14 Noiembrie

Este a 318-a zi a anului. 
Au mai rămas 47 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 10 m și apune la 16 h 50 m. 

Citatul zilei

“Ceea ce experienţa şi istoria ne învaţă e aceasta – faptul că naţiunile şi guvernele n-au învăţat niciodată nimic din istorie şi nici n-au acţionat conform unor lecţii pe care le-ar fi putut extrage din aceasta.” (Friedrich Hegel, filozof german, n. 27 august 1770 - d. 14 noiembrie 1831)

 Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului

„Acţionează de azi, pentru sănătatea ta de mâine!”

Ziua Mondială a Diabetului a devenit zi oficială şi a fost trecută în Rezoluţia 61/225 a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 2006.

Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Diabetului, are loc in fiecare an pe 14 noiembrie. Data a fost special aleasa pentru ca este ziua de nastere a lui Frederick Banting, care impreuna cu Charles Best sunt cercetatorii care au descoperit insulina.

Tema pentru ediţia din 2018 a Zilei mondiale de luptă împotriva diabetului zaharat este ''Diabetul priveşte fiecare familie" ("Diabetes concerns every family"). După cum explică noul preşedinte al Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Romulus Timar, "tema abordată pentru 2018-2019 de IDF arată că diabetul priveşte nu doar persoana cu diabet sau medicul, ci priveşte fiecare familie din cauza incidenţei şi problematicii acestei afecţiuni. Eu traduc această temă şi printr-o abordare 360° pe care trebuie să o avem în diabet".

Conform IDF, la nivel mondial peste 425 milioane de persoane trăiesc cu diabet zaharat, număr ce se estimează că va ajunge la 629 milioane până în 2045. Cele mai multe dintre aceste cazuri sunt reprezentate de diabetul de tip 2, care este în mare măsură prevenit prin activitatea fizică regulată, o dietă sănătoasă şi echilibrată şi promovarea unui mediu sănătos de viaţă. Familia joacă un rol cheie în prevenţie prin oferirea educaţiei, a resurselor şi mediului pentru un stil de viaţă sănătos. Toate familiile sunt potenţial afectate de diabet şi astfel conştientizarea semnelor, simptomelor şi factorilor de risc pentru toate tipurile de diabet este vitală. Totuşi, mai puţin de 1 din 4 membri ai familiei au acces la programe de educaţie pentru diabet, astfel încât este esenţial ca educaţia şi sprijinul pentru diabet să fie accesibile tuturor persoanelor cu diabet zaharat şi familiilor acestora.

Pentru a marca Ziua mondială de luptă împotriva diabetului zaharat, în intervalul 10-14 noiembrie 2018 se desfăşoară a XI-a ediţie a Campaniei naţionale "Controlează-ţi diabetul". Cu acest prilej, Romulus Timar a arătat că în regiunea de Nord-Est a României prevalenţa diabetului este cu 6,7% mai mare decât media naţională. 

 

Tema campaniei  este Familia şi Diabetul  si a fost aleasă o perioadă de doi ani pentru o aliniere a campaniei la planul strategic actual al IDF şi pentru a facilita planificarea, realizarea, promovarea şi participarea. Scopul campaniei pe perioada celor doi ani, este:

• creşterea constientizării despre impactul pe care îl are diabetul asupra familiei şi reţeaua de sprijin pentru cei afectaţi;
• promovarea rolului familiei în managementul, ingrijirea, prevenirea bolii şi educatia privind diabetul.

Diabetul este o boală cronica şi care, netrată, poate duce la complicaţii grave şi chiar deces.  A avea diabet este dificil. Educaţia pentru sănătate este foarte importantă pentru aceşti pacienţi, atât în controlul şi monitorizarea bolii, cât şi în prevenirea sau amânarea complicaţiilor.  Pentru tratamentul şi managementul bolii, aceşti bolnavi trebuie să ia decizii importante toată viaţa: să îşi măsoare zilnic nivelul glicemiei, să ia medicamente, să facă exerciţii fizice cu regularitate, să îşi ajusteze dieta şi să îşi schimbe obiceiurile alimentare. Mai mult, bolnavii diabetici trebuie să facă faţă tuturor complicaţilor bolii, prin importante ajustări în plan psihologic.
Familiile joacă un rol-cheie în abordarea factorilor modificabili de risc pentru diabetul tip 2 şi e nevoie să beneficieze de educaţia, resursele şi mediul necesare unui stil de viaţă sănătos. Atunci când o familie mănâncă împreună mese sănătoase si face exercitii fizice, toţi membrii familiei beneficiază şi încurajează comportamente care ar putea ajuta la prevenirea diabetului de tip 2 în familie.
Depistarea diabetului implică şi familia. Unul din două persoane cu diabet zaharat este nediagnosticat. Diagnosticul precoce şi tratamentul sunt esenţiale pentru a ajuta la prevenirea sau întârzierea complicaţiilor care ameninţă viaţa. Dacă diabetul zaharat de tip 1 nu este depistat precoce, poate duce la dizabilităţi grave sau deces.

Diabetul preocupă fiecare familie:
Mai mult de 425 milioane de persoane trăiesc în prezent cu diabet.
1 din 2 persoane, care trăiesc cu diabet tip 2, nu e diagnosticată.
Diabetul poate fi costisitor pentru persoană şi familie
Mai puţin de 1 din 4 membri ai familiei au acces la programele de educaţie pentru diabet.

        Mesajele cheie arata ca:

1 din 11 adulţi are diabet (425 milioane)
1 din 2 adulţi cu diabet nu e diagnosticat (212 milioane)
12% din cheltuielile globale pentru sănătate sunt pentru diabet (727 miliarde$)
1 din 6 naşteri este afectată de hiperglicemia în sarcină
Trei pătrimi din persoanele cu diabet trăiesc în ţări slab şi mediu dezvoltate
Mai mult de 1 milion copii şi adolescenţi au diabet tip 1
Două-treimi din persoanele cu diabet trăiesc în zone urbane (279 milioane)
Două-treimi din persoanele cu diabet sunt la vârsta activă de muncă (327 milioane)
În anul 2017, în România, la o populaţie adultă de 14.382.000 erau înregistrate 1.785.300 cazuri de diabet la adulţi cu vârste între 20 şi 79 de ani, cu o prevalenţă de 12,4%; numărul va scădea la 1.246.000 în 2045.
 

 NOTĂ: De fapt descoperitorul insulinei este medicul român Nicolae Paulescu (1869-1931); acesta a publicat, în august 1921, rezultatele cercetărilor sale privind insulina; abia peste 50 de ani va fi recunoscută prioritatea lui Paulescu în descoperirea insulinei faţă de canadianul Frederick G. Banting şi scoţianul John J. R. Macleod, care au anunţat descoperirea insulinei în decembrie 1921 şi pentru care au luat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1923.

Campania are ca logo cercul albastru, care a fost adoptat în 2007, după adoptarea rezoluţiei ONU privind diabetul. Cercul albastru este simbolul global de conştientizare a diabetului zaharat şi semnifică unitatea comunităţii de diabet la nivel mondial, ca răspuns la epidemia globală.

La nivel mondial, în anul 2015 decesele cauzate de diabet au atins cifra de 5 milioane de persone, depăşind decesele cauzate de HIV/SIDA (1,5 milioane), tuberculoză (1,5 milioane) şi malarie (0,6 milioane).

Complicaţiile diabetului zaharat sunt devastatoare, afectând diferite organe: ochi, rinichi, inimă şi vasele sangvine.

Conform ultimelor statistici, la nivel mondial o persoană din 11 suferă de aceasta boală şi se estimează ca numărul perosoanelor cu diabet să crească în următorii ani.

În România, numărul estimat al persoanelor cu diabet este de 1.752.000 reprezentând 11,6% din populaţia ţării. Dintre acestea, aproximativ 400.000 de persoane nu ştiu că au diabet, deoarece este o boală silenţioasă şi glicemia crescută nu este dureroasă.

Din acest motiv, screening-ul în diabet este foarte important, având ca scop depistarea persoanelor care suferă de această boală şi efortul de a scădea riscul de a dezvolta complicaţii.

Cercul albastru reprezintă simbolul global al diabetului. De ziua mondială dedicată acestei afecţiuni, sunt iluminate în albastru mai mult de 900 de monumente şi clădiri din 83 de ţări.

În data de 14 noiembrie în întreaga lume se poartă o singură culoare: albastrul – ca simbol al luptei împotriva uneia dintre cele mai mari probleme de sănătate a secolului nostru: diabetul.

Medicii spun că boala poate fi prevenită printr-o alimentaţie sănătoasă şi prin mişcare. Potrivit specialiştilor în diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, adoptarea unei diete variate şi echilibrate caloric poate ţine la distanţă această afecţiune complexă. Astfel, este încurajată o alimentaţie bogată în legume, fructe proaspete, cereale integrale, peşte şi nuci.

Diabetul zaharat este caracterizat printr-o creştere cronică a glicemiei, asociată cu un risc crescut pentru diverse boli şi complicaţii severe. Se deosebesc două tipuri de diabet zaharat. Tipul 1 are la bază absenţa insulinei ca urmare a distrugerii celulelor producătoare de insulină (celule beta). Aceste celule aparţin pancreasului, formând insulele pancreatice. Incidenţa maximă este observată la copii între 11 şi 13 ani. De aceea, tipul 1 de diabet zaharat a fost numit şi diabet juvenil. În patogeneza diabetului zaharat de tip 2 sunt implicaţi atât factori ereditari cât şi factori neereditari.Tipul 2 de diabet zaharat constǎ într-o sensibilitate scăzută a celulelor organismului la insulinǎ. Acesta apare cu precǎdere dupǎ 40 de ani, motiv pentru care în trecut a fost numit ‘diabet de vârstǎ’. Factorii declanşatori sunt alimentaţia bogatǎ în grǎsimi, obezitatea şi sedentarismul.

Reguli privind modul în care ne alimentăm sănătos:

Se mănâncã încet, având timp suficient, fără stres, fără întreruperi, într-o atmosferã de calm, linişte

Cu 15-20 de minute înainte de masa principalã, consumă o salatã sau un mic aperitiv

Se mănâncã pe săturate, dar nu mai mult

Se mănâncã la ore fixe

Nu se “sare” peste mese şi nici nu se înlocuieşte masa cu o felie de pâine cu unt

Nu se mănâncã cu lăcomie, iar porţiile moderate

Se mestecã mult şi bine

Seara, înainte de culcare se recomandă o cană cu lapte cald, eventual îndulcit cu miere de albine, sau o cană cu ceai din plante medicinale (tei, muşeţel)

Nu se beau lichide în timpul meselor

Dupã ora 17 nu se consumã mese îmbelşugate, cu 2 ore înainte de culcare nu se mănâncã

Împărţirea celor 3 mese principale în cantităţi mai mici, în 5-6 mese pe zi

Se mănâncã atunci când apare senzaţia de foame.

Mesaj către populație: de Ziua Mondială a Diabetului, Direcția de Sănătate Publică vă recomandă să faceți mișcare cel puțin 30 de minute pe zi, să mânancați sănătos și să vă faceți un controlul de rutină. Ține de voi să stați cât mai departe de diabet!

Ziua Dobrogei

Pe 14 noiembrie se împlinesc 138 de ani de când Dobrogea s-a reîntregit cu România, în urma Războiului de Independenţă dintre anii 1877-1878.

„Aici în Dobrogea s-a plămădit întâia oară amestecul romano-dac; aici este leagănul poporului românesc, cu mulţi ani înainte de biruinţa împăratului Traian împotriva regelui Decebal.”

În Proclamaţia către dobrogeni, viitorul rege Carol I spunea:

 “Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi o cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii.(..)”(sursa www.cimec.ro).  Mesajul Domnitorului către dobrogeni se încheia aşa: “Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.”

Iată ce ne spune despre această altă “Mică Unire”, cercetător ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc, şeful Muzeului “Callatis” din cadrul Complexului Cultural Mangalia: “Pentru dobrogeni, ziua de 14 noiembrie este o zi specială: este ziua în care, în anul 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie - iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei.  De ce drept istoric? Pentru că Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti, îşi întinsese stăpânirea, la sfârşitul secolului al XIV-lea, până la Marea Neagră. După moartea sa, Dobrogea a intrat în componenţa Imperiului otoman, însă teritoriul ei nu a fost integrat total structurilor noului stăpân. Până în secolul al XVIII-lea, ea nu a fost decât o provincie de margine a imperiului. Populaţia românească a continuat să vieţuiască atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Sunt opinii conform cărora Vlad Tepeş şi Mihai Viteazul au stăpânit şi ei părţi din Dobrogea, pentru scurte perioade de timp. (...)

În anii 1877 – 1878, s-a desfăşurat conflictul militar dintre Imperiul ţarist şi Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Ţărilor Balcanice. România a intrat în acest război pentru a-şi cuceri, pe câmpul de luptă, independenţa proclamată în ziua de 9 mai 1877. La Congresul de pace de la Berlin, desfăşurat în perioada 13 iunie - 13 iulie 1878, a fost recunoscută independenţa României, dar în mod condiţionat. Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad şi Ismail.”

Încă din luna octombrie au început pregătirile pentru unire “când a fost promulgată şi o lege pentru reintegrarea Dobrogei. În ziua de 10 noiembrie, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniştri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei şi pentru primele organizări.”

Apoi s-a intrat pe făgaşul care ducea la momentul sublim. “În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I şi prim-ministrul Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziţii pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, Domnitorul a elaborat o proclamaţie către locuitorii Dobrogei şi un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile şi modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român. N. Catargiu a fost desemnat responsabil cu trecerea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră în stăpânire românească.

În dimineaţa zilei de 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu (comandandul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea), prefectul judeţului, primarul Brăilei şi consilieri locali, precum şi numeroşi cetăţeni ai oraşului.”

Au avut loc festivităţi, s-au ţinut multe discursuri, apoi s-a trecut la reconstruirea ţării.

“După festivităţi, oficialităţile, împreună cu Principele Carol I şi prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul Ştefan cel Mare şi au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinaţi de numeroşi dobrogeni, de etnii diferite: români, turci, tătari şi bulgari. De la Ghecet, Carol I s-a întors în capitală pentru a deschide întrunirea Corpurilor Legiuitoare, însă nu înaite de a ura “Drum bun!” trupelor militare, care plecau spre Măcin.  Autorităţile civile şi militare ale statului român au ajuns la Măcin, apoi la Babadag, după care, în ziua de 18 noiembrie, au intrat în Tulcea. În oraşul Constanţa au ajuns în ziua de 23 noiembrie 1878. Unirea Dobrogei cu România reprezintă a doua etapă în procesul de unire naţională a românilor. Prima a fost cea de la 24 ianuarie 1859, când Moldova s-a unit cu Muntenia, iar desăvârşirea unităţii naţionale a românilor urma să aibe loc peste patru decenii, la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918.”, adaugă Sorin Marcel Colesniuc.

O zi importantă a istoriei noastre şi, în acelaşi timp, dureroasă: Dobrogea a revenit la patria-mamă, în schimb, alte teritorii au fost smulse.

Sărbători religioase 

Ortodoxe

Sf. Ap. Filip; Sf. Ier. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului)

Greco-catolice

Sf. ap. Filip

Romano-catolice

Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.

Sfântul Apostol Filip

Sfântul Apostol Filip este pomenit în calendarul creștin ortodox la 14 noiembrie.

Este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, originar din cetatea Betsaida din Galileea. Sfântului Filip îi spune Mântuitorul: "Urmează-mi", după cum arată Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa (I, 43).

Sfântul Apostol Filip a urmat cu convingere această chemare, văzând în persoana lui Iisus pe Mesia cel așteptat de poporul evreu.

După Cinzecime, când apostolii au fost îmbrăcați cu putere de sus pentru a propovădui Evanghelia în lume, s-au tras la sorți locurile unde va merge fiecare apostol în misiunea de răspândire a credinței.

Sfântului Apostol Filip i-a revenit Frigia și Ieropole. A străbătut toată Asia Mică și, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Bartolomeu, au poposit împreună în Lidia, apoi în Ieropole. A îndurat mari suferințe și ispite pentru a face cunoscută vestea cea bună printre popoarele păgâne. A fost ucis la Ieropole, prin crucificare cu capul în jos.

Sfântul Ierarh Grigorie Palama

Astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfântul Grigorie Palama este prăznuit de două ori pe an: pe 14 noiembrie și în duminica a doua din Postul Mare.

S-a născut la Constantinopol, în 1296. La vârsta de 20 de ani, Sfântul Grigorie s-a călugărit la Mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Aici a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim (prăznuit la 11 iulie). A ajuns la Mănăstirea Sfântului Atanasie Athonitul și după trei ani s-a stabilit la Schitul Glossia.

În contextul controverselor teologice în jurul isihasmului, Sfântul Grigorie Palama a apărat Ortodoxia, fiind susținătorul teologiei energiilor necreate (1337-l368).

Sfântul Grigorie Palama a apărut în disputele teologice ca apărător al monahilor isihaști care practicau lucrarea trezviei și a rugăciunii neîncetate și vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaștilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om. Respingând distincția dintre ființă și energii în Dumnezeu, aceștia excludeau orice posibilitate de comuniune reala a omului cu Dumnezeu.

În 1347 Sfântul Grigorie a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului, făcând multe minuni și vindecând mulți bolnavi.

A trecut la cele veșnice la 14 noiembrie 1359. A fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moaștele Sfântului Grigorie Palama se păstrează la Tesalonic.

Începe Postul Crăciunului

Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului are 40 de zile, începând la data de 15 noiembrie şi se încheie pe 24 decembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie ( Sf. Filip); iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte, iar postul începe în miercurea sau vinerea respectivă ( aşa cum este cazul anul acesta – 2008).

Postul Crăciunului a fost rânduit de Biserică pentru pregătirea credincioşilor în vederea întâmpinării marelui Praznic al naşterii Domnului. El ne aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament şi de postul de 40 de zile al lui Moise, pe Muntele Sinai, înainte de a primi Legea Decalogului ( Cele 10 porunci), scrisă de Dumnezeu pe table de piatră.

Ca vechime, primele menţiuni legate de practicarea Postului Crăciunului provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi la fel şi acelaşi număr de zile. De exemplu, unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. Sinodul local din Constantinopol ţinut la anul 1166 ( sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Din punct de vedere al alimentaţiei, este un post mai uşor faţă de cel al Paştelui, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Astfel, pot fi mâncate preparate din peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică în perioada 21 noiembrie şi 20 decembrie inclusiv, pe 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, în zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă, precum 30 noiembrie ( Sf. Ap. Andrei), 4 decembrie ( Sf. Varvara), 5 decembrie ( Sf. Sava), 6 decembrie ( Sf. Nicolae), 9 decembrie ( Zămislirea Sfintei Fecioarei Maria), 18 decembrie ( Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie ( Sf. Ignatie Teoforul). În afară de dezlegare la peşte, în zilele menţionate pot fi consumate şi vin şi ulei. Abia după aceste 40 de zile de post şi rugăciune, creştinii se pot bucura pe deplin de Naşterea Domnului, de pe 25 decembrie.

Ultima zi a postului Crăciunului ( 24 decembrie) este numită şi ajunul Crăciunului şi este o zi în care se obişnuieşte a se ţine un post ceva mai aspru decât în celelalte zile.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1497: S-a terminat zidirea Bisericii "Înălțarea Domnului" de la Mănăstirea Neamț, monument ce definește stilul moldovenesc în arhitectura religioasă, stil constituit în epoca lui Ștefan cel Mare.

Biserica voievodala „Inaltarea Domnului”, a fost ctitorita de Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant intre anii 1485-1497, deoarece biserica domnitorului Petru Musat (1375-1391), fusese  grav avariata din cauza cutremurului din 1471. Aceasta biserica a fost printre ultimile ctitorii, iar marele voievod a dorit ca sa fie cea mai monumentala biserica atat din punct de vedere artistic, arhitectural, cat si ca dimensiuni.

Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamț, satul Mănăstirea Neamț, județul Neamț. Este cel mai mare și mai vechi așezământ monarhal din Moldova. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. În vara anului 1933, intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni. Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească (18000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

• 1765: S-a născut inventatorul american Robert Fulton, pionier în domeniul propulsiei cu aburi (m. 24.02.1815).

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

 A construit şi experimentat o serie de maşini şi prima navă, practic utilizabilă, acţionată de un motor cu aburi (“Clermont”/1807), cu care a călătorit de la New York la Albany, pe fluviul Hudson (m. 1815)

• 1832: A fost pus în circulație primul vagon de tramvai din America, la New York, având ca pasageri funcționari publici care parcurgeau distanța dintre Prince Street și Strada nr. 14. 

Tramvaiul era tras de cai. În Europa prima linie de tramvai cu cai a fost construită în anul 1854 în Franța, la Paris. În Anglia, în 1860, tramvaiul cu cai a fost introdus în orașul Birkenhead, iar în 1861 la Londra. 

La București, primele tramvaie de epocă trase de cai au apărut în 1872 și circulau pe ruta: Cimitirul Sfânta Vineri-Gara de Nord-Bariera Moșilor.

• 1840: S-a născut Claude Monet, pictor impresionist francez (d. 1926)

Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată - grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. 

În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.

“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”

Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.

Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.

Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.

• 1869: S-a născut  Iulia Haşdeu, poeta română, fiica scriitorului Bogdan Petriceicu Hașdeu (“Lacrimile copilăriei”,“Prinţesa Papillon”, “Domnişoara Maussade”); (d.29.09.1888).

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără scriitoare și intelectuală română, poetă de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după cum se pare) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.

In timpul scurtei sale vieti, Iulia a fost mai intai mandria familiei si apoi, mandria intelectualitatii romanesti.

La doi ani buchisea deja literele si invata limba franceza, la patru ani scria, iar un an mai tarziu compune deja primele poezii. Dupa ce invatatorii si-au dat seama ca fetita este mult deasupra colegilor ei in ceea ce priveste cunostintele, au facut o exceptie (in acea vreme, nu exista procedura de a absolvi mai multe clase deodata) si au lasat-o pe micuta Iulia sa isi sustina examenele de absolvire ale cursului primar. La acea data, avea doar opt ani, iar mirarea dascalilor ei era intretinuta si de faptul ca fizionomia nu-i reflecta nicidecum varsta, ajutand-o sa para si mai mica decat era in realitate. Intre timp, invata si limba engleza pana la stapanirea ei la acelasi nivel cu franceza. De altfel, aceasta din urma a ramas limba ei de suflet, preferata in redactarea scrisorilor catre tatal ei, dar mai ales in compunerea operei sale poetice. Mama sa ii impartaseste notiunile de baza ale limbii germane, iar aprofundarea continua sub supravegherea unei profesoare. La varsta de 11 ani absolvea gimnaziul Sf. Sava si apoi termina Conservatorul, sectia de canto si pian. 

La numai 16 ani, in 1886, se inscrie la Sorbona, devenind astfel, prima femeie din Romania care a studiat in aceasta prestigioasa universitate. Grandoarea acestui loc nu este de natura sa o sperie. In ciuda varstei fragede, Iulia reuseste sa isi uimeasca profesorii. . A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.

Doi ani mai tarziu apar primele semne ale tuberculozei, boala pe care Iulia se hotaraste sa o infrunte, scriindu-i tatalui ei intr-o epistola ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de doctorat, al carei subiect si-l alesese deja. Numai agravarea starii ei de sanatate a fost de natura sa o induplece sa paraseasca Parisul pentru Italia si Elvetia, locuri insorite, mai prietenoase cu plamanii ei deja afectati. In ciuda tratamentelor primite de la medici straini prestigiosi, starea tinerei paciente se degrada vazand cu ochii. In vara anului 1888, tatal ingrijorat o aduce la Bucuresti. Spre disperarea celui care era numit "batranul Hasdeu" (desi avea numai 50 de ani in momentul pierederii fiicei sale), nici tratamentele si nici aerul curat de la Agapia nu au mai fost de nici un folos. Pana in ultima clipa, batranul carturar Hasdeu a sperat intr-o minune. Un miracol ce nu avea sa mai vina niciodata…

Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. Poate fi considerată o poetă română de expresie franceză, pentru că cele mai multe texte le-a redactat în limba franceză. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri.

A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril, scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.

La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Hasdeu nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe. În prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu se confesează:

Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu).

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."

Se presupune că atât castelul de la Câmpina cât și cavoul Iuliei de la Cimitirul Bellu au fost construite după directivele riguroase ale spiritului defunctei transmise în cadrul unor ședințe de spiritism. Există manuscrise ale acestor ședințe de spiritism și scrisori ale Iuliei Hasdeu transmise după moartea sa către tatăl său prin intermediul unui medium.

• 1863 : S-a născut Leo Baekeland, chimist american de origine belgiană inventatorul bachelitei; (d. 1944).

El este considerat a fi părintele industriei de mase plastice . Baekeland s-a născut în Gent , Belgia , și a absolvit Universitatea din Gent , în 1882. În 1889 s-a stabilit în Statele Unite. În 1893 el a inventat Velox , prima lucrare fotografică care ar putea fi dezvoltate cu lumină artificială. A format o companie pentru fabricarea acestei lucrări , dar în 1899 a vândut-o companiei Eastman Kodak Company .

Cu banii a făcut din Velox , Leo Baekeland a început un studiu asupra rășinilor ce a dus la inventarea de bachelitei ( 1909 ) , primul material plastic cu aplicații pe scară largă .

Polimerul sintetic inventat de Baekeland era făcut din fenol şi formaldehidă. Şi-a împrumutat numele noului produs – bachelită – şi a înfiinţat o companie pentru comercializarea pulberii necesare pentru matriţarea produselor din bachelită.

Cercetatorul de origine belgiana Leo Baekeland este cel care descopera bachelita (materialul caruia ii da numele sau). In 1889, dupa ce obtine un doctorat in tara sa, acesta emigreaza in Statele Unite ale Americii (in urma voiajului de nunta), in speranta unor posibilitati de cariera mai bune. In anul 1907,  Baekeland, cercetator independent la acea vreme, descopera, din intamplare, substanta rezultata prin amestecarea acidului carbolic cu formaldehida. In momentul in care a incercat sa reincalzeasca respectivul compus rezultat, a descoperit, cu stupoare, ca acesta nu se topeste, indiferent de temperatura aplicata. La scurt timp dupa constatarea unei asemenea proprietati, Baekeland patenteaza noul material, ca de altfel si catalinul (un material asemanator, care a a juns sa se confunde cu primul) – bachelita – primul plastic complet sintetic. Datorita durabilitatii si aspectului placut, popularitatea noii rasini sintetice a crescut exponential, ajungand ca, in doar 15 ani, sa fie folosita extensiv – de la prize electrice, la intrerupatoare, si de la bijuterii, la bordul masinii Mercedes Benz. Gratie descoperirii care a  revolutionat lumea, doctorul Baekeland este privit astazi ca parintele industriei moderne a plasticului si a produselor din plastic.

Treptat, bachelita a putut fi produsa intr-un numar mare de culori (culoarea naturala fiind una foarte inchisa) – alb, maroniu, verde si rosu, partea interesanta venind din faptul ca, pe masura trecerii anilor,  si odata cu oxidarea, aceste culori capata alte tente, diferite de original. De cele mai multe ori, albul se va transforma in crem deschis, albastrul deschis capata o patina verde, iar rozul se transforma in  portocaliu.

Bachelita s-a bucurat de mare succes in perioada Art Deco, directie estetica dominanta in prima parte a secolului al XX-lea, cand bijuteriile fabricate din acest material erau extrem de cautate, pentru ca bachelita putea fi prelucrata destul de usor, dupa fantezia artistului, iar obiectele artistice erau accesibile ca pret. Valoarea bijuteriilor din bachelita a crescut odata cu vechimea lor, astazi piesele cele mai reusite putand fi achizitionate prin intermediul licitatiilor.

Proprietatile bachelitei

 In momentul in care acest material este incalzit, va declansa un miros specific, provenit din acidul carbolic care intra in alcatuirea sa. 

In cazul unor bijuterii din bachelita, mirosul poate fi emanat doar prin simpla frecare a obiectului cu degetul sau cu o bucata de lana. Prin ciocnirea a doua obiecte care au in compozitia lor bachelita, se va produce un zgomot specific, de joasa tonalitate, diferit de sunetul produs prin ciocnirea a doua obiecte din plastic. Singura asemanare cu plasticul obisnuit este densitatea similara. Bachelita nu poate fi remodelata termic, de aceea, daca vei incinge un ac la flacara, in momentul in care acesta intra in contact cu un obiect din bachelita, acul nu va putea patrunde, ci va lasa doar un mic semn de culoare mai inchisa. Testul acesta se foloseste pentru evaluarea materialului din care sunt fabricate bijuteriile. Durabilitatea este data de amestecul de formaldehida si acid carbolic si remodelarea bachelitei nu este indicata din cauza faptului ca este un proces foarte toxic, necesitand echipamente speciale de protectie.

Bachelita este un material polivalent, renume castigat pe buna dreptate. Printre primele intrebuintari ale acestui material se numara carcasele de radiouri, de telefoane, manerele pentru tigai si pentru vase de gatit, cutiile televizoarelor vechi, unele jucarii si chiar sicrie (cum se intampla in urma cu 50-60 de ani).

In anul 1927, patentul pentru fabricarea bachelitei expira, fiind cumparat de catre corporatia “Catalin” (cea care a fabricat aproximativ 70% din totalul rasinilor fenolice care exista astazi), aceasta incepand productia pe scara larga a materialului, dar sub denumirea “catalin”.

 In perioada marii crize economice din anii ’30 – ’40, bachelita catalin a devenit “vedeta” magazinelor de bijuterii, pentru “lumea buna”, care trecea (si ea) prin dificultati de ordin financiar. Diamantele Tiffany si bijuteriile Cartier nu mai prezentau interes, din cauza preturilor, trecand pe locul secund. Catalinul, ieftin si extrem de versatil, imita perfect diamante, perle si chiar fildesul, motiv pentru care, in scurt timp, cucereste piata bijuteriilor, prin culorile sale vii, la indemana tuturor, bogati sau saraci.

In anul 1942, compania opreste productia bachelitei pentru bijuterii, pentru a se ocupa de nevoile militare ale natiunii, dar, din nefericire, pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sunt inventate alte tipuri de materiale – fibra de sticla, vinilul si acrilicul, mult mai usor de modelat, catalinul fiind scos din productie. Astazi, acest material a ramas doar o pasiune pentru colectionari (costurile de productie fiind foarte mari, comparativ cu alte produse), desi o exceptie notabila, in declinul generalizat, este folosirea bachelitei la fabricarea unor componente de mare precizie sau care trebuie sa fie foarte rezistente, precum cilindrii discurilor de frana, manerele de soba, prizele electrice, bilele de biliard (altadata fabricate din ivoar/fildes) etc. Cei interesati de astfel de produse trebuie sa stie ca termenul bachelita se foloseste astazi mai putin, in comert, fiind inlocuit, de exemplu, cu “micarta” (referindu-se insa la acelasi material).

• 1878: Dobrogea redevine parte a României după Războiul de Independență.

S-au împlinit 138 de ani de când Dobrogea s-a reunit cu România, în timpul regelui Carol I. Dobrogea a revenit ţării noastre în urma Războiului de Independenţă dintre anii 1877-1878 (sau războiul ruso-turc).

Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie - iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei. Pacea venea după războiul purtat între anii 1877 şi 1878 înte Imperiul ţarist şi Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Ţărilor Balcanice.

Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană.

Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane de facto de mai mult timp, și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman. După aproape cinci secole de dominație otomană (1396–1878), statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei, între Dunăre și Munții Balcani (cu excepția Dobrogei de Nord dată României) și cu regiunea Sofiei, care a devenit noua capitală. Congresul de la Berlin, din 1878, a permis, de asemnea, Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina și Regatului Unit să primească Cipru, în timp ce Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei și regiunea orașului Kars.

• 1889: Ziarista americană Nellie Bly a pornit în tentativa sa reușită de a realiza ocolul Pământului în 80 de zile, pentru a verifica veridicitatea romanului lui Jules Verne.

Nellie Bly (n. 5 mai 1864, Cochrans Mills, Pennsylvania, SUA – d. 27 ianuarie 1922, New York, New York, SUA) a fost pseudonimul jurnalistei americane Elizabeth Jane Cochran. Ea a rămas celebră pentru două realizări: un ocol al Pământului similar celui făcut în romanul lui Jules Verne de personajul Phileas Fogg, și un expozeu în care s-a prefăcut nebună pentru a studia din interior un ospiciu. Ea a fost și industriașă și a activat în organizații de caritate.

• 1910: Aviatorul Eugene Ely a realizat prima decolare reușită a unui avion de pe un vas.

A decolat cu un avion cu elice propulsoare Curtiss de pe o platformă temporară ridicată peste prova crucișătorului ușor USS Birmingham. Imediat ce a terminat de parcurs platforma de 25 m lungime, aeroplanul a început să cadă, iar roțile au atins apa; după aceea, s-a ridicat. 

Aviatorul a aterizat rapid pe o plajă în loc să facă o tură a portului și să aterizeze la Norfolk Navy Yard, așa cum se stabilise. În urma acestui zbor, Ely a fost făcut locotenent al Gărzii Naționale din California devenind primul rezervist care efectuează un astfel de zbor.

• 1914: Apare primul Dodge

In aceasta zi John si Horace Dodge au terminat primul lor automobil Dodge, cunoscut ca "Old Betsy". In aceeasi zi, fratii Dodge au facut un test-drive rapid pe strazile din Detroit, Michigan vehiculul fiind livrat apoi unui client din Tennessee.

John si Horace si-au inceput afacerile ca producatori de biciclete in 1897, in industria auto intrand pentru prima data in 1901, ca producatori de piese. Ei construiau motoare pentru Ramson Olds si Henry Ford, iar in 1910 Dodge Brothers Company era cel mai mare producator de piese din Statele Unite.

In 1914, indraznetii frati Dodge, au fondat Dodge Motors Car Company si au inceput sa lucreze la primul lor automobil in fabrica din Hamtramk.

Automobilele Dodge au devenit celebre pentru calitatea si robustetea lor, iar in 1919 fratii Dodge erau printre cei ai bogati din America.

La inceputul anului 1920, cand doar terminase lucrul la vila sa de 110 camere, in Grosse Point, Michigan, John s-a imbolnavit de probleme resiratorii si a murit. Horace care avea si el probleme cronice la un plaman, a murit de pneumonie in Decembrie, acelasi an.

Compania a fost mai tarziu vanduta unei banci din New York, iar in 1928, Chrysler Corporation a cumparat numele Dodge, fabricile si marea retea de dealeri Dodge.

Sub conducerea lui Chrysler Dodge a devenit un producator important de autoturisme si camioane, foarte bine comercializate pentru robustetea lor, iar astazi Dodge vinde o gama foarte larga de automobile.

• 1922: Prima emisiune radiofonică a postului BBC.

The British Broadcasting Company (cum a fost denumit iniţial BBC-ul), a fost transmisă, cu autorizaţia Guvernului britanic, în octombrie 1922, cu sprijinul unui grup de şase mari fabricanţi de echipamente fără fir, între care pionierul radiofoniei Guglielmo Marconi; emisia zilnică a programelor BBC a început, din studioul de la Londra al lui Marconi, şi a fost urmată, a doua zi, de emisiuni de la Birmingham şi Manchester; în următoarele luni reţeaua de emiţătoare s-a extins, în 1925 BBC-ul putând fi ascultat în cea mai mare parte a teritoriului Regatului Unit; primul director general a fost John Reith; la început BBC-ul a avut 4 angajaţi şi a fost finanţat printr-o taxă de abonament de 10 şilingi, plătită la poştă de toţi deţinătorii de receptoare radio; taxa era suplimentată din redevenţe pentru vânzările de aparate de radio; în 1962 compania a fost dizolvată şi s-a format, printr-o Cartă regală, The British Broadcasting Corporation.

The British Broadcasting Corporation (Corporația Britanică de radiodifuzare), acronim frecvent utilizat, BBC, este una din cele mai mari companii de televiziune din lume și cea mai importantă companie de televiziune britanică, finanțată din bani publici. BBC World Service (sau BBC WS) transmite în 33 de limbi, după cum urmeză: albaneză, arabă, azeră, bengali, birmaneză, engleză pentru Caraibe, cantoneză, franceză pentru Africa, hausa, hindi, indoneziană, kinyarwanda/kirundi, kirkiză, macedoneană, mandarină, nepaleză, pashto, persană, portugheză (pentru Brazilia), română, rusă, sârbă, sinhaleză, somaleză, spaniolă pentru America latină, swahili, tamilă, turcă, ucraineană, urdu, uzbecă și vietnameză.

Radio BBC WS poate fi ascultat pe unde scurte, pe FM în 154 de capitale ale lumii, iar o selecție de programe este preluată de aproape 2.000 de posturi FM și de unde medii în toată lumea. Redacția în limba română a BBC WS și-a început transmisiile la 15 septembrie 1939. La data de 25 iunie 2008, BBC World Service a decis să închidă redacția sa în limba română. Se așteaptă ca Radio BBC România, care în prezent transmite aproape 4 ore pe zi și realizează o pagină de internet proprie, să-și înceteze emisia la 1 august 2008, după 68 de ani de activitate neîntreruptă.

Decizia survine în urma unei reevaluări a structurii BBC WS din perspectiva bugetului instituției, stabilit în acord cu guvernul britanic în octombrie 2007, pentru anii 2008 – 2011. Cele 4 frecvențe FM ale BBC din România și cea din Republica Moldova, care au difuzat și programe în limba română, vor continua să transmită exclusiv programe în limba engleză în România și în engleză, rusă și ucraineană în Republica Moldova, în măsura în care autoritățile media o vor permite.

Redacția în limba română este ultima din BBC World Service într-o limbă alta decât limba engleză, care a transmis într-o țară membră a Uniunii Europene.

• 1962: Se abolește statutul Eritreei ca stat federal, ea devenind până la dobândirea independenței în 1993 o simplă provinicie a Etiopiei.

Eritreea (nume oficial Statul Eritreea/ Hagere Ertra) este un stat în partea de nord – est a Africii, mărginit de Sudan (605 km) la nord și nord-vest, Etiopia (912 km) la sud și vest, Djibouti (113 km) la sud-est și Marea Roșie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak și insulele Hanish din Marea Roșie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană și britanică, Eritreea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut că urmare un lung război de eliberare care a culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei și cel mai mare oraș este Asmara.

• 1963: A apărut o nouă insulă, numită Surtsey.

Surtsey (în islandeză Insula lui Surtr) este o insulă vulcanică situată la sud-sud-vest de coasta sudică a Islandei. Având coordonatele 63.303°N 20.6047°V este de asemenea punctul cel mai sudic al Islandei. Insula a fost formată ca rezultat al unei erupții vulcanice care a început la 130 metri sub nivelul mării și a atins suprafața oceanului la 14 noiembrie 1963. 

Erupția a durat până la 5 iunie 1967, când insula a atins suprafața sa maximă de 2,7 km2. De atunci, eroziunea provocată de vânturi și valuri a cauzat diminuarea continuă a suprafeței sale, care era, conform unei determinări din anul 2002, de circa 1,4 km2

• 1969: A fost înființată la București Academia de Științe Agricole și Silvice.

La această dată a avut loc şedinţa de constituire a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), instituţie, a cărei menire era de a concentra forţele de creaţie ştiinţifică care să cooordoneze activitatea ştiinţifică de pe întreg cuprinsul ţării, valorificarea eficientă a rezultatelor cercetării şi de a răspunde de organizarea producerii de sămânţă, material săditor, animale de prăsilă, seruri şi vaccinuri de uz veterinar, necesare agriculturii; în anul 1992, prin H.G. nr. 141, publicat în Monitorul Oficial nr. 60 din 7.04 Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, i s-a atribuit numele savantului român Gheorghe Ionescu-Şişeşti, devenind Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”

• 1969: A fost lansată naveta spațială Apollo 12, avându-i la bord pe cosmonauții Charles Conrad Jr., Richard F. Gordon Jr. și Alan L. Bean;

Planul de misiune era o aterizare în zona Oceanus Procellarum (Oceanul furtunilor). Lansarea a avut loc la Kennedy Space Center din Florida. Modulul lunar Apollo 12 a avut o aterizare precisă pe suprafaţa Lunii la data de 19 noiembrie 1969. Misiunea Apollo 12 oferit prima ocazie de a studia Luna în detaliu pe o rază de 0.5 km de la locul de debarcare. Activităţile de suprafaţa Lunii au fost efectuate în esenţă întocmai planului şi în termenele alocate. La trei ore după debarcare, echipajul a început pregătirile pentru ieşire şi prima traversare pe suprafaţa Lunii. În cele două perioade de activităţi extravehiculare, cu o durată totală de 7,5 ore, astronauţii au primit sarcini foarte specifice pentru a-şi completa misiunea. Printre acestea au fost cele de a colecta mostre lunare, de a implementa mai multe experimente, şi de a examina şi fotografia suprafaţa lunară.

• 1987: Revolta de la Brașov

Au loc primele proteste la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu din Brașov.

Revolta de la Brașov din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Deși revolta de la Brașov nu a condus în mod direct la Revoluția din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu și încrederea pe care acesta o avea în sindicatele comuniste. Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea „inabilitatea lui Ceaușescu de a detecta semnalele de alarmă date de tensiunile crescânde în sânul muncitorilor, acesta continuând orbește cu aceleași măsuri economice, aparent indiferent față de consecințele lor”. Prin urmare, revolta de la Brașov a subliniat nemulțumirea tot mai mare în rândul clasei muncitoare împotriva regimului Ceaușescu; In addition, ea a prefigurat mișcarea populară care va doborî sistemul comunist din România. Brașovul a cunoscut din nou revolta în decembrie 1989, când românii au alungat definitiv regimul Ceaușescu și l-au executat pe acesta. După 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al României, s-a deplasat la Brașov și s-a întâlnit la primăria orașului cu foștii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetați în 1987, Gheorghe Robu le-a declarat: „Băieți, i-am găsit pe toți cei care v-au anchetat în noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Român de Informații, la Armată și la Ministerul de Interne. Am înaintat câte un dosar domnului Ursu, domnului Stănculescu și domnului Măgureanu. Să-și facă ordine în ministere și eu îmi voi face ordine la mine în minister.” Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat și condamnat pentru abuzurile comise în acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre torționari au ocupat sau continuă să ocupe funcții influente în aparatul administrativ sau legislativ al statului.

Să aveți o zi frumoasă!