27 Octombrie

Este a 300-a zi a anului. 
Au mai rămas 65 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 46 m și apune la 18 h 13 m.

Citatul zilei

 „ Este mult mai bine să încerci lucruri măreţe, să câştigi triumfuri glorioase, chiar dacă astea sunt amestecate cu căderi şi eşecuri, decât să intri în rândul acelor spirite sărace care nu au nici plăceri şi nici suferinţe mari, fiindcă trăiesc într-un crepuscul cenuşiu care nu cunoaşte nici victorie şi nici înfrângere.” (Theodore Roosevelt)

  Ziua Mondială a Patrimoniului Audiovizual

Tema pentru 2018: „Povestea ta se mișcă”.
Această temă oferă o mulțime de posibilități pentru o gamă largă de activități bazate pe povestiri care sunt păstrate în arhivele audiovizuale – povestiri sau narațiuni ale oamenilor care permit transmiterea patrimoniului către generația următoare. În același timp, tema invocă și conexiunile și semnificațiile emoționale pe care oamenii le pot avea din aprecierea patrimoniului audiovizual. El îmbogățește o astfel de moștenire ca o poveste comună care leagă oamenii într-o umanitate comună, mutându-i, ca să spunem așa, la niveluri mai înalte de înțelegere și de respect pentru celălalt.

Audrey Azoulay, directorul general al UNESCO, a transmis un mesaj cu ocazia Zilei mondiale a patrimoniului audiovizual: „Imaginile și sunetele, înregistrate pe film, în casetă video și în casete audio, aduc la viață viața noastră și pun în memoria noastră colective scene, scene și situații care, fără aceste mijloace, ar scădea de la noi amintiri sau doar subzistă într-o formă nemișcată, neimpozată.”

Această sărbătoare a fost adoptată în cadrul celei de-a 33-a Conferinţe Generale UNESCO (Paris, 1980) şi a fost marcată de atunci în întreaga lume.

Primele înregistrări audio-video de la început de secol XX, precum filmele, programele de radio și de televiziune, sunt cu toate parte a patrimoniului cultural mondial. Pentru a ajuta la menținerea unei identități culturale a omenirii, Națiunile Unite au stabilit această zi ca pe una de sărbătoare, în condițiile în care sunt numeroase filmele, programele audio și video care de-a lungul anilor, din diferite motive, au dispărut pentru totdeauna, pierzându-se astfel informații esențiale pentru istoria modernă.

Fiecare înregistrare are ceva de spus despre epoca în care a fost creată, despre societatea timpului, despre economia sau chiar psihologia colectivă a celor care au creat-o. Fiecare eveniment, fiecare părticică de istorie poate fi prezentată în mii de moduri, dar este important ca generațiile viitoare să aibă acces la cât mai multe dintre aceste surse pentru a-și putea forma singure o ideea asupra trecutului.

Documentele audiovizuale, precum filmele, programele de radio și de televiziune, reprezintă patrimoniul nostru comun și conține înregistrări realizate în secolele al XX-lea și al XXI-lea. Ele contribuie la susținerea identității culturale a unui popor. Numeroase documentare, adevărate tezaure, realizate de la inventarea tehnologiilor pentru obținerea imaginii și a sunetului și până în prezent, au dispărut. Aceste tehnologii permit popoarelor lumii să-și împărtășească mai bine experiențele, creativitatea și cunoștințele acumulate. Patrimoniului audiovizual din lume este supus degradării fizice și uzurii și poate fi distrus complet dacă nu intervenim. Ziua Mondială pentru Patrimoniului Audiovizual este destinată a fi platforma pentru sporirea gradului de conștientizare la nivel mondial a importanței conservării documentelor care formează patrimoniul audiovizual.

Conferința generală a UNESCO din 2005 a declarat, prin Rezoluția nr 53, data de 27 octombrie — Ziua Mondială pentru Patrimoniului Audiovizual — pentru a marca adoptarea, în 1980 de către sesiunea 21 a Conferinței Generale UNESCO, a recomandării pentru salvgardarea și conservarea imagini în mișcare, dar și cu scopul de a atrage atenția asupra importanței documentelor audiovizuale ca parte integrantă a identităților naționale, dar și a valorii universale, menționând necesitatea urgentă de a le proteja.

Scopurile urmărite prin marcarea Zilei mondiale pentru patrimoniul audiovizual sunt aducerea la cunoștința publicului larg a importanței păstrării documentelor audiovizuale, sublinierea pericolului de deteriorare în care se află o parte a acestui patrimoniu, creșterea prestigiului cultural al patrimoniului audiovizual.
În vederea atingerii acestor obiective, la 27 octombrie se încearcă strângerea de fonduri, încheierea de acorduri naționale și internaționale între autoritățile cu responsabilități relevante pentru păstrarea amintitului patrimoniu, punerea pe agenda politică a importanței conservării materialelor audiovizuale de patrimoniu etc. Evenimentele dedicate Zilei mondiale pentru patrimoniul audiovizual sunt organizate de arhivele de sunet și de film la nivel regional și național, de muzee și de biblioteci. Printre organismele internaționale care se implică în celebrarea zilei de 27 octombrie se numără Asociația Arhiviștilor de Imagini în Mișcare, Consiliul Internațional al Arhivelor, Federația Internațională a Arhivelor de Film, Federația Internațională a Arhivelor de Televiziune.

Consiliul Coordonator al Asociațiilor Arhivelor Audiovizualului (CCAAA), compus din organizații non-guvernamentale (ONG) implicate în arhivarea la nivel mondial, a fost desemnat în 2006, cu prilejul celei de a 33 a sesiuni a Conferinței Generale a UNESCO, pentru a promova și a organiza celebrarea anuală a acestei zile. CCAAA face apel la instituțiile și persoanele active, care doresc să preia inițiativa organizării de evenimente mai mult sau mai puțin semnificative ca dimensiune (proiecții de filme, de imagini, seminarii, etc.)

Sursa: http://www.agerpres.ro/

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi

 (sau Dimitrie Basarabov)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. Moaștele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de Ocrotitor al Bucureștilor. Prăznuirea sa se face pe 27 octombrie.

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera.Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice.

Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: “Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.Moastele  Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi.

In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti.Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie.

La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi.Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman.

Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori.

Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

Republica Turkmenistan – Ziua Independenței

Republica Turkmenistan, țară situată în Asia Centrală, cu o suprafață de 491.200 kmp și o populație de 5.231.422 de locuitori (estimare din iulie 2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), marchează la 27 octombrie, ziua națională, respectiv ziua proclamării independenței de stat în 1991.

În secolele VI-V î.Hr., teritoriul actual al Turkmenistanului a făcut parte din Imperiul Persan. În secolul al V-lea, încep să pătrundă populațiile turcice în Asia Centrală, iar din secolul al VIII-lea, triburile turcilor oguzi se stabilesc aici. În secolele IX-X, Statul Șamanizilor, desprins din Califatul Arab, își instituie controlul asupra întregii regiuni. În secolele XI-XV, turkmenii capătă individualitatea unui grup etnic aparte, iar în secolul al XIII-lea, Turkmenistanul este inclus în Imperiul Mongol al lui Ginghis Han. După 1360, teritoriul devine centrul imperiului lui Tamerlan. În secolul al XVI-lea, Turkmenistanul a făcut parte din hanatul uzbek al Saibanizilor. În secolul al XVIII-lea, Hanatul uzbek Buhara își extinde dominația asupra teritoriului.

În secolul al XIX-lea, începe expansiunea rusă în Asia Centrală, astfel că, între 1877-1888, regiunea intră sub dominația Rusiei. La 30 aprilie 1918, Turkmenistanul este integrat Republicii Sovietice Socialiste Autonome Turkestan, din cadrul Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Între 1918 și 1920, capitala Așgabat s-a aflat temporar sub controlul forțelor naționaliste, sprijinite de Marea Britanie. La 27 octombrie 1924, este proclamată RSS Turkmenă, republică unională din cadrul URSS.

În mai 1990, turkmena este introdusă ca limbă de stat. La 22 august 1990, este semnată Declarația de suveranitate, iar la 27 octombrie este introdus regimul prezidențial. La 27 octombrie 1991, se adoptă Declarația de independență și o nouă denumire oficială a statului, Republica Turkmenistan.

Capitala statului este la Așgabat, oraș cu o populație de 746.000 de locuitori, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Alte orașe importante: Turkmenabat, Dașoguz, Marî, Balkanabat, Turkmenbași.

Orașul Așgabat, cuvânt care tradus înseamnă ''orașul iubirii'', a fost fondat la începutul secolului XX, pe lângă fortăreața rusească construită în 1881, la întretăierea drumurilor străbătute de caravane, se arată pe site-ul www.tourstoturkmenistan.com. Localizat într-o zonă seismică, orașul a fost distrus în totalitate, în urma cutremurului din 1948. Așgabat a fost refăcut, după cinci ani, devenind, astăzi, capitala de marmură albă a Turkmenistanului. Orașul are cel cel mai mare număr de clădiri finisate cu marmură albă, și anume 543.

Printre cele mai importante repere turistice ale capitalei sunt: Arcul Neutralității (construit în 1998, 75 m — cea mai înaltă construcție din Turkmenistan); 

Palatul Prezidențial "Oguzhan''; 



moscheea ''Turkmenbashi Ruhy Metjidi'' sau moscheea Kipchak, care se află la 7 km distanță de Așgabat, a fost construita în 2001, fiind una dintre cele mai înalte moschei din Asia Centrală. Minaretele au înălțimea de 91 m; moscheea Ertugrul Gazi aflată în centrul orașului a fost ridicată în onoarea lui Ertugrul, părintele lui Osman I, fondatorul Imperiului Otoman;



Muzeul Național din Așgabat, unde sunt expuse cele mai valoroase descoperiri arheologice legate de istoria antică a acestei țări, însumând peste 2.500 de exponate. Totodată, colecția muzeului cuprinde artefacte reprezentând meșteșugurile tradiționale din secolele XVII-XIX, precum țesături, broderii, ceramică, covoare, bijuterii;
 Muzeul Covorului Turkmen este considerat unic în lume, aici existând câteva sute dintre cele mai bune covoare din toate timpurile, cel mai vechi fiind din secolul al XVII-lea. Aici, există, de asemenea și cel mai mare covor din lume, ce are 400 mp și o greutate de peste o tonă; Muzeul Național de Istorie și Etnografie oferă o colecție magnifică de artefacte antice colectate de pe întreg teritoriul țării (peste 500.000 de articole expuse în nouă săli).

Una din principalele atracții turistice este bazarul sau piața de duminică "Tolkuchka" renumit pentru varietatea de produse tradiționale turkmene, oferind posibilitatea de a achiziționa faimoasele covoare tradiționale, care sunt aduse din întreaga țară.

În apropiere de Așgabat se află ruinele fostei capitale antice a statului Nisa, capitala regilor parți, care atrage turiști, dar și arheologi și istorici din întreaga lume.

Evenimente de-a lungul timpului…

1687: Prin semnarea Tratatului de la Blaj, 12 oraşe şi cetăţi din Transilvania erau puse la dispoziţia trupelor imperiale

Pentru  întreţinerea lor erau necesare fonduri importante (acest act a marcat, practic, începutul dominaţiei habsburgilor în Transilvania).

Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690)

• 1782: S-a născut Niccolò Paganini, violonist, violist, chitarist și compozitor italian.

Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte.
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata "Orchestră Națională" din Lucca.

A primit primele lectii de la tatal sau inainte sa implineasca 6 ani, dupa care a fost instruit de cei mai buni profesori din Genova.

Debutul in public si l-a facut in 1790, cand a compus si prima sonata. Cinci ani mai tarziu, s-a mutat in Parma, insa muzicienii de acolo i-au spus ca nu pot sa il mai invete nimic, astfel incat a inceput sa exerseze de unul singur cate 15 ore pe zi. In 1797 a efectuat primul sau turneu, inregistrand succes dupa succes.

Faima sa a depasit granitele Italiei, el sustinand concerte in toate marile capitale ale Europei.

 A castigat sume imense pe care insa le-a rispit prin cazinouri, patima pentru jocurile de noroc aducandu-l in postura de a miza pe propria vioara. A compus 24 de capricii pentru vioara solo, extrem de dificil de interpretat, 12 sonate pentru vioara si chitara, 6 concerte, cvartete si variatiuni.

Cariera sa a intrat in declin in 1834, datorita inrautatirii starii sale de sanatate, violonistul murind   la data de 27 mai 1840, la Nisa.

Niccolo Paganini - Violin Sonata No 6 ( HQ video with photos / pictures )

• 1858: S-a născut Theodore Roosevelt, cel de-al 26-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1906 (m. 1 ianuarie 1919).

Theodore Roosevelt, cunoscut de asemenea ca T.R. sau Teddy, a fost cel de-al 25-lea vicepreşedinte al Statelor Unite înainte de a deveni preşedinte în urma asasinării preşedintelui William McKinley.

Prin depunerea jurământului de preşedinte la 42 de ani, Theodore Roosevelt a devenit (şi a rămas până în ziua de azi) cel mai tânăr preşedinte din istoria Statelor Unite. În cadrul Partidului Republican a fost un reformator, căutând să promoveze ideile conservatoare ale partidului în secolul al 20-lea. Mai târziu s-a distanţat de prietenul şi succesorul său desemnat, William Howard Taft, şi a candidat în alegerile prezidenţiale din 1912 ca şi candidat al unui al treilea partid, Partidul Progresiv, al cărui lider a fost.

Teodore Roosevelt a servit multiple roluri politice şi non-politice în societatea americană a începutul secolului al 20-lea fiind guvernator al statului New York, istoric, naturalist, explorator al bazinului Amazonului, avocat, autor, soldat. T.R. este de asemenea faimos prin tipul de personalitate pe care l-a adus în prim-planul societăţii americane, pentru energia, interesele şi realizările sale pe planuri multiple, genul său de masculinitate şi aparenţa sa de "cowboy" şcolit.

La data de 27 octombrie 1858 s-a născut Theodore Roosevelt, cel de-al 26-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1906 (m. 1 ianuarie 1919).

Theodore Roosevelt, cunoscut de asemenea ca T.R. sau Teddy, a fost cel de-al 25-lea vicepreşedinte al Statelor Unite înainte de a deveni preşedinte în urma asasinării preşedintelui William McKinley.

Teodore Roosevelt a servit multiple roluri politice şi non-politice în societatea americană a începutul secolului al 20-lea fiind guvernator al statului New York, istoric, naturalist, explorator al bazinului Amazonului, avocat, autor, soldat. T.R. este de asemenea faimos prin tipul de personalitate pe care l-a adus în prim-planul societăţii americane, pentru energia, interesele şi realizările sale pe planuri multiple, genul său de masculinitate şi aparenţa sa de "cowboy" şcolit.

În calitatea sa de secretar adjunct al Marinei SUA, a militat şi s-a pregătit (din toate punctele de vedere) pentru un război cu Spania în 1898. A organizat şi a ajutat la comanda Întâiului Regiment Voluntar de Cavalerie (conform originalului, 1-st U.S. Volunteer Cavalry Regiment), aşa numiţiilor the Rough Riders, în timpul războiului americano-spaniol. Reîntors la New York ca un erou de război, a fost ales ca guvernator al statului New York în acelaşi an 1898.

A scris 35 de cărţi pe care le-a scris includ teme cum sunt viaţa în aer liber, istorie naturală, frontiera Americii, istorie politică, istorie navală şi o autobiografie.

În 1902, preşedintele Theodore Roosevelt a adoptat termenul de Casa Albă ca nume oficial al clădirii reşedinţei prezidenţiale.

Citate

* Ordinea fără libertate şi libertatea fără ordine sunt la fel de dăunătoare.

* Oamenii întreabă care e diferenţa dintre un lider şi un şef. Liderul dă tonul, şeful îşi asumă succesul. Liderul conduce, şeful dă ordine.

* Fixează-ţi ochii către stele, iar picioarele, pe pământ.

* Gândurile măreţe vorbesc doar minţilor mari, dar acţiunile măreţe vorbesc întregii omeniri.

* Să iroseşti, să distrugi resursele naturale, să jupoi şi sărăceşti pământul în loc să-l foloseşti astfel încât să-i creşti valoarea va rezulta în subminarea prosperităţii copiilor noştri, în loc de le lăsa o moştenire mărită şi dezvoltată.

* Crede că poţi şi vei fi deja la jumătatea drumului.

* Faceţi ceea ce puteţi, cu ceea ce aveţi, acolo unde sunteţi.

* Fiinţele umane sunt unice prin aceea că pot învăţa şi din experienţa altora, dar şi prin refuzul de a folosi această capacitate.

* Votul este ca o puşcă: utilitatea lui depinde de caracterul proprietarului.

* Este greu sa pierzi, dar mult mai rau este sa nu fi incercat niciodata sa reusesti.

* Istoria încă nu a cunoscut o persoană care să aibă o viaţă uşoară şi al cărei nume să merite a fi reţinut.

* Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu dacă să răspundă "prezent" sau "nevinovat".

• 1873: Joseph F. Glidden, un fermier american, a inventat sârma ghimpată.

Glidden, mai exact Joseph F. Glidden, a inventat si patentat sarma ghimpata (mai intai din fier, mai apoi din otel) in 1874, a avut un succes incredibil si a reusit sa schimbe, poate pentru totdeauna chipul Vestului Salbatic, dar si al Argentinei sau Australiei, transformand radical cresterea vitelor, care nu suferise prea mari schimbari in comparatie cu metodele folosite si azi in savana africana sau in fermele de dimensiuni mult mai modeste de pe vechiul continent european.

Fara a intra in prea multe detalii, pare destul de clar faptul ca un teritoriu imprejmuit, cat ar fi el de mare, necesita mai putina forta de munca decat o preerie, ca legea este mai usor de aplicat proprietarilor de terenuri decat nomazilor, ca productivitatea creste, rezolvand macar partial spinoasa problema a alimentatiei.

• 1878: Banca de economii The Manhattan Savings Bank din New York City a fost jefuită.

Suma furată a fost de trei milioane de dolari. Prezumtivul șef al bandei de hoți, George "Western" Leslie, nu a fost întemnițat, din lipsă de dovezi.

• 1904: S-a dat în folosință prima linie a metroului din New York City, linie ce leagă primăria orașului de cartierul Harlem.

Primarul metropolei americane George McClellan  a inaugurat linia de metrou, calatorind cu  prima garnitura de tren care a plecat din statia City Hall.

La cateva ore dupa aceast moment, metroul a fost deschis publicului, peste 100.000 de oameni inghesuindu-se sa urce in tren.Linia de metrou  leaga   primăria orașului de cartierul Harlem.

• 1913: S-a născut  inventatorul lentilelor de contact Otto Wichterle

A  fost preşedinte al Academiei de Ştiinţă cehoslovace şi preşedinte onorific al Academiei Cehe; (d.18.08.1998).

Chimistul ceh Otto Wichterle s-a născut în 1913 în fostul Imperiu Austro-Ungar, pe teritoriul ce avea să devină ulterior Cehoslovacia. După obținerea titlului de doctor în chimie, a început să predea în cadrul Universității Tehnice din Praga, post din care avea să fie dat afară după ocupația germană din 1939.

Imediat după război, a revenit în mediul academic ca profesor în cadrul Institutului de Tehnologie Chimică, pentru ca în 1958 această activitate să îi fie din nou întreruptă de către Partidul Comunist. Înaintea expulzării sale din sistem, Wichterle începuse să experimenteze cu un nou material care putea să absoarbă și să rețină cu ușurință umezeala. Folosindu-se de acesta, dar și de alte obiecte uzuale precum componentele unei biciclete, ale unui gramofon și un motor de mici dimensiuni provenit dintr-un set de jucării, el a reușit să dezvolte prototipul procesului prin care se produc astăzi lentilele de contact.

Otto Wichterle a fost unul dintre membrii marcanți ai mișcării liberale din cadrul, „Primaverii de la Praga‘‘ și unul dintre principalii critici ai regimului totalitar de la acea vreme. A participant activ în cadrul „Revolutiei de Catifea‘‘ din 1989, iar după căderea guvernului comunist, a fost ales ca Președinte al Academiei de Știință din Cehoslovacia. A murit în 1998.

Prof. Ing. Dr. Otto Wichterle, MD a fost inventatorul lentilelor de contact. El a fost un om de știință ceh de renume mondial și inventator, lucrând în special în domeniul chimiei organice macromoleculare, ca unul dintre fondatorii acestui domeniu. El este cunoscut mai ales pentru descoperirile și invențiile sale care au condus la îmbunătățiri substanțiale și răspândirea la nivel mondial a lentilelor de contact moi. Aceste rezultate s-au bazat pe munca sa de cercetare originală în domeniul hidrogelurilor. La sfârșitul anului 1961, în apartamentul lui, el a reușit să demonstreze că lentilele de contact moi de înaltă calitate pot fi produse cu un cost minim de un monomer, cu metoda de turnare centrifugală în forme de rotație. Primul dispozitiv pentru producerea de lentile de contact este bine cunoscut: este un aparat format dintr-un set de construcție pentru copii, Merkur, cu un dinam de bicicletă ca motor și, mai târziu, cu motorul de la placa muzicală.

Primele lentile de contact folosibile au fost produse de doctorul Wichterle în 1961 cu ajutorul unui dispozitiv montat pe masa din bucătărie care consta din dintr-un motor de gramofon şi piese de bicicletă şi din jucării.

Lentilele erau făcute dintr-un material plastic care reţine apa şi rămâne umed pe globul ocular. În mare, procesul de producţie a rămas neschimbat până în zilele noastre.

Cu toate că a pus bazele unei industrii a lentilelor de contact de miliarde de dolari, Wichterle nu a devenit niciodată bogat datorită invenţiei sale, iar aceasta din cauza „vederii scurte“ a regimului comunist.

El şi-a patentat materialul şi procesul de producţie în 1963, după ce în 1960 îşi publicase rezultatele experimentelor într-o revistă occidentală de specialitate, trezind interesul unor investitori. Gu­vernul cehoslovac a vândut însă patentele unui optometrist american pentru 330.000 de dolari.

• 1936: Mrs Wallis Simpson completează actele de divorț, care îi va permite în cele din urmă să se căsătorească cu regele Eduard al VIII-lea al Regatului Unit, forțând astfel abdicarea sa de la tron.

• 1938: Americanul Du Pont a anunțat denumirea primei fibre sintentice, nylon (65 de ani).

Cuvântul din română nailon / nylon, este un împrumut din limba engleză: nylon. Circulă numeroase etimologii asupra originii cuvântului „nylon”, cum este aceea care afirmă faptul că nylon provine de la NY (New York) și LON (London), sau aceea că provine de la inițialele prenumelor soțiilor inventatorilor.

O alta varianta - destul de plauzibila - a etimologiei cuvintului explica concurenta acerba dintre americani si japonezi pentru creearea unui polimer ieftin, fin si suficient de tare. Aceasta batalie dura de citiva ani si atunci cind firma Du Pont a inventat nylonul , cineva din echipa ar fi spus ; " now you lose old nipons " ( acum ati pierdut japonezi invechiti ), adica exact cele 5 initiale N Y L O N. Toata lumea a fost cucerita de idee si astfel a aparut denumirea de "nylon"

Explicația următoare, oferită de mai multe dicționare etimologice (între care cel al lui Dauzat[3]) este destul de plauzibilă: potrivit acestei explicații, este vorba de acronimul format de inițialele prenumelor soțiilor celor cinci chimiști de la DuPont de Nemours care au colaborat la inventarea textilei, și anume : Nancy, Yvonne, Louella, Olivia și Nina.

Nailonul este un material termoplastic mătăsos, folosit pentru prima dată la fabricarea periuțelor de dinți (1938), apoi la ciorapi de damă (1940). Actualmente este folosit la fabricarea hainelor, a frânghiilor, a periilor, a corzilor de instrumente muzicale etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosit în loc de mătase la confecționarea parașutelor.

• 1938: Este inaugurată, la Târgu Jiu, "Coloana fără sfârșit", celebra sculptură a lui Constantin Brâncuși.

Propunerea de a ridica acest ansamblu i-a fost adresata marelui sculptor in 1935, cand Liga nationala a femeilor din judetul Gorj, prezidata de Aretia G.Tatarascu, i-a solicitat sa inalte la Targu Jiu o “Coloana” in memoria eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial.

 Brancusi a acceptat propunerea si spre sfarsitul anului s-a intors de la Paris, ocazie cu care a deschis prima sa expozitie personala in tara natala.

Un an mai tarziu i-a prezentat Aretiei Tatarascu planurile pentru monumentul cerut. In 1937, aflat la Tirgu Jiu, a inceput sa lucreze la definitivarea “Coloanei fara sfarsit” si a mers in carierele de la Pietroasa, Banpotoc, Baciu si Ruschita ca sa aleaga piatra pentru “Poarta Sarutului”.

Dupa ce materialul a fost ales, in septembrie s-a apucat de finalizarea ansamblului, iar in noiembrie arhitectul peisagist Frederic Rebhuhn a reamenajat gradina publica a orasului pentru amplasarea monumentelor.

Astfel, a fost trasată aleea care leaga “Masa Tacerii” de “Poarta Sarutului” in prelungirea “Căii eroilor” si a fostului “Târg al fânului”, unde a fost ridicata “Coloana fără sfârsit”.

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat în 1999) , spunea că l-a cunoscut pe Brâncuși, tatăl său Matei Stoicoiu fiind coleg cu Brâncuși în clasele primare. El spunea că adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși sunt de fapt:

„Masa Apostolilor Neamului”, ” Monumentul  Intregirii Neamului” și „Coloana Sacrificiului Infinit”.

Masa apostolilor are 12 scaune, semnificând apostolii și o masă semnificând Isus care i-a adus împreună, Monumentul  Întregirii neamului (Poarta Reîntregirii) are două coloane segmentate fiecare în patru părți egale, adica cele 8 regiuni unite in partea de sus cu o grinda transversala, Regatul României care le-a unit la 1918.

 Coloana Sacrificiului infinit dat de eroii români pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcătuită coloana reprezintă anul când România a intrat în Primul Război Mondial și se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv.

Ea  avut ca model un monument funerar gorjean și are 16 module și jumătate semnificând vara lui 1916, când Regatul României a intrat în Marele Război pentru reîntregirea neamului.

Ceremonia de inaugurare a ansamblului sculptural din Targu Jiu a avut loc in prezenta lui Brancusi, slujba solemna fiind oficiata de 16 preoti.

 Brâncuși a fost un sculptor simbolist, iar comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși  operelor lui, afirma doctorul Traian Stoicoiu.

• 1945: Este arestat industriasul german  Ferdinand Porsche.

Dupa victoria Aliatilor in Al Doilea Razboi Mondial, Ferdinand Porsche, ca si alti industriasi germani, dar si de alte nationalitati care au contribuit la efortul de razboi al Germaniei naziste , cum ar fi Louis Renault, a fost cercetat pentru crime de razboi si arestat in aceasta zi de catre oficialii armatei SUA, si a fost trimis in Franta unde a stat timp de doi ani.

In acest timp Aliatii au aprobat continuarea programului Volkswagen, iar acesta a devenit cea mai de succes companie producatoare de automobile.

Dupa eliberarea sa, Ferdinand Porsche e revenit la pasiunea sa pentru automobile si a realizat in anul 1948 modelul Porsche 356,  impreuna cu fiul sau Ferry Porsche.

In anul 1951 Ferdinand Porsche a suferit un atac de cord si a murit, dar fiul sau Ferry a continuat pasiunea tatalui sau de a crea automobile si a realizat legendara masina Porsche 911 in 1963.

Să aveți o zi frumoasă!