24 Octombrie

Este a 297-a zi a anului. 
Au mai rămas 68 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 42 m și apune la 18 h 17 m. 

Citatul zilei

„Strădania în sine este cea mai importantă parte. Trebuie să ne străduim să devenim mai mult decât suntem. Nu contează dacă ne vom atinge obiectivul final sau nu. Efortul în sine va produce răsplata proprie.” (Gene Roddenberry, producator si scriitor, n. 19 august 1921— d. 24 octombrie 1991)

Ziua Internațională a Dezvoltării Informaționale

„Ziua Internaţională a Dezvoltării Informaţionale”, proclamată de Adunarea Generală a ONU în anul 1972 , prin Rezoluţia 3038/XXVII, pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra problemelor legate de dezvoltare şi asupra nevoii de a facilita comunicarea internaţională pentru rezolvarea acestor probleme. Adunarea Generală a stabilit că această zi trebuie să coincidă cu "Ziua Naţiunilor Unite" (24 octombrie), dar şi cu data adoptării, în 1970 a Strategiei Internaţionale de Dezvoltare pentru cel de-al Doilea Deceniu al ONU de Dezvoltare. 

S-a considerat că printr-o mai bună răspândire a informaţiei, ca şi prin mobilizarea opiniei publice, mai ales a tinerilor, se vor înţelege mai bine problemele legate de dezvoltare, promovându-se, astfel, cooperarea internaţională pentru dezvoltare.

În ultimii ani, marcarea acestei zile s-a concentrat asupra rolului tehnologiilor informaționale moderne, cum ar fi internetul și telefonia mobilă, considerându-se că acestea pot avea un rol pozitiv în găsirea de soluții la problemele cu care se confruntă procesul de dezvoltare al societății.

Statele membre ale Națiunilor Unite organizează anual diverse acțiuni pentru a informa populația asupra problemelor pe care le implică o dezvoltare sustenabilă și pentru conștientizarea faptului că o cooperare la nivel mondial poate contribui la rezolvarea acestora.

Pe site-ul ONU dedicat Zilei mondiale pentru dezvoltarea informațională, www.un.org/en/events/devinfoday, se menționează: "Tehnologiile informației și comunicațiilor dețin potențialul pentru noi soluții la provocările dezvoltării, în special în contextul globalizării, și pot stimula creșterea economică, competitivitatea, accesul la informații și cunoștințe, eradicarea sărăciei și a incluziunii sociale (...)" (Rezoluția ONU 65/141).

În acest context, s-au făcut progrese considerabile în ceea ce privește accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor, respectiv creșterea constantă a accesului la internet pentru aproximativ un sfert din populația lumii, în extinderea telefoniei mobile și s-au dezvoltat funcționalități multilingvistice.

Toate acestea implică necesitatea în continuare de a reduce decalajul digital, recunoscându-se în această privință, că mai puțin de 18% din populația din țările în curs de dezvoltare utilizează internetul, comparativ cu peste 60% în țările dezvoltate, se menționează în Rezoluția 65/141, pentru dezvoltarea tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 decembrie 2010. Se reafirmă, de asemenea, necesitatea de a valorifica potențialul tehnologiilor informației și a comunicării pentru a promova realizarea obiectivelor de dezvoltare convenite la nivel internațional, inclusiv a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, și a unei creșteri economice durabile.

Ziua mondială a dezvoltării informaționale a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1972, prin Rezoluția 3038 (XXVII), pentru a sublinia rolul central al dezvoltării în activitatea ONU, potrivit www.un.org.

Scopul principal al acestei zile este de a informa sau de a educa și motiva publicul larg spre găsirea soluțiilor pentru probleme cu care se confruntă domeniul comercial și procesul de dezvoltare. S-a considerat că printr-o mai bună răspândire a informației, prin mobilizarea opiniei publice, mai ales a tinerilor, problemele legate de dezvoltare vor fi înțelese mai bine, promovându-se și necesitatea unei cooperări internaționale pentru dezvoltare.

Adunarea Generală ONU a stabilit ca Ziua mondială a dezvoltării informaționale să fie sărbătorită la aceeași dată cu Ziua Națiunilor Unite.

Ziua Internațională a Națiunilor Unite

 

În 1947, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat 24 octombrie, ziua aniversară a Cartei Națiunilor Unite, care „va fi dedicată informării popoarele din lume despre scopurile și realizările Organizației Națiunilor Unite și a câștigat sprijinul lor pentru activitatea sa”.

În 1971 Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care declară că „Ziua internațională a Națiunilor Unite” trebuie să fie o zi de sărbătoare și a recomandat că ar trebui să fie considerată ca o sărbătoare a Națiunilor Unite de către toate statele membre.

Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume, scopul sau principal fiind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. ONU nu este o organizaţie supranaţională, nu are competenţele unui guvern mondial, ci reprezintă o organizaţie de state suverane.
 

Organizatia Natiunilor Unite este una dintre cele mai importante oranizații internaționale. A fost fondată în 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și are, în prezent, 192 de state membre.

Ziua Națiunilor Unite este dedicată informării popoarele din lume cu privire la obiectivele și realizările Organizației Națiunilor Unite. Ziua Națiunilor Unite este parte a Săptămânii Organizației Națiunilor Unite, care se va desfășura de la 20 la 26 octombrie.

Ziua Internațională a Bibliotecilor Şcolare

Ziua Internațională a Bibliotecilor Şcolare se sărbătoreşte în întreaga lume în ziua de luni a ultimei săptămîni din octombrie, stabilită la iniţiativa Asociației Internaționale a Bibliotecarilor Școlari (IASL) în anul 1999.

Ziua internațională a Unimii

Pe data de 10 mai 2010, Humanity's Team a inmanat catre ONU in New York, o petitie pentru Ziua Mondiala a Unimii semnata de peste 50000 de oameni din toata lumea. In timpul prezentarii petitiei, Humanity's Team a fost incurajata sa demareze deja demersurile pentru promovarea si sarbatorirea acestei zile.

Drept rezultat, cu bucurie va anuntam ca data de 24 Octombrie a fiecarui an este rezervata sarbatoririi Unimii  - zi dedicata si sustinuta de catre toti oamenii, comunitatile si natiunile de pretutindeni, ocazie cu care sarbatorim, discutam, demonstram si experimentam ceea ce avem in comun, in acelasi timp constientizand si respectand minunata noastra diversitate culturala... O zi in care ne adunam cu totii in Unime, transmitand ganduri de iubire si recunostinta, pentru binele suprem al Familiei Umane.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1857: Era înfiinţată prima echipă de fotbal din lume

Cel mai vechi club de fotbal din lume vine, evident, din Anglia. Este vorba despre FC Sheffield, club infiintat in anul 1857, care activeaza inca la nivel de amatori in a 7-a liga engleza de fotbal. De alftel, FC Sheffield nu si-a depasit niciodata nivelul de club amator, evoluand de-a lungul timpului numai in esaloanele inferioare ale fotbalului englez.

Totul a început în anul 1857. Nathaniel Creswick, avocat și William Prest, vânzător de vinuri, doi iubitori și practicanți ai cricket-ului au pus bazele primului club de fotbal din istorie.

Cei doi căutau o soluție de a-și menține forma fizică și pe timpul iernii, cricket-ul fiind un sport jucat exclusiv pe durata verii. Astfel a luat naștere Sheffield FC.

Fiind singurul club din lume, Sheffield FC nu a avut rival timp de trei ani, până la înființarea celui de-al doilea club, aşa că jucau între ei. Echipele erau formate pe considerente profesionale sau pe cele legate de starea civilă.

Astfel, primele meciuri de fotbal au avut loc între bărbații căsătoriți și burlaci sau între cei care aveau loc de muncă și cei care erau șomeri. Echipamentul era format din cămăși roșii și șorturi albastre.

În acel an, cei doi, Creswick și Prest, și-au dat seama că au nevoie de niște reguli pentru prosperitatea acestui sport.

Astfel că în 1857 s-au pus bazele primei cărți despre legile fotbalului, Sheffield Rules, documente care reprezintă baza fotbalului modern.

Primele reguli au promovat un joc de pase cu piciorul care includea lovituri libere, auturi de poartă, bara transversală, cornerele și aruncările de la margine, la fel ca-n zilele noastre.

De asemenea, acestea restricționau jocul cu mâna, jucătorii aveau voie doar să prindă mingea nu să o și paseze, și interzicea piedica și agățarea adversarului.

Cea mai veche rivalitate

În 1860 a luat naștere al doilea club de fotbal din lume, dar și cea mai veche rivalitate între două echipe.

Un alt club de cricket din oraș și-a făcut echipă de fotbal, Hallam FC și astfel a fost programat primul meci de fotbal. S-a jucat în 26 Decembrie 1860, de Boxing Day.

Derbiul local dintre cele două formații s-a jucat încontinuu din acel an ajungând și el la 156 de ediții.

Cupa Angliei la amatori, cea mai bună performanță

Paradoxal, Sheffield FC nu a jucat niciodată în prima divizie din Anglia, acesta nereușind niciodată să treacă la statutul de club profesionist.

În aceste condiții, cea mai mare performanță a clubului este câștigarea Cupei Angliei la nivel de amatori, în 1904.

Sheffield FC se poate lăuda însă și cu faptul că este în relații strânse cu Real Madrid, după ce cele două au devenit singurele care au primit FIFA Order of Merit.

• 1862: S-a născut Daniel Swarovski, sticlar și bijutier austriac

Daniel Swarovski (n. 24 octombrie 1862, Georgenthal bei Gablonz - d. 23 ianuarie 1956, Wattens) a fost un sticlar și bijutier austriac născut în Boemia. Tatăl său a fost un tăietor de sticlă slovac care deținea o mică fabrică de sticlă, iar Swarovski a învățat arta tăierii sticlei în fabrica tatălui său. În 1892 el a patentat o mașină de tăiat electrică care facilita producerea de bijuterii din cristal.

Daniel Swarovski a trăit între anii 1862 -1956 în Republica Cehă. Acesta a pus bazele companiei şi a revoluţionat piaţa bijuteriilor cu cristalele care îi poartă numele. Compania produce sculpturi mari şi în miniatură, bijuterii, obiecte de decor şi candelabre, toate din cristal. Daniel Swarovski a avut trei fii, care s-au ocupat de afacerea familiei, urmand ca nepotii lui sa se ocupe in continuare de celebrul brand care a ajuns cunoscut pe intreg mapamodul.

Daniel Swarovski – un escroc întreprinzător sau un inginer genial?

Muzeul cristalelor Swarovski, ce adăposteşte cel mai mare cristal din lume, se află în Austria, la 15 km de Innsbruck pe A12, în localitatea Wattens, locul de baştină al cunoscutului bijutier de la care a început toată această poveste. Aici, în anul 1895, Daniel Swarovski împreună cu cei trei fii ai săi a deschis o fabrică de tăiat cristale.

Preocupat de calitatea şi şlefuirea acestora, bijutierul le oferă spre utilizare atât tehnicii (binocluri, telescoape) cât şi modei vestimentare şi accesoriilor, haute-couture. În atelierele de creaţie, artiştii pun în lumini nebănuite cristalele, oferind magie. Magazinele cu bijuterii îmbogăţite cu cristale Swarovki există în prezent în aproape toată lumea, logo-ul lor fiind celebra lebădă.

Considerat a fi cristalul cel mai fin, cel mai pur si de cea mai buna calitate din toata lumea, cristalul swarovski are o istorie la fel de captivanta precum bijuteriile, accesoriile, rochiile sau obiectele decorative pe care le imbodobeste. Cu o imaginatie, o intuitie si o capacitate de inovatie de neegalat, Daniel Swarovski, fondatorul companiei, cat si urmasii sai, au reusit sa devaluie lumii treptat toate fatetele acestui material extrem de versatil si deosebit.

Disponibil in sute de culori, finisaje, forme si marimi, cristalele Swarovski au devenit o adevarata sursa de inspiratie pentru creatorii de moda si pentru designerii de produs. De la rochii de seara si pandantive rafinate la pahare de sampanie in a caror pereti de sticla plutesc sute de cristale, de la mici figurine decorative la cizme de cauciuc pentru anotimpul ploios, cristalele Swarovski sunt pretutindeni in jurul nostru. In filme cu James Bond, pe covorul rosu, pe hainele celebritatilor, pe pantofii unei mirese sau pe ultimul model de geanta dorita de tinerele la moda, aceste bucati scumpe de sticla pura fascineaza, fiind fie ravnite, fie detestate. Gravitand uneori la granita dintre eleganta, lux si kitsch, cristalele Swarovski pot face mai mult decat sa decoreze un obiect vestimentar sau un interior, ele pot comunica informatii importante despre cel care alege sa le cumpere - care ii sunt gusturile, ce profesie si ce statut detine in societare sau ce avere are.

“Kristallwelten” sau “Uriaşul“, cum îl numesc austriecii, muzeul a fost deschis în anul 1995, când compania a celebrat 100 de ani de la înfiinţare şi este construit sub forma unui uriaş cu ochi de cristal, din gura căruia se revarsă o mini-cascadă. Muzeul este un spaţiu unde imaginaţia se îmbină cu frumuseţea şi strălucirea cristalelor şi oferă spre vizionare minunăţii precum: cel mai mare cristal din lume cu 100 de faţete şi care cântăreşte 62 de kilograme, cel mai mic cristal din lume cu 17 faţete de 0,7 milimetri, sculpturi abstracte îmbrăcate în cristale, podele pavate sau pereţi îmbrăcaţi cu cristale.

Povestea cristalelor Swarovski

• 1929: Bursa din New York se prăbușește. 

Această zi a rămas în istoria Bursei cu numele de „Joia Neagră".

New York Stock Exchange, cea mai importanta bursa din lume  a fost lovita de o scadere catastrofala a  pretului  actiunilor .

Urmeaza o reactie in lant ca urmare a lipsei de incredere a populatiei in economia americana. Consumul populatiei se micsoreaza, iar criza este transferata rapid in toate colturile lumii. Datele ne-au aratat ca Joia Neagra a fost mai degraba un efect decat o cauza a depresiunii.

Marea Criza nu a fost o afacere de o zi. Inca de pe 5 septembrie, valoarea actiunilor scadea, dupa ce in urma cu doua zile atinsese un nivel maxim. Alte scaderi au avut loc la inceputul lunii octombrie, depreciere descrisa in „Wall Street Journal”-ul acelor timpuri drept o „corectie bine-venita, in conditiile in care unele actiuni cresc, iar altele scad”.

A fost cu siguranţă cea mai mare catastrofă financiară din toate timpurile.

De la instalarea preşedintelui Hoover ( omul ineficient la locul nepotrivit ), patima speculativă făcuse să se urce cursul acţiunilor la sume mult superioare valorii capitalurilor reale.

 Pe de altă parte, încă din iunie începuse reducerea producţiei de oţel şi automobile, acumularea de produse industriale în depozite lua proporţii alarmante, ritmul construcţiilor s-a încetinit, numărul  şomerilor a crescut  de la 1,5 milioane de şomeri în 1929, la 12 milioane de şomeri în 1932 (  din 4 muncitori activi în 1929 unul era şomer în 1932).

În martie 1933  se ajunge la punctul maxim al crizei – numărul  şomerilor a ajuns la 17 milioane, in conditiile in care, in acea vreme nu existau  asigurări sociale.

Comerţul exterior al SUA s-a redus cu un sfert. Exportul de capital american s-a oprit, vechile investiţii s-au micşorat, valoarea dolarului scade, iar debitorii europeni au încetat plata datoriilor de război conform planului Young.

Crahul bursier din octombrie 1929 se-a reflectat  iniţial în prăbuşirea producţiei, investiţiilor, preţurilor şi veniturilor, ca şi a comerţului internaţional, dar şi prin înmulţirea falimentelor şi creşterea vertiginoasă a şomajului .

Dacă interpretarea catastrofei este infinit mai grea decât analiza sa, nu există niciun dubiu că crahul de pe Wall Street ocupă un loc esenţial în procesul de declanşare a crizei , punând în evidenţă slăbiciunile gestiunii americane, ruinând tot sistemul de credit şi lipsind factorii de decizie de posibilitatea unei reacţii eficiente.

Din SUA criza s-a răspândit  în lumea întreagă începând cu 1931, prin intermediul schimburilor financiare şi comerciale.

• 1931: Este inaugurat podul George Washington Bridge între New York City și New Jersey.

Podul George Washington (George Washington Bridge) este un pod suspendat peste râul Hudson River în New York City. El face legătura dintre insula Manhattan și Fort Lee, New Jersey).

Podul este denumit după George Washington, primul președinte al Statelor Unite. Construcția podului începe în septembrie 1927 sub conducerea lui Othmar Ammann. Lucrările au fost terminate în 24 octombrie 1931.

Lungimea totală a podului este de 1451 m. Deschiderea (distanța dintre piloni) are valoarea de 1067 m, valoare care în acel timp reprezenta un nou record mondial.

Inițial podul a fost construit doar cu o singură bandă de circulație, însă în 1962 a fost adăugat dedesubt un al doilea plan.

Taxa pentru transportul peste pod în direcția New York este pentru autoturisme și autocamioane de 6$; în direcția New Jersey transportul este scutit de taxe.

• 1945: Prin Carta Organizației Națiunilor Unite se înființează organizația internațională numită Organizația Națiunilor Unite.

La mai putin de doua luni de la incheierea celui de al Doilea Razboi Mondial, Organizatia Natiunilor Unite a decis sa ratifice carta care instituie un sistem de rezolvare pasnica a diferendelor internationale ce prezinta o anumita gravitate si a caror prelungire in timp pune in pericol pacea si securitatea internationala.

Dintre organele principale ale ONU sunt competente sa actioneze pentru solutionarea pasnica a diferendelor internationale: Consiliul de Securitate, Adunarea Generala si, in anumite conditii, Secretariatul General al Organizatiei. Ideea infiintarii Natiunilor Unite a aparut in august 1941, cand presedintele american Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill s-au intalnit in Insulele Bermude pentru a-si stabili obiectivele postbelice.

Rezultatul discutiilor s-a concretizat in semnarea ”Cartei Atlantice”, in care erau precizate o serie de principii pentru mentinerea pacii si securitatii pe plan international.

Cele doua state au recunoscut, printre altele, si dreptul la autodeterminare a popoarelor, precum si libertatea comertului mondial si cooperare economica, renuntarea la uzul de violenta si crearea unui sistem de securitate comun. La inceputul anului 1942 a aparut pentru prima data numele “Natiunile Unite” intr-o declaratie a Aliatilor, prin care 26 de state se obligau sa isi continue lupta impotriva Axei.

Pana la finalul razboiului, alte 25 de state au aderat la Alianta. Cu ocazia unei reuniuni la Moscova, desfasurata in octombrie 1943, Marea Britanie, SUA, URSS si China au precizat ca e necesara crearea unei organizatii internationale care sa mentina pacea mondiala. Un an mai tarziu a inceput sa fie schitata Carta Natiunilor Unite, care va fi apoi elaborata cu ocazia Conferintei de la San Francisco din perioada aprilie-iunie 1945, in prezenta reprezentantilor a 50 de state.

Imediat dupa aceasta a fost semnata, iar in 24 octombrie acelasi an aceasta a fost ratificata.

Carta Organizației Națiunilor Unite este un tratat care înfințează organizația internațională numită Organizația Națiunilor Unite . A fost semnat la Conferința Națiunilor Unite privind Organizația Internațională de la San Francisco, California, Statele Unite ale Americii, pe 26 iunie 1945, de 50 din cele 51 de țări membre originale (Polonia, inițial, apoi alte state, care nu au fost reprezentate la conferință, au semnat-o mai târziu). Acesta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945, după ce a fost ratificat de către cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate: Republica China (mai târziu înlocuită cu Republica Populară Chineză), Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (mai târziu înlocuită de Federația Rusă), Regatul Unit, și Statele Unite și de majoritatea celorlalte state semnatare.

Ca o cartă, acesta este un tratat constitutiv, prin care toți membrii sunt parte. Mai mult, Carta declară că obligațiile Organizației Națiunilor Unite prevalează asupra tuturor celorlalte obligații din alte tratate . Cele mai multe țări din lume au ratificat Carta. O excepție notabilă este Sfântul Scaun, care a ales să rămână permanent în stare de observator și, prin urmare, nu este un semnatar al Cartei.

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 194 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.

Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a Națiunilor Unite, Secretariatul Națiunilor Unite, Curtea internațională de justiție, Consiliul de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. O a șasea entitate, Consiliul de Tutelă, și-a încetat activitatea în 1994, atunci când Palau a devenit stat independent. Patru dintre cele cinci entități au sediul în New York. Curtea internațională de justiție se află în Haga, Regatul Țărilor de Jos, iar alte agenții își au sediile în Biroul Națiunilor Unite de la Geneva , Biroul Națiunilor Unite de la Viena  și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi . În baza Convenției legată de privilegii și imunități a Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au imunitate în fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea, menținând astfel imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre.

Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de entități și organizații, unele dintre ele chiar mai vechi decât organizația mamă, care își desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda Fasulo). Această colecție include agenții specializate, instituții de cercetare și educație, programe, fonduri etc.

• 2003: Ultimul zbor al  unui avion supersonic de pasageri Concorde de la New York la Londra.

Decizia a fost luata ca urmare a unui grav accident, care s-a petrecut pe  25 iulie 2000.

A fost singurul accident cu victime al acestui tip de avion. Potrivit anchetei oficiale condusă de Biroul de investigare al accidentelor din Franța (BEA), accidentul a fost cauzat de o lamelă de titan, parte a unui invertor de putere , căzut de la avionul DC-10 al companiei Continental Airlines ce decolase cu circa 4 minute mai devreme. Acest fragment metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng.

O bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care produceau scântei. Echipajul a oprit motorul numărul 2 în urma alarmei de incendiu, dar nu au putut să ridice terenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în picaj, prăbușindu-se într-un hotel din Gonesse.

Au murit  toți cei 100 de pasageri, 9 membri ai echipajului și 4 persoane la sol.

Să aveți o zi frumoasă!