul care a atras ingrijorarea mondiala privind deprecierea stratului de ozon.

Diminuarea stratului de ozon duce la: scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractelor şi a orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi implicit a cantităţii de hrană, ca urmare a necrozării frunzelor la plante, distrugerea vieţii marine, a planctonului degradarea unui număr important de materiale plastice utilizate în construcţie, vopsele, ambalare etc.


În 2017 s-au împlinit 30 de ani de la semnarea Protocolului de la Montreal, tema aleasă ''Să protejăm viaţa pe Pământ'' fiind formulată în şase limbi străine, respectiv în engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă.

Anul acesta, tema zilei este ''Keep Cool and Carry On: The Montreal Protocol'' fiind un apel motivant care îndeamnă la continuarea acţiunilor de protejare a stratului de ozon şi a climei în conformitate cu Protocolul de la Montreal, notează www.un.org.

Un nou calendar a fost adoptat la 15 octombrie 2016, la Kigali, Rwanda, în cadrul celei de-a 28-a reuniuni a părţilor Protocolului de la Montreal, în vederea eliminării progresive a hidrofluorocarburilor (HFC).

Hidrofluorocarburile (HFC) au fost introduse în anii '90 pentru a înlocui clorofluorocarburile (CFC) din frigidere, aerosoli, aparate de aer condiţionat şi izolaţiile cu spumă. CFC au fost eliminate ca urmare a Protocolului de la Montreal de protejare a stratului de ozon, când oamenii de ştiinţă au realizat că acestea sunt responsabile pentru creşterea spărturii din stratul de ozon, care protejează Pământul de razele ultraviolete periculoase. HFC este considerat a fi gazul cu efect de seră cu creşterea cea mai rapidă. Eliminarea HFC ar putea reduce cu 0,5 grade C încălzirea globală până în 2100, potrivit unui studiu publicat în 2015 de Institute for Governance and Sustainable Development (IGSD).

Protocolul de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Acesta a inclus o dispoziţie de ajustare unică, care a permis părţilor să răspundă rapid la noile informaţii ştiinţifice şi să accelereze reducerile necesare privind substanţele chimice care fac obiecrrtul protocolului. De la adoptarea sa iniţială, Protocolului de la Montreal i-au fost aduse patru amendamente: Amendamentul de la Londra (1990), Amendamentul de la Copenhaga (1992), Amendamentul de la Montreal (1997) şi Amendamentul de la Beijing (1999), potrivit http://ozone.unep.org. Acestea s-au aplicat acelor părţi care au ratificat amendamentele şi au intrat în vigoare la: 10 august 1992, 14 iunie 1994, 10 noiembrie 1999 şi, respectiv, 25 februarie 2002.

România a făcut demersuri comune cu celelalte state în vederea luării măsurilor referitoare la acest fenomen, se menţionează pe http://apmmm.anpm.ro. Astfel prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987, şi a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra din 27-29 iunie 1990. De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din 1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/200, precum şi Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, în vederea gestionării substanţelor ce afectează stratul de ozon, se aplică ca atare, începând cu 1 ianuarie 2010, Regulamentul 1005/2009 privind substanţele care depreciază stratul de ozon pentru care s-a stabilit cadrul instituţional de aplicare directă a acestuia prin Ordonanţa nr. 9 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon şi de abrogare a Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

Savanţii americani M. Molina şi S. Rowland au făcut în 1974, primele observaţii cu privire la rezultatele reacţiei clorofluorocarburilor cu ozonul. Momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon a avut loc în 1985, când cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. 

Ozonul este un gaz ușor albăstrui, cu miros înțepător, alcătuit din molecule de oxigen, notează site-ul amintit mai sus. Ozonul stratosferic (cca. 90%, restul de cca. 10% se află în troposferă) reprezintă învelișul protector al Pământului și este situat la o altitudine între 15 și 40 km. Rolul său este de a reține radiațiile ultraviolete biologic nocive din lumina solară. Ozonul troposferic, situat la altitudini mai joase (12 km), este nociv pentru sănătatea umană și vegetație. Stratul de ozon suferă, în mod natural, o permanentă formare și disociere a moleculelor de ozon prin reacțiile care au loc între compușii naturali conținând azot (eliberați de sol și de apa oceanelor), hidrogen (rezultat din vaporii de apă) și clor (eliberat de oceane). Aceste reacții nu distrug echilibrul stratului de ozon stratosferic. Dezechilibrul este creat de apariția în stratosferă a substanțelor sintetice din clasele cloroflorocarburilor (CFC), hidrofluorocarburilor (HFC), halonilor și a altor substanțe organice cu conținut de halogeni.

Ziua Europeană de prim Ajutor

În data de 16 septembrie se sărbătoreşte” Ziua Europeană de Prim Ajutor”, desemnată în anul 2000 de către forurile coordonatoare ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie pentru a atrage atenţia, prin manifestările organizate asupra importanţei cunoaşterii regulilor de acordare a primului ajutor în acţiunile de salvare a persoanelor aflate în primejdie.

                           Zilele europene ale patrimoniului

 

În fiecare an, timp de două zile, în luna septembrie, la inițiativa Consiliului Europei și a Uniunii Europene, sunt organizate manifestări pentru marcarea Zilelor europene ale patrimoniului. În 2017, acestea au loc la 15 și 16 septembrie.

Evenimentele dedicate Zilelor europene ale patrimoniului sunt organizate în 50 de țări semnatare ale convențiilor europene referitoare la patrimoniul cultural.

Zilele europene ale patrimoniului reprezintă o inițiativă a Consiliului Europei începând cu anul 1985. În acel an, în Franța, au fost organizate pentru prima dată evenimente pentru marcarea demersului, iar din 1999 și Uniunea Europeană s-a implicat în celebrarea acestora. Din 1999, Zilele europene ale patrimoniului au un slogan permanent: "Europa, un patrimoniu comun".

Evenimentele organizate în acest scop pun în valoare monumentele istorice, siturile arheologice, colecțiile de artă, meșteșugurile tradiționale etc., permițând cetățenilor europeni să învețe despre patrimoniul cultural comun. Specialiști și cetățeni sunt încurajați să se implice activ în salvgardarea patrimoniului cultural.

Zilele europene ale patrimoniului au următoarele obiective: sensibilizarea cetățenilor europeni față de bogăția și diversitatea culturală a Europei; constituirea unei atmosfere adecvate care să încurajeze acceptarea mozaicului bogat de culturi europene; combaterea rasismului și xenofobiei și favorizarea unei mai mari toleranțe în Europa și dincolo de frontierele naționale; sensibilizarea publicului și autorităților politice despre necesitatea de a proteja patrimoniul cultural împotriva noilor amenințări; invitarea Europei să riposteze provocărilor sociale, politice și economice cu care se confruntă.

Potrivit portalului infoeuropa.md, Zilele Europene ale Patrimoniului au următoarele obiective: sensibilizarea cetăţenilor europeni faţă de bogăţia şi diversitatea culturală a Europei; constituirea unei atmosfere adecvate care să încurajeze acceptarea mozaicului bogat de culturi europene; combaterea rasismului şi xenofobiei şi favorizarea unei mai mari toleranţe în Europa şi dincolo de frontierele naţionale; sensibilizarea publicului şi a autorităţilor politice asupra necesităţii de a proteja patrimoniul cultural împotriva noilor ameninţări; invitarea Europei să riposteze provocărilor sociale, politice şi economice cu care se confruntă.

În scopul armonizării tuturor iniţiativelor naţionale şi regionale şi unificării acestora sub lozinca europeană, în anul 1991 au fost definite mai multe principii: Zilele Europene ale Patrimoniului trebuie să se desfăşoare în luna septembrie, în timpul unui sfârşit de săptămână; Zilele Europene ale Patrimoniului trebuie să permită publicului să viziteze în toată Europa monumente şi situri la care de obicei nu au acces; clădirile deschise în cursul anului pot, de asemenea, participa la program dacă propun activităţi speciale, cum ar fi vizitele ghidate, expoziţii, concerte, conferinţe; vizitele trebuie să fie gratuite sau să ofere tarife preferenţiale; programul Zilelor Europene ale Patrimoniului trebuie să prevadă organizarea de activităţi speciale cu participarea publicului şi, în special, a tinerilor şi a copiilor de vârstă şcolară.

De asemenea, toate ţările participante sunt invitate să utilizeze denumirea oficială "Zilele Europene ale Patrimoniului". Ţările care au lansat acest program înainte de 1991 cu o altă denumire sunt invitate să menţioneze explicit "în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului". Logotipurile Zilelor Europene ale Patrimoniului, ale Consiliului Europei şi Comisiei Europene trebuie să figureze pe toate documentele promoţionale, iar drapelul Zilelor Europene ale Patrimoniului trebuie să fie arborat pe toate edificiile deschise publicului în timpul manifestaţiei cultural-patrimoniale.

Numărul de vizitatori anuali este estimat la circa 30 de milioane la peste 50.000 de monumente şi situri participante.

Conform www.cultura.ro, pentru anul 2018, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au instituit Anul European al Patrimoniului ce are deviza "patrimoniul nostru cultural - unde trecutul întâlneşte viitorul" cu scopul de: promovare a diversităţii culturale, a dialogului intercultural şi coeziunii sociale; consolidare a contribuţiei patrimoniului cultural european în societate şi economie prin capacitatea sa de a susţine cultura şi sectoarele creative, incluzând întreprinderile mici şi mijlocii etc.

Site-ul citat precizează că "Locuri ale Memoriei" reprezintă tema majoră a evenimentelor din 15 septembrie 2018 în diverse locuri din România. Din anul 1992 şi în România, Zilele Europene ale Patrimoniului oferă participanţilor ocazia să descopere nu numai monumente istorice, dar şi situri sau zone mai puţin cunoscute care, în mod obişnuit, nu sunt accesibile publicului larg. Evenimentele culturale organizate cu acest prilej se adresează tuturor cetăţenilor, oferindu-le un mediu istoric atractiv ce favorizează comunicarea interpersonală. Apropierea faţă de patrimoniul cultural conştientizează sentimentul locuitorilor de apartenenţă la valorile ţării, ale regiunii, ale oraşului sau ale mediului rural şi îmbogăţeşte cunoaşterea diversităţii societăţii noastre, contribuind la o mai bună înţelegere mutuală între cetăţeni.

Tema oferă posibilitatea iniţierii organizării unui evantai de evenimente culturale evocatoare sau desfăşurarea lor în locuri, situri sau monumente istorice care să ilustreze aceste semnificaţii ale anului 2018. Se propun evenimente prin care să se cunoască şi să se interpreteze valorile de patrimoniu cultural, monumentele istorice de valoare, printre care locurile ale memorabilelor confruntări militare de la Târgu Jiu, Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz sau alte locuri ale memoriei cu semnificaţie pentru realizarea Marii Uniri, vizite ghidate la expoziţiile muzeelor locale, la monumentele istorice semnificative pentru momentele înfăptuirii Marii Uniri ori interpretări ale patrimoniului cultural ce reflectă rădăcinile europene care pot constitui atracţii instructive şi pentru publicul tânăr.

Şi sediul ambasadei Franţei la Bucureşti va putea fi vizitat, pe 14 şi 16 septembrie, cu ocazia celei de-a 35-a ediţii a Zilelor Europene ale Patrimoniului 2018, centrate pe tema "L'Art du partage", informează misiunea diplomatică pe pagina oficială de internet.  

Sfântul Corneliu, Papa Mucenic

Preotul Corneliu a fost desemnat drept papa intr-o alegere intarziata 14 luni de persecutiile impotriva crestinilor poruncite de imparatul Decius. Principala problema dezbatuta in timpul pontificatului sau a fost cea a tratamentului ce trebuia acordat crestinilor ce renuntasera la credinta in vremei prigoanei lui Decius. Sfantul Corneliu i-a condamnat pe acei confesori ce erau prea blanzi in a nu  le cere sa se pocaiasca acestor credinciosi si l-a sprijinit pe Sfantul Ciprian, episcopul Cartaginei, impotriva lui Novatus si a tovarasului sau, Felicissimus. Pe de alta parte, i-a condamnat pe “rigoristi”, condusi de Novatian, un preot ce sustinea ca biserica nu trebuie sa ii ierte pe “lapsi” (crestini ce se dezisera de credinta) si care s-a autodeclarat papa, fiind astfel cel dintai antipapa din istorie. Cele doua tabere si-au adunat tot mai multi aderenti, miscarea lui Novatian bucurandu-se de un oarecare succes in rasarit. In acelasi timp, Sfantul Corneliu a proclamat ca biserica are autoritatea si puterea de a ii ierta pe “lapsi”, putand sa ii primeasca inapoi in sanul sau dupa ce acesti rataciti se pocaiesc asa cum se cuvine. Un sinod al episcopilor occidentali intrunit la Roma in luna octombrie 251 l-a sustinut pe Sfantul Corneliu si a condamnat invataturile lui Novatian, excomunicandu-l atat pe el cat si pe aderentii sai. Atunci cand persecutiile contra crestinilor au reinceput in anul 253, sub imparatul Gallus, Sfantul Corneliu a fost exilat la Centum Cellae (Civita Vecchia), unde a murit, in anul 258, ca un mucenic, in urma schingiuirilor la care a fost supus.

 Sfânta Ludmila, Mucenița

Sfânta Muceniţă Ludmila s-a născut în Boemia în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Contele Melnik, tatăl ei, era un om bogat, unul dintre marii dregători ai ţării. Ludmila s-a căsătorit cu prinţul Borzivoi al Boemiei.

Cu prilejul unei călătorii în Moravia au cunoscut pe cei doi fraţi Metodie şi Chiril, "apostolii slavilor". În urma acestei întâlniri, Ludmila şi Borzivoi, soţul ei, au primit Sfântul Botez împreună cu mulţi dintre slujitorii lor. Astfel a apărut prima Biserică creştină în Boemia. Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, căruia, după ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lăsat conducerea tronului Boemiei. Vratislas s-a căsătorit cu prinţesa păgână Dragomira şi au avut un fiu pe nume Venceslas. Acesta a fost crescut în credinţa creştină de către Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celălalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a rămas păgân, iar după moartea lui Borzivoi şi a fiului său Vratislas, cei doi copii au rămas sub conducerea regentă a Dragomirei. Deoarece Boleslav şi Dragomira urau pe Venceslas şi Ludmila pentru că erau creştini, au complotat, omorându-i în timp ce se aflau în biserică rugându-se. Dar împăratul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca să pedepsească pe cei care l-au omorât pe vasalul său. Învingând pe Boleslav şi Dragomira, le-a impus să restabilească religia creştină şi să plătească un tribut anual.

Sfanta Ludmila este patroana a Boemiei.

Zile onomastice

În anumite ţări, ziua onomastică este sărbătorită mai mult decât ziua de naştere. În altele, de exemplu SUA, zilele onomastice sunt aproape necunoscute. Ziua onomastică (sau ziua numelui) s-a născut din tradiţia conform căreia fiecărui nume îi corespunde o zi a anului,tradiţie inspirată de numele sfinţilor din calendar.

16. Septembrie

Prenume: Asja - Tara: Latvia

Prenume: Asnate - Tara: Latvia

Prenume: Edit - Tara: Hungary

Prenume: Ludmila - Tara: Czech Republic

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1437: S-a încheiat, la Căpâlna, în Transilvania, "uniunea frăţească" cunoscută în istorie sub numele de "Unio Trium Nationum".

În urma acestei întelegeri, românii, populaţia majoritară din Transilvania, erau consideraţi "toleraţi" din punct de vedere politic.

Unio trium nationum (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”) a fost o înţelegere încheiată între nobili maghiari şi orăşenii saşi şi secui, ca o consecinţă la Răscoala de la Bobâlna.

Potrivit înţelegerii, cele trei naţiuni privilegiate urmau să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern.

Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio:

„În secolul al XV-lea au fost mai multe răscoale în Europa împotriva exploatării boiereşti, a nobilimii mari proprietare în general. Regele Ungariei, Ludovic I cel Mare i-a scos pe ţărani, în 1365 de sub autoritatea comiţiilor regali şi i-a pus sub jurisdicţia marii nobilimi maghiare proprietare de pământ. Aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Nemulţumirea a fost şi mai mare pe domeniile bisericeşti: episcopul a pretins plata dijmei în bani, iar ţăranii sărăciţi n-au putut face faţă acesteia. În 1437, în părţile de mijloc ale Transilvaniei a izbucnit răscoala ţăranilor din judeţe. La început ţăranii au luptat împotriva trupelor voievodului, repurtând victorii, dar după ce nobilimea i-a chemat în ajutor pe secui şi pe saşi (la care nu au existat iobagi), răscoala a fost înăbuşită. Cele trei naţiuni au încheiat o înţelegere în 1437 în comuna Căpâlna (judeţul Szolnok-Doboka), în care s-au obligat la ajutor mutual împotriva pericolului lăuntric: (ţăranii) şi a duşmanului dinafară: turcii. În manuale de istorie româneşti se scrie deobicei despre răscoala ţăranilor “români şi maghiari”.”

Conform prevederilor înţelegerii, românii din Transilvania, care reprezentau populaţia majoritară, iar cei mai mulţi dintre ei erau iobagi, fiind consideraţi  o naţiune "tolerată". Prin înţelegerea dintre cele trei naţiuni privilegiate care a fost reînoită în mod succesiv, românii au fost excluşi din viaţa politică a Transilvaniei.

Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.

De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.

Unio Trium Nationum a fost menţinut până la desfiinţarea iobăgiei şi a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea, înainte de 1800.

• 1804: Fizicianul francez Joseph-Louis Gay-Lussac s-a ridicat la o inaltime de 7.016 m cu un balon cu hidrogen, stabilind un record mondial.

Împreună cu astronomul si fizicianul Jean-Baptiste Biot , a primit de la Institut de France (Institutul Francez) misiunea de a verifica observațiile lui Horace-Bénédict de Saussure asupra scăderii magnetismlui din atmosfera , efectând in acest scop un zbor cu balonul.

După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului.

• 1836:  Domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, a  instituit, ca monedă a ţării, leul, unitate teoretică de cont, având curs fixat la 60 de parale. 

Astăzi, moneda națională împlinește 182 de ani.

Leul devine oficial moneda a romanilor pe 16 septembrie 1835 cand domnul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica, instituie ca moneda a tarii, leul, unitate teoretica de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se plateau in moneda straina – löwenthaler – taleri olandezi, carora romanii le spuneau “LEU”.

Talerul olandez, „Lowenthaler”, era denumit de romani „leu”, pentru ca pe reversul sau apare figura unui leu rampant (ridicat in doua labe). Aceasta moneda a circulat pana pe la 1750 si a intrat atat de bine in constiinta colectiva a romanilor, incat a devenit o moneda de referinta.

Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite, la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.

„Nu am niciun șfanț” sau „Nu face două parale”

Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare „nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor, Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească „român” sau „romanat”, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.

Dupa nenumarate incercari, statul roman bate moneda

În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a încercat crearea  unei monede naţionale denumită români sau romanat, după modelul bizantin, care fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărțit în 100 de sutimi, ca monedă divizionară, dar proiectul nu a putut fi realizat.

Legea monetara adoptata la 22 aprilie 1867 instituia leul ca moneda nationala, egal cu 100 de bani (moneda divizionara). Un leu romanesc cantarea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur:argint. Pentru a ocoli pretentiile turcilor, au fost puse in circulatie mai intai monedele divizionare de 1, 2, 5 si 10 bani (in 1867). Ele erau din bronz si au fost batute la doua monetarii din Birmingham (Anglia). Un an mai tarziu, in 1868, au fost emise primele monede romanesti de aur, cu valoarea de 20 de lei (un „pol”), tirajul fiind simbolic de doar 200 de bucati.

La 3 martie 1870, se infiinteaza la Bucuresti Monetaria Statului, care bate, in acelasi an, moneda de argint de un leu si pe cea de aur de 20 lei. Punand in circulatie acesti bani, guvernul roman „a ignorat pretentia otomana” care se referea la existenta pe monede a unui insemn al suveranitatii turcesti. In anii urmatori, sistemul monetar romanesc avea sa fie intregit cu piesa de argint de 50 de bani si cele de doi si, respectiv, de cinci lei.

Stiați că?

-         Cel mai puternic leu din istorie l-am avut în 1867, când a luat naştere sistemul monetar naţional.

La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

-         Talerul olandez a “inspirat” si alte monede nationale din sud-estul continentului european cum ar fi leva bulgareasca sau leka albaneza. Moneda nationala Bulgariei este “Leva” care in traducere inseamna tot “LEU”, tradand aceeasi origine ca cea a leului romanesc.

-         Dolarul isi datoreaza si el numele tot talerului olandez. Emigrantii olandezi l-au dus in Lumea Noua unde din leeuwendaalder (denumirea in limba olandeza) a devenit dhaler si apoi dolar.

• 1908: În orașul Flint, din statul american Michigan, sunt puse bazele General Motors Corporation.

General Motors a luat nastere in septembrie 1908 in statul american Michigan infiintata de William C. Durant ca holding pentru marca Buick. Un an mai tarziu in componenta holding-ului a intrat si marca Oldsmobile (care acum nu mai exista). Tot in 1909 s-au adaugat companiile Cadillac, Elmore si Oakland (care va deveni Pontiac). Tot in acelasi an au fost cumparate alte doua companii care vor forma apoi deivizia de vehicule utilitare GMC Truck.

Fondatorul Durant a pierdut in 1910 controlul GM, dar l-a recastigat cativa ani mai tarziu, dupa ce a integrat in GM marca pe care a creat-o impreuna cu francezul Louis Chevrolet. Marca a intrat in 1917 in portofoliul GM.

• 1925: S-a născut marele muzician de blues american B.B. King.

B.B. King (n. Riley B. King) a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzica blues.

În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista de specialitate Rolling Stone.

A primit 14 premii Grammy și numeroase alte distincții din partea unor instituțiilor naționale din SUA.

B.B. King - Why I Sing the Blues

• 1956: S-a nascut iluzionistul american David Copperfield.

David Copperfield (născut David Seth Kotkin) este un iluzionist american, descris de revista Forbes ca cel fiind magicianul cu cel mai mare succes comercial din istorie. Show-urile sale de televiziune au câștigat 21 de Premii Emmy , dintr-un total de 38 de nominalizări.

Cariera de peste 30 de ani a lui Copperfield i-a adus 11 Guiness World Record,o stea pe Hollywood Walk of Fame, rangul de cavaler din partea Guvernului Francez si a fost numit Legendă Vie a Bibliotecii Congresului din SUA.

Copperfield a vândut până acum peste 40 milioane bilete la spectacolele sale și a avut încasări care au depașit 4 miliarde de dolari, mai mult decât oricare alt entertainer din istorie.

• 1957: S-a născut la Campulung-Moldovenesc Anca Parghel, cântăreaţă şi profesoară de jazz din România.

Până în 1989, a predat canto, pian si improvizatie la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucuresti la Conservatorul de Muzică, în Belgia la Bruges si Namur (La Marlagne), la Hanovra,Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig,Munchen, Oldenburg , în Germania, si Cleolaine Workshops în Marea Britanie si la Chisinau.

A cântat la mari festivaluri de jazz începînd cu 1984 din Europa dar și în cluburi de jazz din Romania,Bulgaria, Germania, Belgia, Austria si Elvetia.

La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital, fiind diagnosticată cu un un cancer ovarian, care se pare că era ereditar. a decedat la 5 decembrie 2008 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.

Anca Parghel - Paloma Negra

• 1966: Inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York 

Spectacolul de inaugurare a fost “Antoniu si Cleopatra” al lui Samuel Barber, cu Leontyne Price in rolul principal.

Metropolitan Opera House (Lincoln Center) - Situata pe Broadway, in Piata Lincoln din Upper West Side din Manhattan, New York, a fost deschisa in anul 1966 si proiectata de catre arhitectul Wallace K. Harrison, contine 3.800 de locuri.

Opera Metropolitana din New York a fost inaugurata in anul 1880 si compania a avut primul recital abia in anul 1883. Situata pe Broadway, Casa Operei Metropolitane este o adevara splendoare arhitecturala, unde toti iubitorii de muzica clasica isi pot clati toate simturile. Casa Operei din New York este cea mai mare organizatie de muzica clasica din intreaga America de Nord iar din repertoriul sau fac parte opere scrise in secolele al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea. Ce e cel mai interesant este faptul ca aici se dau atat spectacole cu decoruri traditionale, dar si momente futuristice, cu un design fermecator.

• 1976: Intrarea în funcțiune a platformei Gloria, prima platformă românească de foraj marin.

La data de 16 septembrie 1976 a intrat în funcțiune în Marea Neagră, prima platformă românească de foraj marin, numita “Gloria”. Ideea construirii acestei platforme marine a pornit de la oportunitatea exploatării rezervelor de petrol şi gaze existente pe platforma continentală a Mării Negre adiacentă României, deși a fost nevoie de un studiu aprofundat pentru cunoaşterea tehnologiilor pe plan mondial. Autorităţile de la acea vreme au decis ca platformele să se construiască la Şantierul Naval Galaţi deoarece angajaţii de aici aveau experienţă în construcţii metalice de mari dimensiuni. 

Platforma Gloria are un corp metalic de forma unui paralelipiped dreptunghic având o lungime de 52,46 metri, o lăţime de 40,82 metri şi o înălţime de circa 6,4 metri, fără a pune însă la socoteală picioarele și turla de foraj de deasupra platformei. În partea din faţă se găseşte montată o suprastructură în care sunt amenajate cabinele pentru personalul de deservire a platformei, personal format din circa 50 persoane”. De suprastructură este încastrat un heliport, iar în partea din spate, pe punte, este montată turla de foraj care are o înălţime de 34 metri şi permite executarea de foraje până la o adâncime de 6.000 metri. În interiorul corpului sunt montate echipamentele pentru alimentarea cu energie electrică, echipamentele pentru deservirea turlei de foraj şi echipamentele pentru instalaţia hidraulică de ridicare. Îmbarcarea materialelor consumabile şi alimentarea turlei de foraj cu ţevi de foraj se realizează cu două macarale amplasate pe puntea corpului metalic. Picioarele platformei au forma unor grinzi cu zăbrele cu o lungime totală de 90 de metri în vârfurile cărora se găsește amplasată platforma de foraj. Montajul platformei s-a făcut la Şantierul Naval Galaţi , unde s-au făcut amenajările necesare lansării la apă a ei, lansare care a avut loc la data de 9 octombrie 1975. După lansare, s-au montat o parte din secţiile pentru picioare, atât cât să permită ca platforma, în timpul deplasării sale pe Dunăre, să poată trece pe sub cablurile electrice de înaltă tensiune din zona oraşului Isaccea, iar după finalizarea tuturor lucrărilor, a probării echipamentelor din compartimentul maşini şi a instalaţiei hidraulice de ridicare, s-a organizat transportul ei la mare de către  Navrom Galaţi. Transportul s-a realizat cu patru remorchere: un remorcher mare pentru tracţiune în faţă, două remorchere laterale şi un remorcher de rezervă. Separat de platforma, s-au transportat secţiile de picioare care n-au putut fi montate la Galaţi, toate fiind transportate cu un cargou de 35.000 tdw. La mare, platforma a acostat în portul Constanţa la dana Petromar, unde s-a continuat montarea secţiilor de la picioare, urmată de ridicarea corpului până la vârful picioarelor, aşezarea secţiilor din colţuri pe vârfurile picioarelor, sudarea lor, urmată apoi de coborârea corpului pentru montajul  următoarelor secţii ale platformei. Platforma, complet gata, a fost predată companiei Petromar  pe data de 19 august 1976 , iar pe data de 16 septembrie același an, platforma  a intrat în funcțiune în largul Mării Negre. De altfel, la acea vreme, România era printre puținele țări din lume ce reușea să construiască platforme marine de o asemenea mărime și complexitate. Până în 1989 fost construite în total şapte platforme de foraj marin: Gloria (august 1976), Orizont (octombrie 1981), Prometeu (septembrie 1984), Fortuna (martie 1985), Atlas (noiembrie 1985), Jupiter (iunie 1987) şi Saturn (iulie 1988). Petromar a mai comandat alte două platforme, care la sfârşitul anului 1989 erau în stadiu de montare a corpului pe cala de lansare. Ca urmare a reducerii fondurilor de investiţii începând cu anul 1990, aceste platforme nu s-au mai finalizat. Aflate în posesia companiei Petromar, şase dintre cele şapte platforme au fost vândute companiei Grup Servicii Petroliere la sfârşitul anului 2005, Petromar rămânând numai cu platforma Gloria, care se găsește încă în Marea Neagră şi execută extracţii de petrol. După cumpărarea celor şase platforme, Grupul Servicii Petroliere a vândut platforma Fortuna la o societate iraniană, care i-a schimbat numele şi o foloseşte pentru lucrările ei de extracție. Actualmente compania Grup Servicii Petroliere execută lucrări de modernizare la majoritatea platformelor marine pe care le are în proprietate. Din informaţiile recente, rezultă că platformele Orizont şi Atlas sunt situate în Golful Persic şi închiriate companiei  Iranian Offshore Engineering and Construction, platforma Prometeu se găseşte în Şantierul de la Agigea şi se are în vedere modernizarea ei, platforma Jupiter execută foraje în Marea Neagră, în zona litoralului turc, iar platforma Saturn lucrează în Tunisia şi urmează a fi mutată pentru lucrări de explorare în Marea Nordului.

Să aveți o zi frumoasă!