25 Decembrie

Este a 359-a zi a anului.

Au mai rămas 6 zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 7 h 50 m și apune la 16 h 41 m.

Citatul zilei

„Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.” (Monseniorul Vladimir Ghika, prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român, biritual: latin și bizantin, nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei.)

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Toată lumea creştină sărbătoreşte Naşterea Domnului la 25 decembrie, chiar dacă, conform cercetătorilor, aceasta nu ar fi data reală a naşterii lui Iisus Hristos. Astfel,conform celor mai recente cercetări, s-a stabilit nu doar că ziua de 25 decembrie nu este cea corectă, ci și anul nașterii nu ar fi cel corect, aceasta conform unor complicate calcule astronomice. De-a lungul timpului, mulți cercetători fie ei clerici sau laici au încercat să răspundă la această întrebare. Când s-a născut Iisus Hristos? Și cu toate că există chiar în Evanghelii, cel puţin două dovezi care spun clar că naşterea lui Iisus nu s-a petrecut iarna, totuși nu s-a putut stabili o dată exactă la acest eveniment. Astfel, în Evanghelia după Luca în capitolul 2, versetele 7 și 8 se spune că: „la acea vreme, păstorii erau pe câmp, păzindu-şi turmele pe timpul nopţii“. Ori în aceste condiții este total exclus faptul ca păstorii să fie pe câmp iarna, într-o zonă precum Iudeea, unde vremea este foarte rece în această perioadă a anului. Tot în Evanghelie se spune că Iosif şi Maria au pornit spre Bethleem pentru recensământul ordonat de împăratul Cezar Augustus, însa din istorie știm că tot din cauza vremii reci, dar şi a drumurilor impracticabile din acea perioada a anului, romanii nu organizau astfel de recensăminte iarna. O altă teorie pleacă de la datele din Evanghelia după Matei şi formulează premiza că „Steaua din Bethleem“ era de fapt, conjuncţia planetelor Venus şi Jupiter, iar cercetările ulterioare au arătat ca acest lucru s-a întâmplat pe 17 iunie, anul 2 î.Hr. ori această data iarăși nu corespunde cu datele Bibliei. Dar oricare ar fi data adevărată, sărbătoarea Nașterii Domnului rămâne un moment de bucurie pentru toată lumea creștină.

Superstiții de Crăciun

Încă din Ajunul Crăciunului, pe înserat, în multe sate şi oraşe din ţară începe colindatul, formă străveche de vestire a Naşterii Mântuitorului Iisus, care deschide ciclul celor 12 zile sacre de la cumpăna dintre ani. Tradiţiile populare sunt respectate cu sfinţenie pe 25 decembrie, prima zi de Crăciun. Ştiri pe aceeaşi temă Mesajul Papei Francisc de sărbători: Crăciunul a fost luat ostatic de ... Obiceiuri ciudate de Crăciun în Ardeal. Cum se desfăşoară colinda în „... Evenimente care au marcat istoria, în prima zi de Crăciun. Nicolae Ce... Obiceiurile din bătrâni spun că în dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani. După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube. De asemenea, se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. “În cultura românească Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, Crăciun este un „om bătrân”, un „păstor bătrân cu barba de omăt”, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic. Sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă: „s-a născut înaintea tuturor sfinţilor”, este mai mare peste „ciobanii din satul unde s-a născut Hristos” şi altele”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Centrul pentru Promovarea Tradiţiei Ialomiţa. Se vesteşte naşterea pruncului Iisus Din seara Ajunului şi până în zilele Crăciunului, copiii merg la colindat: “Steaua”, “Craii”, “Viflaimul” sunt doar câteva dintre cântecele dedicate sărbătorii. Copiii merg pe la neamuri şi vecini, vestind prin cântecele lor naşterea Pruncului Iisus. Cele mai frecvente cântece de stea au conţinut religios: “Trei păstori se întâlniră”, “O, ce veste minunată”, “Steaua sus răsare”. “Darurile primite de copii – merele, covrigii, nucile sunt ofrande simbolice, cu semnificaţie creştină şi precreştină, exprimând sincretismul datinilor româneşti de la Crăciun. Covrigii şi colăceii sunt simbolul grâului, expresie a rodniciei – dintr-un bob se naşte un spic – dar este concomitent şi “trupul Domnului” din Sfânta împărtăşanie. Prin forma lor rotundă, alături de colacul de Crăciun, ei amintesc de forma discului solar, celebrat prin jertfe alimentare în credinţele precreştine legate de cultul Soarelui, aflat în criză cosmică la solstiţiul de iarnă. Nucile întruchipează, prin miezul lor, Crucea Domnului, iar merele amintesc de răscumpărarea păcatului originar, dar şi de perfecţiunea frumuseţii care învinge timpul”, explică Doină Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală. Craii umblă cu Steaua Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.

Lucruri mai puțin cunoscute despre Crăciun

La fiecare sfârşit de an, pe 25 decembrie, creştinii sărbătoresc Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos). Aproape toată lumea cunoaşte însemnătatea acestei sărbători şi obiceiurile locale, însă puţini cunosc detalii mai neobişnuite despre această sărbătoare.

Iată, în cele ce urmează, câteva informaţii despre Crăciun pe care o mare parte a oamenilor nu le cunosc:

1. Crăciunul nu a fost sărbătorit întotdeauna pe 25 decembrie. De exemplu, grecii celebrau Crăciunul pe 7 ianuarie. Data actuală, 25 decembrie, a fost proclamată oficial de Papa Julius I, în anul 350.

2. Denumirea prescurtată de “Xmas” provine tot de la greci, unde X era una dintre reprezentările lui IIsus Cristos (Christ).

3. Există tradiţia ca, în ajunul Crăciunului, Moş Crăciun să aducă tuturor cadouri, pe care să le lase sub bradul împodobit. Totuşi, cercetătorii americani au ţinut cu orice preţ să strice magia sărbătorilor cu calculele lor, arătând că, pentru a reuşi această performanţă, Moşul ar trebui să viziteze 822 de case pe secundă iar viteza lui Rudolf nu ar trebui să scadă sub 1.050 de kilometri pe secundă.

4. Moş Crăciun a existat în realitate. În secolul patru, pe actualul teritoriu al Turciei, a trăit episcopul Nikolas din Myra, care ulterior a fost sanctificat. Numele Santa Claus provine, după unii cercetători, din numele german al sfântului, Sankt Niklaus, iar după alţii, după denumirea olandeză a acestuia, Sinterklaas.

5. Potrivit legendei, tradiţia ciorapilor (la noi se folosesc ghetele) în care se primesc cadourile de Crăciun provine de la trei surori, care nu aveau zestre. Acestea au fost ajutate de Moş Crăciun (Nicolae), care a intrat pe horn şi le-a umplut ciorapii cu monede de aur.

6. Primele ornamente ale brazilor de Crăciun au fost merele. Tradiţia s-a schimbat, merele fiind înlocuite de lumini, la iniţiativa pastorului protestant Martin Luther (1483-1546), după ce acesta a avut o revelaţie, zărind stelele strălucitoare printre ramurile unui brad.

7. În Marea Britanie, de Crăciun se poartă coroane de hârtie. Originea acestui obicei provine de la străvechile Saturnalii romane.

8. Prima celebrare a Crăciunului în Marea Britanie a avut loc în anul 521, în localitatea York.

9. În condiţii naturale (deci nu în pepiniere) un brad are nevoie de cel puţin 15 ani pentru a putea ajunge la dimensiunea optimă pentru a putea împodobi casa de Crăciun.

10. O familie americană trimite, în medie, 28 de felicitări de Crăciun, acelaşi număr de felicitări fiind şi primite.

11. În Canada, Moş Crăciun are propriul să cod poştal, H0H 0H0 (HO HO HO )

12. Între anii 1647 şi 1660, Crăciunul a fost interzis de Parlamentul englez, la cererea liderului puritan Oliver Cromwell, care a considerat că a “petrece”într-o zi “sfântă” este imoral. Interdicţia a fost ridicată după ce Cromwell a pierdut puterea.

13. Celebra melodie “Jingle Bells” a fost compusă iniţial pentru altă sărbătoare importantă, Thanksgiving Day (Ziua Recunoştinţei), în 1857.

14. Norvegienii aveau credinţa că, de Crăciun, vrăjitoarele mergeau din casă în casă, în căutare de… mături. De aceea, în ajunul Crăciunului toate măturile erau ascunse iar bărbaţii ieşeau afară din casă şi trăgeau focuri de armă în aer, pentru a goni spiritele malefice.

15. Americanii sunt puţin plecaţi cu pluta sau îşi iubesc foarte mult animalele de companie: 56% dintre ei afirmă că îşi colindă întotdeauna animalul de companie.

16. În timpul sezonului de cumpărături de Crăciun, cardurile de credit Visa sunt folosite cu o frecvenţă de 5340 de ori pe minut, în Statele Unite.

17. În lume există două insule numite Crăciun (Christmas), una în Oceanul Pacific iar cealaltă în Oceanul Indian.

18. Există şi influenţe negative a acestei sărbători: potrivit unui studiu, cele două săptămâni de dinaintea Crăciunului deţin recordul în ceea ce priveşte separarea (despărţirea) cuplurilor.

19. Primul brad artificial de Crăciun a fost realizat de nemţi, folosind ca materie primă pene de gâscă vopsite.

20. Vestimentaţia lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, a fost realizată în 1860, de către caricaturistul Thomas Nast.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 336: Prima mențiune documentară a sărbătoririi Crăciunului la  Roma

Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est.

Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic), serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”.

Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie.

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.

• 1642: S-a născut Isaac Newton, fizician, matematician englez (d. 1727)

Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia) a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice.

Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuși. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician. În aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale. Până la Newton și după el, până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului științific de o forță și o durată mai mare. Spencer comunica următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.

Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de mândrie națională în Marea Britanie și aparatul preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfecționarea lui s-au făcut de către Edmund Halley, încă din timpul când trăia Newton. El însuși a continuat să lucreze, cel puțin 10 ani, la îmbunătățirea aparatului. În Optica se menționează faptul că în perioada 1681-1682 el a încercat să înlocuiască oglinda metalică cu un menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea convexă. Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice foarte importante de William Herschel, care a construit în 1789 un instrument, a cărui oglindă avea un diametru de 122 cm. În secolul al XIX-lea, lordul Ross a construit un reflector și mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a atins 182 cm. Cu ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale, adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre.

Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la toată activitatea lui ulterioară.

Triumful științific al lui Newton în ultimele decenii se împletea într-un anumit grad cu o bunăstare exterioară: onorurile palatului, respectul discipolilor, îngrijire bună acasă. Nepoata sa a continuat să locuiască la el și nu s-a despărțit de el nici după ce s-a măritat a doua oară cu Condwitt. Bătrânețea lui a fost liniștită, fără complicații și zguduiri bruște. Abia la vârsta de 80 de ani s-a constatat la Newton o afecțiune serioasă a vezicii, însoțită de o litiază. Cu toate că deținea o funcție înaltă, el a rămas până în ultimele zile modest și simplu în relațiile cu oamenii și în îmbrăcăminte. După mărturia multor contemporani, în înfățișarea sa exterioară, Newton nu avea nimic deosebit, care să atragă atenția. 

Era de statură sub-mijlocie, îndesat și cu o privire vie și pătrunzătoare. Numărul destul de mare de portrete în ulei confirmă părerile contemporanilor săi. Newton se bucura de o sănătate excelentă ; până la sfârșitul vieții sale el a pierdut doar o singură măsea și și-a păstrat până la sfârșit un păr des și frumos, de un alb splendid la bătrânețe, după mărturia lui Condwitt. Părul și-l lega uneori cu o fundă. Newton nu era un bun tovarăș de conversație, fiind mereu cufundat în gânduri. În legătură cu aceasta s-au păstrat multe anectode despre felul său de a fi distrat. Econom și socotit, el își ajuta întotdeauna cu plăcere prietenii și rudele. După moartea sa a rămas o moștenire importantă, de 32.000 lire sterline.

Starea sănătății lui Newton s-a înrăutățit vizibil în 1725. În acel an Londra a fost vizitată de preceptorul lui Ludovic al XV-lea, abatele Alary, și Newton a putut prezida încă ședința solemnă a Societății Regale, ținută cu acest prilej.

Din 1725, Newton și-a încetat de fapt serviciul la Monetărie și și-a predat funcțiile soțului nepoatei sale – Condwitt. El a fost mutat la Kensington, iar pe 28 februarie 1727 merge la Londra pentru a prezida ședința Societății regale. La înapoiere în Kensington, la 4 martie, a avut o criză de litiază. Câteva zile, mai erau speranțe că Newton se va însănătoși; la 18 martie Newton mai citise ziarele și avusese o convorbire cu medicul său și cu Condwitt. În seara aceleiași zile el și-a pierdut cunoștința și a murit liniștit în noaptea de 20 spre 21 martie, în vârstă de 84 de ani. Corpul lui Newton a fost adus de la Kensington la Londra și înmormântat în cadrul unei ceremonii solemne la Westminster. Peste patru ani, rudele lui Newton au ridicat la mormântul său un monument cu chipul lui, decorat cu diferite embleme și simboluri.

Epitaful de pe mormântul său conține următorul text: „Aici se odihnește Sir Isaac Newton, nobil, care cu o rațiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mișcarea planetelor, căile cometelor și fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase și diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”.

• 1821: S-a născut Clara Barton, asistentă medicală americană, fondatoarea Crucii Roșii americane (d. 1912)

Clarissa Harlowe Barton (n. 25 decembrie 1821 — d. 12 aprilie 1912) s-a numărat printre pionierii americani. Profesoară și asistentă medicală, implicată în acțiuni umanitare, era descrisă ca având un "spirit puternic și independent". Este cunoscută mai ales pentru organizarea Crucii Roșii americane.

• 1873: S-a născut Monseniorul Vladimir Ghika

Monseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman - d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo.

A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar, om de știință, diplomat, activitatea lui desfășurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate.”

A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depășind granițele confesionale și spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.

Citate Monseniorul Vladimir Ghika

•        Tristeţea privirii noastre în noi şi în jurul nostru: văzând cât de bine se face răul şi cât de rău se face binele.

•        Ieşi în întâmpinarea celui ce te evită, dăruieşte celui care nu-ţi cere, iubeşte-l pe cel care te respinge.

•        Suntem învăţaţi să trăim în "a face". Ar trebui să învăţăm cu precădere să trăim în "a fi".

•        La bine nu poţi respira de prieteni, la greu rămâi doar cu Dumnezeu!

•        Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.

•        Pe cei care nu-i poţi face să cunoască adevărul, învaţă-i cel puţin să nu-l dispreţuiască.

•        Începi să devii om doar atunci când ai învăţat să-ţi comanzi tu însuţi ca şi cum ai fi altul, şi când, mai bine chiar decât altul, ai învăţat să asculţi tu însuţi de tine.

•        Importanţă are nu atât ceea ce facem, ci felul în care facem ceva, nu atât ceea ce ni se întâmplă, cât felul cum întâmpinăm ceea ce ni se întâmplă.

•        Cel ce nu ştie să respecte, nu va învăţa nici să se sacrifice.

•        Cu cât un drum este mai bun, cu atât mai puţin păstrează urma paşilor ce trec.

• 1878: S-a născut   Louis Chevrolet, producător de autovehicule și pilot de curse, originar din Elveția, cofondator Chevrolet Motor Corporation; (d.06.06.1941).

Ca mulţi alţi inventatori şi pionieri, Louis Chevrolet (1878-1941), pilot de curse şi designer de autovehicule, reprezintă o provocare pentru orice istoric sau biograf. Despre Chevrolet şi viaţa acestuia există multe mituri şi legende, precum şi numeroase anecdote referitoare la cariera sa. În prezent, este foarte dificil să se facă diferenţa între adevăr şi ficţiune.

Despre copilăria şi adolescenţa lui Chevrolet există multe informaţii consemnate. S-a născut în 1878, în ziua de Crăciun, în localitatea La Chaux-de-Fonds din partea franceză a Elveţiei. Şi-a petrecut primii ani ai copilăriei în apropiere de această localitate, într-un sătuc adormit, Bonfol. În prezent, Bonfol a rămas un orăşel unde singurul lucru care aminteşte de celebrul pilot este o placă memorială din Piaţa Louis Chevrolet.    

La vârsta de nouă ani, Louis şi familia sa s-au mutat în Beaune, Franţa. Aici, tatăl lui Louis a cumpărat un magazin de ceasuri, dar afacerea nu s-a bucurat de prea mult succes. Prin urmare, Louis a început să muncească la vârsta de 11 ani pentru a-şi întreţine familia. S-a angajat în atelierul de reparaţii biciclete Robin, de unde a acumulat cunoştinţe fundamentale de mecanică. Se ocupa de repararea caleştilor şi bicicletelor, până când, într-o zi, a fost trimis la „Hôtel de la Poste” pentru a repara o tricicletă cu aburi deţinută de un american.

Acesta se consideră a fi momentul în care Chevrolet s-a îndrăgostit de două ori: de autovehicule şi de ideea de a emigra în America. Americanul de tricicleta căruia se ocupase cu îndemânare Chevrolet nu era altul decât multimilionarul Vanderbilt. Impresionat de talent tânărului mecanic, Vanderbilt l-a încurajat pe Louis să vină în America: „Avem de muncă pentru tine acolo!”

Adevărul despre acest zvon nu poate fi confirmat. Însă un lucru este cert: tânărul elveţian a trecut Atlanticul pentru a trăi propriul său „vis american”.

 

 Povestea lui Louis Chevrolet, elveţianul care a cucerit America

 Sărbători binecuvântate tuturor!