Este a 233-a zi
a anului.
Au mai rămas 132 de zile până la sfârșitul anului.
Au mai rămas 132 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare
la 06 h 26 m și apune la 20 h 11 m.
Citatul zilei
„Educaţia este cel mai
frumos dar pe care îl poate primi omul.!” (Jules Michelet)
Ziua Medicinei Militare
La 21 august 1862,
domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de
ofițeri sanitari. Prin Înaltul Decret Românesc nr. 4629 a luat ființă Corpul
Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca
element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare.
Începuturile medicinei
militare au fost legate de strălucita imagine a generalului de divizie dr.
Carol Davila, inspectorul general al serviciului sanitar al armatei, director
al Şcolii de Medicină, actuala Universitate de Medicină și Farmacie din
București care îi poartă numele, fiind considerat întemeietorul învăţământului
medical superior din ţara noastră, în plus inspector al adminstraţiei centrale
sanitare şi efor al spitalelor.
În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, medic român de origine franceză, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878), a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.
În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, medic român de origine franceză, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro. În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878), a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.
Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a ''Legii
pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei'', precum şi
elaborarea ''Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor'' şi a
''Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată'' au creat
cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era
condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război. Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului
român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele
cruciale ale istoriei: Războiul de Independenţă (1877-1918), Războiul de
reîntregire naţională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar
şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie
în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de
operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei
României.
În anul 1900, s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921 a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie. În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară - Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 - Direcţia Medicală, în 1999 - Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 - Direcţia Medicală, se arată în volumul ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010). Direcţia medicală este, potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro, ''structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naţionale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor şi a reglementărilor privind asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară şi inspecţia sanitară şi sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea şi interoperabilitatea în domeniul medical, asistenţa farmaceutică şi logistică medicală, statistica şi informatica medicală precum şi expertiza medico-militară''.
În anul 1900, s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921 a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie. În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară - Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 - Direcţia Medicală, în 1999 - Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 - Direcţia Medicală, se arată în volumul ''Calendarul Tradiţiilor Militare'' (2010). Direcţia medicală este, potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro, ''structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naţionale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor şi a reglementărilor privind asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară şi inspecţia sanitară şi sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea şi interoperabilitatea în domeniul medical, asistenţa farmaceutică şi logistică medicală, statistica şi informatica medicală precum şi expertiza medico-militară''.
Evenimente de-a lungul
timpului…
- 1485: In Anglia ia sfârșit „războiului celor două roze”.
Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea. Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Roza roșie de Lancaster (War of Roses Red.png), și Roza albă de York (Yorkshire rose.svg).
Războiul a fost purtat
de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de
Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce
sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est.
Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii,
a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea
ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.
- 1798: S-a nascut Jules Michelet, istoric şi publicist francez, un mare prieten al Romaniei; (d.09.02.1874).
Jules Michelet (n. 21 august 1798, Paris – d. 10 februarie 1874, Hyères) a fost un reputat istoric francez, reprezentant al istoriografiei romantice. Doctor al Universității din Paris în 1819, profesor în 1827 la École Normale Supérieure, Michelet este cel care, în anii 1840, atrăgea la Collège de France sute de studenți fascinați de magia vorbelor sale, de exaltările și convingerile sale politice. Este cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat „pașoptiștilor” români (unii dintre aceștia fiindu-i studenți la Collège de France).
- 1862: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari.
Prin Înaltul Decret Românesc nr. 4629 a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare.
La 21 august 1862, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629,
semnat de Alexandru Ioan Cuza, au fost înfiinţate Corpul Ofiţerilor Sanitari ai
Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se medicina
militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor
armatei.
Înainte de această atestare, s-au pus bazele pentru
constituirea medicinei militare moderne, principalele repere istorice fiind:
– 13 septembrie 1831 – ia fiinţă un lazaret, în baza
regulamentui “miliţiei” Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni,
ulterior, Spitalul Militar Central.
– 1851 – la solicitarea comandantului spitalului, ia fiinţă
primul serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenţei medicale
în regim de urgenţă.
– 1853 – domnitorul Barbu Ştirbei încredinţează conducerea
spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila. Acesta elaborează
primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe
asigurarea a două funcţii organice, respectiv, asistenţa medicală chirurgicală
şi cea de medicină internă. Tot prin efortul său, se concretizează conceptul de
infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului
medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război.
La data de 16 august 1857, in baza opisului domnitorului
Alexandru Dimitrie Ghica, Carol Davila infiinteaza si organizeaza prima forma
de invatamant medical superior din tara noastra, respectiv “Scoala Nationala de
Medicina si Farmacie”, ai carei absolventi erau recunoscuti si peste hotare.
Demesurile medicului militar Carol Davila nu se opresc aici,
in sensul ca, prin decretul imperial al imparatului Napoleon III, din data de
23 noiembrie 1857, Scoala Nationala de Medicina si Farmacie din Bucuresti a
fost asimilata cu scolile secundare de medicina din Franta si, ulterior in
Italia, conform decretului regal din 15 august 1858.
- 1882: S-a născut fizicianul Augustin Maior.
În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate, în 1907, în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”. După Primul Război Mondial, Augustin Maior a devenit director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat.
- 1897: Chimistul german Felix Hoffmann de la Bayer a sintetizat heroina prin metoda folosită de chimistul englez C.R. Wright în 1874.
Pînă în 1910 a fost
etichetată ca fiind un derivat substituit al morfinei, utilizat pentru tratarea
tusei iritative la copii.
Heroina este un derivat al opiului, obținut la sfârșitul
secolului 19 prin sintetizarea morfinei. Produsă de compania de medicamente
Bayer AG, heroina a fost exportată în 1898 în 23 de țări din lume și folosită
un timp în tratamentul afecțiunilor respiratorii. Ulterior dovedindu-se
riscurile ei de abuz și grava adicție (dependență) a fost inclusă pe lista
drogurilor narcotice de abuz și interzisă în numeroase state.
Heroina sau diacetilmorfina este un derivat semisintetic
opioid. Heroina a fost sintetizată prima oară în 1874 de către C.R. Alder
Wright, un chimist englez care lucra la spitalul StMary. El a combinat morfina
cu diferiți acizi sau derivați ai acestora, iar atunci cînd a încălzit morfina
în prezența anhidridei acetice timp de mai multe ore a obținut un produs pe
care el l-a numit diacetilmorfina(heroina). Felix Hoffmann de la Bayer, a
sintetizat heroina la 11 zile de la obținerea aspirinei. Temîndu-se de
eventualele efecte adverse ale aspirinei, Bayer înregistrează compusul sub
denumirea de Heroin ca trademark (marca fabricii). Din anul 1898 pînă în 1910 a
fost etichetată ca fiind un derivat substituit al morfinei, utilizat pentru
tratarea tusei iritative la copii.
Ca materie primă pentru obținerea heroinei este opiul obținut
prin procesele de rafinare. Spre deosebire de LSD (diamida acidului lisergic),
sinteza heroinei nu presupune solide cunoștințe de sinteză chimică și de
chimie. O heroină pură este foarte greu de obținut în primul rînd datorită
faptului că substanțele care intră în sinteza heroinei sunt din ce în ce mai
greu de obținut din cauza reglementărilor drastice, dar și datorită faptului că
ultima fază din sinteza heroinei este foarte greu de produs avînd și un
potențial periculos foarte mare.
Legea produselor narcotice, introdusă în Congresul American
de Harrison stipulează ca ilegală producerea și posesia heroinei în SUA. Spre
deosebire de SUA și alte state, heroina are încă indicații legale în Marea
Britanie (sub denumirea de diacetilmorfină), pentru tratarea durerilor acute, a
infarctului de miocard, a edemului pulmonar și a durerii cronice.
- 1897: A fost fondata prima fabrica de automobile, “Olds Motor Vehicle Company” – Oldsmobile.
Oldsmobile a luat fiinţă în 1897, sub bagheta lui Ransom Eli
Olds, unul din pionierii automobilului în America. Olds a construit primul vehicul
propulsat prin puterea aburului în 1894, iar primul automobil cu motor pe
benzină a venit în 1896. Pe 21 august 1897, Olds punea bazele companiei Olds
Motor Vehicle Company în Lansing, Michigan. Doi ani mai târziu, compania sa era
cumpărată de un magnat al cherestelei, care îi schimbă numele în Olds Motor
Works. Sediul se mută la Detroit, iar până în 1901 existau deja 11 prototipuri
gata de producţie.
Olds crease modele propulsate electric, cu abur şi cu
benzină, urmând să decidă pe care să îl producă în serie. În 9 martie 1901,
uzina Olds Motor Works a ars însă până la temelii şi un singur model avea să
supravieţuiască focului. Acesta se numea Curved Dash, iar Ransom Olds nu avea
altă soluţie decât să înceapă producţia de serie a micului automobil.
Olds avea să spună ulterior că incendiul l-a ajutat să
aleagă modelul care va fi produs, însă alţii spun că decizia era deja luată,
modelul Curved Dash având deja 300 de comenzi chiar înainte ca incendiul să
aibă loc. Un Oldsmobile Curved Dash costa 650 dolari în 1901, echivalentul a
18.500 dolari din vremurile noastre. Maşina intra în producţie de serie şi avea
să se bucure de succes: erau construite 425 de exemplare în 1901, 2.500 în 1902
şi 4.000 în 1904. În total au fost asamblate 19.000 unităţi. Oldsmobile Curved
Dash devenea astfel prima maşină populară fabricată în serie mare, cu şase ani
înainte de Ford Model T.
Oldsmobile a fost o marca de automobile produsa mare parte a
existentei sale de catre General Motors. Oldsmobile au fost fabricate la
inceput de Old Motors Vehicle Company din Lansing, Michigan, o companie
infiintata de Ransom E. Olds in 1897. In 1901, compania a produs 425 de masini,
fiind primul fabricant de automobile in numar mare, al timpului. Olds a ajuns
in topul vanzarilor de masini in Statele Unite pentru cativa ani. Ransom Olds a
lasat compania cu dificultati financiare si a infiintat REO Motor Car Company.
Ultimul Curved Dash Olds a fost facut in 1907. General Motors a preluat
compania in 1908.
- 1911: Pictura lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa a fost furată din Muzeul Luvru din Paris, dar a fost recuperată după două zile.
Mona este prescurtarea cuvântului Madonna (Doamna).
Istoria tabloului este
plină de peripeții. Leonardo era foarte atașat de el și îl purta totdeauna cu
sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc I l-a invitat în 1516
să se stabilească în Franța, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat
tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la
Versailles. După Revoluția Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a
luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul
Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut. În
ziua de 22 august 1911 se constată dispariția tabloului din muzeu. Poetul
Guillaume Apollinaire este suspectat de furt și arestat, în ziua de 7
septembrie este interogat și Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberați din lipsă
de dovezi. S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine
italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparține Italiei, l-a furat
purtându-l sub manta la ieșirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat
să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florența. După ce a fost expus în
principalele orașe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea
inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluție
acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În
prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă. În anul 1962 a fost expus în
America la New York și Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo și Moscova.
- 1925: S-a nascut Toma Caragiu,actor român de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film.
A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).
Familia Caragiu se
stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la
Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:
„...am copilărit și am
făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
Este cooptat în trupa
de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma
de bacalaureat în vara anului 1945.
Debutul pe scenă îl
face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă
student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul
din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.
A murit în mod tragic,
sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4
martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru
Bocăneț.În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe
prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să
sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca
rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de
cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au
fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.
Toma Caragiu a fost
înmormântat la cimitirul Belu din București.
- 1943: Sfârșitul bătăliei de la Kursk (începută la 5 iulie 1943), cea mai mare bătălie a blindatelor din istorie.
Armata germană a pierdut in confruntarea cu sovieticii peste 500.000 de oameni.
Bătălia de la Kursk (5
iulie 1943 – 23 august 1943), a fost ultima acțiune ofensivă de tip blitzkrieg
de pe frontului de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Beneficiind de
cele mai bune informații asupra intențiilor lui Hitler, sovieticii au proiectat,
realizat și disimulat cu grijă mai multe inele de lucrări defensive și câmpuri
minate și au concentrat și camuflat cu grijă numeroase rezerve cu scopul
declanșării unui contraatac strategic. Bătălia de la Kursk, care include și mai
mica bătălie de la Prohorovka, este considerată cea mai mare bătălie de
blindate din toate timpurile (fiind implicate peste 8.000 de tancuri) și a
inclus cea mai costisitoare zi de lupte aeriene din întreaga istorie. Germanii
consideră drept bătălia de la Kursk numai Operațiunea Zitadelle, în timp ce
sovieticii consideră că Zitadelle este numai faza defensivă a bătăliei, urmată
de faza ofensivă formată din Operațiunile Kutuzov și Polkovodeț Rumianțev.
- 1945: Regele Mihai I a somat guvernul dr. Petru Groza să demisioneze.
În urma refuzului primit, a hotărât să nu mai semneze decretele de legi („greva regală”).
Greva regală este
sintagma sub care este cunoscută în istoriografia română perioada dintre august
1945 și ianuarie 1946, în care regele Mihai I al României a refuzat să semneze
actele Guvernului Petru Groza și să primească miniștrii în audiență. În toată
această perioadă, Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în
ilegalitate. Greva regală a fost declanșată de refuzul premierului –fapt fără precedent
în istoria monarhiei din România– de a demisiona la cererea regelui. Suveranul,
încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan
intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor
Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie
reprezentate forțele democratice din țară. În cele din urmă, situația a fost
rezolvată în ianuarie 1946, când au fost cooptați în guvern câte un ministru de
la PNȚ și PNL, ceea ce a dus la reunoașterea formală a guvernului de către
Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Per ansamblu, greva a fost un
eșec, întrucât în următorii ani a continuat comunizarea țării, iar regele a
fost forțat să abdice.
- 1955: Între orele 20:00 şi 22:00, a avut loc prima emisiune experimentală de televiziune din România.
Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a fost difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”.
La ora 20:00, primele
cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Steiber: „Bună seara, dragi spectatori.
Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru
program…”.
Au fost difuzate
jurnalul de actualităţi nr. 31, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia
sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme.
Deoarece staţia
dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau
pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică.
Emisiile au continuat
şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme.
Televiziunea Română a
început să emită regulat la 31 decembrie 1956 într-un studio improvizat din
Floreasca, Str. Moliere nr.2.
Aici s-a transmis prima
emisiune de televiziune din România – un film pe peliculă.
În 1957, primul an de
emisie, a avut loc prima transmisie exterioară în direct, cu ocazia recitalului
dat de cantaretul francez Yves Montand
la Sala Sporturilor din Floreasca.
- 1965: Este proclamată Republica Socialistă România în urma adoptării unei noi constituții.
In România comunista este adoptată o noua Constituţie si este proclamată Republica Socialistă România.
Marea Adunare
Naţională, întrunită în sesiune extraordinară, aprobă schimbarea denumirii
statului în Republica Socialistă România (din Republica Populară Română).
La 30.XII.1947 regele
Mihai a fost silit să abdice şi să părăsească ţara, iar Adunarea Deputaţilor a
adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată Republică Populară şi
adoptă o nouă Constituţie.
Republica Socialistă
România (RSR) a fost denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte
a perioadei comuniste a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica
Populară Română. În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu,
în calitatea sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român
(PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al
Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae
Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial. Imnul RSR era „Trei
culori”. Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu și o sondă de petrol pe
fundalul pădurilor și Carpaților, în spatele cărora se vede soarele.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!